About Me

My photo
Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait,e multumirea mea,dar cum ma voi duce,e planul lui Dumnezeu!

Monday, September 26, 2016

Ca intr-o zi de toamna...



Azi am avut o pofta mare de cartofi fierti cu coaja,mancarea mea preferata din copilarie.nu eram dupa carne cat eram sa imi fac o salata orientala cu cartofi,ceapa verde,ceapa rosie,usturoi,ardei rosu si rosi de casa,apoi ulei de masline si sare si putin piper,sa nu va spun cat de gustoasa a fost.Am facut o salata de varza cu ulei de masline otet de mere sare piper si putin zahar dupa gust,iar ceva dulce am mancat niste zmeura din gradina lui Adam.Pofta buna dragii mei,tare bune au fost.eu iubita voastra Raveca...


A venit toamna,bine-mi pare si poftiti la prunisoare.Adevarul e ca imi pare chiar asa de bine ca vine toamna si deja m-am pus la gem de prune,magiun si compot de prune.Pana una alta sa ne vedem de drum si sa ne indulcim cu ceva.Pofta vine gatind,azi am facut gem de prune,magiun si compot de prune,prune de la Sprouts,prune bistrite...luati o bucata de paine ca gem aveti...






O zi glorioasa vine curand, O zi minunata,de nedescris,
Cu ingeri mii,in slava cantand,
Vine Isus,o,da,vine Isus!

Cu fata Lui blanda ma va privi,
Ma va conduce-n tara promisa,
Cu ingerii sfinti ferice voi fi,
Iar bucuria mea nedescrisa.

Nu vor fi nori,ci totul e senin,
Nu vor fi lacrimi si nici durere,
Tristete nu va fi si nici suspin,
Va fi,da,o vesnica placere.

Ce zi minunata atunci va fi,
Zi glorioasa pe care o doresc,
Pe portile sfinte ma va primi
Si-apoi,cu Isus,vesnic voi trai.



Taria mea,taria mea,esti Tu,esti Tu,ISUSE...

Taria mea,taria mea,esti Tu,esti Tu,ISUSE
Prin incercarea cea mai grea,cu Tine merg inainte.
Taria mea,taria mea,prin incercarea cea mai grea
Cu Tine merg inainte.

Taria mea,taria mea,esti Tu,esti Tu,Isuse
Cand mi-e ranita inima,Tu-mi dai puteri nespuse.
Taria mea,taria mea,cand mi-e ranita inima
Tu-mi dai puteri nespuse.

Taria mea,taria mea,esti Tu,o Duh de viata
Prin Tine am si voi avea,izbanda mai mareata.
Taria mea,taria mea,prine Tine am si voi avea
Izbanda mai mareata.

Taria mea,taria mea,ma-nchin,marire Tie!
Cu Tine ma voi lauda si-acum si-n vesnicie.
Taria mea,taria mea,cu Tine ma voi lauda
Si acum si-n vesnicie.

Din zorii zilei mele in lanul Tau m-am dus,culegator de spice,asa cum Tu ai spus.
Cantau seceratorii,eu ii urmam tacut,sfios,si singuratic,si lacrimand,ca Rut...

Prin tot zaduful zilei,sub soarele arzand,cu fruntea aplecata,am ostenit lucrand,
Dorind,cand vine seara,sa-ti pot aduce-n prag,cu dragoste smerita,toti snopii stransi cu drag...

Stapane,iata seara se-ntinde peste vai cand se intorc acasa toti lucratorii Tai.
In urma tuturora,ma-ntorc si eu tacut,sfios,si singuratic,si lacrimand,ca Rut...

Ma rusinez de rodul putin agonisit,dar Tu cunosti arsita prin care m-am trudit.
O,iata,vine noaptea,iti cer un adapost,s-adorm cu aceia care la munca Ta am fost...

Intinde-ti peste mine vesmantul Tau placut,la sfintele-ti picioare,s-adorm si eu,ca Rut...
Iar maine dimineata ma scoala fericit,sa-ntampin bucuria care mi-ai pregatit...

Ca stropii de roua...

Ca stropii de roua ce uda campul inverzit,
Ca norii din vazduh ce alearga necontenit,
Ca raza de soare ce umple vazduhul mereu,
Doresc,Isus,sa umpli si sufletul meu.

Cum cerbul doreste izvorul cristalin,
Cum riul zoreste alearga spumegand,
Alerg si eu,Doamne,cu un dor mai sublim,
Sa imi dai din apa ce curge din tronul divin.

