Mi-am facut bagajul…

Fa-ti bagajul si pleaca.Si pana mor tot invat,am facut un bagaj,si am pus in el,in scris,toate problemele mele.Apoi l-am inchis,si nimeni nu va putea stii ce scrie in el.L-am daruit Domnului meu,si vreau ca El sa faca ce vrea cu problemele mele.A trebuit sa scriu,sa las de marturie ca am facut acest lucru.Iar acum,ma duc si adorm in pace,ca Tu imi dai liniste deplina in inima mea.Am primit o mare incurajare de la fratii din Venture Church.Domnul cu mila si indurarea.Si a mai trecut o seara,pana la dimineata.Sunt foarte recunoscatoare pentru mesajul ce l-am primit.Nu te uita jos la papuci,uitate Raveca,sus la Isus.Controlul e in mana Lui,iar eu ma predau in intregime numai Lui.Asa a fost,si cum va fii,poate vom mai traii!Optimista,pozitiva,intr-o lume efemera,care curge miere ca pe sfere.Am invatat,invat,si voi mai invata.Lupta,si vei inainta!Din nou a ajuns durerile pe la noi.Noi mancam tot usturoi,sa nu ne prinda guta,in zii de ploi.Trec zilele verii,trec stol de cocori,si toamna vine domol.Vara de vara,toamna da iernii ocol,si toate sunt ca un pristol.Cu paduri aurii,mistuie vara pe campii si in vii.Sa va bucurati de orice anotimp,si in orice timp,ca asa e viata,cu patru anotimp.O zi buna tuturor,nu va incruntati,zambiti si binecuvantati!Vezi tu omule,natura slaba,unde te indrepti cu-atata graba?Viata este scurta,si maine te imburda.Nu mi-e rusine sa-iti spun,m-aplec in jos si te privesc de sus,cararea mea duce la Isus.Stiu ce inseamna sa fii jos,chiar cand toti se cred vanjosi,eu manc pe gogosi.Sa ajungi mare,e lucrul de onoare,care la toti n-e aduce valoare.Te respect si iti multumesc,am invatat si tot invat,cum sa te ridici,cand ai cazut jos.A trebuit sa trec si eu pe aici,sa invat de la furnici,ca nici lor nu l-e pasa,ca sunt asa de mici.Cand ma vad mica,atunci El ma vede mare,si ma intareste pe carare.Am si eu o poveste,care si de tine se vorbeste,ca lumea intreaga se jeleste.Omule nu mai te jelii la lume,ca si tu faci parte din aceasta lume,si lumea e tot lume.Nu vreau sa m-i se faca plecaciune,mai bine sa mananci alune,ca sa uiti de lume.Nu mi-a fost usor,dar am cazut usor,sa urc incetisor,si spre cer sa zbor!Las totul de-oparte,si ma pregatesc de casa.Pregatiti-va si voi,sa fiti gata,pentru ziua de apoi!Omule ce fugaresti dupa himere,nu uita ca pan la urma,toate nu mai au nici o placere.Fugim si tot fugim,ori cu haina rupta,ori fara mantaua,fugim si nu stim sa ne mai oprim.Unii ne fugaresc,pe altii i fugaresc altii,si uite tot asa ne fugarim pana pierim.Atata jale in asta lume,ca oamenii mai spera o minune,dar nimeni nu vine,si am ramas toti in desertaciune.Vine sfarsitul sub greul ce l-am dus,am plans,am plans,dar nu ne-am dat batuti.Am plans mult si de jalea celor ce s-au dus.Omule,ce treci fugar prin lumea asta mare,ridica-ti ochii spre Calvar,la Cel ce-a suferit amar.Acum esti mai fugar ca niciodata,si bei din trestia durerii nemangaiata.Daca in sufletul tau nu este recunostinta pentru dragostea pe care Dumnezeu o are,nu esti implinit.Diferenta intre pui de naparca si pui de Dumnezeu este ca puiul de naparca se pocaieste de frica maniei viitoare,pe cand puiul de Dumnezeu se intoarce la Dumnezeu de dragul Tatalui.Pui de naparci,cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare?Faceti,dar,roade vrednice de pocainta voastra.Pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti oamenii,vor da socoteala in ziua judecatii.Toti am pacatuit,nu exista nici unul care sa fie fara pacat.Timpul trece,pietrele raman.Timpul trece dar cuvintele raman aici scrise.Prea