Si a mai fost…

Tu stii cat te iubesc?Nu stiu daca ma intelegi,eu nu stiu pe cine sa aleg.Te aleg pe tine,sau ma aleg pe mine,dar noi amandoi,nu putem sa stam.Si cerul nu e totdeauna albastru,dar am ramas in suflet doar cu-n albastru de metil si suspin.Si vara cu zilele ei se duc,si campul s-a vestejit,te-am asteptat,dar n-ai venit.E tarziu,si toamna inca n-a venit,fruzisul e tot ravasit,de-atata plans,m-am ratacit si am racit.Plangand pe drumuri am ramas,si tu tot nu ai venit.Si cand iarna din nou va venii,tu de mine nu ai sa mai stii.E prea tarziu,nu mai venii.Nu a fost nimic,din ce-a putut sa fie,si ce-a putut sa fie s-a sfarsit,dar nu am inebunit.De simplul fapt divers,asa a fost sa fie.Mi-e dor de un lucru care,sa nu le intalnesc,mi-e scris.Bibelou de portelan,esti tu,a mea iubire,un obiect cu existenta efemera,te regasesc pe aceiasi etajera,atunci cand de tine am uitat.Acum te intreb,bibelou de portelan,de ce nu te-ai spart?Nu a fost o iubire,a fost o nebunie,ce-am vrut sa fie,doar o romanta fara nume,in ceasul ce apune,de pe urma.A fost un vis,un cantec mult prea fericit,adus de pasari calatoare,in toamna din departare.Si a mai fost refrenul vietii mele,cu care altadata un poet l-e scria,pe marginile lacului,cand erau demult uitate.A fost un vers scris dintr-o melodie,si o poveste care-mi apartine mie!Am fost,a fost,si a mai fost.

Aidoma si aievea…

Imi amintesc,aidoma si aievea,de multe,dar retin doar visele ce m-au facut mai dulce.Asa cum imi amintesc,asa vreau si sa le strivesc,dar pe unele le pitulesc.Imi amintesc,era frumos,dar era si dureros.Pana cand mai am minte,imi tot aduc aminte,de ce nu aveam si atuncia minte.Am invatat sa nu mai intreb,ci doar sa imi raspund.Raveca,ai minte!Ai avut si atunci,dar acum,esti acum.Atunci era atunci!Acum e acum!Cu fiecare clipa ce trece,tot imi amintesc.Cat de clar imi amintesc,ca si in vis,doream sa cresc!Imi amintesc ca eram copil,acum imi amintesc ca trebuie sa supravietuiesc.Cand imi amintesc ca timpul ne desparte,inchid ochii si vad departe,si nu mai pot vedea cu ei deschisi.Imi amintesc ca trebuie sa ma departez de toate,ca departarea ma apropie mereu.Va fi o zi,cand nu mai pot sa-mi amintesc,si scriu acum,pana inca mai imi amintesc.Imi amintesc,pana mai pot sa-mi amintesc.Se zice ca ne amintim,de tot ce vrem sa ne amintim.Ce e frumos,sau ce a fost frumos,desigur ca mereu imi voi aminti.A fost frumos,a fost atunci,a fost ca o poveste.Dar nu ma voi opri aici,te voi aminti si in vesnicii.Clipele frumoase le pastram cu grije,sa nu le uitam,iar pe cele mai putin frumoase,vrem sa le uitam.Toate clipele cu tine,pe mine m-a facut bine,am invatat sa pretuiesc viata si mai mult speranta.O zi cu tine,e asa de bine,ca nu vreau sa ma despart niciodata de tine.Amintiri,pe carari de vis,amintiri ce pe mine ma surprind.Traiesc si visez,din amintiri si trairi.Iti multumesc ca ai lasat pe fata mea zimbetul,si de fiecare data cand ma gandesc la tine,zambesc.Dar traiesc si cu dureri,dureri de a le mele,gresele,fara zabrele.Viata ne invata,si ne da povata,sa stam tari pe piata.Te las cu bine,amintire,si-ti transmit urari de bine.O sarutare scumpa,sfanta,si transmisa de mine pentru tine,draga mea,amintire.Toata dragostea mea,strabate pana la tine,frumoasa mea,amintire!Te voi iubi mereu!Tot gandul imi zboara la tine!Ce o sa ma fac eu,fara tine,amintire?O sa traiesc mereu,prin amintire!Si acum,mai cu nostalgie imi amintesc,si tot iti spun,mereu eu te iubesc!Aidoma,aievea si in vesnicie,a fost si va mai fii,pana nu ma voi rasucii.