Sunday, November 28, 2021

Am depus efort,sa ma suport…

Am depus efort sa ma suport,si acum am ajuns unde niciodata nu am mai ajuns,in atitudine cu altitudine de ordine.Unde este cinstea si omenia?Am pierdut standardele morale si familia.Copii nu-i mai putem controla,deoarece,nu ne mai putem controla nici pe noi.Viata trece doar pe langa noi,si ne miram apoi,de ce se intampla atatea.Mai putin o sa ne pierdem si pe noi,si atunci desigur,va fi vai de noi.Cui ii pasa ca te trezesti dimineata cu teama unei noi zile?O noua zi pentru lume dar nu si pentru tine.Sa nu simti tristetea care-ti guverneaza viata,sa nu iti simti sufletul care ar vrea si el sa fuga,satul de lacrimi.Cui ii pasa?Atunci cand zambesti,zambetul e doar unul aparent.Trece fiecare zi fara sa simti nimic,decat amaraciune,un gol imens in suflet,o durere.Si cuvintele ma dor cumplit.Le simt cum se zbat in mine,cum ma ranesc tot pe dinauntru si durerea e una atat de fizica,ca as vrea sa smulg din mine ceea ce imi face atat de mult rau,sau,macar,toate simturile sa-mi fie amortite.Cu toate se obisnuieste omul,cu toate se invata,dar putem vreodata sa ne invatam cu neomenia?Si-ajungem sa spunem ca e bine asa cum e,cand,de fapt,e rau.As vrea,si cate n-as mai vrea,sa pot sa fac un pact cu viata.Vreau sufletul meu sa zboare si zborul lui sa fie spre inaltimile acelea mult dorite,ale implinirii celor mai tainice ganduri si dorinte.Sa inchid ochii intr-o astfel de clipa,si realitatea sa nu mai existe.Port clipele de viata,de lumina orbitoare mult dorita,ma rascolesc si-mi fac sa vibreze fiecare particica a fiintei.Ma inalta pe bolta unui Cer ce apartine celor mai intense sentimente.Si,de-acolo,de sus,realitatea ma prinde si ma arunca crunt,in prapastie in care sunt prizoniera,si evadez,iar si iar.Fug de realitate gasindu-mi refugiul in pret de o clipa,o implinire intunecata mereu de umbra realitatii ce ma urmareste.Dar din pacate este totul o pacaleala,asa cum e toata viata,uneori.Crezi ca poti s-o pacalesti si sa-i furi marunte clipe de placere.Joci cinstit mereu,si incerci,poate,uneori,sa mai joglezi un pic,crezand ca,poate,obtii ceva mai mult.Si daca reusesti,si-ti traiesti clipa furata,crezi ca poti s-o faci din nou,sa furi o alta clipa.Dar nu-ti reuseste la nesfarsit,viata iti arata ca de fapt,tu esti cel pacalit.E singurul sentiment care ma incearca acum,imi curge sufletul prin cuvinte.E trist,stiu,dar nu cersesc.Avem capacitatea de a ne ridica de jos si de a merge mai departe,mereu mai departe pe drumul vietii,si ne prefacem ca e bine chiar daca nu e,doar de dragul unei vieti.Sunt clipe,neasteptate,cand viata iti arata o cale,una total diferita de celelalte,care te duce la ceva aparte,intr-un loc in care iti dai seama ca e esenta vietii.Ca nu e niciodata prea tarziu.Azi imi vad de viata,pentru ca asta fac de fapt.Daca esti singur si nu ai cui sa povestesti,te simti daramat si fara nici un rost,esti disperat dar nu are cine sa-ti intinda o mana,vino la Domnul,El te iubeste.Omul de omenie traieste cu sufletul in palma,daruind mereu la toti cei din jur,tot ce are in el,si este recunoscut,si considerat un om deplin.Asa am putea defini omenia,respectul,cinstea si dragostea,bazate pe adevar si valoare.Locul omeniei si cinstei a fost ocupat de inselaciune,tradare.Eu niciodata nu am sa uit de unde am plecat.Unde sunt valorile morale,respectul,integritatea?Unde este spiritul acela al familiei adevarate bazata pe dragoste,intelegere si armonie?Ne cufundam intr-o societate din ce in ce mai imorala,mai depravata si mai stricata,invatam sa traim cum vrea ea,ajungand intr-un final sa ne adaptam ca ei.Nu timpul vindeca toate ranile,ci Iubirea.Timpul ne ofera doar posibilitatea de a uita temporar de suferintele noastre.Doar Iubirea vindeca total.Pierderea omeniei si cinstea,sunt foarte dureroase.Nu te compara cu nimeni,si nu astepta de la nimeni nimic.Esti in control cand ai atitudine si efort!Acum nu mai am nimic,sunt doar un buric.O sa va mai povestesc cu o alta ocazie,cand ajung la magazie de atitudine si furie,fara efort si tragedie.Am ajuns zurlie de atata galagie.