putin vorbim despre aceste lucruri.Ca de fiecare data,merg la plimbare de improspatire a sufletului dar si a trupul.Am stat sa ma odihnesc putin,si mi-a venit cintarea"O ce har sa sti ca DOMNUL te iubeste,o ce har sa fi copilul LUI,cand cei din jur te vor privi,tu fi plin de pace vei birui".Ceea ce ma face pe mine sa imi duc viata pina la capat,este ca am o nadejde,si nadejdea aceasta nu ma insala.Da,sunt cu mintea clara,stiu bine prin ce am trecut si prin ce trec chiar acum.Priveste sus,in port e faru-aprins.Sa nu te plangi cand bolta e pustie,si norii grei apasa asupra ta.Mai sus de ei,e marea vesnicie,acolo-i El,nu dispera!Sa nu te plangi cand toti te-au dat uitarii,tu esti chemat lumina s-o rasfrangi,dar nu uita,de nu raspunzi chemarii,tu esti infrant,si atuncia poti sa plangi.Ne temem de ploaie,ne temem de vant,ne temem de vorbe,ne temem de gand,ne sperie visul si-apoi il visam,ne temem de lacrimi si-apoi le varsam.Ne sperie vorba si-apoi o rostim.Fugim de iubire si-apoi o dorim,ne temem de teama,dar n-o ocolim.Ne sperie viata dar tot o traim.Viata este scurta,mai scurta decat ne asteptam.Nu stiu cat de mult sau cat de bine reusesc sa transmit aceste ganduri si sentimente.Dar sunt recunoscatoare si stiu ca nu le merit.Nadejdea aceasta,nu vreau sa se termine niciodata!Vegheaza-n zori,cand ziua abia zambeste,cand totul este iar inviorat.Iar in amurg,cand totul se odihneste,tu indreapta-ti gandul inspre cer,Ii canta slava si Ii multumeste.Si la amiaz in munca grea a zilei,si in valtoarea ei tu sa veghezi.Iar cand te rogi,dorind puterea milei,doar in Isus mereu sa te increzi!Vegheaza-n orice clipa a vietii tale,chiar si atunci cand totul e senin,si-n jurul tau e un dusman hain.Ridica garda rugaciunii cu tarie,vegheaza si lupta,nu te lasa descumpanita.Bucurati-va in nadejde.Fiti rabdatori in necaz.Staruiti in rugaciune.Veghind te pastrezi in lumina,si in stare de pace deplina.Dupa fiecare noapte urmeaza o noua zi,dupa fiecare suferinta urmeaza o noua stare de bucurie.La fel in fiecare dimineata florile isi deschid cupele pentru a fi admirate,iar tu omule in fiecare clipa cerceteaza-ti cugetul,si apoi deschide-ti inima pentru a primi starea de liniste si pace,si inspiratia de care ai nevoie.Dar nu-ti deschide inima ta oricarui strain,pentru ca el nu poate pricepe cautarile tale,el stie doar ceea ce isi doreste.Nu astepta de la cei straini bunavointa lor,ci mai la indemana este bunavointa florilor,de ele vei primi energii creatoare si mult mai multa intelegere.Nu te baza pe nimeni sa-ti conduca viata.Caci odata ce esti lasat fara nimic,nu stii cum sa incepi sa traiesti.Si nu mai are cine sa te ajute.Zambeste-ti de fiecare data cand te privesti in oglinda.In jurul meu sunt oameni care-mi zambesc si-mi ofera dragostea lor.Eu stau si ii privesc fara cuvinte,cei care vorbesc o alta limba decat cea a sufletului meu.Primesc zi de zi imbratisari.Toti incearca sa-si dea cu parerea si sa ma inteleaga,imi deschid ochii si realizez ca din nou totul e frumos.Langa mine sta umbra mea,singura mea prietena.M-am dezlipit de talpile acelor pantofi si am incercat de cateva ori sa plec intr-o alta lume mai frumoasa.Dar de fiecare data ori am pierdut trenul,ori mi-am uitat bagajul.Sa plec?Deci asa visez eu in fiecare zi,la o lume mult mai buna,fara de dureri si suferintii,o lume unde Dumnezeu sa poata spuna,Da.El e salvarea mea!Omule,fugi de rau,doar ce dai,iti apartine.Omul toata viata cere,si chiar daca are,tot mai vrea.Eu iti doresc multa sanatate din partea mea.Un bagaj plin de intelepciune,si o minte,cu un bun nume.

