Un Cer de Noiembrie…

Un Cer de Noiembrie am zarit,si la voi dragii mei,cei de jos si cei de sus,m-am gandit.O zi de Amintire,cand eu nu o sa mai va dau de stire.Un Noiembrie minunat,frumos,binecuvantat si bucurii neancetat.De mica nu am stiu multe,mai nimic.Mama imi tot spunea,sa mai cresti un pic.Si cand am mai crescut un pic,iar nu am stiut nimic.Si intr-o zi,mama imi spunea,de Domnul si Iubirea Sa.Cu si El pe cruce a suferit,si chiar pentru noi toti,a si murit.Dar multe intrebari eu i-am mai pus,si din nou mi-a spus,ca raspunsul e sus la Isus.Si zile,ani si ani la rand,au tot trecut,pana cand,am ramas fara nici un cuvant.Nu am mai intrebat pe nimeni,ci doar m-am intrebat pe mine.Raveca,prin cate o sa mai ajungi?Uite am ajuns aici,am trecut peste toate,dar nu mai am nimic de zis.Mama ma asteapta in Cer,si pana atunci,eu ma pregatesc de Cer.Tot ce a fost vreo-data,va fi sters,cum nu a fost o data.Multumesc Tatalui Ceresc,pentru Harul minunat,ca si de mine sa-ndurat sa fiu un copil salvat.Ziua nu-i departe,ia aminte,sora,frate,ziua aceea e mai aproape ca oricand,dar tot plangand.Acolo noapte nu-i,va fi numai lumina,ca luminatorul e Isus,asa mama mi-a spus!Nu stiu cat timp mai am la dispozitie,sa fiu in pozitie,fara rechizitie.Nu stiu daca o sa mai am timp sa le incerc pe toate.Si la ce folos,imi foloseste sa le incerc pe toate.Poti sa-mi pui lumea la picioare,ca si atunci,ma fac ca nu ma doare.M-am intrebat adesea,unde am gresit.Am zile cand nimic nu vreau sa ramana in amintire,si zile cand toate merg in nestire.Toate planurile facute,au ramas doar,prefacute.Cearcan sub ochi si riduri pe frunte,grijuri si dureri prea multe,iar eu am ramas singura si muta,fara veste,ca toate se stramuta.Am incercat unele,ba altele m-a incercat pe mine,si nu cred ca mai vreau sa te incerc,nici pe tine.Dar pana cand viata ma tot coace,o sa mai incerc alte cojoace.Serios,ma dau in jos,sa sed frumos.Mama m-a invatat asa,fa tot ce vrei cu viata ta,ca tot tu platesti,pe spinarea ta.Si asa a fost.Pana acum,toate le-am platit cu gros,ca m-a taiat si la os.Nici nu pot sa mai stau pe jos,ca nimic nu mai am de folos.Le-am incercat,le-am rumegat,si inima tare m-a intepat.Acum cu ochii obositi dupa atata amar de vreme,rad in hohot in fata oricarei probleme.La tot ce eu am incercat,si valoare nu i-am dat,pot sa spun cu varf si indesat,ca de incercat m-am intarcat.Cand o sa mai incerc un cerc,o sa ma fac toata cerc!Din a mea copilarie,eu multa suferinta am cunoscut.Ca soarta mea sa aiba parte,de suferinta asa de mult.O suferinta,mai lasa loc de fericire,sa am si eu parte de ea.Nu va fi asa de-a pururi,vor veni si ani de lipsuri,multe dureri si suspinuri.Adun azi rabdare prin credinta,si har de mangaieri prin rugaciuni.Nu va fi tot libertate,tot senin si bucurii,vor veni si zile aspre,cu furtuni si incercari.Nu vom fi toti impreuna,doar cu cantare,vin si despartiri si multe pribegiri amare.Nu voi fi mereu tot tanara,sanatoasa si bine.Ce voi face-atuncea daca,n-am pe Dumnezeu cu mine?Cu glasul meu strig catre Tine,inima mea Iti apartine.Sufletul meu te lauda pe Tine,pentru-ca esti bun si plin de iubire.Eu nu cunosc pe nimeni ca Tine,de aceea eu iti multumesc.Voi binecuvanta Numele Tau,mai presus decat viata mea,in orice zi,in orice anotimp,Tata,Te voi proslavi!Un anotim trece,altul vine,si eu ma gandesc tot la tine.Anotimpurile ca si timpurile,trec si n-e aduc aminte,de amintirile petrecute dinainte.In orice anotimp iubesc si ma iubesc,chit ca e toamna,ma chitesc ca o doamna.Nu numai in toamna sunt doamna,sunt in fiecare luna din an,si ma iubesc cat un an.Chiar daca e tarziu,sunt pentru mine primavara iernii,si umbra verii,in anotimpul serii.Iubesc si toamna desfranata,cu mustul bun,ce nu te imbata,doar te rasfata,ca lumea asta toata-i beata,si cu putere te agata.Sunt elixirul sperantei care moare,si tristetii mele eu i gasesc un leac.Iubirea mea,malcoma si tarzie ma invioreaza la fiecare pas.Din toamna ruginie,ma scoate si pe mine din cutie,sa ma iubesc si mai cu glas,la fiecare ceas.Prin pacla veacului pasind,am invatat cu drag sa cant,si sa ma iubesc pe mine.Nu sunt numai pentru mine,dar te iubesc si pe tine,dar prieteni buni sa invatam sa fim!Te iubesc o vesnicie!Viata trece,dar Iubirea va ramanea.Cu Domnul inainte,pentru vesnicie.