Cum stelele noaptea pe cer eu le zaresc,
Oricat le-as privi,frumos ele stralucesc.
Priveste,Isuse,azi,spre fiinta mea,
Vino si fa-ma sa stralucesc ca o stea.

Nu pot gasi un loc mai bun si mai frumos,
Decat linga Domnul sa fiu mereu voioasa.
La Tine e harul,la Tine e pacea!
Toti cei ce vin la Tine se vor repausa.


Sunday, September 25, 2016

Cu dulceata...

O inspiratie primita chiar acum de la mama mea.Am intrebat-o,cum te mai simti,si ce faci acum?Ea mi-a spus ca ma indulcesc,si i-am zis,cu ce?Ea mi-a raspuns,cu o dulceata,ca tare amara e gura de la medicamente.Si apoi,i-am zis,si eu vreau sa ma mai indulcesc putin,nu numai gura,dar si viata sa o mai indulcesc,sa nu para a fi chiar asa de amara.Si bine si facui,cu o dulceata ma indeletnicesc eu acui.Fiecare om poarta in sine o dulceata.Si fiecare trebuie sa o aiba din belsug.Dulceata prin care omul alunga amaraciunea,ca adesea omul cauta adevarul,care e viata priceperii,in mijlocul relelor fara numar,un bine,si nu stie ce bine,e viata inimii dulce.Si tot cauta,fuge de indoiala,gandire,ceea ce el a crezut bine,si se schimba in amaraciune.Noi nu stim nici ceea ce ne e bun,nici ceea ce ne e vatamator.Dar,BUNUL DUMNEZEU ne lumineaza prin Cuvantul Sau,ne sustine prin har,daca primim sau nu harul nadejdii noastre.DUMNEZEU ne cunoaste pe fiecare dintre noi,dupa nume,EL ne cheama,si se indura de noi.Cand ne da darul evlaviei,nu ne da din vrednicia noastra,ci din mila,pana cand ne invrednicim,a lua o faramatura de dar,o picatura de har.Cand omul a cutreierat toate,a auzit toate,a vazut toate,trebuie sa se intoarca la acest cuvant,care cuprinde toata intelepciunea si toata perfectiunea.EL stie cand sa ne dea,cum sa ne dea si cat sa ne dea.Adeseori,da intr-un minut ceea ce n-a dat ani intregi,iar daca ne lipseste de dar,sa socotim ca pacatele ne-a impiedicat.Mana DOMNULUI cere inima curata,infranta si smerita.Nimic nu e mai folositor,nici mai trebuincios decat cu El.Avem inlauntrul nostru,cine cerceteaza cu seriozitate inima,gaseste acolo germenele tuturor rautatilor,care se poate dezvolta la fiecare dintre noi mai mult sau mai putin.Adu-te pe tine insuti pe altarul inimii tale,goneste din inima ta tot ce te tulbura si adu-o intreaga Lui.Fa ceea ce te odihneste,dar nimic fara DUMNEZEU.Sileste-te a ramane neschimbat cu inima ta,in toata imprejurarea buna sau rea.Sa avem o dulceata in fiecare suflet,care e mai importanta decat amaraciunea.E de neinteles ca trebuie sa spunem neincetat omului,gandeste-te la suflet,caci timpul fuge,vesnicia se apropie,maine,astazi poate,ea va incepe pentru tine,si cu toate acestea e adevarat daca nu i s-ar aminti la fiecare ora acest adevar,omul l-ar uita,atat e de puternic farmecul lumii asupra acestei creaturi.Cuvantul Lui ne arata mizeria noastra si ne arata si vindecarea ei.Sa adunam in cugetul nostru si sa invatam a ne umili,a ne cunoaste slabiciunea noastra,a privi spre El,si a-l iubi.Se intampla de multe ori sa ne simtim parasiti,fara nici o mangaiere,din toate partile incercari,ispite,dureri.Dar sufletul se crede aproape de cadere,pentru ca el nu mai vede bratul care-l sprijineste.Aceasta stare e cea mai mare indeletnicire a credintei,dar astfel se savarseste in noi taina mantuirii si ne arunca la picioarele Lui.Sa urmam in pace calatoria noastra.Tot ce se sfarseste e scurt,si nimic nu e greu celui ce nadajduieste.In mijlocul acestui mare naufragiu al lumii,o mana binefacatoare ne arunca de sus funia nadejdii,care putin cate putin,trage din valurile omenesti si ne ridica pana la Cer,si-l ajuta pe cel ce se apuca de ea cu tarie.Ajuta-ne Doamne,si da-ne biruinta!Sa ne mai indulcim putin...