Mi-am luat Doctoratul…

Chiar acum mi-am luat masteratul si doctoratul,si am plecat in tot statul,cu salutatul.Numai Dumnezeu stie toate framantarile mele.Sunt sedata si epuizata,si de bine sigilata.Desigur ca o sa luptam,vrem nu vrem,nu scapam.Nu sunt depresiva,le scriu in deriva,pana nu se siriva.Dar acum se si striga,e o feriga,de gliga,nu e de mamaliga.Trebuie sa scriu,sunt intr-un pustiu,dar inca sunt viu,mai pot sa scriu,sa uit ca sunt un ganduriu.Nu mi-e frica ca cedez,nici ca de(cedez)oricum ma izolez.Ma inviorez,chiar daca totusi intr-o zi,o sa sondez,doar ma consolez,la ce lucrez.Ce sa va mai spun,sa va spalati cu sapun,in viata nu mai adun,ma las de miserii si fum,ca toate-s scrum.Nu fac tutun,trag la un ciaiun,si cant din furtun.Asa eu ma delectez cu-n magiun,e de prun.Sa ne bucuram,cate zile mai avem,cate ne-a ramas,sa mergem pe atlas.Nu stim cand se taie firul,sa mirosim si trandafirul ce miroase ca sefirul,si cantam ca si zamfirul.Eu practic ce scriu,si ma laud cu ce stiu,si va ofer un giamgiu.Multumesc tuturor,de e soare sau nori,poate vant si furtuna,o seara cu stele si luna,un foc cu miros de potroc,si va urez tuturor,mult noroc.Sunt si eu pe lume cu mine,ma bucur cand rad de mine,si mai stiu eu de mine.Desigur ca stiu,chiar acum eu scriu,cuget la mine,si ma gandesc la vremurile ce vine.Toti ma intreaba ce scriu?Eu le spun,de furtuna sa nu ajung nebuna,de brazi inalti,cand ma catar pe gard.Ma inspira,ei transpira,si cu totii ne expira.Nu,ne transformam,si ne transportam intr-o lume mai buna.Va indemn,hai sa ne salutam,si de bine sa ne uram,sa nu cedam!Azi am avut o zi cu microunde,ca m-am dus niciunde,si am ramas fara unde.Nu se termina lumea aici,se va termina,cand voi pleca eu de aici,pe furis.Acum sunt in remisie cu permisie,pana la cedere de restrictie.

Daca incredere si respect nu e,nimic nu e…

Daca incredere si respect nu e,nimic nu e.Prietenia este o relatie,prin,incredere si respect.Este prin calitatile urmatoare,”prietenul la nevoie se cunoaste.”Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite,o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.Numele meu e scris in inima Domnului.El ma cunoaste,stie trecutul si viitorul,insa,lucrul pe care il cunoaste cel mai bine este inima mea.In aceasta zi traiesc aceleasi sentimente ca Simon Petru.Doamne,Tu toate le stii,stii ca Te iubesc.Privesc cu alti ochi ceea ce am,ceea ce sunt.Am gustat singuratatea,deznadejdea,dar am simtit si dragostea multor oameni.Chiar daca imi este greu,spun,faca-se voia Ta!Doamne esti a mea iubire,Tu esti tot ce mi-a ramas,vie orice prigonire,eu de Tine nu ma las.Tu le stii pe toate,stii adincul nepatruns,orice vorba ce-o rostesc,si ce vreau sa tin ascuns.Stii in zori cand ma trezesc,si cand noptile eu le veghez.Tu imi vezi suspinul,cand in lacrimi Te urmez,Esti cu mine sus pe munti,si in vaile adinci,cand cuptorul e incins.In ceasuri grele,chiar si in bucurii,Tu esti Farul ce-mi arata,drumul catre vesnicii.Tu,puternic Dumnezeu,ma cunosti ca nimeni altul,langa mine esti mereu.Ai pret in ochii Mei,pentru ca esti pretuita si te iubesc.Tu numeri pasii vietii mele de pribeag,pune-mi lacramile in burduful Tau.Acel ce-a pus in goluri firea,Acel ce-a scris oricui menirea,mai mult decat nemarginirea e Tatal meu!Nu voi duce lipsa de nimic.El ma paste in pasuni verzi,si ma duce la ape de odihna.Imi invioreaza sufletul,si ma povatuieste pe carari drepte,din pricina Numelui Sau.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,eu nu ma tem de nici un rau,caci Tu esti cu mine mereu.Da,fericirea si indurarea ma vor insoti,in toate zilele vietii mele,si atunci eu voi termina si cu durerile.Domnul este prietenul meu.Cu respect si pretuire,azi va dau de stire,ca pretuiesc cinstea si omenia,increderea si respectul.Daca respect si incredere nu e,nimic nu e.

19 ani,Lucas!

Sanatate si Dumnezeu sa-ti de-a de toate.Azi,19 ani,maine,mergi tot mai departe.Te iubesc,bunica ta,Raveca.Familia toata,iti ureaza,Happy birth day!

