About Me

My photo
Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait,e multumirea mea,dar cum ma voi duce,e planul lui Dumnezeu!

Wednesday, November 18, 2026

Am scris despre istoria mea…

Din Lenauheim si pana in Arad,Chicago,Arizona,cale multa,dar s-a nu te strici.Toti ne diferentiem unul de celalalt,si suntem pe drept.Viata asta-i bun pierdut,cand n-o traiesti cum ai fi vrut.Din zei de-am fi scoboratori,c-o moarte toti suntem datori.Binele sa fie scopul vietii,pentru care sa luptam.Pentru a stii ce vrei,trebuie sa afli,mai intai,cine esti.Doar intoarcerea la obarsii te ajuta sa-ti cunosti radacinile spirituale.M-am nascut la hambarul lui Elena si Ioan,in Lenauheim,jud Timis.Din partea mamei,istoria familiei este multa,o stim pana din veacuri.Tatal meu cobora dintr-o familie veche de tigani si bihoreni.De cand eram copila,ambitia mea a fost sa fac tot ce este bun si bine.Sa muncesti,sa fii intotdeauna bun de ceva.Sunt,multilaterala dezvoltata.Am avut cea mai buna si devotata mama.Am gasit explicatia de ce Dumnezeu,a lasat atata chin.Faptul ca am avut o copilarie,si o tinerete dificila,a facut sa fiu aceea ce sunt.Sa fii intotdeauna onesta,sa spui adevarul,sa nu cauti sa iei bunul altuia.Acestea sunt lucrurile cu adevarat importante in viata.Nu vorbesc o limba savanta,ci pe intelesul omului de pe strada.Pentru tanara generatie ma doare foarte mult,asta inseamna ca s-a stricat ceva in mentalul generatiei de acum.Tineretul,purtator de idealuri viitoare gresite.Multi se sinucid,nu mai fac copii,nu mai au nici o ambitie.Nu exista o formula pentru a rezolva aceasta criza,dar solutia este la Dumnezeu.Nu vreau sa spun,dupa mine,potopul,chiar daca il prevad.Nu pot sa spun raului bine,si nici binelui rau.Multi ma plac,si putini ma iubesc.E bine oricum.Sunt pentru unii simpatica,iar pentru altii,antipatica.Chiar azi am avut o experienta antipatica.Cineva,de undeva,nu a avut loc de postarea mea.Dar ori cum dau,fac ce eu vreau.Nu pot sa-i multumesc pe toti,ca toti vreau multi zloti.In fiecare zi invat,si invat pe pielea mea,ca tot mai groasa se face ea.Sunt gelosi pe mine,ca vorbesc numai de bine,si nu vorbesc nimic de ei.Cinstea si cu omenia,fac mai mult ca si mandria.Nu fug dupa nimeni,ca de fiecare data cand fug,ajung in jug.Pe bune,nu fac glume,le dau in spume,cu taciune.Am vrut doar sa te informez,nu ma poticnesc,ma pocaiesc.Va las in voia sortii,cu cantecul desmortii,pana la ceasul mortii.Pe aici o sa trecem toti.Nu vreau aplauze si nici clauze,vreau niste pauze de cauze.Daca ma-ti inteles,grai bun s-a ales,si eu din inima nu v-am sters,va pastrez.Daca si cu parca,manca o piparca tarca,din tatarca pe o barca.Daca,a plecat,parca,s-a rasturnat,si piparca s-a macinat,eu nimic nu am aflat.Am la geamul meu un fireang,vantul il face streang.Bate vantul prin bagrini,eu sunt tot prin maracini.Bate vantul si in parul meu,strofocata sunt mereu,si mi-e dor de dorul dor.Bate vantu acu mai usor,ca eu am crezut ca mor,de patima si dor.Vantul la mine s-a oprit,povestea eu ti-am povestit,dar nu m-am scalcit!De pe ulita satului meu,acum m-am intors si repede m-am pus la stors.Am stors cuvintele din vant,si le-am adus la mine in gand,sa le cant.Asa de frumos a fost,ca m-am dat din tren jos,din Lenauheim pana aici la pomii cei grosi,si nu am cutezat sa scriu asa de frumos.M-am dus cu gandul pe harta mintii mele,de cand eu m-am nascut,si cate am putut sa indur,si cum am putut sa tac,si pa viata sa n-o injur.Nici hartile nu l-e mai am,dar Google maps le stie pe toate.Mergem mai departe,pana se mai poate. Nu cunosc viitorul,dar cunosc pe Unul care are in mana Lui,viitorul.Unul dintre cei mai intelepti oameni pe care ii cunosc,spune asa"Din ceea ce vad sau aud,cred jumatate sau chiar mai putin.Timpul imi va arata care este adevarul."Ceea ce am invatat eu,legat de ceea ce am spus mai sus,este ca in primul rand trebuie sa iti cunosti propriul tau adevar.Din toate lectiile pe care le-am primit,acelea revelate de adevar au fost cele mai importante,chiar si atunci cand gustul a fost amar.Sunt responsabila pentru ceea ce spun,nu pentru ce intelege celalalt.Nu sunt aici sa impresionez pe