Ce am in inima,tu nu stii...

Sa te rogi cand ai nevoie de ajutor,dar sa continui sa te rogi chiar si cand criza a trecut,e un proces de cicatrizare,care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca.Sufletul nu trebuie sa-ti ramana golit de caldura inimii si de cantecul vietii.Dimpotriva,fa-l sa infrunzeasca cu roua inimii,dezmierdandu-l cu iubire.Nu lasa,ca din pomul vietii,frunzele sa se scuture asa de usor,iar simfonia inimilor se contopeste intr-un imn de dragoste inchinat vietii.Numai un suflet delicat poate zari scanteia de lumina si poate auzi muzica ei,in acordurile nemuritoarelor simfonii ca o oda a bucuriei.Ce tablou,de o frumusete rara,poate sa cuprinda ochiul,admirand acest proces al vietii.Ciudat si tainic,precum iubirea pe pajistea unei poieni dintr-un codru de la marginea lumii.Tine de noi a uita pentru o clipa de tumultul vietii cotidiene si de a ridica privirea spre cer.As zbura catre bolta senina,vreau sa merg spre lumina.Privesc spre ceruri zi de zi,ce am in inima tu nu stii.De ce sa condamn tineretea,astfel asa am atins batranetea,mergand inainte,urcand treapta cu treapta.Privesc senin in amintire,fara sa-mi reprosez ceva,ma cuprinde o liniste deplina,care este viata mea?Sunt doar un glas strigand in desert.Cu curaj si incredere mergi inainte!Din ai diminetii zori pana in al serii prag,dragoste ce teama invingi,neclintita ma incred in tot.Sunt multe de spus,dar as dezvalui prea multe.Oamenii frumosi raman,chiar daca sunt la mii de kilometri distanta,sau doar la un pas de mine,sunt aici.Departarea si timpul nu exista.Se povesteste ca intr-o zi,un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume.Nu dupa mult timp,in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima,era intr-adevar perfecta.Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata.Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Deodata,de multime s-a apropiat un batranel.Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului.Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui.Era o inima puternica,ale carei batai ritmate se auzeau pana departe.Dar era plina de cicatrice,si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau,liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase,chiar colturoase pe alocuri.Ba,mai mult,din loc in loc lipseau bucati intregi,lasand sa se vada rani larg deschise,inca sangerande.Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?Cred ca glumesti,spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului.Priveste la inima mea,este perfecta.Pe cand a ta este toata o rana,numai lacrimi si durere.Da,a spus bland batranul.Inima ta arata perfect,dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta.Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea,rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine,care adesea imi da in schimb,o bucata din inima lui,ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea.Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru,raman margini colturoase,pe care eu le pretuiesc nespus de mult,deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.Intelegi,acum,dragul meu,care este adevarata frumusete a inimiiTanarul a ramas tacut deoparte,cu obrazul scaldat in lacrimi.S-a apropiat apoi timid de batran,a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande.Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui.A rupt,apoi,o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului.Se potrivea,dar nu perfect,pentru ca marginile erau cam colturoase.Tanarul si-a privit inima,care nu mai era perfecta,dar care acum era mai frumoasa ca niciodata.