Sunt bine,pamantul inca ma mai tine…

Sunt bine,ca pamantul inca ma tine.Raveca nu a descoperit pamantul citind despre el in carti si nici cautand comori.L-a descoperit in ziua in care a cazut.Era intr-o dupa-amiaza de toamna,iar Raveca,pe atunci,fugea spre casa printre randurile de porumb.Intr-o clipa de neatentie s-a impiedicat,si s-a prabusit in tarana.Lovitura i-a taiat respiratia,genunchii i-au sangerat,iar frica si durerea au pus-o pe plans.In loc sa se ridice imediat,Raveca a ramas acolo,cu fata lipita de sol,plangandu-si necazul.Si tocmai atunci,cand a tacut,i-a simtit mirosul:Pamantul nu mirosea a praf mort,ci a viata reavana,a ploaie veche,a grau copt si a iarba strivita.Lipindu-si urechea de pamant nu a mai auzit zgomotul lumii,ci un murmur jos,ca un tors de pisica.Era vibratia adanca a pamantului care se invartea in tacere.A realizat ca,desi cazuse greu,pamantul nu o ranise.Raveca s-a ridicat,s-a scuturat de praf si,privind in jos,a soptit,tu ma tii.Atunci a inteles ca,indiferent cat de greu va cadea in viata,pamantul va fi mereu acolo dedesubt,gata sa o prinda si sa o ajute sa se ridice.Sub stratul gros de tarana,chiar in locul unde Raveca isi gasea linistea,se afla o radacina.Pamantul pastra acolo,sub picioarele ei,toate amintirile bune ale neamului ei.Cantecele de leagan pe care strabunica ei le canta la marginea campului.Linistea noptilor de altadata,cand oamenii stiau sa asculte pamantul.Secretul pamantului era ca nimic din ce fusese frumos,curat si muncit nu se pierduse.A fost odata ca niciodata,intr-un sat,o femeie pe nume Raveca.Raveca era genul de om care purta intreaga lume pe umeri,dar nimeni nu o vedea plangand-se.Cand viata devenea prea grea,cand grijile se adunau ca norii de furtuna,ea nu spunea vorbe mari.Isi potrivea broboada,ofta adanc si zicea doar atat:”Sunt bine,ca inca pamantul ma tine”.Si pamantul o tinea.Ba mai mult,parea ca o asculta.In fiecare dimineata,iesea in batatura desculta.Era felul ei secret de a sta de vorba cu lumea.Cand avea inima grea de dor sau de oboseala,pasea mai apasat,de parca i-ar fi trimis pamantului mesaje codate prin fiecare pas.Intr-o toamna grea,cand seceta i uscase gradina si necazurile i dadeau tarcoale,Raveca s-a asezat pe pamantul uscat,la marginea ogorului.Se simtea sleita de puteri,goala pe dinauntru ca o fantana parasita.Apoi,a soptit plangand,pamantule,grea mai sunt astazi.Te mai tin curelele sa ma porti?Te tin,Raveco.Te-am tinut cand ai facut primii pasi,te-am tinut cand ai plans,te tin si acum.Radacinile tale sunt adanci,nu te teme de furtuna.Raveca a inchis ochii,si a lasat toata greutatea din suflet sa se scurga in tarana.Pamantul a primit-o fara sa judece,transformadu-i tristetea in liniste.Cand s-a ridicat,picioarele nu-i mai erau de plumb,ci usoare.Pamantul nu doar ca o tinea,dar i daruise din puterea lui neschimbata.De atunci,ori de cate ori viata o punea la incercare,Raveca zambea spre cer,batea cu piciorul in pamant si spunea cu mandrie:Sunt bine!Pamantul ma tine,iar eu il tin pe el in suflet.Si,mai departe se scrie in carte ca povestea,a trecut din gura in gura,devenind legenda.Cu fiecare pas,ea lasa in urma dare de lumina,pe care doar copiii si animalele le puteau vedea.Cartea cea veche,legata in piele roasa de vreme,ascundea ceva,scris cu cerneala de nuc:Cine are urechi de auzit,sa asculte.Raveca nu calca pe pamant,ci pamantul se ridica sa-i intimpine pasii.Pamantul o rasplatea pentru ca fusese singura care i intelesese tacerea.Iar ultima fila a capitolului se incheie cu o povata pe care Raveca a lasat-o scrisa cu propriul deget muiat in taciune.Cand simti ca te prabusesti,nu te teme de cadere.Pamantul nu te lasa sa te spargi,el doar te primeste inapoi ca sa-ti aminteasca din ce esti facut.Aici se inchide o pagina,dar povestea merge mai departe.Cartea nu se afla intr-o biblioteca faimoasa si nici incuiata intr-un muzeu.Ea se afla aici,si acum,mult mai aproape decat crezi.Se afla in podul casei de la tara,acolo unde grinzile de lemn are un miros a rasina si a timp trecut.Cartea s-a mutat in pamantul unic,din inima ei.Astfel,cine stie sa mearga descult pe pamant si sa asculte in liniste,poate citii povestea Ravecai,direct prin talpi,fara sa aiba nevoie de foi de hartie.Ea este acolo,asteptand ca cineva care simte ca abia il mai tine pamantul,sa o deschida,si sa-si gaseasca linistea.Calatorule care ai deschis aceasta pagina cu sufletul obosit si inima grea,opreste-te o clipa si respira.Daca ai ajuns sa citesti aceste randuri,inseamna ca ai uitat cat de puternic esti.Ai crezut ca esti singur in fata furtunii si ca greutatea lumii te darama.Dar priveste in jos:pamantul de sub tine nu s-a clintit.El nu te tine doar din obligatie,ci pentru ca ai dreptul sa fii aici,sa existi si sa mergi mai departe.Radacinile tale sunt adanc infipte in tot ce ai invins deja pana acum.Fiecare zi grea pe care ai trecut-o a lasat in tine o farama de otel.Cand simti ca pamantul abia te mai tine,nu inseamna ca te prabusesti.Inseamna doar ca e timpul sa te opresti din alergat,sa te asezi si sa-i permiti pamantului sa-ti preia,oboseala.Scutura-te de praful grijilor,ridica privirea.Pamantul inca te mai tine bine,iar povestea ta are inca multe pagini albe de scris.Mergi inainte cu curaj.Cartea se inchide aici cu o singura semnatura apasata adanc in foaie:Raveca.

