Din Noiembrie 2008 tot blogaresc…

Asa se zice,ca am blogarit de 14 ani,si tot nu am nimerit nimic.Ce conteaza e sa merg mai departe,pana si mie m-i se face parte.Viata merge mai departe,si drumul nimeni nu mi-l desparte,merg tot departe.Imi desleg mintea de gandurile rele,sa inteleg cuvantul al tainicelor zile grele.Din zilele din toamna si dimineti frumoase,parca-s scaldate-n roua,si vantul care sufla din ce in ce mai rece,imi spune mie in taina,ca toamna iara trece.Cand toamna imi bate in prag,imi amintesc ca sunt un calator pribeag.Toamna este dreapta,si stiu ca omul toamna,ce-a semanat aduna.De ce-mi sunt ochii plini de lacrimi si zilele amare,de ce mai totusi,ramane o-ntrebare?Ti-ai pus vreodata oare,ce aduni tu toamna,si ce pui in hambare?E o lege neschimbata,ce semeni vei culege,in toamna sufleteasca.Viata aceasta e ca o frunza ce se leagana in vant,in amurgul vietii noastre ce in graba,ne trezim catre mormant.Mi-am adus aminte acum,de miresmele din lunci,de timpurile minunate,care nu se mai intoarce nicidecum.Faceam coronite de flori,ne imbracam tot in culori,dar toamna a trecut de mult pe langa noi.Iar acum la geamul meu,multe frunze cad mereu,e semnul lui Dumnezeu,ca ma iubeste mereu.A trecut o toamna iar,peste inima mea de jar,dar nu ma arde ca si focul,ma arde in tot locul.Insa ce va ramanea,toamna in urma mea?Peste pumnul de pamant,care eu asa ma simt,ruginita si eu,ma desprind de ramul meu.Insa ce va ramanea,Doamne,dupa urma mea?Farmecul cuvintelor,bogatia roadelor,melodia cerului,ce o las pamantului. Nu scriu poezii,scriu proza.De ce?Pentru-ca poezia ma pune pe ganduri mai mult.Incat proza,o scriu chiar de l-anceput,chiar mult.Proza este absenta poeziei,si poezia,pe nesimtite se lipeste ca doua cutite.Cand eram mai mica,nu stiam nimica.Acum,ce sa va mai spun?Nu m-am nascut,natung,fiecare da ce are.Eu ma duc dupa caldare.Nu l-e potrivesc eu bine,dar cuvintele se face rima.Pentru-ca rima ma place,si eu tot tes pe cojoace.O toamna buna tuturor.Eu m-am jucat sa prind culori.Cand rima e buna,mai scriu si o saptamana.Salutare tuturor!Si ma duc,ma duc,prin padure sa ajung.Azi a fost asa,maine,poate fi altceva.Eu scriu despre mine,si tot ce fac,nu ard de foc,ard de nenoroc.Nu vreau sa plang de mine,ca stiu ca milioane sufera mai mult ca mine.Dar fiecare se trudeste,ori se spovedeste,ori se linguseste pana reuseste.Eu o fac dupa pofta mea,dar altii dupa cum va putea.Nu vreau politica sa scriu,si nici aritmetica ca nu stiu.Atat doar stiu,unu cu unu fac doi.Dar toti tragem,ca vai de noi.Ca se vorbeste,ori se imputeste lucrurile,eu nu sunt cu stirile.Televizor nu am,vecinii mei sunt pe la bar,eu de nimic nu am habar,nu vreau sa ajung barbar.Copii mei sunt tare isteti,ca ma baga in cotet,si eu scriu tot povesti,ca si voi sa fiti isteti.Cand aici,si cand acolo,toate le dau pe dincolo.Va spun sincer si deschis,vorbesc mai mult de paradis,si stau mai mult cu ochii inchisi.Daca i am mult deschisi ma cutremur,de nu te misti.Asta este democratia,mie imi place filozofia,si mai scriu si de Maria.Pe coasta de est,ori de vest,de la munte pana la mare,toti strigam in gura mare.Vrem mancare!Unul se plange ca-l doare,pe altul ca moare,ba la unul e prea cald,la altul prea frig,si nu suntem buni de nimic.Nu vreau nici democratie,nici sa stau in cutie,atata vreau,o floricica cat de mica,dar mirosica.Doamne ai mila de noi,nu ne lasa sa facem taraboi.Daca da unul,tipa doi,si al treilea e in gunoi.Asa vrem sa ajungem noi?Pe unul il doare in paispe,pe celalalt a uitat de saispe.Asta e a mea filozofie,sa imi fac o terapie,sa mai stau putin si vie.Eu am zis,de politica e interzis,nu vreau un compromis.M-am tot gandit ce castiga unii,ca ajung ca nebunii,si au uitat de strabunii.Sa ne multumim cu ce avem,ca mare propaganda nu facem.Alineat,m-am saturat de politica si am plecat!Traieste-ti viata cu folos,ca toti mergem in jos!Un Noiembrie minunat,toti am castigat.Domnul fie laudat!