nimeni,si nu fac pe plac nimanui.Sunt aici pentru ca am ales sa imi asum responsabilitatea de a impartasi adevarul cu ceilalti.Nu e nevoie decat de putin curaj sa vezi realitatea asa cum e.Sunt trei lucruri,curajul,inteligenta si integritatea.Curajul de a fi tu insuti,de a spune nu,de a lupta cand viata e prea grea,de a nu iti vinde valorile pe cativa arginti.Fac tranta cu viata,sa rezist pana mi se taie ata.A venit tot ca o inspiratie pentru mine,chiar daca te informez pe tine,ma simt bine cu mine.Cand ma duc cu gandul in trecut,nu ma gandesc la cate mi sau facut.Ma gandesc cat de lung drum eu am strabatut.Nu ma gandesc sa ma stresez,ma gandesc sa nu cedez.Si nu putini la numar,au trecut.Si nu stiu cum sa-i zic,o amintire,o povestire sau un trecut.Timpul ce a trecut,a fost cu continut,si ce m-a sutinut a fost scrisul tacut.Daca ma uit in trecut,ma bucur,cum am recunoscut,ca am trecut tumultul anilor pierduti.Dar nu m-am dat batut.Nu mi-a fost deloc usor,am crezut ca o sa mor,am strigat si m-am luptat,si de toate eu am dat.Daca inca mai traiesc,meritul nu e al meu,e acelor ce ma iubesc,care au stiut ca eu ma lupt,dar nu cu pumnii in vant.Inima imi bate tare,chiar daca ma gandesc cat am fost eu de tare,nu stiu cum am rezistat,sa nu fac un hart de atac.Am ajuns sa va scriu,a fost foarte dureros,timpul meu cel pretios,dar si daca mai ma doare,eu stat tot la soare.Soarele ma luminat,luna ma vegheat,stelele m-au manghaiat.Cu mine eu am calatorit,am inchis din ochii si cu viata am pornit.Si privesc din departare,chiar daca inca ma doare,stiu ca nimeni si nimic nu moare,doar la timpul ce il are.Traieste momentul,si nu te da batut!Toate au trecut,chiar din trecut,eu inca mai ma lupt.Asa lung drum am strabatut,cand ma uit in urma,nu imi vine sa cred,ca eu l-am batatorit pana m-am nimicit.Mai e putin de mers,nu vreau numele sa-mi fie sters.Azi ma simt,parca nu mai sunt eu.Acum traiesc prezentul,mai mult decat trecutul,ca viitorul,nu e in mana mea.Am vrut sa scriu si eu ceva,nu sa ma dau cineva,ca sunt deja,cineva.Am citit pe ici pe colo cate ceva,din cartea Lui Ana Blandiana,”Mai mult ca trecutul “De mica nu am cunoscut-o,dar acum spre sfarsit,am aflat de la mama mea,si de la matusa mea,Lidia Candea,cine si ce relatie a fost cu fam lui mama mea.Bunica ei,mama tatalui ei,a fost sora cu bunica mea.Si asa am aflat mai multe despre viata ei,si a fam ei.Oricum viata a trecut,la superlativ,si eu am ramas la prezentativ.Tot ce a scris,a fost candva,iar acum e vai de pielea mea.Fiecare am avut si am trecut,printr-un trecut.Trecutul a trecut,iar eu m-am pestrecut,de al meu trecut.Nu este unul,sa fi ramas fara trecut,daca el in istorie nu s-a pierdut.Putin avem din DNA,dar eu sunt unica in felul meu.Mai-mult-ca-trecutul-eu o sa trec si Prutul.Cand o sa ajung pe la Prut,o sa vin sa va salut.Ce mult mi-a placut cand a scris,sa nu-ti pierzi fantezia si imaginatia.Mare adevar in toate.Si mai presus de orice,literatura si credinta.Amin,asa sa fie,sa invatam si liturghia.Doamne ai mila de noi,mai rabda-ne,pe unu,doi,ca sunt multi cu nevoi.Deci,de unde vin,si unde plec,e clar.Vin de la mama,si plec tot la mama.Dumnezeu ne-a facut la fel,dar am plecat altfel.Si istoria se repeta,dar trebuie sa-ti faci amprenta.Asa ca,mai departe se scrie,si se imparte tot mai pe-o parte.Nu ma stie lumea,dar nici nu-mi pasa,stau tot pe-acasa,sa scriu de la masa,ca masmedia ma inhata.Trecutul a trecut,si timpul a trecut,cine sunt,si unde ma duc,numai la cuc i spun.Mai mult ca trecutul,acum eu de trecut multe v-am spus,si cu trecut la treaba,am trecut.Asa sunt eu,imaginatia mi-a trecut,si lucrul a inceput.Drum lin,sa scapam de pelin.Amin Nu predict viitorul,ca o sa iau toporul,sa fuga tot fiorul,sa am liniste si pace,sa nu stau pe ace.Viitorul poate sa fie,galben ca o gutuie,dar eu tot o sa raman o duduie.Nu sa ma duduie,nici sa ma suduie,ci sa ma mangaie.Toate le las in mana Lui.Iar voua tuturor,viitor cu premergator,si sa aveti un zbor usor.Sanatate tuturor!Istoria mea o scriu zi de zi,pe urmele pasilor mei.Pana la sfarsit,istoria nu intra la sfarsit,merge de la inceput.Asa am scris,nu sterg nimic din ce am zis.