Lucas at Havasupai Falls…

Havasu Falls is a famous 90-to-100-foot waterfall located on the Havasupai Indian Reservation inside the Grand Canyon in Arizona,celebrated for its striking blue-green turquoise pool.Day hiking is strictly prohibited.Visitors must secure an advance reservation or permit through the Havasupai Tribe Reservations,a 3-night minimum for campgrounds,or call the lodge.Reaching the area requires a strenuous 10-mile one-way hike (20 miles round-trip) from Hualapai Hilltop,descending about 2,500 feet into the canyon.Supai Village is 8 miles in,and the campground/falls are another 2 miles past the village.Other notable nearby waterfalls along Havasu Creek include Fifty Foot Falls,Lower Navajo Falls,Mooney Falls,and Beaver Falls.Alcohol,drugs,drones,and photography of tribal members or local infrastructure are strictly banned.There is no cell service or Wi-Fi on the reservation.

Fasolea verde si galbena…

Fasolea verde si galbena pastai,ofera beneficii nutritionale importante,fiind alimente cu continut caloric scazut si bogate in fibre,vitamine si minerale.Sanatatea inimii:Contin fibre solubile,potasiu si folat,care ajuta la reducerea colesterolului LDL,si la reglarea tensiunii arteriale.Controlul glicemiei:Au un indice glicemic scazut iar fibrele incetinesc absorbtia zaharului in sange.Digestie si silueta:Sunt sarace in calorii (aprox. 28–31 kcal la 100g) si bogate in fibre,sustinand tranzitul intestinal si oferind satietate.Sistem imunitar:Furnizeaza vitamina C si antioxidanti,flavonoide,carotenoid,care combat radicalii liberi.Sanatatea oaselor:Contin vitamina K si calciu,esentiale pentru densitatea osoasa.Fasolea verde:Are un continut mai ridicat de acid folic (vitamina B9) si vitamina A.Este recomandata in sarcina,pentru protejarea vederii,sustinerea imunitatii si sanatatea pielii si a parului.Contine clorofila,cu rol depurativ si antitoxic.Fasolea galbena:Furnizuje mai mult potasiu si fosfor.Este bogata in flavonoide specifice care ofera efecte antiinflamatorii puternice,pentru caile respiratorii.Are un gust mai delicat,usor cremos si un timp de preparare mai scurt.

