Ziua dorului…

Se zice,ca,pe 13 Mai e ziua dorului.Mi-e dor de-un dor,pan o sa mor.Eu cu nimeni nu am treaba,dar dorul tot ma intreaba.Pa cine iubesti tu fata?Si eu dorului i raspund,ca pa multi,dar sunt scurti si fug dasculti,si la nimeni nu fac curti.Lumea este o scena,viata este un act,ai venit,ai vazut si ai plecat.M-am trezit cu acest gand,ca viata este un spectacol zilnic de evenimente,trairi si intamplari.Zi de zi viata ne pune in fata unor situatii inedite.Toti suntem actori,ne straduim sa parem altceva decat suntem,crezand ca nu suntem suficienti de buni si ca ceilalti nu ne vor placea.In fiecare dintre noi se afla scanteia divina care ne infrumuseteaza atunci cand devenim constienti de ea.Increderea vine din interior,admiratia vine in urma faptelor noastre.Frumusetea vine tot din interior,degeaba o ascunzi dupa farduri si haine,daca nu ai un suflet frumos si ai doar un exterior frumos,tot urat ramai.Intre viata si scena este ca pe scena jucam un rol,insa in viata de zi cu zi trecem de la un rol la altul,sau jucam mai multe roluri in acelasi timp.Suntem actori grabiti spre nicaieri,care uita ca au timp sa se opreasca si sa se bucure de viata.Suntem actori pe scena vietii,piesa pe care o jucam depinde numai de noi.Ne jucam de-a viata si cu viata,dar unii triseaza,au mai multe masti pentru fiecare si fiece situatie.In fiecare zi jucam teatru,astfel ajungem sa credem ca suntem acele roluri si ca totul e bine.Dar cine cunoaste adevarata personalitate?Privesc din nou luand cu mine amintirile,si simt cum o lacrima imi curge pe obraz.Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare.Lumea de azi,cand ar vedea care se scoala de dimineata si ajung foarte departe,si cu cata usuratate dau unii vrabia din maini,pentru cea de pe gardul atragator.Un nume bun se face in 20 de ani,dar se poate pierde in 5 minute.Pentru o viata neprihanita raman doar trei lucruri,credinta,nadejdea si dragostea.Dar cea mai mare este dragostea.Toate trec,toate se duc,si maine din nou iar ma apuc.Viata trece si faptele raman.In fiecare zi invat sa traiesc pentru altii,dar si pentru mine.Ai grije Raveca ce vorbesti,si cu cine mai vorbesti,nu te increde in oameni,sunt si ei cu slabiciune ca si mine.Pot sa scriu si sa vorbesc o mie,dar nimic de dorul ce ma tine.Si ce mai faci Raveca?Cum te mai simti?Pai,nu asa bine ca si tine,dar traiesc.Tine-o tot asa Raveca,muzica cantul si cuvantul.Viata,suflarea si plimbarea.Inima,dorul si amorul.Acestea sunt medicamentele mele,care Dr mi le-a prescris.Dar sunt si altele drageuri,dar astea nu le spun aici.Hai sa ne fie cu iertare,cu toti vrem sa ajungem mare,eu sunt doctorul meu,numai eu stiu ce ma doare.Iar am gresit,de ce ma doare?Am spus ca nu vreau sa ma mai doara,si din nou iar sa ma doara.Cand?Cand,voi putea spune cu adevarat,ca nu ma mai doare.Si ce-i daca ma doare.O sa le dau din nou,apa la moara.Si uite asa,eu cu boala mea,ne mai ciufulim,ne ciorovaim,ne mai vaicarim,ea ma doare,eu nu o ador,si nu ma las de ea pana nu mor.Haz,la necaz e bine,ma sus tine si ma face sa ma simt cu mult mai bine.Umorul imi duce dorul,si-mi alunga tot fiorul.Trebuie sa ies din casa,ca daca nu ma sui pe masa.Sa mai respir aerul,ca asa imi curata creierul.Cu asta v-am lasat,si la aer am plecat.Ori ma doare,ori nu ma doare,la plimbare am plecat,si va las pe data viitoare,cand pe mine nimic nu ma mai doare.Ce trecatori sunt anii vietii noastre,putini sau multi,la fel de zbuciumati,si obositi de-a lumii amagire,uitam pe Cel de care-am fost