George Borcean,in actualitate…

A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi fost,nu s-ar povesti,de pe cand facea plopsorul pere si rachita micsunele.Chiar daca drumul imi este greu,m-a incred in El,ori ce mi se va intimpla.Nu stiu ce va urma in urmatoarea vreme.Numai prin El voi invinge.De cand te nasti si pana cresti,tot invatam,pentru unii mai usor iar pentru altii mai greu.Cu ce vreau sa va las pe voi,invatati,invatati si iar invatati.Se zice ca invatatura multa strica.Depinde de care?caci in viata noi tot invatam si stiti voi?"tot prosti o sa murim"Invatatura e buna,dar sa mai faceti si ceva pauze sa va relaxati,sa va odihniti si apoi sa o luati iar de la capat.Multe trebuie de invatat,de una de alta,dar cred eu,lasa de dorit,respectul si omenia.Presiunea de afara este foarte mare,omenesc sau crestinesc,este bine ca familia sa fie familie.Fiti de treaba,fiti pe pace,si invatati de toate ce va place.Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.De atunci si pana acum,traiesc cu cele zece porunci.Nu,nu mai fac prunci,ma duc in lunci.Emotiile ma doboara,provoaca stres si linistea-mi omoara.Emotiile distrug,din calea lor eu vreau sa fug.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul.Pan-atunci,inima mea sa cante,pana-n cea zi cand in cer voi ajunge.De aici de jos,din valea plangerii,plang.Dar intr-o zi,intristarea se va preface-n bucurie.Asi vrea s-ajung la Tine,sa scap de-orice suspine,si sa ma uit la frumusetea Ta,caci tot ce-i pe pamant,este goana dupa vant.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pan in cea zi cand pe El il voi vedea!Am trait viata,in chin si suspin,alteori mai si pelin,dar a fost si putin de senin.Bolile au venit,si chiar pe mine s-au suit.Din tot ce sa intamplat,o lectie am invatat,ca viata se traieste pe zile,nu pe sine.Multe in viata s-au intamplat,tragedii,traume,boli si schimbare,dar nu mi-au adus nici o alinare.Am simtit bine,dar nu tot ce era si in tine.Nu sunt oratoare la scris,dar asa mi-am permis sa dau eu in scris.Cand trec prin valea plangerii,incep sa cant!In numele lui Isus,biruinta voi avea!In afara de Dumnezeu,toti avem hibe.Ma simt adesea o impostoare,incerc sa nu ma sulimenesc,sa nu ma subestimez.Toti avem hibe,la unii sunt mai stirbe,si au simbre cu saibe.Acum privesc dintr-un unghi mai larg lucrurile,mai panoramat cumva,dar mi-e umilinta aproape.Sunt prea independenta,musc mana care incearca sa-mi puna lesa sau botnita.Cand ma bucur sunt extrem de emotionata,tremur si imi dau lacrimile.Sunt emotiva si nu reusesc sa-mi controlez emotiile.Lista continua.Ochiul si urechea,este o vorba din batrani,toti avem hibe la plamani.Hiba e la toti pe dinafara,inlauntru e doar ceara.Traim un veac labil si vai de el,ca toate ne-n proscara.Unii fura ce scriu altii,si altii scriu cum fura