Ochii mei de tigancusa…

Tine capul sus,si nu te lasa la greu.Viata e-un dar divin,tu,asculta-ma pe min,trebuie frumos sa o traim.Nu sunt numai flori pe cale,sunt zile si amare,dar nu ma opresc de pe a mea carare.M-i se pare asa de lunga calea,dar continui sa vad si zarea,prin credinta.Azi ca si ieri,ridicandu-mi inima spre cer,si putere din nou cer.Numai amintirea spune ca"Asa a fost o data"Nu trece o zi fara sa ma gandesc,sa traiesc momentele si sa SPER.Nu vorbesc de dragul de-a vorbi,nu insir baliverne si nu creez iluzii.De mica,am simtit ca sunt intr-o relatie speciala cu Dumnezeu,cu natura si cu tot ce ma inconjoara.Sunt zile in care viata te obliga sa te opresti din tumultul vietii,sa inspiri adanc,sa privesti spre cerul albastru.Degeaba regreti si vrei sa indrepti lucrurile,faptele nu pot fi schimbate iar cuvintele nu pot fi inlocuite.Ma pierd tot timpul,dar conteaza de cate ori imi amintesc sa ma intorc.Traim intr-o lume din ce in ce mai ciudata.Traim in vremuri teribile,cand credinta in Dumnezeu este pierduta.Caut puterea sa pot sa trec peste probleme,prea multa nefericire,multe lupte intre frati.Life is more than here and now.Pana la urma,alegem ca sa culegem ceea ce semanam.Apreciati frumosul din jurul vostru si astfel veti fi mai frumosi si mai buni.Fiecare dintre noi trece prin astfel de momente,mai devreme sau mai tarziu,niciunul nu intelege.DE CE EU?DE CE MIE?Multi sunt chemati,dar putini sunt alesi.Nu ceea ce se intampla astazi,te face sa fii ingrijorat.Sunt amaraciunile lucrurilor pe care nu le mai poti schimba si necunoscutul zilei de maine pe care nu-l poti prezice.Totul este trecator,iti aduni aici comori,dar va veni o vreme cand tu vei pleca,si-un strain le va lua.Astazi poti fi multumit,ca o viata ai trait.Am ochi de tiganca,dulce si suava,ca o garofita,frumoasa banateanca.Lasati tiganii in pace,sunt multi care nu ne place,doar noi sa fim fericiti,si de Dumnezeu iubiti.Toti avem o batatura,dar nu ne sta in gura,ci doar dupa masura.Numai eu sunt tigana din familie,dar nu din partea mamei,ci din partea tatalui,a patra spita,de la roata din mijloc,si a ajuns si pe la mine,dar sunt tigana credincioasa,ca din partea mamei mele.Nu regret nimic,doar ca viata m-a pus cu capul in jos,si trebuia sa ma ridic repede,sa nu ma calce altii peste corp.Sunt doar un personaj,un mister si am titlu si prefata,si cartea mea de-o viata.Capitole si randuri,din a-le mele ganduri.Sunt miracolul tristetii,si zambetul al batranetii.Nu sunt tot,dar viata toate-mi cere,lupta apriga si cu putere.Orice clipa,mi-aduce aminte cat de trecatoare sunt.Nu vreau idealuri,eu vreau doar sa sfarsesc cu bine,in finaluri,chiar daca sunt in valuri,ma opresc la maluri.Imi plac lucrurile simple,simpla sunt si eu.Intre Dumnezeu si mine,nu este om.Nici munte,nici vale,nici casa si pom,eu sunt doar un om.Murim si noi,lasand o parte din noi.Imagini,ganduri,doruri,vise,un cer intreg de amintiri.Un suflet frumos,nu are varsta,are doar valoare.Fiecare om are adevarul lui.Nu ai cum sa intelegi adevarul unui om decat daca ai trait in pielea lui.Nimic nu se pierde,nimic nu se castiga,totul se transforma.