Friday, November 26, 2021

Bine,bine,bine,e bine…

Ziua s-a dus si noaptea e pe drum,Tu ne aduci in suflet speranta.Tu esti adapostul si scutul nostru,si nadajduim in fagaduinta Ta.Cand inima plange,sufletul Te cheama,vino Doamne sa ne mangai si sa ne ridici.Numai la Tine avem scapare atunci cand Te chemam,lasa balsamul Tau,peste sufletul nostru trudit.Cand ruga se opreste,de jos din durere Te strigam.In lumea asta agitata,timpul zboara,unde sa ne gasim linistea?Ma intreb oare mai stim sa traim linistea?Din pacate ne-am inradacinat in ideea ca viata nu trebuie sa fie linistita.Mi-am rascolit coltul meu de liniste,privesc prin mine si simt cum mi se umple sufletul cu liniste.Vreau sa ma scutur de vise,si sa ma transform in liniste.Fiecare gand,bun sau rau,fiecare dorinta,cuvant sau fapta fac sa se produca anumite schimbari in inima.Spre liniste sau spre neliniste,spre bucurie sau spre intristare.Din clipa in care ne trezim dimineata,incepem sa solicitam organele de simt,creierul.Privim,citim,si ascultam stirile.As vrea sa scriu despre liniste dar nu ma pot concentra,din cauza gandurilor.Mi se pare ca a scrie despre liniste e ca si cum ai face,cand toata lumea tace.E greu sa scrii despre liniste,deoarece trebuie sa gandesti.Vreau doar un singur moment de liniste sa uit de toate.In ultima vreme am reflectat foarte mult asupra a ceea ce se petrece in jurul nostru.Am o imagine destul de bine definita a ceea ce am trait si ceea ce urmeaza sa traiesc.Descoperim zilnic pe acest drum obstacole,de multe ori ni se pune rabdarea la grea incercare,ne simtim epuizati.Ori cum ma gandesc sa fac ceva,tot bine nu iasa.Problemele ma urmaresc la tot pasul,si eu ce ma fac cu ceasul,tic tac bate ceasul si e aproape doisprezece.Unde sa ma duc?eu nu ma duc Isuse drag,dar te astept plangand in prag.O ramai,ramai cu noi,pana vom ajunge in cer.M-am nascut pentru ce?sa fac copii si sa ma tot plang la ei,uite asa,si nu asa,fa bine cat mai poti,cand nu mai poti o sa le faca altii mai mult bine,caci eu doar atat am stiut mai bine.Ei au carte,eu nu am parte,ei stiu de toate,eu numai o parte,si intr-o zi o sa ma dau deoparte.Inima ma doare tare,vad cum familia dispare,mama,tata,sora,frate,fiu si fica si de toate imi este frica.Oare ce generatie va mai urma?Ca niciodata am vazut copii abandonati,copi adulti cersind la fiecare colt de strada,lumea duce mare lipsa de famili mature,famili unite care sa poata schimba lumea.O data am intrebat pe un baiat care a cersit,ca de ce are nevoie de bani?El a spus pentru mancare sau bilet de autobuz.Si eu ia-m raspuns,cat sa iti dau ca sa te faca multumit sau poate putin fericit?El mi-a spus cat vrei tu.Eu ia-m spus si daca ti-as da mai multi tot nu ai fi fericit,si asa am continuat putin cu el comvorbirea,si am aflat ca nici mancarea nici biletul de autobuz nu a fost planul,ci doar a vrut doar