Ziua dorului…

Se zice,ca,pe 13 Mai e ziua dorului.Mi-e dor de-un dor,pan o sa mor.Eu cu nimeni nu am treaba,dar dorul tot ma intreaba.Pa cine iubesti tu fata?Si eu dorului i raspund,ca pa multi,dar sunt scurti si fug dasculti,si la nimeni nu fac curti.Lumea este o scena,viata este un act,ai venit,ai vazut si ai plecat.M-am trezit cu acest gand,ca viata este un spectacol zilnic de evenimente,trairi si intamplari.Zi de zi viata ne pune in fata unor situatii inedite.Toti suntem actori,ne straduim sa parem altceva decat suntem,crezand ca nu suntem suficienti de buni si ca ceilalti nu ne vor placea.In fiecare dintre noi se afla scanteia divina care ne infrumuseteaza atunci cand devenim constienti de ea.Increderea vine din interior,admiratia vine in urma faptelor noastre.Frumusetea vine tot din interior,degeaba o ascunzi dupa farduri si haine,daca nu ai un suflet frumos si ai doar un exterior frumos,tot urat ramai.Intre viata si scena este ca pe scena jucam un rol,insa in viata de zi cu zi trecem de la un rol la altul,sau jucam mai multe roluri in acelasi timp.Suntem actori grabiti spre nicaieri,care uita ca au timp sa se opreasca si sa se bucure de viata.Suntem actori pe scena vietii,piesa pe care o jucam depinde numai de noi.Ne jucam de-a viata si cu viata,dar unii triseaza,au mai multe masti pentru fiecare si fiece situatie.In fiecare zi jucam teatru,astfel ajungem sa credem ca suntem acele roluri si ca totul e bine.Dar cine cunoaste adevarata personalitate?Privesc din nou luand cu mine amintirile,si simt cum o lacrima imi curge pe obraz.Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare.Lumea de azi,cand ar vedea care se scoala de dimineata si ajung foarte departe,si cu cata usuratate dau unii vrabia din maini,pentru cea de pe gardul atragator.Un nume bun se face in 20 de ani,dar se poate pierde in 5 minute.Pentru o viata neprihanita raman doar trei lucruri,credinta,nadejdea si dragostea.Dar cea mai mare este dragostea.Toate trec,toate se duc,si maine din nou iar ma apuc.Viata trece si faptele raman.In fiecare zi invat sa traiesc pentru altii,dar si pentru mine.Ai grije Raveca ce vorbesti,si cu cine mai vorbesti,nu te increde in oameni,sunt si ei cu slabiciune ca si mine.Pot sa scriu si sa vorbesc o mie,dar nimic de dorul ce ma tine.Si ce mai faci Raveca?Cum te mai simti?Pai,nu asa bine ca si tine,dar traiesc.Tine-o tot asa Raveca,muzica cantul si cuvantul.Viata,suflarea si plimbarea.Inima,dorul si amorul.Acestea sunt medicamentele mele,care Dr mi le-a prescris.Dar sunt si altele drageuri,dar astea nu le spun aici.Hai sa ne fie cu iertare,cu toti vrem sa ajungem mare,eu sunt doctorul meu,numai eu stiu ce ma doare.Iar am gresit,de ce ma doare?Am spus ca nu vreau sa ma mai doara,si din nou iar sa ma doara.Cand?Cand,voi putea spune cu adevarat,ca nu ma mai doare.Si ce-i daca ma doare.O sa le dau din nou,apa la moara.Si uite asa,eu cu boala mea,ne mai ciufulim,ne ciorovaim,ne mai vaicarim,ea ma doare,eu nu o ador,si nu ma las de ea pana nu mor.Haz,la necaz e bine,ma sus tine si ma face sa ma simt cu mult mai bine.Umorul imi duce dorul,si-mi alunga tot fiorul.Trebuie sa ies din casa,ca daca nu ma sui pe masa.Sa mai respir aerul,ca asa imi curata creierul.Cu asta v-am lasat,si la aer am plecat.Ori ma doare,ori nu ma doare,la plimbare am plecat,si va las pe data viitoare,cand pe mine nimic nu ma mai doare.Ce trecatori sunt anii vietii noastre,putini sau multi,la fel de zbuciumati,si obositi de-a lumii amagire,uitam pe Cel de care-am fost creati.Neputinciosi suntem in fata mortii,chiar de esti tanar sau un biet batran.Suntem asa,cum suntem facuti.Dar din nou dorul ma cheama,si suntem cu totii muti si tacuti.Dorule nu ma mai intreba,doar tu sti bine viata mea!Vorbesc cu mine in soapte,ma gandesc sa raman calma,dar am urlat cat se poate,si nimic nu se mai poate.Nu vreau sa ma gandesc,vreau sa mijlocesc de toate sa ma miluesc.Parca cineva mi-a vorbit cu soapte,si mi-a spus ca se mai poate,dar nu aici,ci peste toate.De fiecare data cand imi este greu,imi cercetez sufletul meu,si ma imbarbatez sa uit de greu.O vreau pe mama,si nu mai vine,si nici tata,ci doar sageata ce ma inteapa si cred ca inima imi creapa.O lecuiesc cu o ceapa,sa planga si sa taca,ca sageata o bag in teaca.Ma apuca un dor,de un dor asa de mare,ca nu-l gasesc in lumea asta mare.Cu fiecare zi ce trece,parca dorul tot mai mare se nimereste,si nici unde nu se potriveste.Azi m-a sunat de la consoling daca mai am nevoie de ajutor,si am raspuns ca da,pana mor.Cand nu mai pot,am ganduri de dor,eu imi scriu sa uit de sudori.Noaptea e neagra si ziua e alba,dar am si nopti albe si zile negre.Incerc sa le imbin cu suspin,si mai beau si o cana de pelin.Noaptea nu e soare,si ziua nu e luna,ca zilele sa se impreuna.Cateodata din noapte fac zi si din zi o fac noapte,atunci cand inima nu-mi tace.I-am zis inimii ca-i dau un trandafir american,dar mi-a spus ca si trandafirul e golan merge pe maidan.Nu stiu cum sa ma prefac,ca la lume eu zic ca bine fac,e doar la mine in cap.Iubita viata mea,te rog priveste-ma si vezi ce este in inima mea,nu pleca dar lasa-ma pe canapea,poate voi visa ceva,si ma voi calma.Viata mea de catifea,imi canta si o cucuvea,sa nu sufar ca un nufar,cand ma supar.De iubire nici nu mai vorbesc,doar singura ma iubesc.Nimic rau in asta,inchid o usa,si se deschide alta,dar trebuie sa iau si dalta.Am inchis ochii si mi-am imaginat,ca am trecut de intunericul gigant,si linistita in pat m-am asezat,cu o rugaciune pe toti ne-am binecuvantat,si cu ingerii in pat m-am mangaiat.Mi-e dor de dorul dorurilor mele,in noaptea biruintei mele.Asa imi alin dorul,pana imi vine odorul,si pe toti va las cu Domnul!