Nadejdea mea nu ma insala…

Psalmul 27:14 Nadajduieste in Domnul!Fii tare,imbarbateaza-ti inima si nadajduieste in Domnul!Nadejdea mea nu ma insala,ma scoate chiar,si din balamala.Eu mi-am pus nadejdea in Domnul,Lui i-am dat a mea viata.Inima-mi vibreaza de iubirea Lui,cand ma cerceteaza,imi da pacea Lui.Dulcea Lui iubire,eu i-o simt mereu,si prin rugaciune ma intareste El.Zi de zi El ma atrage,cu magnetul dragostei.Cu iubire ma inconjoara,si imi da putere El.Toti acei ce-L au pe Domnul,simt la fel cum simt si eu.Dragostea le invioreaza,inimile tot mereu.Nadajduiesc in Domnul si usor imi va fi drumul.Nadajduiesc in El,si pe bratele Lui voi fi pus.Speranta ma-nsoteste,pe caile-nguste,si lacrimile ma apropie mai mult de cer.Bunatatea Domnului nicidecum nu s-a sfarsit,si indurarile Lui nu au ajuns la capat.Nadajduiesc in Domnul si frumos imi va fi drumul.Nadajduiesc in El chiar si in necaz de voi fi dus,de El nu ma las nicidecum.Caci toate lucrurile merg inspre binele acelora care-L iubesc si in El nadajduiesc.Scriu,sa nu gresesc,cu ce,despre cine eu vorbesc,si despre ce vorbesc?Pentru cine pentru ce,pentru iubire,unde sau dus zilele?Viata este o curgere,este o miscare continua.Sunt doua feluri de oameni pe lume,cei care incearca sa-si umple goliciunea interioara,si persoane foarte rare care incearca sa-si vada aceasta goliciune.Cand te nasti,nu esti un copac,ci o samanta.Trebuie sa cresti,sa ajungi la o inflorire,iar inflorirea va fi multumirea ta.Nu are de-a face cu puterea,cu banii,nici cu politica,are legatura decat cu tine.Semeni o fapta,culegi un obicei,semeni un obicei,culegi un caracter,semeni un caracter,culegi un destin.Valoarea omului se masoara dupa greutatile biruite in aceasta viata.Nu anii din viata ta sunt cei care conteaza,ci viata din anii tai.O viata frumoasa si utila este aceea in care gandirea si actiunea se sustin neincetat una pe cealalta.Cel mai puternic om este cel care se stapaneste pe sine insusi.A visa este fericirea,a astepta este viata.Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti,e sa incerci a-i intelege pe ceilalti.Am pierdut timpul,am privit fotografii si m-am atins de ganduri.Am sperat sperantele si i-am zambit orizontului.Fara cuvinte,atingeri,si trairi,invat,ma iert,traiesc si iubesc.Nu consuma viata ci regaseste-o in tine,acolo unde ea exista vesnic.Viata e o ocazie,o sansa pe care ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina.Noi suntem mijlocul prin care creaza rod,ma straduiesc sa ating vidul,in care omul exista in sine,curatat de toate impuritatile si de fumul faptelor,in care orice s-a sters pentru a lasa spatiul liber existentei.Orice om are o istorie in spate,o poveste pe care are dreptul sa o spuna,mai ales ca putem invata atat de multe din greselile,luptele si zambetele fiecarei persoane.Dar oare nu poate omul sa fie fericit in intinderile ciudate si nesfarsite ale vietii?Fiecare dintre noi e eroul unui film aparte,numit viata.Incerc sa raman credincioasa gandurilor mele,nadajduiesc asta.Mai spune cineva gata?Eu sunt gata!Eu,tu,noi,voi,ei,ele.To die is landing on some silent shore.Where billows never beat,not tempests roar.Deunazi catre ziua visasem ca murisem,suflare nu aveam.O liniste de dulce pace,cu-ntregul suflet mi-l petrece.Obida vrand sa ma inece,zadarnic firea si-o preface.Uitarea numai se desface.Chiar dorul vietii-n mine tace.Izvor ce gata e sa sece.Si pe-al meu chip,ce-n umbra zace,un fel de vis de opium trece.Dar muzica e gata,si toti vor sa ma duca mai iute langa mama.Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog.Sunt multi ce zic ca moartea e lege foarte cruda,eu,insa,milostiva,as crede s-o numim,in contul ei,gata si murim.Dar cate si mai cate pe care le-am uitat.Ramase-n urma noastra in ceata invelit,de tot si toate,de cate am suferit.Suntem impinsi de-aceleasi patimi si-acelasi egoism.Nadejdea mea e Dumnezeu,puterea Lui e mare.Prin dragoste si harul Sau,nadajduiesc si cant mereu,caci a salvat sufletul meu din vesnica pierzare.O licarire in infinit e viata mea intreaga,si-o viata fara de sfarsit de vesnicii ma leaga.Tarina trecatoare sunt,dar cred in nemurire.Caci Duhul Celui vesnic Sfant,imi da putere si avant sa pot pleca,dincolo,in stralucire.Sunt calator spre tara mea,cu Domnul am izbinda,mi-e calauza dreapta Sa,Doamne,Tu nu vei lasa,nicicand sa cad in lupta grea,fiinta mea plapinda.In glas de ciocarlii duios,si in vuietul de ape,in flori si in tot ce-i mai frumos,in cei rascumparati de jos,Iubirea sfinta a lui Hristos o simt tot mai aproape.Eu am aflat in Creator,si pacea si menirea.Stapan al vietii Ziditor,Tu mi-ai dat lacrima de dor,sa Te iubesc,sa ma infior si sa-ti astept venirea!Ma indrept undeva,unde nu am fost niciodata,uneori sunt speriata,dar sunt gata sa invat.Raveca Psalmi 130:5-7 Eu nadajduiesc in Domnul,sufletul meu nadajduieste si astept fagaduinta Lui.Sufletul meu asteapta pe Domnul,mai mult decat asteapta strajerii dimineata,da,mai mult decat asteapta steajerii dimineata.Israele,pune-ti nadejdea in Domnul,caci la Domnul este indurarea,si la El este belsug de rascumparare.Nadejdea adevarata nu insala niciodata,fiind o ancora puternica ce ofera stabilitate,tarie,si claritate in momentele de cumpana.Aceasta convingere reflecta o pace interioara profunda,amintind de cunoscutul verset biblic din Romani 5:5,care spune ca,nadejdea nu insala,fie intr-un optimism neclintit in fata viitorului.Cand speranta este bine fundamentata,ea devine o certitudine interioara care iti da puterea sa mergi mai departe cu incredere deplina.