banii pentru droguri.Si da,am inteles cat de grea este dependenta de droguri sau alcohol.Si asa eu ori cum trebuie sa am mare rabdare,ca eu sa nu imi pierd mintiile si sa astept minunea.E o minune cand soarele apune,minune din vesnicii,dar cea mai mare minune va fi cand El va veni.Daca copii nostrii de azi sunt dependenti de toate,ce-o sa ne mai facem pana la moarte.Lumea aceasta se va preface numai in spitaluri si reabilitati.Cum sa ne mai comportam,ce sugestii sa mai dam?Pe ce maini sa ne mai dam?Uite asa eu am invatat,sa traiesti cum se cuvine,ca tot o moarte ne sustine.Numai Harul Lui ma tine,si ma indeamna sa tot fac bine,pana pot,cand nu mai pot,eu aici las crucea jos.Suferintele le-am incheiat,stafeta eu lor le-am dat,si de acum sa va descurcati.Asa e omul cat traieste,are parte cat iubeste,cand e sanatos si poate,totul merge ca pe roate.Dar cand boala la apucat,toti oamenii sau indepartat.Stiu ca nu e bine asa,dar nu-i pasa la nimenea.Si ce are omul pe pamant?Viata cu truda si toate se duc in vant.Omul cat traieste,manca,bea se veseleste,si amarul il jeleste.Ce anume da sens vietii voastre?Daca tot ceea ce traiesc nu ma face fericita,atunci care este sensul vietii?Daca toate ideile de fericire din lume nu pot sa umple acest gol din inima mea,atunci ce sau cine poate?ce nu stiu,dar cine poate,e numai Domnul ce imi umple golul.Traim in aceasta lume rationala unde viata fiecaruia este planuita si programata.Ramanem intr-un teatru fara sfarsit iar viata noastra devine retete de succes.Traim cu adevarat intr-o lume de nimicuri si tot ce facem transformam in nimicuri.Insa nimic nu vine din vointa noastra,ci din obligatia de a face.Ganditiva daca nu ar exita iubire,ce sens ar avea aceasta viata?Un zambet este mai pretios decat descoperirea orizontului.Un lucru marunt facut din iubire pentru celalalt valoreaza mai mult decat orice tratat de stiinta a lumii.Suntem prizionerii propriei noastre lumi,ce este mai pur si frumos pe lumea aceasta in ceva mecanic,violent si egoist.Exista multe religii si multe convingeri religioase,dar este un singur Dumnezeu,un singur Duh,o singura credinta,credinta in iubire.As fugi din lume.Dar unde?Ce ar putea lumea sa imi ofere?Ce pot eu sa ofer lumii?Si totusi eu vreau sa raman.Sa vad cum se termina problemele.In aceste timpuri pe care le traim am impresia ca toate principiile si valorile dupa care ne ghidam s-au schimbat complet.Mandria,orgoliul,invidia si banii sunt primordiale.Putini sunt cei care cauta sa intinda o mana de ajutor,sa traiasca in armonie.De ce afirm acest lucru?Poate pentru simplul fapt ca in viata mea,am avut impresia ca am prins fericirea,si ea mi-a scapat printre degete.Sunt constienta ca fericirea este foarte greu de obtinut.Intr-o lume lipsita de repere morale si marcata de ura si invidie,este necesara o permanenta trezire a spiritului omenesc.