E Noiembrie…

A venit Noiembrie Si eu m-am pregatit De iarna,sa nu fiu racit Noiembrie fi minunat Ca te mai astept Si altadat 💁🏻‍♀️Noiembrie bun venit,acrituri am pregatit.

Din Noiembrie 2008 tot blogaresc…

Asa se zice,ca am blogarit de 14 ani,si tot nu am nimerit nimic.Ce conteaza e sa merg mai departe,pana si mie m-i se face parte.Viata merge mai departe,si drumul nimeni nu mi-l desparte,merg tot departe.Imi desleg mintea de gandurile rele,sa inteleg cuvantul al tainicelor zile grele.Din zilele din toamna si dimineti frumoase,parca-s scaldate-n roua,si vantul care sufla din ce in ce mai rece,imi spune mie in taina,ca toamna iara trece.Cand toamna imi bate in prag,imi amintesc ca sunt un calator pribeag.Toamna este dreapta,si stiu ca omul toamna,ce-a semanat aduna.De ce-mi sunt ochii plini de lacrimi si zilele amare,de ce mai totusi,ramane o-ntrebare?Ti-ai pus vreodata oare,ce aduni tu toamna,si ce pui in hambare?E o lege neschimbata,ce semeni vei culege,in toamna sufleteasca.Viata aceasta e ca o frunza ce se leagana in vant,in amurgul vietii noastre ce in graba,ne trezim catre mormant.Mi-am adus aminte acum,de miresmele din lunci,de timpurile minunate,care nu se mai intoarce nicidecum.Faceam coronite de flori,ne imbracam tot in culori,dar toamna a trecut de mult pe langa noi.Iar acum la geamul meu,multe frunze cad mereu,e semnul lui Dumnezeu,ca ma iubeste mereu.A trecut o toamna iar,peste inima mea de jar,dar nu ma arde ca si focul,ma arde in tot locul.Insa ce va ramanea,toamna in urma mea?Peste pumnul de pamant,care eu asa ma simt,ruginita si eu,ma desprind de ramul meu.Insa ce va ramanea,Doamne,dupa urma mea?Farmecul cuvintelor,bogatia roadelor,melodia cerului,ce o las pamantului. Nu scriu poezii,scriu proza.De ce?Pentru-ca poezia ma pune pe ganduri mai mult.Incat proza,o scriu chiar de l-anceput,chiar mult.Proza este absenta poeziei,si poezia,pe nesimtite se lipeste ca doua cutite.Cand eram mai mica,nu stiam nimica.Acum,ce sa va mai spun?Nu m-am nascut,natung,fiecare da ce are.Eu ma duc dupa caldare.Nu l-e potrivesc eu bine,dar cuvintele se face rima.Pentru-ca rima ma place,si eu tot tes pe cojoace.O toamna buna tuturor.Eu m-am jucat sa prind culori.Cand rima e buna,mai scriu si o saptamana.Salutare tuturor!Si ma duc,ma duc,prin padure sa ajung.Azi a fost asa,maine,poate fi altceva.Eu scriu despre mine,si tot ce fac,nu ard de foc,ard de nenoroc.Nu vreau sa plang de mine,ca stiu ca milioane sufera mai mult ca mine.Dar fiecare se trudeste,ori se spovedeste,ori se linguseste pana reuseste.Eu o fac dupa pofta mea,dar altii dupa cum va putea.Nu vreau politica sa scriu,si nici aritmetica ca nu stiu.Atat doar stiu,unu cu unu fac doi.Dar toti tragem,ca vai de noi.Ca se vorbeste,ori se imputeste lucrurile,eu nu sunt cu stirile.Televizor nu am,vecinii mei sunt pe la bar,eu de nimic nu am habar,nu vreau sa ajung barbar.Copii mei sunt tare isteti,ca ma baga in cotet,si eu scriu tot povesti,ca si voi sa fiti isteti.Cand aici,si cand acolo,toate le dau pe dincolo.Va spun sincer si deschis,vorbesc mai mult de paradis,si stau mai mult cu ochii inchisi.Daca i am mult deschisi ma cutremur,de nu te misti.Asta este democratia,mie imi place filozofia,si mai scriu si de Maria.Pe coasta de est,ori de vest,de la munte pana la mare,toti strigam in gura mare.Vrem mancare!Unul se plange ca-l doare,pe altul ca moare,ba la unul e prea cald,la altul prea frig,si nu suntem buni de nimic.Nu vreau nici democratie,nici sa stau in cutie,atata vreau,o floricica cat de mica,dar mirosica.Doamne ai mila de noi,nu ne lasa sa facem taraboi.Daca da unul,tipa doi,si al treilea e in gunoi.Asa vrem sa ajungem noi?Pe unul il doare in paispe,pe celalalt a uitat de saispe.Asta e a mea filozofie,sa imi fac o terapie,sa mai stau putin si vie.Eu am zis,de politica e interzis,nu vreau un compromis.M-am tot gandit ce castiga unii,ca ajung ca nebunii,si au uitat de strabunii.Sa ne multumim cu ce avem,ca mare propaganda nu facem.Alineat,m-am saturat de politica si am plecat!Traieste-ti viata cu folos,ca toti mergem in jos!Un Noiembrie minunat,toti am castigat.Domnul fie laudat!