Ramolita si rablagita…

Pana la oase,m-am ramolit si rablagit,si te taie,ca un cutitCuvantul ramolit inseamna o persoana care si-a pierdut puterile mintii sau ale trupului,de obicei din cauza batranetii.Poate descrie pe cineva care gandeste mai greu,uita repede sau se misca lipsit de vlaga.Lipsit de agerime intelectuala si fizica.Inaintarea in varsta sau,uneori,excese de bautura.Hodorog,decrepit,slabit si adus de spate.No,ni tu la ia,ce poama rea.Nici nu mai stie de ia,aceea,ea.Tucut gura ta,mancatia-si ochii,si merg buimacita,da nu imi vad,nici cararea mea.Toate trec,mergem mai departe,pana,toate se desparte.

Toata,sunt macra…

Cand viata imi este acra si ciudata,eu raman tot macra,dar nu capra,ca crapa.Oricum sunt tot acra,chiar si cu visinata.Toata sunt acra,si poama macra,si de-abea mai stau pe-o craca,ca toate la mine in cap sa crapa.Vreau sa fiu mai aspra,dar sunt de papa lapte.Acra,amara si pelin,si nu mai scap de venin.Tot ma rog lui Dumnezeu,sa lucreze si in dreptul meu,dar face numai ce vrea El.Cand inima ma tot doare,ma spal pe picioare,si ma dau cu zama da moare.Am zile si bune,dar mai multe sunt nebune,ma arde ca un carbune.Afara nu pot sa stau,ca sunt contaminata de o visinata,si m-i se umfla inima de atata inlacrimata limonata.Inlauntru sunt ca bolandu,si-mi sare pe pereti tot gandul.Acum va las cu miluiala,sa-mi fac eu socoteala,cat primesc pe osteneala,care-mi biruie oboseala.Nu umblu cu smecherii,stau cu palarii in balarii.Chiverniseala m-a lasat,si am ramas cu capul aplecat,ca de toate acum m-am rugat.Chitibusuri am aflat,dar pacatele in boale m-a bagat,si nu stiu ce mai este adevarat.Acum am avansat,si pe voi v-am depistat,si la urgenta am plecat.Toti visam,nu e nici o problema sa vrei sa ajungi,dar ai grije mare sa nu te impungi.Cand ajungi mare,nimic nu t-i se pare ca dispare,ca doar vezi totul,sa nu dispara.Cand cineva te-a luat la ochi,nu sa te diochi,doar ca stii bine sa joci.Sunt multi care au ajuns mari,dar ce imi place mie de unii,ca au ramas tot modesti,chiar de si gresesti,tot modest traiesti.Daca vezi pe unul mare,chiar si cu o functie mare,tu il recunosti chiar si din departare.Dupa ce recunosti un om mare?El joaca rolul cel mai tare,are o voce care nu o schimbi cu oricare,si fiecare are diferita asemanare.Fiecare are caracteristicul sau,si nu ma poti schimba pe mine,chiar daca nu-ti place de mine.Fiecare e unic,si individual,si chiar daca mancam aceasi mancare,nu ne pica bine la fiecare.La unul i place de un fel,la altul de altfel,ca nu toti jucam la fel.Sau nu toti picam la fel.Acesti oameni sunt minunati,prin simplu fapt,ca sunt moderati,si nu ingamfati sau ninerati.Mie imi place tare mult modestia,si se vede pe fetele lor,si gingasia.Viata este un joc,iar rolul principal sunt chiar eu.Fiecare joaca rolul lui in aceasta viata,si pana la sfarsit,noi tot ne dam pe ghiata.Mi-am amintit acum,de pe vremea copilariei mele,filmul planeta gigantilor.Parca nu vroiam sa se termine serialul,am fost ochi si urechi,asa de mult mi-a placut.In umbra,fiecare ne vedem asa de mare,dar in schimb,fiecare e in felul lui plapand si flamand,dupa mai multa mancare.Eu nu ma dau mare,nici cand stau in picioare,doar atunci ma dau mare,cand soarele rasare,si ma lumineaza mai tare.O zi buna pentru fiecare,si pana cand soarele iar apare,mai cant inca o cantare.Si va spun in gura mare,fiecare este asa de mare!V-am lasat cu sare si piper,sa ajungem mari,pana la cer.Imi vine acum suspinul,inec inima si veninul,si-m mangai sufletul.Sa fiu tare cand contradictia ma doare.Imi cer socoteala,la atatea provocari dramatice,parca sunt matematice,si cu ecuatie.Imi caut deznodamantul,si vin aici cu gandul,e dincolo de puterea mea de om.Caut explicati rationale,nu mentale,ca toate ma baga-n boale.Apoi eu le pun in oale,si fac din iele sarmale.Matematica iubirii,nu are formule,teoreme sau solutii,numai revolutii.Se zice ca te maturizezi cand faci fata provocarilor,asa ca la toate provacarile,fac fata si evadarilor.Sunt in stramtorare,nu mai vreau nici o provocare,nici de suparare,nici de mancare,doar de o inima tare.Provocare,provocare,eu te provoc,nu te sufoc,te invoc la un joc.Te provoc sa nu ma strofoci,sa-mi faci stafilococi,de cojoci.Cata provocare intr-o lume asa de mare,sa rezisti cand rezistenta te masoara,fara sfoara.Si eu te-am provocat,si tu nu m-ai ascultat,acum te provoc sa ma intelegi,sunt satula de provocari,chiar de sunt scrise pe sfori.Cu o provocare te-am lasat,sufletul sa nu-l lasi neglijat,doar el e ce te-a scapat,de primejdii cand ai dat.Provocariile au plecat,sufletul mi-a ramas curat,si ranile putin s-au vindecat.Nu sunt complecta,putin mai intelecta,dar mai discreta.Am facut si silueta,dar am ramas fara stafeta,mai prudenta.Imi plac si norii cateodata,chiar daca viata nu e pictata colorata,tot odata.Am invatat ca norii,cand iti duce dorii,preferi si zorii,chiar daca sunt numai norii.Despre nori multe nu pot sa va spun,dar am trait cu nori,chiar din zori.Se facea ca-n viata mea,norii imi umplea si casa mea.Am trait cu iei mereu,de-au ajuns prietenii mei.Iar acum cand privesc spre cer,milioane de prieteni am mereu.Si nu sunt singura pe lume,ce norii ma supune si deodata iar apune.Nori mari,mai tari,negriciosi si mai amari.Traiesc cu norii tot mereu,chiar daca nu-s de dragul lor.Norul e la locul lui,chiar si cand cerul e albastrui,si cat vad eu de departe,nu mi-e frica nici de moarte.Pasarelele-mi canta mie,acum,si de griji n-am nicidecum.Apa,vantul si cuvantul,le-am rostit acum cu gandul.Stau tot pe linga izvoare,sa nu ma duca vantul mai indepartare.Banda s-a derulat,imaginatia nu mi-a plecat,natura intreaga a tot cantat,lumea din jur m-a fermecat,aerul m-a inspirat,fotografie am luat.Eu mult m-am bucurat,si acasa am plecat,cu gandul ca nu ma-ti uitat.In fiecare zi e o splendoare,ca traiesc tot din izvoare!Fiecare,cat poate sa duca,si cat poate rezista,la respiratia sa.Daca rezisti,mergi,daca nu,te opresti.