Daca,Doamne,m-ai facut...

Sunt un bulgar de nimic,
Sunt un strop de roua in soare,
Dar cu cat ma vad mai mic,
Cu atat Tu,cu atat Tu ma vezi mai mare.

Daca,Doamne,m-ai facut
O fereastra catre Tine,
Cu cat sunt mai nevazuta,
Cu atat Tu,cu atat Tu,te vezi mai bine.

Doamne,cand suntem noi doi,
Nu are cel viclean ce-mi face.
Cand imi poarta el razboi,
Tu ma imbraci,Tu ma imbraci atunci cu pace.

Vin din cer mi-ai dat sa sorb,
Si pe ochi m-ai uns cu tina.
Si cu cat eram mai orb,
Cu atat Tu,cu atat Tu mi-ai dat lumina.

Si din toate cate-n Rai,
Le pastrezi Tu pentru mine,
Nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
Cat mi-e dor,cat mi-e dor,Doamne,de Tine.

Dumnezeul puternic...

Dumnezeul puternic,ce-i cu tine pe munte,
Zi de zi te intareste,si nu vei cadea,
E cu tine si-n vale,iti alunga durerea,
Cel ce a creat ziua,e Dumnezeu si noaptea.


Mana Lui cea tare,ce te-a tinut sus pe munte,
Tot ea te va tine,si-n vaile adanci,
Dumnezeul ce-ti pune,bucurie in suflet,
Tot El iti va sterge,lacrima atunci cand plangi.


Vorbim de credinta,cand suntem sus pe stanca,
Pare usor cand necazuri n-avem,
Insa vin clipe grele,cu incercari si ispite,
Atunci Domnul vede,cat te increzi tu in El.




Eu vin!a promis Dumnezeu...


Eu n-am sa te las ca sa pieri,
Cand treci prin necazul cel greu.
Atunci cand ma chemi in dureri,
Eu vin!a promis Dumnezeu.

Cheama-ma in ziua cea grea,
Cand nori de necaz vor veni.
Atunci Eu te voi ajuta,
Iar tu-n cant ma vei proslavi.

Cand ziua s-a dus,e tirziu,
Si singur in noapte ramai,
In jurul tau totu-i pustiu,
Si-o piatra de-ti pui capatai.

Cheama-ma si am sa vin,
Si-o scara la cer voi inalta,
In noapte,sub cerul senin,
Cu tine de vorba voi sta.

Te simti de furtuni clatinat,
Si valul te impinge spre stinci,
In jur mai auzi disperat,
Un vuiet de ape adinci.

Cheama-ma in clipa cea grea,
Cand valul loveste cumplit,
In Mine pe stinca vei sta,
Furtuna privind linistit.

Eu sunt Cel ce sunt,Dumnezeu,
Si aud cand ma strigi din necaz,
Caci Eu vad din cer chinul tau,
Si lacrima pe-al tau obraz.

Crede si nu te-ndoi,
Asteapta in tacere ajutor,
Caci Eu linga tine voi fi,
Si chinul va fi mai usor.

Cheama-ma in ziua cea grea,
Cand nori de necaz vor veni,
Atunci Eu te voi ajuta,
Iar tu in cant ma vei proslavi.




Saturday, September 24, 2016

Indeajuns mi-e Doamne...

Indeajuns mi-e Doamne
Doar harul Tau.
Te laud Doamne,
Te preamaresc
Imi ridic mainile spre cer
Si te slavesc.

Indeajuns mi-e Doamne
Cuvintul Tau.
Indeajuns mi-e Doamne
Dragostea Ta.
Ma inchin in fata
Tronului sfant.

Cu Tine in slava curand voi sta!
Te laud,Doamne,Te preamaresc,
Ridic iar mainile spre cer si Te slavesc!
Si te slavesc...




Sunday, September 11, 2016

Si frunzele s-au vestejit,caci iata,toamna a venit...

Si frunzele s-au vestejit,caci iata,toamna a venit.
An dupa an,se duc in zbor,toate se duc in viitor.

Si tu esti o floare,sa stii,oricine in lume ai fi,
Odata in praf la pamant,cadea-vei ca frunza in vant.

Priveste-n urma cu anii grei,cum au trecut,ca si un vis.
Erai copil,copiii tai,e tot ce viata ti-a promis.