Thursday, November 25, 2021

O jertfa de Multumire…

O inima multumitoare,doreste sa zboare catre soare.O inima in care,rautatea sa nu stea,si multumita sa pot ramanea.Cand nimic nu te mai inveseleste,doar te trazneste,eu iti spun,te pazeste.Va spun din experienta personala,nu e scofala,te baga in boala,si te lasa goala.Doamne da-mi puterea sa accept ceea ce nu concept,cand nu ma astept!Nu pot fugii,ca as fugii mai tare,dar inima in piept ma doare,vreau sa ma arunci in scaldatoare.Cred ca o sa rezist,nu ca un pesimist,chiar daca exist,sunt optimist.Vreau nu vreau,circumstantele le am,imi trebuie un balsam.Unde sa ma mai duc,pe la ce colturi sa mai fug,toate pe mine ma ajung.Parca vorbesc cu ele,cum ar fii prietenele mele.Dar sa va mai zic si ceva bun,am mancat azi magiun,si mi-am facut eu vant destul.Sufla vantule incoace,si mai adane si noua pace,sa iubim ca sa traim,sa mai stam putin sa nu fugim.Am invatat sa fiu multumitoare,si rabdatoare.Cate nu am invatat,ce pacat,dar am uitat.Sunt bucuroasa si asa,chiar daca asta este viata mea.Am mai mancat si o placintica,sa fiu tare sa nu am frica.Am baut si-un ceai verde,chiar daca nimeni nu ma crede.O muzica am ascultat,m-am relaxat si meditat,am mai scos si un oftat,o lacrima a mai picurat,pana s-a intunecat.Cu o muzica de fresh air,eu v-am lasat!Cu multumire ma inchin,m-ai binecuvantat,si-ti multumesc pentru tot ce mi-ai dat.Iti multumesc si pentru lacrimi ce adesea-mi umbresc obrazul,pentru a vedea lumina de la capatul drumului.Pentru momentele pline de teama,caci Tu ma inveti sa fiu plina de curaj.Pentru momentele de tacere din viata,sa adanceasca increderea mea in planul Tau desavarsit.Iti multumesc ca,uneori,vindecarea vine prin lacrimi,si dureri si propasirea prin incercari.Sa ingenunchiez la tronul Tau,sa fiu dependenta de Tine,si sufletu-mi sa astepte mereu din mana Ta ajutorul de care am nevoie.Cand mi-a fost mai bine sau mai rau,mi-ai daruit in suflet multumirea.Ai fost mereu acolo pentru mine,m-ai invatat ce inseamna sa multumesc,mi-ai scris in suflet cuvinte de recunostinta.Iti multumesc din toata inima,viata mea iti apartine numai Tie,tot ce am mai de pret pe lume,se datoreaza harului Tau si milei Tale.Iti multumesc pentru iubire,traiesc tot ce e frumos doar pentru Tine.Iti multumesc pentru ca ma adormi in fiecare seara in recunostinta fata de Tine.Tu stii ce-i in sufletului meu.Iti multumesc pentru speranta,ce o am in aceasta viata,ca intr-o zi voi fi in cer,unde lacrimile pier.Am atatea lucruri pentru care sa-ti multumesc,ca nu ar fi de ajuns o mie de ani sa traiesc.Doamne iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat!Nimic din ce am nu meritam,ci toate l-am primit prin Harul Lui.Faptul ca te-ai trezit din asternutul patului,e ceva pentru care ar trebui sa Ii multumesti.Sa fie rugaciunea mea,o jertfa pentru Slava Ta.Rugaciunea te poarta printe stele,te ajuta in zile grele.Si cand treci prin incercare,te ridica sa vezi ca:"Domnu-I mare!"Veniti sa ne rugam,putin mai e si v-om pleca,acolo v-om canta de bucurie ca am scapat din colivie.Cu recunostinta,chiar daca inima mi-e franta,sufletul mi se avanta,catre Domnul meu Ceresc.Multumesc chiar daca mi-ai luat,si nimic eu nu ti-am dat,Tu tot m-ai binecuvantat.Daca lumea intreaga asi avea,tot pe Tine te-as lauda.Chiar lumea-n treaga de m-ar chema,pe Tine Doamne,nu te-as lasa.Esti fericirea si dorul meu,esti Doamne totul,iar eu al Tau.Multumesc in bucurie,dar si in necaz,ca mult nu mai este,si voi scapa de tot ce m-a ars.Indoieli multe o sa vie,dar vreau sa raman pentru vecie.Pentru mine acum,cea mai mare multumire,e ca pot sa stau in prezenta Ta.Nu imi mai trebuie nimic din lumea asta,ca ma pregatesc pentru cealalta.Doar atat mai vreau sa spun,pentru Harul Tau cel bun,eu acuma ma supun.Chiar si-n ziua cea mai grea,sa pot biruii povoara mea.Multumesc pentru copii,pentru nepoti si cati vor mai venii,si mult mai mult,pentru dragostea cu care ma mangai.Mama,tata,sora,frate,si fica ce ma desparte,si toti cei plecati acolo sus,intr-o zi,vom fii cu totii cu Isus.Multumesc pentru viata ce-o traiesc,cu gandurile care ma bantuiesc,inca nu cedez.Multumesc si pe mai departe,pentru cei ce mi-au ramas aproape,si nu m-au dat la o parte.Mii de multumiri,pentru Universul intreg,ca inca mai avem parte si de ceva Ceresc.O inima mai am,si-ti spun cat te iubesc.Multumesc Parintele meu Ceresc!

