O zi neagra si o noapte alba.

Ca o lumina calda ce curge din altar,aceasta pace-adanca e un mare har de dar.Primit in dar de noapte,ca un balsam pe gand,sa lase sufletul sa doarma,in sfarsit,vibrand.E harul de-a tacea cand lumea-ntreaga striga.E darul de-a simti cum frica se dezleaga si se-ndeparteaza-n clipa.O binecuvantare in miez de noapte mut,ce-a asezat o ordine acolo unde-a fost un inceput.Lasa-te purtata in perna de matase,primeste harul noptii in gandurile tale somnoroase.Nu mai e nimic de spus,niciun secret de dat,doar darul linistii depline,curat si binecuvantat.Inchide ochii,lasa totul sa se stearga,nu mai e zgomot,nici o cale lunga de parcurs si larga.Gandul cel greu s-a dizolvat in umbra,fin,iar peste minte s-a asternut un cer senin.Fiecare respiratie e un val cel moale,ce spala oboseala din priviri si din petale.Nu mai ai intrebari de pus,nici punti de trecut.Doar linistea ce se revarsa ca un scut.Te lasi purtat incet de marea de matase,pe brate calde,in nuante somnoroase.Zorii sunt departe,noaptea-i un complice bun,ce-ti lasa sufletul in pace sa adoarma acum.Nimic nu mai lipseste,lupta s-a sfarsit,e timpul pentru visul cel mult dorit.Lasa somnul sa te cuprinda lin si rar,in siguranta noptii ca pe un mare dar.In linistea ce s-a lasat pe rand,nu mai e zgomot,nici razboi in gand.Intrebarile si-au gasit raspunsul mut,iar “ce”-ul care te-a macinat,a trecut.Noptile albe nu mai au ce spune,cand piesele se aseaza in ordine pe lume.O zi neagra,si o noapte alba,acum eu am avut.Nu mai e graba,nu mai e mister,gandurile-s nori ce trec incet pe cer.Lasand in urma tot ce-a fost greoi,s-a asezat o pace calda intre noi.Fara trecut si fara mii de „de ce”,in noaptea asta,sufletul liber e.Opreste cautarea,lasa totul in deriva,ramai doar in secunda asta vie si priviva.Inchida-se si ochii obositi de veghe,caci ordinea din suflet nu mai are pereche.Nimic nu e pierdut,nimic nu e in plus,zgomotul s-a stins,iar soarele a apus.Totul este exact asa cum trebuie sa fie.Noapte blanda si curata,cu mintea linistita si complet impacata.Lumea s-a stins,doar linistea-ti ramane,un pod de stele pan-aluneci inspre maine.Lasa-te dus in zborul cald si rar,purtat de somn si de acest mare har.Lumina s-a stins,iar noaptea te adaposteste.Fiecare respiratie,incet se potriveste.Nu mai e veghe,nu mai e cuvant,doar un somn cald,adanc si bland.Noapte buna,Raveca!