O zi ploioasa de toamna…

O zi ploioasa de toamna,ploaie si nori cenusii se zaresc pe cer.Ca intr-un vis,zana toamnei parca mi-a aparut in fata.Coborand din caleasca,a venit spre mine.Am intins mana sprea ea si am zburat impreuna printre frunzele ruginii.Am vazut copaci cu frunzele lor ruginii,cazand jos pe pamant.Miresmele lor ma imbatau.Deodata,am deschis ochii si am auzit-o pe mama spunandu-mi:Ce frumos este toamna!Atunci am realizat ca tot timpul acesta fusesem acolo,admirand miliardele de frunze care impanzeau padurea si se leganau usor,vesele,prin copaci.Era o dupa amiaza frumoasa,cu ploaie si vant plapand de toamna.M-am plimbat incet pe aleaua impodobita de flori,iar pe marginea aleii erau flori galbene,maronii,rosii,portocalii,parca erau un covor multicolor.Farmecul toamnei mi-a schimbat dispozitia in bine.Toamna,toamna ai sosit!Ce surpriza ai adus,un alai de frunze si pe noi sa ne aduni.Lasa toamna pomii verzi,lasa toamna cerul lin.Lasa toamna in aer pasari,si pe bolta urlete de ciocarlii.Lasa toamna iarba,fructele si ziua,numai insereaza-ma pe mine.Murmur lung risipite in soapte,cresc pretutindeni si se pierd in noapte.Rareori o lumina scapa,si-mi trimite-n fata raza ei rasfranta.Ploaia bate in geamuri,stresinile canta,cantecul acestui tremur de cascade ingana.Lumea intreaga doarme,stresinile plang,pana cand o raza,lamurind pe bolta in zarea cea maieastra,scanteieri albastre,boabe de lumina.Iar din taina cerului deschis,norii se desfac si stresinile tac.Dormi,iubire dulce,farmecul acestei clipe calatoare,gndurile mele vin sa te destepte,sa cobori in toamna limpede si rece.Cu mine e clipa care trece,tristetea ceasului tarziu,ratacind pe drum,urma pasilor mei de acum.E raza tomnateca a zilelor,a ceasurilor ce iti trec prin fata,e intoarcerea necontenita a filelor,ce poarta un loc,numele de viata.Te cere sa fii curajoasa si tare,sa-ti lasi eul sa parvina-n lumina.Pamantul e jilav si plin de parfum,e tacerea ce-l stapaneste,dar dorul de viata e atat de strabun,si nici tristetea de-ar fi,nu-l stanjeneste.Ca in fiecare an,la inceputul ultimei decade a lunii septembrie atentia ne este indreptata spre momentul in care pasim in toamna.Acesta este momentul echinoctiului de toamna,cand longitudinea astronomica a Soarelui atinge valoarea de 180°.Punctul echinoctiului de toamna,numit si punct autumnal,se afla pe sfera cereasca la intersectia eclipticii,ce reprezinta proiectia pe sfera cereasca a planului orbitei Pamantului,cu ecuatorul ceresc,pe care Soarele il traverseaza la aceasta data,trecand din emisfera nordica a sferei ceresti in cea sudica.Aflandu-se deci in dreptul ecuatorului ceresc,Soarele va rasari si va apune chiar in punctele cardinale est si vest,durata zilelor fiind astfel egala,indiferent de latitudine,cu cea a noptilor.Singurele exceptii le intalnim in regiunile polare,in zona polului nord incepand lunga noapte polara,iar in cea a polului sud Soarele ivindu-se deasupra orizontului timp de 6 luni,pana la momentul echinoctiului de primavara.A fost o zi oarecare,dar eu m-am bucurat de splendoare,ca florile din mana,mi-au dat si mie putina culoare.Am fotografiat cu culoare pe coluare,si Raveca si-a dat drumul sa zboare.O zi fantastica nu fanatica.Traiti frumos ca in generatie de democratie.