unii.Desigur ca nu e unul fara buba,si fara batatura.De aici mai departe,ca hibele pe noi se imparte.Am lasat totul si am plecat,ca multe hibe pe min m-au atacat,si am vazut doar un aparat.De hiba nu am scapat,m-am contaminat.Am trecut prin incercari,am avut si imbratisari,cu bune cu grele,am trecut si prin ele.Asa ca de fiecare data cand mie dor,ma uit sus la stele,ca sunteti si voi printre ele.Cand viata mea e gata si alergarea s-a sfarsi,spre orasul cel de aur voi pleca.Poarta cand se va deschide,stralucire voi vedea,si pe Isus ce ma cheama in tara Sa.In lumea aceasta toate-s trecatoare,se duc intruna,toate vor pieri,si lucruri cari fac inima sa doara,acolo sus vor fi doar amintiri.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pana atunci,inima mea sa cante.Catre cer,catre cer,cu Isus indoielile pier.Viata aceasta nu tine-asa mult,deci n-o pierde fara de folos,mergi 'nainte luptand cu avant,calauza avand pe Cristos.Uneori chinuri mari ai de dus,piedici multe vei intimpina,dar vei fi insotit de Isus,si cu El catre cer vei urca.De atunci si pana acum,cant si voi canta,ce mare e dragostea Sa.Stiti cat de tare ma doare,vreau sa scriu despre fam Borcean.O fam mare,un nume cu fala la migdala,dar fara amigdala.Zii tu ce vrei,ca eu scriu ce vreau,ca oricum,toate vin pe pielea mea.Am trait si eu,cu unul din Borcean,care acum,e pe cale de disparitie,dar tot face perchezitie,sa nu ia o munitie.Toti avem povesti,mai bune,mai de ele,si peste ele.Cand am vorbit cu fiul meu,mi-a spus ca tata lui,e la disciplina,ca nu are lumina,si vrea o perelina.Intr-un fel,mi-e asa,si intr-alt fel,mi-e amar.Dar toti platim,ca barbar,fara buzunar.Multumesc Doamne,ca m-ai salvat,de rusine,nu m-ai lasat,ca multe am mai indurat,dar tot eu,aia,am fost,de nesuportat.Multumesc Doamne,dreptate mi-ai aratat,ca de pe linie,nu am deraiat,si pe mine,nu m-am ratat.Dupa atatia ani de nedreptate,vad cum Mana Ta,le-a indreptat,si am mai facut un pas in fata.Domnul George Borcean,are nevoie de pace,ca sanatate,numai Domnul i face parte.Il macina toate durerile,ca si pe mine,fierile amare,cat de rau mi-a facut,si mi-a spus,ca sunt o nesimtita mare,fara de valoare.Judecata e in Mana Lui,si viata trece,hai,si hui,ca unde,nui.Toate le stie El,ca pe mine,nu ma crede,nici un pui de miel.Asa am vrut sa scriu,ca viata,e cum tu ti-o scrii.Mai gandeste-te odata,sa nu mai faci,o alta,lata.

Tuesday, November 17, 2026

La o plimbare…

Verisoara mea,Luci,a venit pe la noi sa mergem la o plimbare.Zis si facut,si ne-am tot dus,si forografii ne-am facut.Pe langa drum,pe langa sant,si un echilbru la plimbat.Povestile le-am depanat,ca de toate am uitat.Apoi la ale noastre,fiecare am plecat,si pe Domnul l-am laudat,cat a fost de minunat.Multumesc Domnului,neancetat,pentru Harul ce mi-a dat,si binecuvantari nemasurat.

