Vesnic in inima mea…

Am stat de vorba astazi eu cu Domnul,I-am multumit ca mi-a mai dat o zi.S-alung din suflet toata intristarea,si disperarea grea ce m-a cuprins,prin Duhul Sfant,Domnul m-a ascultat.Prin har mi-a dat El,binecuvantare,m-a ridicat din starea de necaz.Ce minunata dragoste,mi-a daruit Domnul mie! Cu mine e la orice pas El ma ridica din necaz.Ce minunata dragoste,Sufletul meu a-nviorat.I-am spus necazul sufletului meu,El e cu mine-n orice incercare,imi ia povara sufletului meu.I-am multumit ca mi-a mai dat o zi,o,cat de bun e Domnul meu cu mine,ma intareste-n fiecare zi!Eu stau mereu,in fiecare zi,El imi revarsa binecuvantare,si viata mea-i frumoasa doar cu El.Credinta mea e-n Domnul ancorata,Cuvantul Lui il strang in inima,Il preamaresc in cantecele mele,sunt fericita cu Domnul meu mereu.Mama mea,a fost mama mea.Fiecare are o mama,dar mama mea,a fost cu teama.Nu de oameni,ci de Dumnezeu.Acum ia,locuieste,in Locasul Sau.Mama mea,a fost blinda,iubitoare,dar si ajutorul meu,in zilele mele de incercare.Cu recunostinta,eu sunt cu neputinta,doar Dumnezeu mi-a harazit,biruinta.Si cat voi traii,pe mama mea,o voi pomenii,pe pamant,si pana-n vesnicii.Ai ramas,si vei ramane,de-a pururi in inima mea.Te iubesc,mama mea❤️Cand eram eu numai o copila,o,cum ma bucuram,faceam bucurie mamei cand eu o ascultam.Si-acum ea s-a dus in cer,eu singura am ramas.Spuneti mamei mele,si eu acolo-i fi.Cand eu am devenit matura,ea s-a rugat pentru mine,pana a adormit.Si acum e fericita,la Domnul Isus.Mamica draga,tu te odihnesti in pace,si mie aici jos,nimic nu mai imi place.Departe esti de mine,dar esti tot cu mine,ca nu pot trai fara tine.Au trecut zece ani,dar timpul parca a ramas pe loc,si eu de nimeni,nu mai am loc.Strig intru-na dupa tine,mama,mama,hai ca nu mi-e bine.Cand imi este greu,ma gandesc la locul tau,tu ai scapat de greu.Va venii o zi cand cu totii ne vom intalni,si dureri,lacrimi nu vor mai fii.Departe,departe,dar tu esti foarte aproape,esti mereu in inima mea!Pana la revedere,nu te voi uita,te port un inger,ce-mi lumineaza viata mea!Stau si privesc cu drag in urma,o,ce dulce-i amintirea,a doi ochi ce nici cand n-am sa-i uit.Cand eram in nesiguranta,mama imi vorbea despre Speranta.Glasul ei bland nici cand n-am sa-l uit.Ce scumpa-i mama mea,nu pot uita iubirea ce bland ma alina,mama mea.Prin tine,Dumnezeu viata mi-a dat,si stiu ca sacrificiul mare,plin de lacrimi si sudoare,va fi rasplatit,sus in Cer,de ISUS.Iti aud si acum glasul,ce imi spunea sa fiu tare,si sa am rabdare,povata ta mi-a dat aripi spre Cer.Mama,mi-e dor de tine,si de glasul tau gingas,mi-e dor de-a ta privire,mi-e dor de tine iar.Mi-e dor pina la moarte,si stiu ca o voi vedea.Mi-e dor ca ea mi-a dat viata,ca ea m-a invatat,mi-a spus sa traiesc in liniste si pace,si m-a indrumat in toate sa fac numai bine,si sa ma feresc de pacat.Mi-a spus sa iubesc omenirea si pe-al nostru Isus.Mi-a spus dimineata cand ma scol,sa fac rugaciunea.Mi-a spus multe,sa am grije si de mine,mai mult ca orice,sa am grije si de ai mei.Mi-e dor de ea,cand soarele rasare,mi-e dor cand floriile infloresc,si ma ghindesc cu drag la ea.Mi-e sufletul trist,si ghindul imi zboara la mama mea.Mai putin,si intr-o zi,aceasta singuratate,se va termina.Mama mea,a plecat in toamna,spre alte zari,a lasat familia si totu-i stins,toate s-au risipit.Unde e mama mea,mi-e dor s-o vad?Cantecul mamei imi rasuna in amintiri.Mi-e dor de mama,mi-e dor s-o vad.Cine imi va da zimbetul mamei inapoi?Mama mea,m-a iubit ca pe-un inger,si m-a ocrotit.M-a invatat sa ma rog,sa iubesc pe Isus.Eu astept rabdatoare,marea zi a intalnirii cu cei dragi. Prezenta din absenta... A ramas o cana pe masa,neschimbata, O haina in cuier ce poarta inca un miros, Si camera e goala,si lumea e nedreapta, Iar timpul pare rupt,intors cu fata-n jos. Te caut prin unghere,prin soapte din trecut, Sa prinzi macar o umbra,un gest,un pas grabit, Dar te lovesti de zidul tacerii,absolut, Si simti cum din structura o parte s-a zdrobit. Sa nu-ti ascunzi plansul,sa nu-ti opresti suspinul, Caci dorul este pretul iubirii ce-a ramas, Prin lacrimi curge incet,picatura cu picatura veninul, Ce s-a depus pe suflet in ultimul ceas. Ei nu dispar de tot cand pleaca din privire, Se muta mai profund,in tot ce porti in piept, Devin o amintire,o calda mostenire, Si te-nsotesc pe drumul cel lung si intelept.