In fiecare an,pe data de 7 aprilie este celebrata ZIUA MONDIALA A SANATATII.Mai frate,ce nu dai tu pentru sanatate,cred ca le dai pe toate,numai sa nu stai pe roate.Sanatatea-i bunatatea,este pita cu unsoare,si cu miere de salcamioare.Mai sanatate,esti mai buna decat toace,si ma imbrancesti sa merg dincoace.Sa pretuim sanatatea,ca de nu,ne lasa pacea.Dimineata cand te scoli,la oglinda cand te uiti,iti mai zici,sunt ce dragut,si apoi repede te apuci,pe fata sa te ungi,si cu viata sa nu te imputi.Tu tot te duci,dar cand ajungi,mai si stranuti.Sanatate voie buna,sa facem si un dus,pe luna,nu la luna,la ceauna,ca vezi tu,e tare buna.Sa fii om de omenie,asa te-am invatat eu pe tine,si sanatatea atunci te tine.Cand ai sanatate,stii tu ce face,nu mai stai pe ace,ca tii se desface,si apoi nu-ti place.Cu sanatate eu va las,si un blid de mamaliga sa mancati,si apoi mai faceti si niste cozonaci,poate cu maci ori cu pozmaci,ca va tine sa rezistati.Sanatate si iubire,si o dulce fericire,primeste acum de la mine,ca si eu sunt ca tine!M-am mai rastogolit putin,ca sanatatea mi-a spus acum,unu,doi,faceti toti la fel ca noi,sanatosi voiosi voinici,sa nu ramanem pitici.Sanatate sa avem,pentru atunci cand nu mai putem nici sa rabdam,si sa nu ne panicam!O viata sanatoasa toti sa avem.Nu ma dau mare,dar multumesc lui Dumnezeu ca mai sunt inca pe picioare.Sunt multi oameni care isi doresc sa ajunga mari,dar nu-si dau seama ca ei sunt deja mari.Oamenii isi pun intrebari neincetat.Asa sunt oamenii,ne-am obisnuit cu oamenii care alearga mereu,din ce in ce mai tare,dupa himere.Abia atunci realizam cat de mult timp irosim.Pierdem clipe care nu se mai intorc,ne pierdem in detalii care nu conteaza,muncim mult sa avem,sa ne realizam,dorintele desarte.Si,atunci ce ramane?Ramane in urma durerea,lacrimile si dorul.Atunci cand ne uitam in jur si simtim ca este greu,ne reprosam in fiecare zi.Ma gandesc ca cele mai linistite locuri de pe pamant sunt cimitirele,o liniste ca de mormant.Mai devreme sau mai tarziu,toti platim tributul vietii.Mai mistuie-mi dorintele,si atatea ganduri si,sufletul indurerat.Vindeca-mi ranile de greaua inaintare catre Cer,mai toarna-mi inca o data har.Din zi in zi sa creasca tot mai mare,Harul.Ma simt bine dar si trista in acelasi timp,vreau sa plang,m-am saturat sa ma destainuiesc.Traiesc cu sentimentul ca pot triumfa,si ca pot deveni ceea ce o vor citi nepotii mei,insa traiesc viata unui simplu muritor.Ca sa spun toate astea,spun doar ca ma urmareste o realitate.Atat de tare incat astazi ma apuc de scris in ciuda faptului ca nu ma dau mare.Faptul ca vorbesc,nu ma transforma intr-o mare personalitate.Nu am facut nimic mare,desi in fiecare zi m-am lasat in voia vietii si am mai trait inca o zi.Pentru ca ma fac sa ma simt mica in comparatie cu pasiunea pe care mi-o genereaza viata.Nu sunt o mare personalitate,de a scrie despre viata,dar ma specializez in fiecare zi,invat sa traiesc in fiecare zi.Si cand nu mai inteleg cum ar trebui sa mai traiesc,atunci desigur va trebui sa stiu sa inteleg cum va trebui sa mor.Si apoi o iau de la capat.Invat sa mor ca sa traiesc.Ma intorc din nou la lumea mea,sper sa invat sa spun povestile cu talc si dor,de viata si sa mor.Sa ma fereasca Dumnezeu sa ma dau mare,nicidecum.Partea luminoasa ne infricoseaza mult mai mult decat cea intunecata.Cine sunt eu ca sa fiu mare?De fapt,cine esti tu,ca sa nu fi asa?Esti un copil al Lui Dumnezeu.Noi toti suntem facuti sa stralucim,asa cum o fac copii.Ne-am nascut