Pacatele mele,vreau lalele…

Frumoasele mele lalele,eu te zaresc mama,printre ele,si-ti trimit toate dorurile mele.A le mele sunt toate zilele inseninate,chiar daca sunt si lacrime pe fata.Eu scriind tot de-a le mele,tu oftezi de a le tele.Uite asa am invatat,sa cant,sa scriu si sa citesc,pana nu ma prapadesc.Dau la stanga,am belele,dau la dreapta,am surcele,si e vai de pacatele mele.Pacatele le-am aruncat,si de cantat m-am apucat.Lalelele,lalele,frumoasele mele lalele.Doamne cand esti langa mine,nu-i nimica mai frumos,eu ma rog mereu,sa-mi faci viata cu folos.Ce ferice de mine,fiecare sa isi vada de viata lui,iar eu de a mea.De ce sa se planga omul cat traieste?Fiecare sa se planga mai bine de pacatele lui.Lacrimile pocaintei aduc fericirea iertarii.Chiar daca ai necazuri si probleme,cauta sa uiti de ele.Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit!Ferice de omul,caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea,si in duhul caruia nu este viclenie.Am avut o viata,dar din pacate,de multe ori,ceea ce ar trebui sa fie un lant al amintirilor placute,este doar un lant al dezamagirilor.Iar asta cred ca tine de modul in care oamenii se raporteaza la rabdare.Atunci cand suferi mult,se acumuleaza o gramada de energii negative,aduni frustrari si resentimente si uiti practic ceea ce a fost frumos in viata,bucuriile pe care le-ai avut.Culmea e ca in momentele de suferinta,foarte multi oameni se indragostesc din nou.Dragostea se naste din nemultumiri legate de propria persoana si de propria soarta.Oamenii cauta dragostea si pasiunea atunci cand viata ii dezamageste,si mai ales cand au nevoie de o alta persoana pentru a umple golul din sufletul lor.Oamenii privesc dragostea ca pe un colac de salvare,astfel,ei incearca sa gaseasca in cealalta persoana perfectiunea pe care nu o gasesc in ei.Pentru ca celalalt este din start condamnat,si se pune pe umeri o presiune pe care de cele mai multe ori nu si-o doreste.Nimeni nu te poate salva,asta este o sarcina care-ti apartine.Atunci cand colacul de salvare incepe sa piarda aer,multi migreaza catre un alt colac,si uite asa mai adauga o zi la dezamagire.Rabdarea se situeaza la polul opus,ea fiind nascuta din nevoile emotionale.Am iubit mult,altfel ce sens ar fi avut sa fiu tot dezamagita.Multe se schimba in viata,si astazi cand ma gandesc,singurul lucru care il pot obtine e un suras.Da,el va fi tot timpul unul dulce,un zambet de rememorat mereu,dar atat si poate,amicul meu.Odata cu viata si timpul,cu toate lucrurile si sentimentele,care ma acompaniau,trebuie sa invat sa rad,sa nu uit sa zambesc,sa vad partea buna a lucrurilor.Incet,incet am invatat,iarasi s-au schimbat lucrurile.Am gresit,si probabil inca gresesc,maine e ziua aia.E ziua cand va fi totul bine.Nu stiu ce e cu viata asta,pe care am promis ca o voi trai cum imi dicteaza inima,insa de cele mai multe ori fac ceea ce imi dicteaza frica,imi e frica sa nu gresesc,dar probabil asa gresesc cel mai tare.Vreau sa cred ca totul e doar o iluzie,e frica.In fiecare zi inveti un nou amanunt al vietii,e ca un curcubeu si poti combina culorile pentru a iesi in fiecare zi,o alta nuanta.Imi place sa combin culorile inchise dar si culorile pline de speranta,astazi combinand rosul cu negru.Spunand lucrurilor pe nume,nu stiu daca am mai simtit asa ceva,facand un rezumat la trecut.Din pacate,am facut si eu pacate!Isaia 59:2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru,pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa va asculte!1 Ioan 1:9 Daca ne marturisim pacatele,El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

De ce am venit in America?