creati.Neputinciosi suntem in fata mortii,chiar de esti tanar sau un biet batran.Suntem asa,cum suntem facuti.Dar din nou dorul ma cheama,si suntem cu totii muti si tacuti.Dorule nu ma mai intreba,doar tu sti bine viata mea!Vorbesc cu mine in soapte,ma gandesc sa raman calma,dar am urlat cat se poate,si nimic nu se mai poate.Nu vreau sa ma gandesc,vreau sa mijlocesc de toate sa ma miluesc.Parca cineva mi-a vorbit cu soapte,si mi-a spus ca se mai poate,dar nu aici,ci peste toate.De fiecare data cand imi este greu,imi cercetez sufletul meu,si ma imbarbatez sa uit de greu.O vreau pe mama,si nu mai vine,si nici tata,ci doar sageata ce ma inteapa si cred ca inima imi creapa.O lecuiesc cu o ceapa,sa planga si sa taca,ca sageata o bag in teaca.Ma apuca un dor,de un dor asa de mare,ca nu-l gasesc in lumea asta mare.Cu fiecare zi ce trece,parca dorul tot mai mare se nimereste,si nici unde nu se potriveste.Azi m-a sunat de la consoling daca mai am nevoie de ajutor,si am raspuns ca da,pana mor.Cand nu mai pot,am ganduri de dor,eu imi scriu sa uit de sudori.Noaptea e neagra si ziua e alba,dar am si nopti albe si zile negre.Incerc sa le imbin cu suspin,si mai beau si o cana de pelin.Noaptea nu e soare,si ziua nu e luna,ca zilele sa se impreuna.Cateodata din noapte fac zi si din zi o fac noapte,atunci cand inima nu-mi tace.I-am zis inimii ca-i dau un trandafir american,dar mi-a spus ca si trandafirul e golan merge pe maidan.Nu stiu cum sa ma prefac,ca la lume eu zic ca bine fac,e doar la mine in cap.Iubita viata mea,te rog priveste-ma si vezi ce este in inima mea,nu pleca dar lasa-ma pe canapea,poate voi visa ceva,si ma voi calma.Viata mea de catifea,imi canta si o cucuvea,sa nu sufar ca un nufar,cand ma supar.De iubire nici nu mai vorbesc,doar singura ma iubesc.Nimic rau in asta,inchid o usa,si se deschide alta,dar trebuie sa iau si dalta.Am inchis ochii si mi-am imaginat,ca am trecut de intunericul gigant,si linistita in pat m-am asezat,cu o rugaciune pe toti ne-am binecuvantat,si cu ingerii in pat m-am mangaiat.Mi-e dor de dorul dorurilor mele,in noaptea biruintei mele.Asa imi alin dorul,pana imi vine odorul,si pe toti va las cu Domnul!

40 de ani in America…

Azi 13 Mai,sunt 40 de ani,de cand sunt in America.Lume buna si frumoasa,hai sa vorbim despre dragoste curata si adevarata,si sa fie nepatata.Nu vin sa ma plang,vin cu flori sa va strang,ca tot amintiri strang,si viata mi-o destrang.Azi e una,maine alta,si pe toate le dau cu dalta.Asa e viata omului,ca si a pomului.Astazi esti,si maine treci,si de toate te pestreci.Vreau sa spuna cel ce-i slab.Eu sunt tare in Hristos!Cel sarac:Eu sunt bogat!Iar cel orb:Sunt sanatos!Buna lume,Sanatate peste lume,si o viata cat mai buna.Inainte sa inaintez la scris,imi cer scuze,sa nu va rapesc din timp.Asa dupa cum vedeti si ma vedeti,Domnul a avut mila de mine,dar si de noi,sa nu ne zapacim in gunoi.Multumesc Domnului ca sunt aici in America(amarata)si inca nu sunt sucita.Pe 13 Mai 1983 am ajuns cu picioarele pe pamantul american,in Chicago.Socotiti si voi,daca va mai socotiti,40 de ani,aici,si sunt asa cum sunt,chiar si cu besiti.Si acum sa-mi dezvalui secretul,sunt frumoasa ca poetul,ca am fost batuta,si cu siretul.Prin cate am trecut,trecutul a trecut,prezentul sunt aici,iar viitorul,nu stiu cum imi este scris.Atata bataie am primit,caci nici a dracului nu i-am permis,si la dracu pe toti i-am trimis.40 de ani,un numar mare,dar inca sunt tot pe picioare,ca m-am tot uns cu unsoare.Bataile nu au fost bune,dar fiecare,cat