sa fim o manifestare a gloriei Lui Dumnezeu,care este in noi.Nu doar in unii,ci in fiecare dintre noi.Si in timp ce lasam lumina noastra sa straluceasca,le dam voie semenilor de a face la fel.Acum gandindu-ma la ce am scris,trag urmatoarea concluzie,nu pot schimba absolut nimic prin vorbe.Singurul mod prin care am sa schimb ceva este exemplul.Ce ma surprinde cel mai mult la omenire?OMUL,isi sacrifica sanatatea pentru a face bani,apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea,apoi cu gandul la viitor,nu se bucura de prezent.Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait vreodata.Scopul nostru este sa observam,sa invatam,sa crestem,sa iubim,iar apoi ne intoarcem acasa.Strig cat pot de tare,Doamne,da-mi putere sa traiesc,invata-ma sa traiesc.Viata este o raza de soare care bate usor,chemand pe oricine la traire si fericire!Atunci cand alergi iti folosesti picioarele,cand te imbulzesti iti folosesti bratele.Aici e greutatea,aceasta putere se uzeaza si ea.Tu Raveca inchide ochii si crede in inima si mintea ta,povestea vietii tale.M-am nascut cu ceva in interiorul meu,ca toti ceilalti,toata lumea are ceva unic.De la o zi la alta trebuie sa uit totul,pentru ca doar uitand ma voi reintoarce la viata.Se spune ca,este mai buna o dezamagire reala decat o fericire falsa.In fiecare zi ne nastem din nou,ce facem azi este cel mai important,eu incerc sa traiesc in prezent.Cer senin si frumos sufletelor voastre,si mult frumos sa adunati de-a lungul vietii.E atata liniste in jur,si ma uit imprejur,cerul e albastru pur,si canta pasari violet,despre durere si regret.Bate vantul intre ele,Ecoul gandurilor mele,si fiecare vers de jale este atins de suparare.Si fiecare poezie este o marturie vie,despre ce simt si ce traiesc,poate si ceea ce doresc.Dar sufletul e obosit,parca si este amortit,nimic nu mai este la fel.Am scris o poveste,dar altii o vor scrie altfel.Am scris o poveste,m-am uimit pe mine.Si din toate cele,asta va ramine.Am scris o poveste despre cum razbesti,si despre durere,cum te chinuesti.Viata e o lupta ca sa biruesti.Viata e o scena,unde iti joci rolul,dar soarta alege,actul si actorul.Viata e o minune,luptati pentru ea!Ma rog pentru toata lumea,nu impart eu dreptatea,nu stabilesc eu cine merita si cine nu,cine este vrednic si cine nevrednic.Nu judec ca sa nu fiu judecata.Uneori pling de dor,alteori de ciuda ca o sa mor,pling pentru ei,si pentru mine.Stiu ca atunci cand eu pling,mai sunt si alti oameni in intreaga lume care pling si nu pling singura.Unii pling de durere,altii de singuratate,bucurie,de boala,din mindrie,din taceri apasatoare.Doamne,izbaveste-ma de aceasta suferinta,sau mai bine vino ca sa o impartim cinstit la doi.Sunt si privesc viata ca si cum nu as pleca niciodata.Trec zilele printre noi,fara cuvinte,fara motive.Roaga-te fara incetare,stai si asteapta cu rabdare,roaga-te si crede,cel ce totul vede nu te va lasa,stie de durerea ta.Cand iti vezi pierduti copiii,crede inca,nu uita,El stie de rugaciunea ta.Cand ajungi in vremi de lipsa,ai nadejde,nu uita,viata merge mai departe atata timp cat vei inainta.Mergi inainte cu bucurie,aduna-ti toate puterile,pentru a alege binele din tot ce vei avea de infruntat.De-a lungul vietii noastre facem tot felul de lucruri,real si adevarat.Dar iti amintesc acum,celui care esti in durere,nu uitati de mine.Am pus in voi iubirea si grija de parinte,am ocolit tot raul,scotandu-l din cuvinte,sa nu va intine viata,sa nu-i simtiti durerea,in voi mi-a fost speranta si