O zi neagra si o noapte alba.

Ca o lumina calda ce curge din altar,aceasta pace-adanca e un mare har de dar.Primit in dar de noapte,ca un balsam pe gand,sa lase sufletul sa doarma,in sfarsit,vibrand.E harul de-a tacea cand lumea-ntreaga striga.E darul de-a simti cum frica se dezleaga si se-ndeparteaza-n clipa.O binecuvantare in miez de noapte mut,ce-a asezat o ordine acolo unde-a fost un inceput.Lasa-te purtata in perna de matase,primeste harul noptii in gandurile tale somnoroase.Nu mai e nimic de spus,niciun secret de dat,doar darul linistii depline,curat si binecuvantat.Inchide ochii,lasa totul sa se stearga,nu mai e zgomot,nici o cale lunga de parcurs si larga.Gandul cel greu s-a dizolvat in umbra,fin,iar peste minte s-a asternut un cer senin.Fiecare respiratie e un val cel moale,ce spala oboseala din priviri si din petale.Nu mai ai intrebari de pus,nici punti de trecut.Doar linistea ce se revarsa ca un scut.Te lasi purtat incet de marea de matase,pe brate calde,in nuante somnoroase.Zorii sunt departe,noaptea-i un complice bun,ce-ti lasa sufletul in pace sa adoarma acum.Nimic nu mai lipseste,lupta s-a sfarsit,e timpul pentru visul cel mult dorit.Lasa somnul sa te cuprinda lin si rar,in siguranta noptii ca pe un mare dar.In linistea ce s-a lasat pe rand,nu mai e zgomot,nici razboi in gand.Intrebarile si-au gasit raspunsul mut,iar “ce”-ul care te-a macinat,a trecut.Noptile albe nu mai au ce spune,cand piesele se aseaza in ordine pe lume.O zi neagra,si o noapte alba,acum eu am avut.Nu mai e graba,nu mai e mister,gandurile-s nori ce trec incet pe cer.Lasand in urma tot ce-a fost greoi,s-a asezat o pace calda intre noi.Fara trecut si fara mii de „de ce”,in noaptea asta,sufletul liber e.Opreste cautarea,lasa totul in deriva,ramai doar in secunda asta vie si priviva.Inchida-se si ochii obositi de veghe,caci ordinea din suflet nu mai are pereche.Nimic nu e pierdut,nimic nu e in plus,zgomotul s-a stins,iar soarele a apus.Totul este exact asa cum trebuie sa fie.Noapte blanda si curata,cu mintea linistita si complet impacata.Lumea s-a stins,doar linistea-ti ramane,un pod de stele pan-aluneci inspre maine.Lasa-te dus in zborul cald si rar,purtat de somn si de acest mare har.Lumina s-a stins,iar noaptea te adaposteste.Fiecare respiratie,incet se potriveste.Nu mai e veghe,nu mai e cuvant,doar un somn cald,adanc si bland.Noapte buna,Raveca!