O intrebare?Si tot eu o sa-mi raspund.Am venit in America,ca sa zis,e miere,si cainii cu colacii pe coada.Binenteles,am venit ca asa am crezut,ca o sa avem de toate,si mai bune,si mai calde,si trecem peste salbe.Mai oameni buni,daca nu ai omenie,bogatia,nu te tie.Oriunde in lume te-ai duce,fara omenie,lumea e pustie.Pe parcusul a 43 de ani,pe meleagurile americane,vad tot avioane.Acum,dupa atatia ani,sunt satula de toate,si am primit si multe boale.Toate-s bune si frumoase,cand e omul sanatos,atunci e si mai dragastos.Nu a fost rau ca am venit aici,dar ai grije mare,sa nu te strici.Am ramas tot eu,aceeiasi,nu m-am luat dupa americani,ca si unii,sunt de doi bani.Din toata truda mea,am ramas doar cu omenia,nu mai am nici mosia.Fratilor,ramaneti oameni da cuvant,ca nu mai avem nici un legamant,toate s-au spulberat in vant.Cand ma gandesc,vreau sa ma prapadesc,dar din nou la realitate ma trezesc.Dupa 43 de ani,aici,cu besici,ma taie la burici,am ramas,caprici.Nu am nimic,am ramas cu nimic,de pe urma lui pundici,si nici nu-mi trebuie nimic.Multumesc Domnului,ca mai ma am pe mine,si inca nu fac pa mine,ma tan putin mai bine.Eu si Dumnezeu,atat imi ajunge.Mai departe,sa se scrie in condica de carte,ca nu mai am parte,chiar daca sunt aici,departe.Merg mai departe,pana soarta ma desparte,si pot sa mai scriu,ceva,aparte.Deci,America,este foarte buna,dar sa nu ajungi nebuna,ca o sa ramai,doar in patru pereti.Am venit aici,cu doua fetite,acum,una este printre stele,Ramona,isi traieste viata,pana vine dimineata,Emanuel,Alice,s-au nascut in Chicago,iar eu si umbletele mele,stie de dorurile mele.Mai am si nepoti,umbla fara chiloti,cu pamere,si pere pe pereti,si voi o sa-i mai vedeti.Imi place umorul,sa stie tot poporul,de viata nu ma las.Ma catar pa garduri,pan la ultimul ceas.Tot ce-am scris,e adevarat,am mancat de toate,si tot am ramas slab.Slaba de memorie,pana ajung in glorie,slaba de ulei,sa nu pic,pe ei.Gandul ma duce departe,sa fac si niste scovarde,sa le ung,cu gem,de macese,pentru decese.Prin cate am trecut,si cate m-au batut,am vazut doar lut.Pe bune,nu,nu fac glume,le scriu pentru lume,adevarul supara pa om,ca e un atom.Am trecut malul,a venit valul,si sunt tot aici.Experiente de viata,le-am infulecat,pe unii i-am inecat,la altii in cap le-am dat,pe altii i-am saturat,si pe altii,cu matura afar i-am dat.Toate au fost,si ce pacat!Mare pacat am comitat,pana am vomitat.No,sa stiti,de ce am venit eu in America.Sa le experimentez pa toate,tot pa coate.Si tat m-am rugat,si iar la ruga,m-am rugat,pana le-am rumegat.Asa am invatat,sa stau departe,de pacat,sa nu fiu lepadat.Povestea inca nu sa terminat,eu tot in America am ramas.Multumescui Domnului meu,pentru ajutorul Sau,ca a purtat de grije,sufletului meu,si trupului meu,si mintii mele,ca sunt libera,si pot zbura spre stele.Unde o sa merg intr-o alta lume,unde ochiul si mintea mea,nu le-a vazut,doar prin credinta,asa am crezut.Acum,voi ati vazut,in America,totul e sus.Eu ma duc dupa Isus!Amin

Ca-n Cer…(cancer)

Tatal nostru care esti in ceruri!Sfinteasca-se Numele Tau.Vie imparatia Ta,faca-se voia Ta,precum in cer si pe pamant.Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi,si ne iarta noua gresele noastre,precum si noi iertam gresitilor nostrii,si nu ne duce in ispita,ci izbaveste-ne de cel rau.Caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci.Amin!Psalmul 16:8 Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei.Cand este El la dreapta mea,nu ma clatin.In zbuciumul vietii,odihna cine-mi da?Cine-mi toarna-n suflet din viata vesnica?Cristos numai El!De grijuri inconjurat,aproape disperat,in drumul lung al vietii,fericiri n-am aflat.Multe ma ingrozesc,unde-i scaparea,s-o caut ca s-o gasesc,niciunde,nu o gasesc.Numai in Cristos,numai in Cristos.Cand zorii se-arata zambind dimineata,si inc-o zi iar a-nceput,cand soarele-n zori vrea sa-si ridice fata,lumina sa dea pe pamant.Cand freamatul zilei incepe deodata,si linistea noptii s-a dus,cu gandul spre ceruri,din inima toata,il chem inc-o zi pe Isus.Nu vreau fara Isus,o zi sa traiesc fara El.O zi fara Isus e o zi pierduta,si nu mai revine nicicand.In miezul de zi,in locul odaii ascuns,in mijlocul lumii ades furtunoasa,in zbuciumul vietii aprins,din nou imi indrept gandul spre Isus.Din nou,catre seara,de raza de soare-n apus,si stelele-ncep rand pe rand sa apara,si ziua intreaga s-a dus.Atunci multumiri eu aduc,Celui care cu bratul Sau sfant m-a pazit,de tot ce-a fost rau,si de orice-ncercare.Caci ziua cu El am sfarsit.Anotimpurile trec grabite,zbuciumurile istovite,zbucium in suflet,otravite.Lasa in urma tot ce te apasa,si zbuciumarea va pleca din casa.Din zbuciumul marii,se nasc cele mai frumoase valuri,si din zbuciumul sufletului,cele mai frumoase amintiri.Zbucium,bucium,esti unda adancilor nelinisti.