voi mi-ati fost averea.La tot ce v-ati dorit m-am aplecat s-ascult,si-am incercat putinul sa-l fac sa fie mult.Cu peticul din coate am alungat nevoi,v-am aparat cu trupu-mi de vanturi si de ploi.V-am impartit averea ce bob cu bob am strans,si v-am zambit si atunci cand sufletu mi-a plans.Am pus in voi speranta ca singura nu o sa fiu,dar ati plecat,si ma-ti uitat deplin.Sa nu uitati de mine,atata cat mai sunt,eu nu-mi doresc prea multe,mi-ajunge un cuvant,sa stiu ce e cu voi,sa stiu ca sunteti bine.Si bucuria voastra ma tine si pe mine.Dincolo de incercarile cumplite,chiar dincolo de moarte,dragostea triumfa si viata pulseaza mai departe in sevele omenirii.Aceea este lacrima varsata pentru triumful vietii,pentru triumful dragostei.Si cand acestea le izbutesti,atunci noi suntem mai mult decat invingatori.Trecem unii pe langa altii,zi de zi,poate ne privim in ochi,uneori simtim curiozitate,in ceea ce-i priveste pe oamenii de langa noi.Durerea continua,a devenit un mod de viata.De voie sau de nevoie,am scris.Neam din neamu meu,nu a fost cum am fost eu.Nu a trecut prin ce am trecut eu,si nu a scris ce am scris eu.Timpul si tacerea,mi-a adus durerea.Tacerea mi-a fost mangaierea,iar timpul mi-a fost biruitul.Totu-i goana dupa vant,am scris pentru voi,mult sau putin,bine sau rau,am scris cu sufletul,pentru sufletul vostru.O frunza se naste in primavara,trece prin vara vietii,apoi toamna se desprinde incet din pomul vietii si parca spune,ce frumos este sa zbori printre amintiri.Nu ma dor amintiri ca le stiu,nici iubiri nu ma dor,ca le-am strans,n-am sadit,printre zile,pustiu,cand necazuri au fost.N-am avut nici prea mult,nici putin.Tot ce Domnul mi-a dat,mi-a ajuns.Calauza mi-a fost doar harul divin,pe carari mult prea greu de amintiri.Am scris,pentru drumul umblat pe pamant,am scris,sa ramana cuvant.In ultimul timp,indiferent ce canal media deschizi,tv,internet,esti din ce in ce mai bombardat cu stiri care induc teama,stiri care suna mai degraba a amenintari decat a auzi de bine.Oamenii par din ce in ce mai agitati si mai ingrijorati lovindu-se asemenea orbilor de aceiasi pereti.Da,vin vremuri grele peste noi,cam aceasta pare sa fie traducerea oricarui mesaj care ni se transmite.Si ma gandesc la reactia omului simplu care s-a straduit o viata sa fie cinstit,in primul rand cu el insusi si cu cei de langa el,daca are vreun motiv intemeiat sa-i fie frica.Unora le este frica sa piarda ceea ce cred ca au,altora le este teama ca nu vor dobandi niciodata,astfel incat daca facem o medie,se rezuma la frica de a nu avea.Imi vine in minte acum personajul din filmul La vita e bella.Viata e frumoasa,merita traita,cu bune si cu rele.Nu am nimic,nimic nu am in asta lume,caci totu-i goana dupa vant,m-am saturat de tot ce este pe pamant.As vrea sa zbor mai sus de stele,aici sunt numai calator,aici sunt lacrmi si suspine,necazuri multe de ori ce fel.O rasuflare poate,mi-a mai ramas,un zambet poate mai am de dat,si nu stiu cat?si ce mi-a mai ramas?Tot ce a fost bun v-am dat,ne cunoastem prea putin.Cunoscandu-ma pe mine,descopar gandirea mea,si devin constienta de valorile care conduc viata mea morala,cu faptele si actiunile particulare.A nu te cunoaste pe tine insuti inseamna sa lasi toate aceste bogatii sa moara.Poti cerceta multe carti,dar daca nu te supravegheazi pe tine,toate cele citite sunt zadarnice.Acela care nu stie cine este,trebuie sa spere sa cunoasca ceva.Asa a fost neamu meu,asa sunt si eu,si voi muri si eu.
No comments:
Post a Comment