Monday, November 22, 2021

Dumnezeu e in control…

Dumnezeu e in control,in necaz si-n stramtorare,ma ajuta pe carare chiar de jalea este mare.Cand nu ai ce face,iti trebuie pace,si lumea sa te lase in pace.Nu am ales eu sa ma nasc,nici parintii si nici fratii,si nici locul de nastere.Dar sunt sigura ca am fost aleasa de Dumnezeu cu un scop.Iar ceea ce fac eu acum,aleg sa merg inainte,si sa-mi duc crucea pana la sfarsit.Vreau sa ma bucur,nu am o caleasca,dar am fost aleasa sa stau la masa,sa fiu craiasa.Candva am fost mireasa,dar ma bucur ca am ajuns isteata,si spun lucrurile asa cum sunt,pe fata.Sunt aleasa,pentru cer mireasa,si nu vreau sa stau cu cei ce ma inhata.Pe mine Tatal m-a ales,dar cred ca si tu esti un istet,nu stam in cotet.Ma bucur ca am fost aleasa,fiecare are un nume,cu dulceata.Am ales,sa te inteleg,si tu vei fii ales.Nu vreau sa ma simt mizerabila,vreau sa fiu o memorabila,dar sunt si o adorabila.Tu nu ma cunosti,nici eu nu te cunosc,dar toti suntem cu un folos.Acum ma bucur intr-o caleasca,privesc cerul,si ce mireasma!Cand m-am gandit de ce eu am fost aleasa,am stiut,sunt pretioasa!Toate pe pamant sunt cu un scop,eu ma uit la telescop,si mai am si un hope.Nicidecum nu vreau un dop,o sa fie si-un potop,cand toate sunt puse pe foc.Mi-am gasit un scop,citesc la microscop,sa scap de un slop.Zile bune,zile cu jale si carbune,ma framanta cand nu sunt bune.Ma simt binecuvantata ca sunt sigilata.In lumea mea am evadat,m-am ales si cu-n oftat,si la sfat cu Domnul am stat.Ce sa faci?Eu de soare m-am protejat,la umbra palmierilor am stat.Si mai ceva,o muzica de nota 10 am ascultat.Viata e foarte scurta,bucura-te acum,spune asa cum gandesti,si traieste asa cum voiesti.Destul pentru acum,ma mai odihnesc,mi-a fost indeajuns,soarele m-a strapuns!Cu lacrimi si durere,cu planset si placere,zambesti si viata e o tacere.Am gustat amarul,m-am indulcit cu altarul,si m-am rugat de harul,sa nu imi pierd calmul.Lasa-ma,ca am gustat si viata,asa este cand vine dimineata.Nu ma-ntreba nimic,nimic nu ma incanta.Nici cat e ceasul nici ce ganduri am,mai bine lasa-ma sa inchid fereastra.Ma preumblu prin casa fara s-ascult nimic,nici un cuvant,vreau sa ma simt la mine acasa,sa nu aud vorbele cum zboara-n vant.Fereste-ma de urgia care bantuie mereu,si de ce ma inspaimanta.Da-ti voie sa canti,ca vocea din tine sa se faca auzita.Da-ti voie sa respiri,sa poti accepta totul mai usor,si da-ti voie sa accepti,sa poti respira liber prin fiecare por.Da-ti voie sa ai incredere ca poti trece peste toate.Da-ti voie sa plangi,da-ti voie sa renunti,da-ti voie sa infloresti,da-ti voie sa stralucesti.Da-ti voie sa fii,aici si acum,pe al credintei drum.Cand tacerile reci imi vor alunga speranta,ma pot transforma in vuietul singuratatilor mele.Nu te voi speria,nu vreau sa-ti tulbur diminetile,dar vreau sa-ti fiu rasaritul.Seninul ochilor il port in suflet,dar cerul imi plinge chiar daca si inima mi se frange.Raveca isi jaleste copii,si nu vrea sa fie mangaiata.Dar Domnul inca o mai poarta,sa nu mearga din poarta in poarta,ci sa mai supoarta.Nu am ales eu asa sa fie,asa mi-a fost destinul.Am baut pelinul,ma lupt si acum cu chinul,dar va veni seninul!El m-a ales pe mine!Privesc inainte,sunt doar un simplu trecatoar,dar ranile din piept tare ma dor.