Sunt foarte recunoscatoare…

Sunt foarte recunoscatoare norului din fata soarelui,lacrimii dinaintea zimbetului,noptii dinaintea zorilor,bolii dinaintea vindecarii.Este cea mai importanta lectie pe care ne-o da intelepciunea.Omul nu poate fi inlocuit,si nici viata nu se poate repeta,sarcina fiecaruia este unica.Viata,este foarte pretioasa,experientele de viata ale fiecaruia dintre noi sunt,in mod evident,diferite.Prin orice experienta ai trece,cauta motivele pentru care e nevoie,invata lectiile si mergi mai departe.Eu ma simt asa cum ma exprim,gust din psihologia umana.Pot fi cumplit de trista si sa am ganduri optimiste sa fiu mereu cu zambetul pe buze.Fiecare moment este un moment sublim pentru mine.Ma redefinesc iar si iar,cu cat ma vei cunoaste mai profund cu atat sti mai putine despre mine.Uneori viata este cumplit de grea si de complicata,ai impresia ca nu mai poti merge mai departe,simti ca te scufunzi in tristete si durere.Ne trec zilele,trec anii,clipe scumpe si dureri,noi traim hraniti de visuri si-nsetati dupa placeri.Cand viata te doboara,sa cazi cu fruntea sus,cand viata e tacere,tu spune ce-ai de spus.Cand toti din jur te fura,sa nu-ti fure mandria,cand tot in jur e haos,sa fii tu armonia.Orice ai pierde-n viata,sa nu iti pierzi speranta,invata zi de zi,sa iti pretuiesti viata.Suntem suflete de oameni dincolo de ecranul monitorului,unii ne iubesc,altii nu,unii ne privesc,altii trec nepasatori pe langa noi.Multi se uita,fara sa citeasca,peste insiruirea de cuvinte.Totul e un mister,fiecare dintre noi are dorinte,trairi,impliniri,fericiri dar si dezamagiri.Sa fim optimisti,chiar daca viata este asa cum este.Pentru a fi fericit este de ajuns un rasarit de soare,mirosul florilor,o adiere de vant,sau o muzica buna care iti atinge sufletul.Aveti grija de suflet,pentru ca in tot si in toate este Dumnezeu.Fiecare sa-si insusesca lectiile.Sunt multumitoare,in orice imprejurare ma rog si mai tare.Chiar daca,deabia stau pe picioare,bratul Lui e tare.Nici la dreapta,nici la stanga,orisicand si orisiunde,pretutindenea mereu,de mi-e greu,sau de mi-e bine,pururea,voi merge cu El.In iubire,in simtire,chiar si cand depaseste a mea uimire,eu ma bizui doar pe El,ca ma sprijineste tot mereu.Chiar daca drumul imi este tare spinos,El e al meu prieten,dulce,bun si credincios!Cand nimeni si nimic langa mine nu ramane,si nimic nu am mai scump,toate de aici de pe pamant,le consider ca un scrum.Cand durerea mi-e mai mare,si ard ca intr-un cuptor,eu cant cu dor,ca de toate ma-n fior.Chiar de moartea va venii,eu cu El trec si prin moarte,ca si cum,nimic n-ar fi.Sus in Cer eu am o tara,e un Sfant Paradis.Dincolo de zare,este o dimineata,in care,eu vesnic voi canta,si peste zarea albastra,mirele meu va aparea.Si voi strabate,dincolo de astre,in splendori ceresti,neimaginate si nemasurate,si voi uita de zilele mele pamantesti.Sfant si Atotputernic,Doamne Tu esti vrednic,drept si adevarat,cantarea mea,eu tie ti-am cantat,Domnul meu,fii glorificat!Cat mai stau aici pe pamant,nu vreau nici un pic,sa stau stresat,vreau tot timpul sa zic,Doamne,fii binecuvantat!De noi toti,Tu te-ai indurat,si pace in suflete,noua ne-ai lasat!Sunt foarte recunoscatoare,am mai primit in dar o zi,sa ma bucur de recunostinta Lui cea mare!Nu este fericirea care ne face recunoscatori,ci recunostinta care ne face fericiti,si ne scoate din mizerie si neputinti.Sunt foarte recunoscatoare ca azi,acum,mai pot sta in picioare,si mai cant o cantare.Multumesc de tot ce in viata,am primit,si nu am vrut,dar Domnul meu,asa a vrut.Multumesc pentru incercari,chiar si binecuvantari,pentru zile insorite,chiar si cele nefericite,toate se impletesc si sunt implinite.Multumesc pentru tot ce am primit,drumul mi-e tare batatorit,dar inca nu s-a ispravit.Nu mai e mult,si calea eu imi voi sfarsii pana la locul,pregatit de sus,cu Isus.

