Un timp de o zi…

Un timp de o zi,traita prin orbita,este foarte deosebita.Imi trec prin minte,clipe trecute,si ma gandesc la zilele tumulte.Dar nu uit si de zilele pierdute,ce au fost stiute sau nestiute.Dar ma gandesc acum,si la durerile avute,vrute si nevrute.Poate ca cele mai dificile momente pentru a crede si a accepta din toata inima ca Dumnezeu lucreaza,chiar daca misterioase sunt caile Domnului.Si totusi,El isi are planurile Lui,chiar daca uneori ni se pare ca ni le cam incurca pe ale noastre.Nu intelege gresit ca Domnul raspunde doar la unele rugaciuni.Nu situatia dificila este problema,nici necazul nu este greu pentru El.E greu,dar nu uita ca este cu tine.Nu te grabi,crede,te roaga si spera,si vei vedea gloria si slava Lui.Inca sunt aici,chiar daca nu ma vedeti,va imaginati cine sunt eu,ce caut eu si ce mai fac si eu pe aici,este o alta minune.Ca inca mai trag aier in piept si gandesc,scriu,meditez,e o alta minune.De cand ma nasc si pana cand mor,eu vad tot minuni.Cand esti un copil gandesti ca un copil,dar cand te-ai facut om mare,gandesti ca un matur,chiar daca sunt unii care nu vor sa admita ca s-a nascut ca prin minune,ci a fost doar o intamplare.Cat despre mine,eu in fiecare zi traiesc doar prin minune.Daca vrei sa simti adevarata minune incepe prin a observa lucrurile cu care simti ca nu mai ai nevoie sa te concentrezi asupra lor,cum ar fi povestile noastre despre durere si viata.Trecut-au anii,si poate vor mai fi,Iubirea Lui m-a transformat,mi-a dat sa impart cuvinte vii,si in iubire sa traiesc.Suflete draga,fii cu inima treaza,fii pe faza,nu lasa viata sa bifeaza,vegheaza!Nu vreau sa scriu o carte,chiar daca te informeaza,eu sunt scrisa intr-o carte,care ma lumineaza.Toti avem o carte,si o scriem in parte,chiar si de departe,ca intr-o zi,vom lua parte,la viata ce ne desparte.Sunt scrisa in cartea cartilor,pe aleea zorilor.Suflet al meu,canta si scrie mereu,e putere,in numele lui Dumnezeu!E putere,fara de durere,si multa manghaiere.Chiar nu am vrut sa inebunesc,vreau sa ma consolez,e bine cu sufletul meu!Capul chiar ma doare,dar ce sa fac cand nu am nici picioare,vreau acum o alinare,oare durerea o sa dispara?E bine cand sufletul ma tine,ca de nu,e vai de mine.Mintea,sufletul si trupul,sau poate corpul,cel firesc si pamantesc.Nu stiu ce puteti sa invatati de la mine?Cred ca numai sufletul e prieten cu mine,si mai aproape e de mine,nu aproapele meu,e apropiatul meu Isus.Trebuie sa-mi duc eu crucea,ca doar El mi-a spus!Mediteaza la viata ta azi omule,nu te juca cu sufletul,e viata din sufletul tau.Ma ingrijesc si de suflet,dar nu uit ca traiesc pe un pamant ce intr-o zi o sa-l parasesc.Suflarea mea,e atat timp cat eu traiesc,si cu ea nu o sa ma mai intalnesc.O sa primesc ceva ceresc,si pe veci o sa traiesc.Asa e viata pe pamant,acum canti,acum suspini,si o iei din nou la rand.Azi am pace,si maine e razboi.Mai ma prostesc din cand in cand,paoate printr-un cuvant,mai gresesc ca e firesc,nu stau sfanta pe pereti.Trebuie sa imi vad de framantare,ca le framant eu cu o sucitoare,si ma duc la o racoare.In fiecare zi putin,sa mai scap si de suspin,eu sufletul mi-l alin.De la un suflet ca si mine,ce se roaga si pentru tine,vreau si sufletului tau sa-i fie bine.Dragilor,cu suflet bun,eu v-am salutat”mind over matter.”Sa luati in considerare,timpul imi face nazuri si oamenii nacazuri.A imbatrani este arta de a aparea in fata generatiilor care vin dupa noi,ca un sprijin si nu ca un obstacol,ca un confident si nu ca un rival.Mai sus de oameni si de imparati,mai sus de toate pe care le-ai creat,mai sus de lume,mai sus de intelepti,Tu ai fost,si ramai in veci de veci.Mai sus de tronuri si imparatii,mai sus de-a lumii mari bogatii,mai sus de aur si tot ce-i valoros,Tu ramai in veci cel mai pretios.Luati in considerare,viata e mult prea scurta,priveste doar inainte.Sunt un chip pierdut in lume,cu o viata si un nume.Nu mi-e rau,dar nici prea bine.Am tupeu dar si rusine.Si pot spune intr-un final,ca sunt ca orice om normal,dar abnormal.Asta sunt,Raveca,asa ma cheama.Cine vrea,ma baga-n seama.Iar cui nu-i place felul meu,n-am ce-i face,asa sunt eu.O piesa de teatru,asa este viata,nu conteaza cat de mult a tinut,ci cat de frumos s-a desfasurat.Viata este calitate nu cantitate,este valoarea nu lungime.Fericirea e o iluzie,asemeni multelor povesti din copilaria noastra lipsita de griji.Este ceva ce cautam si nu gasim niciodata.Cand sunteti nefericiti,ganditi-va la cei mai nefericiti ca voi.Viata noastra nu e decat o simpla iluzie si ne drogam cu minciuni de cand ne nastem si pana murim.Cu fiecare zi rasar si apun alte si alte iluzii.Pana cand cerul vietii noastre meschine ramane fara soare,scufundandu-ne in bezna,ca la inceputurile facerii lumii.Am vazut sfarsitul,dar nu sfarsitul lumii.Acum m-i se-mpare ca se pare,pana soarele inca mai rasare,sa privesc si dincolo de zare.Toate se pare,dar mie mi-se-mpare,ca plutesc peste mare in zare.De la mine primeste o floare,sa fi luptatoare!