Thursday, November 18, 2021

Las,ca vede Dumnezeu…

Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?In ce ma priveste pe mine,am o vie dorinta sa va povestesc despre viata mea.Nu norul este vesnic,ci soarele-i acel,ce-nvinge si ramane,stapan peste noi si cer.Moartea nu ma inspaimanta,vesela o voi infrunta.Unii rezista altii nu,eu am rezistat pana acum.Nu stiu cum,o sa mai rezist si pe mai tarziu.Cand vrei sa faci o schimbare in viata,intalnesti rezistenta de-a lungul drumului.O strategie de te lasa fara putere,este strategia fortei coplesitoare.Prea des se face o schimbare,ce nu te omoara,te face mai puternica.Imagineaza-ti cum ar fi viata,daca ai putea sa iti realizezi majoritatea obiectivelor de la prima incercare.Aceasta a fost pentru mine,inca una si mai mare.Rezistenta forta si cadenta,cine nu mai poate mainile la spate,ati mai auzit voi din acestea?Daca esti aici si citesti aceste randuri,atunci e bine.Da,eu am descoperit cum sa rezist vremea pasilor marunti.Unii vor sa faca ceva deosebit de mare si fac pasi mari,cand in realitate ei au nevoie sa faca un pas mic si sigur si apoi un altul.Unora le plac gesturile mari,in timp ce altii prefera actiunile mici.Dar asta este doar concluzia mea.Rezistentii vor rezista pana la sfarsit.Totul ce este in lume este un vis trecator,cat ai cauta,straine,nu vei gasi ajutor.O,azi,de ce nu vii?Vino,la Domnul tau!Frageda-ti mai este viata si nu stii cum s-o traiesti,zile una dupa alta,au trecut,dar si tu treci.Nu mai sta in nepasare,soapta rea sa n-o primesti.Azi prin a Lui bunatate,fericirea dobandesti.Te-ai gandit ce-ti sta in fata?seama de toate vei da.Dupa faptele facute plata tu o vei lua!Stii ce-nseamna fericirea?sa te-mpaci cu Dumnezeu.El iti este Creatorul fiintei sufletului tau.Am invatat ca in aceasta viata totul este trecator,tot ce este sub soare este o desertaciune.Totul este dezamagitor,te pierzi printre clipe traite si amintiri ce inca dor,dar in viata trebuie sa te ierti sa poti privi spre viitor.Ajung la concluzia ca in aceasta viata sunt doua feluri de oamenii rai si buni.Unde simti ca nu este locul tau fugi,nu lasa raul sa te domine.Daca inima te doare peste masura,hai sa iti dau un indiciu,ridica privirea in sus.Trecatoare este viata,trecator este gandul,povestea vietii se scrie zilnic,faptele vorbesc.Totul vine,totul trece,insa tu nici nu ai habar,ca nimic nu-i in zadar.Nu gasesc nimic folositor in afara de clipe de bucurie si zambete facute din interes si plictiseala.Parca lumea a fost inconjurata de un val al relelor si pacatelor peste noi,pentru-ca aceasta este firea lucrurilor trecatoare.Amintirile de cele mai multe ori,sunt singurele pe care timpul nu le poate altera,nu le poate modifica,nu le poate sterge.Ne putem concentra pe multe,dar in zadar daca nu avem nici o rezolvare.Azi stand aici,m-am tot gandit,pentru ce traiesc eu?Si bineinteles as avea raspunsul foarte repede,eu traiesc pentru Creatorul meu.Din toate socotelile mele pe care le-am facut,a iesit ca foarte putin timp mi-am acordat mie,si mai mult familiei mele.Dati Cezarului ce e a Cezarului si lui Dumnezeu tot ce e al Lui.De cand m-am nascut si pana am crescut,am tot dat si iar dat,cand de una cand de alta,si am intrat intr-alta.Am imbatranit acum si m-am dat de-a dura,sa-mi pice si gura in mura,ca ma face saramura cu ura,si urlu la gura,sa nu injura.O,de n-ar fi fost El cu noi,am fi toti oamenii de pe glie o epava.Daca suntem constienti de propria mortalitate,suntem constienti si de faptul ca suntem pe un drum fara intoarcere.Toti suntem de fapt pe drumul care are ca punct de inceput nasterea noastra,si ca punct de sfarsit moartea noastra.Conteaza cum calatorim si ce invatam,si pe cine ne alegem ca tovaras de drum.Isus al meu tovaras bun,din zorii tineretii,cu Tine eu calatoresc pana la sfarsitul vietii.Lumea e-n intr-o continua miscare,nimic nu sta pe loc,nici chiar tu.Tu nu mai esti cel de ieri,si nici macar cel de acum cinci minute,orice minut e un punct de reper pentru viitor,nu vei mai fi acelasi maine,maine vei privi viata prin ceea ce ai invatat azi.Traieste frumos,in asa fel incat sa nu regreti maine,ceea ce ai facut azi.Timpul nu mai poate fi dat inapoi,dar din pacate,ne dam seama de asta atunci cand e prea tarziu.Oricat de buna sau grea a fost viata pana in acest moment,trezeste-te si fii multumit ca traiesti.Cineva,undeva se lupta cu disperare sa traiasca.Nu te gandi la ceea ce iti lipseste,gandeste-te la ceia ce ai!Ferice de cine poate,sa tina pasul cu toate.Eu le-am facut pe toate,am muncit lume cat sapte,si nu mai am nici spate.Nu m-am lasat priponita,tot cat noua am fost biruita.Omul bun stie sa duca,si daca e pus pa coaja da nuca,la munca si pe lunca.Nu e doar cum o da Domnul,e si cum si-o face omul.Daca spun la cineva nu ma crede nimenea,cate zile am suferit si cate zile am iubit.La urma urmei,conteaza pregatirea spurituala decat pregatirea fizica a omului.Caci ce esti tu omule,un chip de lut,dar mut.Las,ca vede Dumnezeu.Greu e sa traiesti astazi,ca si cei dantai crestini.