Monday, November 16, 2026

Nu fac competitie,fac intuitie…

Competitie,concurs,intrecere,Confruntare,Meci,Partida,Campionat,Lupta,Provocare,Concurenta.Privirea care observa,nu care judeca.Competitia priveste oamenii ca pe niste rivali de depasit.Intuitia i priveste simplu pentru a-i intelege.Linistea ca instrument de claritate:Cand mintea nu mai este ocupata sa castige,devine suficient de tacuta incat sa observe detaliile subtile ale lumii din jur.Ritmul propriu:Competitia iti impune viteza altora.Intuitia iti arata cand sa actionezi si cand sa te retragi in liniste.Cunoasterea fara cuvinte:Uneori,o singura privire spune totul,dar acest lucru devine vizibil doar atunci cand nu te grabesti sa demonstrezi ceva.Intuitia este sursa acelor ganduri neasteptate care leaga concepte aparent diferite intr-un mod original.Intuitia este capacitatea mintii de a intelege o situatie,de a lua o decizie sau de a descoperi un adevar in mod spontan,fara a folosi un rationament logic sau o gandire constienta.Intuitia este-Instinct.Banuiala.Presentiment.Impuls.Empatia ia locul judecatii.Competitia eticheteaza oamenii ca fiind „deasupra” sau „dedesubt”.Intuitia te ajuta sa vezi valorile fiecaruia fara a le cantari.A fi compatibil cu cineva,mai ales dintr-o perspectiva intuitiva si lipsita de competitie nu inseamna sa fii identic cu cealalta persoana sau sa te schimbi fortat pentru a-i fi pe plac.Compatibilitatea autentica este o stare de rezonanta si flux natural,in care doua persoane isi pastreaza propria identitate,dar se completeaza si se sustin reciproc fara efort.Accepta ca nu trebuie sa fii compatibil cu toata lumea.Si acum am invatat,nu vreau competitie,ca vreau intuitie,ca va cunosc din instictie,fara prefixie.