Si tu esti o frunza pe lac,ce apele mari o desfac;
Petalele tale se frang,in urma raman cei ce plang.

Dar nu uita,si daca vrei,tu iarasi poti sa infloresti!
In vesnicii,sunt fratii tai,depinde cum te pregatesti.

Un lucru as vrea ca sa stii,acolo in raiul ceresc
Acolo,sunt apele vii si florile nu vestejesc.



Saturday, September 10, 2016

Ce trista-i toamna ce-a venit...

Ce trista-i toamna ce-a venit,
Ce a fost verde s-a palit,si-a ruginit.
Se-nalta trist virtej de fum,
Departe-s pasarile acum.
Imbraca in huma tot ce-i bun,si arunca in drum.
Culori si frunze ce-au murit,
Si flori ce-au ars ce-au saracit,
Ce trista-i toamna ce-a venit in mine,acum.
Ce nostalgie m-a cuprins,
Privind a cerului intins,atit de stins,
Din pieptumi scapa un oftat,
De ce nu cant cum am cantat,
De ce nu-L laud cum L-am laudat,pe Cel Prea-inalt.
De ce de jale sunt cuprins,
De ce al rugii glas mi-e stins,
De ce de greu sunt azi invins,si apasat.
Te rog sa-mi dai putere iar,
Te rog sa-mi dai credinta-n dar,caci poti prin har.
Ah primavara din etern,
Vreau iarasi versuri sa-ti astern,
Vreau iar in ruga sa te chem,sa nu ma tem.
Sa imbraci in floare pomul meu,
Sa-mi dai puteri sa inving cei greu,
Ca neclintit sa stau si eu,prin triste vremi.
Zimbeste bratelor sleite de puteri,
Se vor intinde sa prinda licurici,
Zimbeste pleoapelor invinse de dureri,
Se vor tamadui fara cicatrici.
Zimbeste cerului noptii innourat,
Iti va trimite razele de luna.
Zimbeste soarelui cel de curind plecat,
Se va intoarce sa-ti spuna noapte buna.
Zimbeste toamna tufelor de liliac,
Vor gasi puteri sa mai dea in floare,
Zimbeste frunzelor desprinse din copac,
Aripi de inger se vor cerne-n zare.
Zimbeste aproapelui ce nu te vede,
O lumina noua in el va straluci,
Zimbeste omului care nu mai crede,
Zimbetul viu prin el se va sfinti.
Cu un zimbet tii in zbor frunzele ce cad,
Cu un zimbet tii in zbor puf de papadii,
Cu un zimbet tii pe bolta si stelele ce ard,
Roadele pe pomi si strugurii pe vii.


Toamna e binevenita...

