Monday, September 5, 2016

Happy,happy,happy day!

In copilarie,in familia fiecaruia exista cineva care inventa o poveste cu celebrul Bau,Bau.Aceste persoane ne speriau si incercau sa ne faca sa renuntam la unele obiecte,sa evitam diverse locuri.Acest Bau,facea ravagii.Asa cred ca stau lucrurile in cazul celor care nu pot face fata unei situatii mai mult sau mai putin dificile.Multi prefera sa se adaposteasca in propria carapace si putini sunt cei care incearca sa faca un pas inainte.Dupa ce anii trec,Bau,ramane undeva in noi toti.Unii il tin ascuns,ca pe un prieten imaginar,altii il scot in fata,ca pe un scut impotriva inamicilor.Te nasti plangand.De ce oare plangi?Cand pe parcursul intregii vieti,ai sa plangi de multe ori?plangi de bucurie,plangi de tristete sau de durere.Lacrimile exprima acel sentiment pe care cuvintele nu il pot defini.Acea stare de bucurie,de extaz,de agonie sau disperare,de durere sau pur si simplu de dor.Ma uitam zilele astea la mama mea si in fiecare zi o vad altfel.Coplesita de probleme,de boli,de neajunsuri si greutati.Este schimbata,cu parul carunt,cu riduri pe fata,cu durere in suflet,dar totusi cu acelasi suflet tanar si rabdatoare,care incearca sa ascunda de fata copiiilor,durerile prin care trece.Imi trec prin minte ca un flash de memorie,toate filmele vietii de cand eram mica copila si lipsita de griji si pana acum cand,deja pot spune ca sunt satula de viata.Unde s-au dus timpurile cand adoram sa vad zambetul lor pe buze?Sentimentul ala de siguranta?Unde e pofta lor de viata?Realizez intr-un tarziu ca oricat as incerca sa schimb lucrurile,nu mai poate fi nimic din ce a fost.Se asterne un praf gros peste pozele din copilarie,de la nu prea multe excursi,pozele cu zambetul nostru larg,pe chipurile noastre tinere.Nimeni nu mai deschide albumul,sunt doar amintiri ce vor fi uitate.Ganduri negre,sumbre sunt zilnic.Simt ca niciodata nu pot sa mai am fericirea aia la care aspiram candva,adica toate merg exact pe dos,pe toate planurile.Am nevoie de iubire,am nevoie de sprijin,de consolare,dar ma simt ca o straina in lumea mea,si ma confrunt zilnic cu piedici si cu vesti care ma macina si ma fac deja sa ma gandesc sa parasesc lumea asta mai repede,decat ma va lua ea.Deci cui ii e frica de Bau-Bau?Cand iti scrii cea mai frumoasa pagina in cartea vietii tale,soarta cu vesnica ei ironie,varsa cerneala peste foile care urmeaza...