Sunday, November 15, 2026

Dumnezeu are ultimul cuvant…

Dumnezeu are ultimul cuvant,si se tine de cuvant.Fiecare zi e o batalie intre ieri,azi si maine.Un susur de lumina mi-a stapuns gandurile,facandu-ma sa constat ca trebuie mai inainte sa crezi,apoi sa-ti doresti.De ce sa plutesc prin nori cand am la dispozitie intregul cer?Curajul meu e nemasurat,si cand trebuie stins devine prea puternic.Timpul nostru trece rapid,efemer,precum ma limitez la lucruri scurte.Nu vreau sa incarc optimismul cu tacerea absurda.Iubirea ofera un suflet universului,aripi mintii,zbor imaginatiei si viata oricui.Important e ca viata fara iubire nu poate exista,sau fara muzica.Eu cand sunt suparata,sau ma doare,stiu ce vreau sa ascult,asa sunt vesela si optimista.Si de aceea,spun ca muzica este una dintre cele mai sigure cai de a descoperii personalitatea unui om.Tot ce-am auzit sunt cuvinte fara glas,caci orice om,orice lucru,orice gand are muzica lui.Tu esti eroul meu,si,tot ceea ce eu as vrea sa fiu.Pot zbura mai mult decat un vultur,pentru ca esti vintul sub aripile mele.Ai fi putut parea sa mearga nevazut,dar am inteles totul aici,in inima mea.Vreau sa stii,ca stiu adevarul,desigur ca stiu.Mi-ar fi nimic fara soare,pentru tine sunt vintul de sub aripile mele.Zboara,departe,atat de departe.Multumesc,multumesc,multumesc lui Dumnezeu pentru Soare si vintul de sub aripile mele.Sunt momente in viata de care iti amintesti mereu,sunt acele momente de singuratate.Cred ca in acea liniste,intalnesti adevarul despre cine esti tu cu adevarat,si gasesti cele mai bune solutii la problemele din viata.Adevarul e ca oamenii se schimba in aparenta.Sunt oameni care emana energie si sunt oameni care consuma energie.Buna credinta este cea mai importanta caracteristica a unui om,bun pe bune.Sunt zile in care esti golit de inspiratie si de aspiratie,in care nici ce vrei nu stii.Cu totii suntem un pic bipolari,pentru ca viata in sine are episoade de bucurie dementa,si reprize de tristeti.Intreaba-te de ce azi,de ce tie,dar nu da curs tentatiei de a te afunda in nostalgie si in tristete,decat daca vrei sa simti.Sunt evenimente si oameni asupra carora nu avem nici un control.Efectul placebo este dovada stiintifica,ca putem sa ne vindecam noi insine.Dar nu putem fi destepti tot timpul si atunci suntem tristi.Daca nu stii sa fii trist,vei cadea in stari depresive.Daca ai obosit sa gandesti,fii nostalgic.Acum oamenii incep sa aiba mai mult curaj.Incepem sa recunoastem ca nimic nu e atat de grav si nici de maret de avut,care sa merite sa uitam ca toata viata e un joc,o descoperire.Facuta cu entuziasm si curiozitate,pana la capat.Azi e tot ce avem,restul sunt povesti care se urzesc tocmai din povestea ta,cu  prezentul.Cata luciditate,tot atata drama.Cand fac haz de necaz pe seama vietii,in ciuda tuturor problemelor,poti fi destept,lucid,normal si fericit.E si o arta dar mai ales o stiinta.Fericirea fara sfarsit nu exista,ai nevoie de esec si tristete pentru a o aprecia.Tristetea si esecul vin de la sine,poate pentru ca asa cum viata e chin si suferinta,sau pentru simplul fapt ca exista un sfarsit.Ceea ce ne amintim la sfarsitul zilei si la sfarsitul vietii,sunt momentele in care am iubit si am fost entuziasmati de ceva sau cineva.Nu te inconjura de oameni pe care ii critici ca sa te simti tu superior,ci de oameni pe care ii admiri si de la care ai tu de invatat.Talentul nostru,al tuturor oamenilor,este de a iubi.Acum si aici se intampla viata,nu scapa nimeni de finalul ei.Stai 10 minute si numara secundele si vei descoperi ca ai timp.Oricat ai fugi de decizii si de schimbare,nu ai unde sa te ascunzi decat in anxietate si in depresie.Singurul drept pe care il avem este sa cautam fericirea.Citeste in disperare,sa afli,sa uiti,sa evadezi,sa te regasesti.Lista e deschisa,logica e nebunie curata.Lumea te va judeca si te va iubi prin prisma propriilor frici.Niciodata nu te vor admira toti,chiar si o piatra,o floare sau o pasare va pot arata drumul catre Dumnezeu.Roaga-te ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti,sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata.Nu e durere prea grea,sa nu o aline!El poate lua chiar acum,povara ta!Exista un timp pentru toate,si vad binele din viata mea,chiar daca nu este asa.Inchid ochii,si imi inalt privirea spre Cer,ca Dumnezeul meu,este tot ce imi cer.Exista in cer o taina,si-un un Mire ce te-asteapta in slavi,exista o nunta si-o haina,poti fi si tu partas,daca doresti!Si daca Dumnezeu e in toate,nu trebuie sa-mi fie frica de nimic.El stie de cei asa!Ultimul cuvant,este,s-a ispravit!El nu m-a lovit,nu m-a parasit,doar in Cer,loc mi-a pregatit.

