Albe lalele,albe floricele…

Frumoasele mele lalele,eu te zaresc printre ele,si-ti trimit toate dorurile mele.Din pridvorul visurilor mele,iti ajung la gandurile tele.Eu cu a mele floricele,tu cu a tele sovaiele.A le mele sunt toate zilele inseninate,chiar daca sunt si lacrime pe fata.A le tele sunt pasarelele ciudate,ce de vremuri sunt luate.A le tele sunt pe lume toate iubirile,si pe mine ma da toate amintirile.Eu cu a mele filosofii,te doare capul de nu stii.Tu cu a tele technologii faci mari prostii,lumea intreaga o detii.Tu cu a tele sofistii bagi oamenii in pustii.Eu cu a mele melodii,te incant zi de zi!A le mele,a le mele sunt pe lume povestiile,si cu ele,ori fara ele,eu imi petrec zilele.Eu scriind tot de-a le mele,tu oftezi de a le tele.Uite asa am invatat,primavara sa stau in parc,sa cant,sa scriu si sa citesc,pana nu ma prapadesc,nici sa ma prostesc si nici sa ma pestrec.Am luat-o acum din loc,cu a le mele zdrente,ca de nu,le dau foc.Iar tu cu a le tele ramai,ca nu-s bune la nimic.Desigur a fost un joc,nu de noroc,eu nu cred in noroc,chiar nici nu-s proroc,nu am nici porc,doar va privesc din sopron.Primavara cea frumoasa,cu a tele de pe masa,te cheama sa iesi in fata,iar eu ma ascund dupa casa.La revedere frati si surori,la revedere voi cititori,mai cantati si dati de zori!Vreau sa nu mori!Am zis,totusi sa incerc,poate voi afla undeva un loc stabil,si voi renunta,la abis.Dar eu inca traiesc din vis,si ma hranesc cu vid,ca sunt asa de rigid.Ma invart de multe ori ca un nauc,si ma trezesc in nuc,si tot ma duc.Dau la stanga,am belele,dau la dreapta,am surcele,si e vai de pacatele mele.Am si bucluc cand bucuriile se duc,cand am una,cand am alta,si dau cu bata,in balta cealalta.Cand sunt tanar,nu am minte,cand am minte sunt batran,si greutatile iute imi vin.Cand ajung putin la bine,gata imi sunt zilele,si niciodata nu am avut un loc stabil.Nu t-i s-a intamplat si tie?Unde mai gasesti un loc stabil?Doar in cer,si far de chin,aici toate sunt venin.Vedeti si voi ce zapaceala,ce e pur,deloc nu-i simplu,si ce e simplu,nu e pur.Parca ma simt pierduta,nu gasesc un loc stabil,oare pamantul acesta,este oare si el stabil?E greu pe calea ingusta si pustie,e greu sa urci pe cararuie,si sa cobori cu cei ce plang,de zori.E greu sa taci,cand ai dreptate,si nimeni sa nu-ti imparta pace.Si sa mai crezi e greu,ispitelor ce te indeamna,sa faci si tu ca iei,ca e ok.Si binele sa faci e greu,sa rabzi si totusi sa nu crezi.Dar cu Dumnezeu,cand greul cel mai mare vine,nimic nu este greu,atunci gasesc eu locul,stabil si Etern!Albele mele lalele,albele mele floricele,acum e bai,cu pacatelele mele,trebuie sa pun foc pe ele,si sa ma uit tot la stele.Pacatele in foc le-am aruncat,si de cantat din nou m-am apucat.Lalelele,lalele,frumoasele mele lalele!Va iubesc lalele,dar si pe tine lele,sa nu-mi mai furi postarile mele.