Zapacita si dezamagita…

Nu vreau sa va incruntati,mai bine cantati si pe Domnul sa-l laudati.Inca se mai poate,in vie sa lucrati.Raveca mi-e numele.P pronumele.In Arizona locuesc.Si pe Domnul il iubesc!De mult timp ma gandesc daca e important sa ai un NUME BUN,intr-o vreme in care nu mai conteza nimic.Standarde inalte,calitatea nu mai e importanta,doar cantitatea.Cu ani in urma cand vorbeai de o firma,stiai ca legat de acest nume este calitatea produsului,astazi emblema nu prea echivaleaza cu calitatea produsului.In Biblie gasim ca un nume bun este foarte important.proverbe 22:1 spune"Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare"in cantarul lui Solomon un nume bun este mai greu decat o mare bogatie.Pare un pic interesanta aceasta comparatie a lui Solomon,un nume bun sa cantareasca greu si bogatia sa fie usoara la cantar.In zilele de azi bogatia pentru multi este foarte importanta chiar daca incercand sa se imbogateasca,si-au murdarit numele,mintind,inseland,facand lucruri urate,crezand ca daca vor fi bogati numele lor vor fi foarte importante.De multe ori cred ca proverbul"Scopul scuza mijloacele"e foarte actual,nu ne mai intereseaza cum ajungem la ceea ce ne-am propus,prin ce mijloce,conteza ca ne-am atins scopul.Imi place ce spune un intelept.Numele bun aduce bogtia,si nu bogatia aduce numele bun.Am cu ce sa ma acopar.Iubeste pacatosul,dar uraste pacatul.Sa ma cunosti profund,nu-ti pierde timpul,ma schimb precum se schimba anotimul.Iti trebuie rabdare,sa poti sa ma suporti,e vai si-amar ca toate ma doare,va rog,luati-o ca atare.Asa sunt eu,mai calma si nebuna,amestec de parfum,si atunci cand tuna.Tot timpul sunt cu capu-n nori,si sunt al meu dirijor,cand altii urca,eu cobor.Viata mea e mai tarziu,prea tarziu sa o iau de la capat,nicidecum de la-nceput,si prea devreme sa renunt.Cu aroma de tarziu,acum iar va scriu.Daca stau sa ma gandesc,si privesc atent la mine,mi-a luat atatia ani,sa arat asa de bine.Acu,nu c-as fi grozava,m-am cam imbotit si eu,bag de seama si presimt,c-am sa fiu o super baba.Imi iau vesta si sosoni,ma boiesc si ma festesc,si cu babele ma insotesc.Asta este treaba deci,ca sa nu cadem in beci,fara a nascoci,ca aratam de vre-o trezeci.Cu aroma de tarziu am invatat,cum sa ma port si sa ma comport,sa fiu om intre oameni,si sa ma iubesc mai mult.Tarziu a fost,dar am invatat sa stiu,ca doar ziua de maine,o pot numi tarziu.Stau aicia fripta,in pripta,si trista,cu gandurile ce cu drag imi canta.Sunt suficient de buna,dar nu mai vreau,sa fiu nebuna,si dezamagita sa imbatranesc.Nu vreau sa fiu naiva,pot chiar fericita sa traiesc.Si amintirile ma estopeaza incet,ca un parafet,iubire,dragoste si suferinta,si vreau sa mai am credinta.Si tu vei suferii,in scrisnirile de dinti,si de pacatele din tinerete,cand vei ajunge la batranete.Cat voi mai sta in sanul vietii,si calc pe roua diminetii,vreau sa port haina simplitatii.Imi e deajuns cerul cu stele,luna si paduri cu floricele,pentru a pune capat,urii rele.Nu vreau mai mult,unde le-as tine,ce-i trecator nu-mi apartine!Nu-mi vand pe vise vesnicia,o alta viata nu mai vreau,vreau creionul si hartia,sa pot sa scriu de viata mea,o alta nu o voi mai avea.Un zori de zi,ivit in noapte,din cand in cand,atat mai pot,dar nu mai vreau.Voi pleca din acesta lume sluta,dar imi voi repara viata urata,privind la cer,si gandindu-ma la lumea ce ma stramuta.Viata simpla,dar cu stima,sa o traiesc de azi pe maine.Azi sunt trista,dar maine,lumea tot o sa mai existe.Pot sa stau singura si cuminte,ascult muzica ce nu ma minte.Si anotimpul vietii mele trece,acum ma simt ca un burete,ce suge din amintirile mele,care trece.Amintiri de dor,o sa le iubesc pana mor!Cu stima si respect,sa nu ma zugrumati.Trece viata,trece si gandurile mele,dar raman,asa cum sunt.Ma iubesc,plang si rad,ca numai o viata am pe pamant.

Welcome to Laguna Beach…

Sanatate si buna invoire,la toate cele bune.Salutari din Laguna Beach!