poate spune.Dupa toata truda mea,cu ce m-am ales din viata mea?Cu truda si suspin,chin si venin,si zilelor mele,acum eu ma inchin.Multumesc viata,ca mi-ai dat povata,si m-am dus tot in fata.Fiecare om are o durere,dar nu o spune cu placere,ca si jalea e fara mangaiere.Mie atat mi-a mai ramas,zilele din ceas in ceas,sa mai fac un parastas.Asia mi-a fost sa-mi fie soarta,sa sufar eu,ca nimeni,alta.Fiecare cu a-le lui,si durerile sa i le spunem numai Lui.Daca am indurat pana aici,mai e putin,si plec de-aici.Asa a fost viata mea,aici in America,unde se bea,mierea si laptele,indulcita cu durerea mea.Cand ajung acolo sus,o sa va povestesc totul,cum aici pe pamant,a decurs.Va Multumesc ca ati rezistat,povestea mea in America,s-a derulat,si pe toate canalele de unda scurta si lunga a promovat.Eu sunt tare in Christos!Am suflet sa iubesc,si povesti sa va povestesc.Balamalele m-i se inmoaie,si nu vreau sa cad de pe picioare.Pacatele mele nu ma lasa,ca tot vreau sa iubesc in viata.De cu zori si pana-n seara,inima mea tot zbiara.Sunt romanca de omenie,si viata m-a invatat sa cant,nu sa stau in colivie.Romanii sunt oameni buni,dar gresesc si iei,destul.Nu este unul fara pacate,sa ne faca si noua dreptate.Asa ca,noi romani ne bucuram,de necazuri sa scapam.Si cand noaptea e instelata,eu ma gandesc cu drag,de-acasa,de pe glia stramoseasca.Sunt multi romani care se feresc,si nici limba romana nu o mai vorbesc.Dar eu ma bucur,ca sunt altfel,si de romani nu scap de fel.Si cat voi trai ma voi bucura,si niciodata nu voi uita,de 🇷🇴 mea!Romanie te iubesc,din tine am inceput sa cresc.Si cand privesc pe cer o stea,ma rog pentru Romania mea.Toti avem o figura,mai o friptura,o patima si-un dor,dar sunt romanca pana mor.Mama mea mi-a povestit,cum ea a supravietuit,a cantat si sa rugat,si toti dusmanii a plecat.Dar nu numai atat,mi-a si explicat,si asa de bine sa exprimat,ca eu nu le-am uitat.De fiecare data cand un greu imi vine,ma rog Tatalui sa ma sustina.Nu e usor,si de multe ori cand vreau sa mor,imi vine un gand si-un dor,cum sa ma desfasor.Traiesc ca roman,vorbesc ca un roman,iubesc ca si roman,chiar daca sunt pe alt taram.Nu stiu cat m-ati inteles,sunt proud sa fiu Roman!Nu stiu daca stiti de rima,nu o rama,e o rima,asta face diferenta,cand eu i-am gasit pasenta.Poate nici acum nu ma-ti inteles,eu sunt rima,ce se cheama drima,nu drama,ca e panarama,si ai de-a face cu tigana,care iti vindeca rana.Eu sunt tigana,am invatat sa leg rana,cu o comedie,sa nu faci o prostie.Ma bucur ca sunt romanca-tigana,si ce daca sunt tigana,ori egipteana,imi place rima,ca sunt o buna cetateana.Romanca sunt,si voi muri asa,chiar daca soarta imi este grea.Sa va mai spun ceva?Diploma de onoare si valoare nu am,prenume nu am,ci doar atat,un nume.Nu ma cunosti,nu te cunosc,dar sunt doar o romanca.Pentru o romanca,sa nu te deranjezi,eu ma simt bine,gandesc ca o romanca!Multumesc ficei mele pentru inspiratia ce mi-a dat,si am inspirat,apoi am expirat,si timpul meu de scris aici sa expirat.Daca lucrurile se expira,tot sunt mai bune de ceva,doar de pastrat.Eu v-am explicat,si m-am bucurat cum m-am exprimat,iar voi sa nu uitati,sunt o romanca de invidiat.Nu ma invidiati,doar sa ma urmati!Cu asta sa terminat,nu sunt de invidiat,eu am terminat!Cu patima buna am plecat si cu patimi bune si pe voi va las.Am o figura de mama,nu de pus in rama,ci in rima,sa raman o figurima.Asta sunt,asa ma cheama,azi am baut o zeama,ca am figura de romana mama,si lumea m-a bagat in seama.Toate zilele sunt zile,dar