Toamna e binevenita.Ieri o priveam cu ciuda din spatele ferestrei cum se plimba pe strazi,cautandu-si locul.Azi dimineata i-am deschis fereastra si am poftit-o sa treaca si pe la mine putin.A intrat,miscand perdele si si-a asezat mirosul pe toate fotoliile.M-a ajutat apoi sa imi caut de gand,certandu-ma prieteneste.De ce nu te-ai pregatit mai din timp?Nu stiai ca vin?M-am prefacut imbufnata,dar deja incepusem sa-mi amintesc de ce imi place de ea.Tocmai felul asta al ei,de a te certa si de a-ti zambi in acelasi timp,de a-ti fi si rece si calda.De a-ti trezi chef de cuibarit in patura pana la pranz si de a porni la drum de dimineata.Mi-a fost dor de ea,imi dau seama,si de vantul ei rece.Mai e inca putina vara in mine.Mai am inca putin soare pe care sa mi-l infasor in jurul gatului.Mai am putin cer senin sub gene.Eu nu sant decat o frunza,cazuta pe carare,pe care vantul soartei o duce in departare,dar ce e pentru mine?o frunza mai putin,cand tot pamantul este de atatea frunze plin,o floare in pustiul singuratatii,si sufletul l-am intarit,cu lacrimi am crescut.Viata e ca o poezie,poate fi citita de ori cine,dar nu ori cine o poate scrie.Au fost multi ani ce au trecut in graba,sa nu ii numeri chiar daca ei te intreaba,oricum,varsta ne e timpul ce-a trecut,e cat mai stai in viata si ce mai ai de facut,parcurge cu un zambet amintirea,umple ziua de maine cu IUBIREA,comoara vietii nu va fi ce ai,va fi doar sufletul tau si tot ce ai.Se apropie toamna fapt care pe mine ma bucura foarte mult,m-am saturat de caldura vreau racoare,ploaie rece de toamna,sa ma racoresc,nu mai suport caldura simt ca ma sufoc.Mai sunt doar cateva zile si toamna calendaristica se va rostogoli peste noi.Ne va gasi epuizati de caldurile verii toride care ne ataca din toate partile.O toamna normala ar trebui sa vina cu frunze aramii cazute prin oras,cu seri racoroase si cu sentimentul acela,ca ceva bun si frumos urmeaza sa se-ntample,dar fiecare cu toamna lui.Tot ce ne ramane de facut este s-o asteptam cu convingerea ca ceva minunat urmeaza sa apara odata cu ea.Si totusi vine toamna,si tu o stii si o ingani,si totusi vine toamna,si vai suntem batrani.Cu totii stim ca exista patru anotimpuri,acestea fiind iarna,primavara,vara si toamna.Iarna este frig,primavara se incalzeste,vara este cald si toamna este mai putin frig.Anotimpurile inseamna schimbare,renastere,sentimente.Fiecare anotimp are frumusetea lui.Toamna frunzele se ingalbenesc si cad,se astern ca un covor,este anotimpul in care zilele devin din ce in ce mai scurte si mai racoroase,noptile devin din ce in ce mai lungi si mai friguroase.Astazi a cazut o frunza,pe aleea toamnei mele,un suras zdrobit pe buza,imi ineaca doruri grele.Nu e singura ruginita de uitare,in album o vreau presata,ninsa cu margaritare.Frunzele nu plang degeaba,au o taina in suspine,Toamna le starneste graba,stinse,cad de pe tulpine.De ce oare mi se pare atat de trista toamna?Poate pentru ca am sosit pe acest pamant vara,si se spune ca,anotimpul in care te-ai nascut devine anotimpul favorit.Recunosc ca ma incanta si pe mine uneori toamna cu parfumul ei specific,cu crizantemele,si toate florile ei,parca o mana invizibila si geniala picteaza in mii de nuante natura intreaga,uneori si ruginiul frunzelor e fascinant,dar toate astea mie imi aduc aminte de ceva vechi si uitat,m-as lipsi bucuroasa de frumusetea ei prefacuta,pentru ca ea nu are culorile vii si parfumul ametitor al florilor de vara si nici padurile verzi si minunatii trandafiri ai verii.Cu sufletul ei hapsan calca totul in picioare fara mila,chiar si propriile-i flori cu bruma le rapune,dezbraca natura de tot ce ne incanta privirile si sufletul,intra cu indrazneala in gandri,le intuneca si le arunca pe aripile vantului ei rece si nebun,pasarile cerului inspaimantate fug si ele grabite din calea ei,spre alte zari pline de soare.Toamna imi daruieste multe lucruri,ma ademeneste si ma schimba.Ma face sa tac adanc,si sa privesc departe,ma face sa-mi fie dor de voi si sa caut poezii printre frunze galbene,si incet incet,eu si toamna ne obisnuim una cu alta,in ultimul timp,chiar ii imprumut parfmul ei amar fara sa ii mai cer voie.Deci vine Toamna...





Sunday, September 4, 2016

In aceasta ora...

In aceasta ora Doamne,Te rugam
Sa iei parte Tu cu noi 
Sa ne asculti cum iti cantam si Te laudam
Si intotdeauna fii cu noi.
    
Sa nu ne lasi parasiti nicicand
Caci noi traim doar cu Tine in gand     
Doar pe Tine Te avem
Si in Tine ne incredem
Tu esti al nost Mantuitor
Un minunat si bun Pastor      
Doar cu Tine vrem sa fim
In veci Amin.

Sa ne porti de grija
Sa nu ne lasi nicicand sa mergem inapoi
Tot inainte sa mergem cu Tine
Desi incercarile-s suvoi.

Cand ispite mari apar in viata mea
N-am pe nimeni ajutor
Doar in Tine pururea,sa ne incredem noi
Vesnice Ocrotitor.

Iar acuma Doamne noi Iti multumim
Pentru bunatatea Ta
Pentru dragostea dintai si iubirea Ta
Vrem in veci sa-Ti multumim.

M-am inchis in camara mea…

M-am inchis in camara mea,si i-am spus Domnului,ce nu as vrea sa stie nimeni,i-am spus Numai Lui.Ceva ce am invatat din experienta mea pers...