Tuesday, November 9, 2021

Din valea plangerii…

De aici de jos,din valea plangerii,plang.Dar intr-o zi,intristarea se va preface in bucurie.Camelia,nu te ridic in slavi,caci esti deja in slava.”Asi vrea s-ajung la Tine,sa scap de-orice suspine,si sa ma uit la frumusetea Ta,caci tot ce-i pe pamant,este goana dupa vant.””Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pan in cea zi cand pe El il voi vedea!”Camelia,sa te descriu in cateva cuvinte.Tu ai fost intaiul meu rod,dar dintr-un narod,ai ajuns un plod,dar nu ai picat din pod.O fata desteapta,curata si apreciata,viata sa schimbat dintr-o data.Ai facut si scoala,ai fost si domoala,dar ai ramas goala.Nu stiu de ce a fost sa fie asa?Dar ai trait o viata grea,ca nimeni nu a putut sa intre in viata ta.Te-ai inchis,si te-ai deschis,ca si melcul pe furis.Am vrut ca tu sa-ti scri povestea vietii tale,dar m-ai lasat pe mine,asa,in pijamale.Acum nu mai conteaza,nimeni nu te mai viziteaza,ci doar ofteaza.42 de ani de rebeliune,printre ei au fost si putina minune,dar mai mult,goliciune.Am fost alaturi de tine,cand ti-a fost greu,dar si la bine.Nu am putut sa fiu tot timpul cu tine,pentru-ca am avut si pe altii langa mine.Cand ai fost mai mica,te-am luat de manica si in carca,sa te fac mai domnica.Cand ai crescut mai mare,m-ai dus pe mine calare,sa ma simt si eu putin mai mare.Am trait viata,in chin si suspin,alteori mai si pelin,dar a fost si putin de senin.De la 20 de ani ai umblat cu golani,ai lucrat si ti-ai facut si bani.Ai fost frumoasa,dar viata ti-a fost pucioasa,si ai ramas mucoasa.Ai avut harul si darul,dar te-ai dus cu magarul,si ai mancat calvarul.Bolile au venit,si chiar pe tine s-au suit.Din tot ce sa intamplat,o lectie am invatat,ca viata se traieste pe zile,nu pe sine.Stiu ca acum esti la bine,dar judecata nu e la mine,e de la Cel ce vine.Multe in viata s-au intamplat,tragedii,traume,boli si schimbare,dar nu ne-au adus nici o alinare.Am simtit cu tine,dar nu tot ce era in tine.Ne-am iubit ca dintr-o mama si fica,dar si mie mi-a fost frica.Stiu ca esti la bine,nu mai esti singura pe lume,nici trista nici straina.Esti in cer eroina.Eu sunt bine,dar o sa ma intalnesc cu tine,si nu ne va mai fi rusine.Nu sunt oratoare la scris,dar asa mi-am permis sa dau eu in scris.Camelia,ai invins!Cand trec prin valea plangerii,incep sa cant!In numele lui Isus,biruinta voi avea!

