Nu va spal cu apa si otet,si nu va arunc la robinet,dar nu pot sa scriu,ce as vrea sa scriu.Sunt dure,dar stiu ca nimeni nu mai poate sa indure,ca mergem cu totii la padure.Cate se intampla si cate se ascunde,toate sunt unde muribunde.Vreau sa scriu de viata,ca inca sunt de viata,si ma dau si pe gheata.Desigur ca sunt legata doar cu un fir de ata,si tot ma rog,pana la dimineata,si parca tot traiesc prin ceata.Sunt foarte multi ticalosi,se cred si credinciosi,si sunt cei mai mari mincinosi.Ma poticnesc in opinci,ca tu tare stii sa minti,si nu mai cred nici pe sfinti.Pana vine judecata,mi-am luat aicia plata,si imi fac eu judecata.Prost sa fii,noroc sa ai,si ai bani de buzunar.Nu m-am facut judecator ca nu pot ca sa omor.Pana coboara Dumnezeu,moare sfintii,si ne pierdem dintii.Dar asta e viata,dai din craci ca cei saraci,si tot mananci pe colaci.Eu mi-am gasit metoda,cand nu sunt cu moda,sunt cu doda.Adica cu sonda,care desfunda lobda,si o ia cu voda.Ce omenie,mai mare ca o porcarie dar fara galagie.Pana aicia am ajuns,lumea sa da jos de pe drum,ca toate se face scrum.Daca inca mai rezist,inseamna ca mai persist,si nu am tampit.Ma iubesc,te iubesc,va iubesc,si inca traiesc.Pentru toti curiosii care vrea sa ma stie,eu sunt vie,stau intr-o cutie,de colivie,si ma joc cu o jucarie.Averi si ranguri nu am,scoala multa,toate ma imburda,boala ca sunt surda,si viata tot de sluga.Unul se naste imparat,altul ca sa fie beat,si multi,traiesc doar in pacat.Sa ma gandesc in ce categorie sunt,inca nu am evoluat,m-am deslocat de blocat,si am ramas nedescifrat.Sunt putine de spus,dar multe de facut,ca eu tot m-am prefacut,v-am tot dat sarut.Viata merge inainte,pana mintiile nu minte,si inima te tine minte.Si chiar daca nu mai este mult,eu tot va trimet sarut,fara imprumut,chiar de e de necrezut.Am fost buna,de cand m-am nascut,si nu pot nici sa te uit,si raman buna pana la sfarsit.M-am nascut sa iubesc,chiar daca vreau tare mult sa va potcovesc,dar va inteleg.Sunt si eu cu bube,dar nu le spun pe nume,le macin cu prune.Cata durere pe om,de cand te nasti si pana mori,traiesti cu sudori,si plangi pana mori.No,astea sunt comori,ca te iau fiori,si nu mai ai chef nici sa mori.Mai putintica rabdare,si crestem noi mare,privim catre soare,ca nimic nu ne doare.Astept si eu o zi,cu splendoare,chiar daca nu am ajuns inca mare,intr-o zi va fii si pentru mine o sarbatoare.Nu am talent,nici cuvinte ademenitoare,nu stiu fisticheala nici inghesuiala,stiu eu de plamadeala.M-am gandit de multe ori,si nu stiu sa scriu pe intelesul lor.Doar atat am invatat,sa-mi fac temele de casa pe curat,sa nu dau gres la patrat.Nu scriu de razboi,de virusii din noi,de oamenii natarai,ci doar de natragai.Viata e frumoasa,inchid ochii si dispare ceata,si visez pana dimineata.Eu numai asa pot sa traiesc,ma prefac,si supravietuiesc.Judecati-ma cum vreti,ca tot asa o sa ma vedeti,dar si imbatranesc.Va iubesc,va iubesc,si va povestesc,pana nu va parasesc,eu tot o sa va iubesc.Nu am nimic de pierdut,ca toate le-am pierdut,si acum va si salut,va sarut,nimic nu m-a durut,dar nu m-am prefacut.Am spus tot ce am avut de spus,dar inca mai am multe de spus,nu sunt de sus,dar putine v-am spus.
No comments:
Post a Comment