unele sunt mai goale,iar altele mai pline,cu obicei,asa imi fac eu un obicei,sa-mi fac poze,cate vrei.Cat o tine pamantul,ma tot duc cu gandul,sa cutreier pamantul.Nu sunt rea,dar nici prea buna,sunt doar asa,ca-n vremea buna.Dumnezeu e in control,in necaz si-n stramtorare,ma ajuta pe carare chiar de jalea este mare.Cand nu ai ce face,iti trebuie pace,si lumea sa te lase in pace.Nu am ales eu sa ma nasc,nici parintii si nici fratii,si nici locul de nastere.Dar sunt sigura ca am fost aleasa de Dumnezeu cu un scop.Iar ceea ce fac eu acum,aleg sa merg inainte,si sa-mi duc crucea pana la sfarsit.Vreau sa ma bucur,nu am o caleasca,dar am fost aleasa sa stau la masa,sa fiu craiasa.Candva am fost mireasa,dar ma bucur ca am ajuns isteata,si spun lucrurile asa cum sunt,pe fata.Sunt aleasa,pentru cer mireasa,si nu vreau sa stau cu cei ce ma inhata.Pe mine Tatal m-a ales,dar cred ca si tu esti un istet,nu stam in cotet.Ma bucur ca am fost aleasa,fiecare are un nume,cu dulceata.Am ales,sa te inteleg,si tu vei fii ales.Nu vreau sa ma simt mizerabila,vreau sa fiu o memorabila,dar sunt si o adorabila.Tu nu ma cunosti,nici eu nu te cunosc,dar toti suntem cu un folos.Acum ma bucur intr-o caleasca,privesc cerul,si ce mireasma!Cand m-am gandit de ce eu am fost aleasa,am stiut,sunt pretioasa!Toate pe pamant sunt cu un scop,eu ma uit la telescop,sa mai am si un hope.Nicidecum nu vreau un dop,o sa fie si-un potop,cand toate sunt puse pe foc.Mi-am gasit un scop,citesc la microscop,sa scap de un slop.Zile bune,zile cu jale si carbune,ma framanta cand nu sunt bune.Ma simt binecuvantata ca sunt sigilata.In lumea mea am evadat,m-am ales si cu-n oftat,si la sfat cu Domnul am stat.Ce sa faci?Eu de soare m-am protejat,la umbra palmierilor am stat.Si mai ceva,o muzica de nota 10 am ascultat.Viata e foarte scurta,bucura-te acum,spune asa cum gandesti,si traieste asa cum voiesti.Destul pentru acum,ma mai odihnesc,mi-a fost indeajuns,soarele m-a strapuns!Cu lacrimi si durere,cu planset si placere,zambesti si viata e o tacere.Am gustat amarul,m-am indulcit cu altarul,si m-am rugat de harul,sa nu imi pierd calmul.Lasa-ma,ca am gustat si viata,asa este cand vine dimineata.Nu ma-ntreba nimic,nimic nu ma incanta.Nici cat e ceasul nici ce ganduri am,mai bine lasa-ma sa inchid fereastra.Ma preumblu prin casa fara s-ascult nimic,nici un cuvant,vreau sa ma simt la mine acasa,sa nu aud vorbele cum zboara-n vant.Fereste-ma de urgia care bantuie mereu,si de ce ma inspaimanta.Da-ti voie sa canti,ca vocea din tine sa se faca auzita.Da-ti voie sa respiri,sa poti accepta totul mai usor,si da-ti voie sa accepti,sa poti respira liber prin fiecare por.Da-ti voie sa ai incredere ca poti trece peste toate.Da-ti voie sa plangi,da-ti voie sa renunti,da-ti voie sa infloresti,da-ti voie sa stralucesti.Da-ti voie sa fii,aici si acum,pe al credintei drum.Cand tacerile reci imi vor alunga speranta,ma pot transforma in vuietul singuratatilor mele.Nu te voi speria,nu vreau sa-ti tulbur diminetile,dar vreau sa-ti fiu rasaritul.Seninul ochilor il port in suflet,dar cerul imi plinge chiar daca si inima mi se frange.Raveca isi jaleste copii,si nu vrea sa fie mangaiata.Dar Domnul inca o mai poarta,sa nu mearga din poarta in poarta,ci sa mai supoarta.Nu am ales eu asa sa fie,asa mi-a fost destinul.Am baut pelinul,ma lupt si acum cu chinul,dar va veni seninul!El m-a ales pe mine!Privesc inainte,sunt doar un simplu trecatoar,dar ranile din piept tare ma dor.Sunt doar asa,pana mor!Ce bine ca sunt,ce mirare,sa crezi!