Nu blestemati,binecuvantati…

Psalmul 146:3-5 Nu va incredeti in cei mari,in fiii oamenilor,in care nu este ajutor.Suflarea lor trece,se intorc in pamant si in aceeasi zi le pier si planurile lor.Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,ferice de cine-si pune nadejdea in Domnul Dumnezeul sau.Ieremia 17:5 Asa vorbeste Domnul:Blestemat sa fie omul care se increde in om,care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!Cel ce se increde in Domnul,este binecuvantat si asemanat cu un pom sadit langa ape,care isi intinde radacinile spre rau,nu se teme de seceta,are frunzisul verde si aduce rod chiar si in ani dificili.Un blestem este o imprecatie sau o invocare supranaturala prin care cineva doreste sau cheama o nenorocire,un ghinion sau o pedeapsa asupra unei persoane,a unui obiect ori a unei comunitati.Binecuvantati pe cei ce va blesteama si va rugati pentru cei ce va fac necaz.Luca 6:2 Binecuvantati si nu blestemati.Romani 12:14 Cel mai puternic antidot impotriva blestemului este binecuvantarea sincera rostita pentru cel care ti-a dorit raul.Parintii cu cuvintele,atitudinile si actiunile lor poseda capacitatea de a binecuvanta sau de a blestema identitatea copiilor lor.Luca 6:28 binecuvantati pe cei ce va blestema,rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi.Proverbele 26:2 Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica asa nu nimereste blestemul neintemeiat.De binecuvantare va povestesc,pana va ademenesc.Doamne ajuta la tata suflarea.Cat mi-a mai ramas din viata?Mie atat mi-a mai ramas,sa ma-ncred in Dumnezeu.Vanturi mari de s-ar starni,totu-n jur de s-ar surpa,eu voi sta pe temelia mea.Tot de-ar fi inspaimantator,eu raman biruitor.Inainte tot mereu,ma-nsoteste El la greu.Nu te trimit in vant,dar imi pare rau,e doar un cuvant.Imi pare rau de multe,de inimile tacute,care nu stiu nici sa muste,chiar de sunt batute.Stiu,nici unul nu suntem perfecti,dar ne facem ca suntem inteligenti,si in schimb,nici nu putem ramane drepti.Imi pare rau si de cei ce sufar pe nedrept,si de acei analfabeti care se intorc pe sens invers.Si imi pare rau de mine,ca tot tarasc sa inverzesc,dar de batranete nu ravnesc.Lucram intens,dormim si prost,suntem nervosi,dar toate fara rost.Avem credinte,avem cerinte,avem dorinte,unele sunt cu sentinte,dar nu au seminte.Uitam ca azi nu mai e ieri,avem depresii,suntem cu intentii,ramanem in detentii si dam in dementii.Toate l-e avem pe credit,nu avem nici un merit,dar strigam ca merit.Muncim pana n-e palim,si apoi de toate n-e falim,ca stim sa halim,dar nu stim sa traim.Asa n-e este la fiecare,si mie imi pare tare rau,ce mult n-e schimonosim,si uitam ca pierim.Stam de multe ori in poarta,dar nu mai stim nici numele cine ni-l poarta.Iar pentru noi toti cei singuri,nici lumea nu mai stie,cu ei ce sa mai faci,ca nu-i poti trage,nici de barba.Imi pare rau si de parintii,care sa dau ca sunt ca sfintii,si atunci chiar crezi,ca te ia toti sfintii.Imi pare rau de toti si toate,imi pare rau si de mine,ca tot ce scoti din tine,e maracine si te minti si pe tine.Imi pare rau,de capul tau,si am uitat ca il am si eu pe-al meu.Chiar daca imi este greu,imi pare rau,nu vreau sa-mi bat joc de timpul meu,vreau sa ma bucur cat timp mi-a ramas,din el!Imi pare rau,dar trebuie si eu sa traiesc!Si cel mai rau imi pare,ca nimeni nu ne arunca-n scaldatoare.Si pana la sfarsit,doar cu parere de rau am ramas,ca doar atat mai stim sa spunem,imi pare rau,nu vreau sa fi si tu bolnav.Imi pare rau pentru cei ce sufar,dar in inima lor au un nufar.Daca am gresit ce am scris,imi pare rau,asa capul mi-a zis.Imi pare rau daca te-ai suparat,cu credinta in inima eu te-am salutat.Fiti binecuvantati!Nu am terminat,am continuat cu ce am lasat.Dar am plecat si la plimbat,si la scris din nou m-am apucat.Ma bucur ca te-ai bucurat,asta vreau si eu sa fac.Ma bucur ca iti merge bine.E minunat!Aerul l-am inspirat,si fratele meu mi-a spus,ca sunt baba dochia la umblat.Asta tare m-a amuzat,am ajuns si la patrat,ca am ras de am crapat.Baba dochia,eu cu rochia,nasul ca si rosia.Dar asa si eu m-am bucurat.Am mai prins putere,si au venit cuvintele catre mine.Ce sa fac eu fara minte,daca cuvintele nu minte.Le asez frumos aici,chiar daca nu sunt bune la nimic.Sa ne fie de adorare,ca sa strigam si mai tare,sa stam bine pe picioare.Cand ma duc la plimbare,imi vine o asa chemare,sa ma bucur.Cu atat am mai ramas,cu un sufletel curat,care acum l-am curatat sa nu fie patat.Tuturor de pretutindeni va las vorba si merinde,nu blestemati ci binecuvantati.

Am scris despre istoria mea…

Din Lenauheim si pana in Arad,Chicago,Arizona,cale multa,dar s-a nu te strici.Toti ne diferentiem unul de celalalt,si suntem pe drept.Viata...