E Harababura…

Spun o vorba dreapta,harababura,ca ma inteapa.H,e-o scara cu o treapta,si e bine sa tineti minte,cu H,incep multe cuvinte:Harababura,dar nu eu l-am inventat.Tot H,se face vinovat,de vestea ce am aflat:Harababura e in tot locul,prin stat.H,nici nu ar avea habar,ca hulubii din hangar,iau hameiul din hambar.Hotarata sa curm hotia,imi pun haina,iau hartia,si reclam harababura,ca doar nu ma doare hura.Lumea e pierduta in visare,e caldura apriga afara,ne rascolim cu-nfrigurare,crezand in vara fara vara.Doar ganduri dulci de reverie,si te apuca-un dor de mers pe jos,sau de-o plimbare.In arsita,prin pustie,cu o vara si note muzicale.E un timp ce nu e-n timp,pentru a da trairi in schimb.Iar Cerul sta sa se desfete,trairea-i ce-i fara tagada.Simtim si ce inca nu-i zis,lasand imagini in confuzii,ce-i interzis.Totul e amalgam de vara,nici timpul nu mai e ce-a fost.E o harababura afara,inlauntru,in mine,in tine,in noi,in voi,si in lucrurile de apoi.Harababura,imi dai curaj,ca sa raman,in firele de iarba subtiri,incarcate de amintiri,de griji,dureri,dor si iubiri.Se citeste usor,pentru-ca are simtul umor,si e atat de usor,sa nu mori.Si intr-o zi,asa cum este dat,cand n-o sa am ce sa mai daruiesc,sa va amintiti,cu sufletul impacat,ca am sa plec,chiar daca o sa-imbatranesc.Cand nu o sa mai aveti harababura,o sa va intrebati,unde a plecat,ce-a care a scris,aiurea?