Dar pana atunci,traiesc…

Dar pana atunci,traiesc cu cele zece porunci.Nu,nu mai fac prunci,ma duc in lunci.Emotiile ma doboara,provoaca stres si linistea-mi omoara.Emotiile distrug,din calea lor eu vreau sa fug.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul.Pan-atunci,inima mea sa cante,pana-n cea zi cand in cer voi ajunge,in ziua cand ma va chema.De aici de jos,din valea plangerii,plang.Dar intr-o zi,intristarea se va preface-n bucurie.Asi vrea s-ajung la Tine,sa scap de-orice suspine,si sa ma uit la frumusetea Ta,caci tot ce-i pe pamant,este goana dupa vant.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pan in cea zi cand pe El il voi vedea!Am trait viata,in chin si suspin,alteori mai si pelin,dar a fost si putin de senin.Bolile au venit,si chiar pe mine s-au suit.Din tot ce sa intamplat,o lectie am invatat,ca viata se traieste pe zile,nu pe sine.Multe in viata s-au intamplat,tragedii,traume,boli si schimbare,dar nu mi-au adus nici o alinare.Am simtit bine,dar nu tot ce era si in tine.Nu sunt oratoare la scris,dar asa mi-am permis sa dau eu in scris.Cand trec prin valea plangerii,incep sa cant!In numele lui Isus,biruinta voi avea!In afara de Dumnezeu,toti avem hibe.Ma simt adesea o impostoare,incerc sa nu ma sulimenesc,sa nu ma subestimez.Toti avem hibe,la unii sunt mai stirbe,si au simbre cu saibe.Acum privesc dintr-un unghi mai larg lucrurile,mai panoramat cumva,dar mi-e umilinta mai aproape.Sunt prea independenta,musc mana care incearca sa-mi puna lesa sau botnita.Cand ma bucur sunt extrem de emotionata,tremur si imi dau lacrimile.Sunt emotiva si nu reusesc sa-mi controlez emotiile.Lista continua.Ochiul si urechea,este o vorba din batrani,toti avem hibe la plamani.Hiba e la toti pe dinafara,inlauntru e doar ceara.Traim un veac labil si vai de el,ca toate ne-n proscara.Unii fura ce scriu altii,si altii scriu cum fura unii.Desigur ca nu e unul fara buba,si fara batatura.De aici mai departe,ca hibele pe noi se imparte.Am lasat totul si am plecat,ca multe hibe pe min m-au atacat,si am vazut doar rahat.De hiba nu am scapat,m-am contaminat.Imi amintesc cu drag de ei.Ei au fost prietenii mei.Nu pot sa-i uit,au facut parte din viata mea.Am trecut prin incercari,am avut si imbratisari,cu bune cu grele,am trecut si prin ele.Iar acum,eu vin sa scriu in amintirea lor,ca mie mi-e tare dor de ei.Dar timpul a trecut,doar amintirile au mai ramas.Timpul fura pe cei dragi,dar niciodata amintirea lor.Asa ca de fiecare data cand mie dor de voi,ma uit sus la stele,ca sunteti si voi printre ele.Ati ramas si veti ramane,pururea in a mea inima.Pana la revedere,eu ma uit cu drag la stele.Cand viata mea e gata si alergarea s-a sfarsi,spre orasul cel de aur voi pleca.Poarta cand se va deschide,stralucire voi vedea,si pe Isus ce ma cheama in tara sa.In lumea aceasta toate-s trecatoare,se duc intruna,toate vor pieri,si lucruri cari fac inima sa doara,acolo sus vor fi doar amintiri.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta.Pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,in ziua cand Il voi vedea.Dar pana atunci,inima mea sa cante,pana atunci cu drag voi astepta,pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,in ziua cand ma va chema.Dar pana atunci,cu Domnul voi ramane,viata voi trai-o in inaltimi,pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,in ziua cand L-oi intalni. Calea-ngusta e greu de urmat Desfatari si placeri pe ea nu-s Dar Isus drum deschis ne-a lasat Si pe el noi urcam tot mai sus. Catre cer,catre cer, Cu Isus indoielile pier, Catre cer,catre cer, Calea-ngusta ne duce la cer. Viata aceasta nu tine-asa mult Deci n-o pierde fara de folos Mergi 'nainte luptand cu avant Calauza avand pe Cristos. Uneori chinuri mari ai de dus Piedici multe vei intimpina Dar vei fi insotit de Isus Si cu El catre cer vei urca.