Sunday, November 7, 2021

Un cantec cu descantec…

E cu cantec,un descantec,pana ma spetec de petec.Un descantec cu cantec,acum eu va cant,din pantec.Un cantec rasuna in inima mea,e dragostea pentru Isus,si arde ca flacara neancetat,ce ma fericeste nespus.Buna,tac pac,nu va fac pe plac.Cantecul meu e cu cantec,tanar,precum sunt si eu.Ori va plac,ori nu va plac,eu cant,tac pac,si in ciuda sa va fac.Am fost printesa,cersetoare,acum sunt maturatoare,de soare,care vrea tot sa zboare.Sunt vagaboanda vietii mele,imi pare rau,ca de la viata,nu am primit cat as fi vrut.Doar mi-au luat cat au putut.Eu sunt a nimanui,nu am nici bani,nici casa.Lasati-ma sa cant,sa uit,ca am avut si eu o data,o fata.Acum e sus in Cer la Dumnezeu.Si soarele e sus,si viata pa min ma incerca,pan la apus.Alung praful de pe cer,sa-mi cante toate dorurile mele.Omule de la drum,ma tot plimb pe langa tine,dar nu ma indur sa-ti spun,cum ma uit cu drag la cer,si cand rasare luna,vin cu drag sa plang de nacazurile mele.Foaie verde,mar domnesc,de ce trebuie sa ma topesc?Foaie verde de mohor,de ce trebuie eu sa mor,cand eu doar vreau sa zbor.Foaie verde busuioc,da nimic nu am noroc.Foaie verde maghiran,dau cu capul de tavan.Foaie verde da trifoi,sunt batuta de vant si ploi,ca si voi.Am o inima ce-mi cere,si-mi miroasa gura a micsunele,sa te pravalesti pe iele.Nu mai vreau sa trag,ce-am tras,si nici pupaza pe un colac,nu mai vreau la nimeni sa le fac pe plac.Tac tac,pac pac,doar pe mine ma plac.De ce nu a vrut Dumnezeu,sa ma apere de rau,sa ramana tot al meu,sa nu-mi plang pacatul meu.Sa ma ierte Dumnezeu,dar nu tot omul e rau.Neica,nu fi suparat,tac pac,am plecat.O gurita eu ti-am dat,si buzele cu lapte de pasare le-am inmoiat.Cu lumina de la soare v-am lasat,voi nu fiti suparati ca toti am picat in pacat.Am stat pe ganduri sa meditez,si sti ce mi-a venit in gand?Mintea este buna,dar trupul este foarte nemilos.Cum sa spun,se lupta cu mintea mea si sufletul meu.Sufletul imi zice,canta,canta,si eu cant,dar trupul tot ma inteapa,ma pisca,ma misca din loc,si nu-mi da pace,nu ma lasa sa traiesc.Si eu ce fac,gandesc cu mintea,si cant cu sufletul,poate cumva trupul sa ma lase in pace sa mai traiesc.Si nicidecum trupul acesta nu-mi da pace,si-si bate joc de mine,iar eu cant mai departe,si tot cant,cant,pana cand,din nou iar cant.When we all get to haven,what a day of rejoising that will be,when we all see Jesus,we'll sing and shout the Victory!Daca faci bine,vei fi bine primit,dar daca faci rau,pacatul pindeste la usa,dorinta lui se tine dupa tine,dar tu sa-l stapinesti.Radacinile raului sunt de cand lumea.Daca nu poti spune ceva frumos,nu spune nimic.Daca fugi de lume,ia seama sa nu dai sufletului mingaieri.Luati seama,ca niciunul dintre voi sa nu aiba o inima rea si necredincioasa.Toti avem in noi o masura mai mica sau mai mare de rautate,si prin aceasta suntem si noi legati si legam si pe altii.Nu fi atat de sfant,incat prin sfintenia ta sa respingi pe toti de langa tine.Feriti-va de orice infatisare,ne nastem rai,in aceeasi masura ne nastem si buni,liberul arbitru ne apartine.Cat de frumoasa ar putea fi lumea noastra daca am renunta la acea rautate pe care fiecare o avem in noi.Nu stii tu?Pana in panzele albe,da de unde pana unde,se ajunge.Toate ma descanta.Ziua-mi intra in orbite,prin stele gaurite,prin care se vede-o zi,si in ea un fel de-a fi.Cand al meu si cand al umbrei,cand al umbrei,cand al sumbrei.Sunt figuri ce insumi is,un arcus dat cu sacaz.Ma descanta un ciob cu un fir cu bob.Vad doar stele verzi,vad ca nu te vezi.E leacul de la miazazi,aia e,fie ce-o fi.Descantecul este o incantatie spusa in soapta sau in gand.Am cantat,am terminat,descantecul l-am restalmacit,ca tare m-am balbacit.Am cantat descantecul de amara stare,ca nu mai am nici o stare.

Am depus efort,sa ma suport…

Am depus efort sa ma suport,si acum am ajuns unde niciodata nu am mai ajuns,in atitudine cu altitudine de ordine.Unde este cinstea si omenia...