La Asfintit…

🌅Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait e multumirea mea,dar cum ma voi duce e planul lui Dumnezeu.Draga Raveca!Te-ai intrebat vreodata,privind in urma la cei 67 de ani plini de viata,ce inseamna de fapt acest miracol?Stiinta ne spune ca viata este energie,adaptare si o lupta permanenta a corpului pentru a ramane echilibru.Dar la 67 de ani,tu stii deja ca viata este mult mai mult de atat.Viata este suma tuturor diminetilor in care te-ai trezit cu speranta,a imbratisarilor pe care le-ai oferit,a obstacolelor pe care le-ai depasit cu demnitate si a iubirii pe care ai sadit-o in inimile celor din jur.Viata ta este o poveste unica,scrisa cu intelepciune zambete si lectii pretioase.Astazi,viata inseamna bucuria zilei prezente,linistea unui ceai cald,mandria de a privi la tot ce ai cladit si libertatea de a te bucura de fiecare clipa in ritmul tau.Esti dovada vie a frumusetii,a rezistentii si a generozitatii.Iti multumim pentru fiecare capitol pe care l-ai scris si pe care il scrii in continuare in cartea vietii noastre!Raveca este o femeie credincioasa,o mama devotata,o bunica iubitoare si o scriitoare de suflet care isi transpune trairile pe blogul personal intitulat„Viata trece,amintirile raman"Povestea ei de viata este o punte emotionata intre radacinile sale din Romania si prezentul din Statele Unite.Originea:S-a nascut in Romania,intr-o zi de vara,numele ei fiind inspirat de o floare care,in traducere,inseamna o “splendoare”Este profund legata de locurile natale din cartierul Bujac-Arad,de casuta parinteasca a parintilor ei,Ioan si Elena Peptenar,si de comunitatea spirituala de la Biserica Gloria.Caracterul si longevitatea i-au fost modelate de trei generatii de femei credincioase din familia sa:strabunica Petronela (care a trăit 92 de ani si a trecut prin razboi,bunica Ana (63 de ani) si mama sa,Elena (82 de ani).De la ele a invatat sa fie puternica si sa infrunte viata cu demnitate.🌵Prezentul:In prezent,Raveca locuieste in Arizona,SUA.A depasit varsta de 67 de ani si priveste spre viitor cu o resemnare calda si o dorinta profunda de liniste.Ea descrie parcursul vietii sale ca pe un „holocostar” (montagne russe) cu suisuri pline de bucurie,coborari dureroase si un punct de mijloc in care isi gaseste echilibrul si impacarea.Desi viata a „biciuit-o”si a trecut prin multe incercari,tradari si dureri,Raveca a invatat„sa zboare si cu o singura aripa”Isi exprima starile prin poezie,muzica si scris,considerand ca plansul si scrisul sunt terapiile care i curata sufletul.Se autocaracterizeaza cu umor ca fiind o viitoare"super baba"o personalitate ciudata,rigida si incapatanata,dar profund autentica si lipsita de invidie.💝Toata bogtia si “zlotii”Ravecai sunt Copiii:Ramona,Emanuel si Alice.Nepotii-isi imparte dragostea intre cei patru nepoti ai ei.Lucas (19 ani,cu care are o legatura speciala si planuri de colaborare pe „scena vietii”Eli (7 ani),Zachary (4 ani) si micuta Cleopatra (care implineste 1 anisor pe 27 Octombrie).🕊️Credinta si Vesnicia-Raveca este o femeie de o credinta rara,care Il face pe Dumnezeu locul ei de adapost.Ea nu isi vinde vesnicia pe lucruri trecatoare si priveste spre asfintitul vietii cu zambetul pe buze,convinsa ca atunci cand va pleca spre Casa,va lasa in urma o lumina calda si o poveste nemuritoare.Celui care deschide aceasta pagina peste ani si peste veacuri,iti spun un cald"Multumesc ca ma citesti si la mine te gandesti"Candva am fost si eu un om ca si tine,un calator prin lumea aceasta cu zabrele.Am mers pe drum plangand cantand,iubind,si am trecut prin viata ca pe un holocostar,sus,jos si la mijloc.Am cunoscut durerea,am fost blamata si calcata in picioare,dar in ciuda tuturor furtunilor,am invatat sa zbor.Sufletul nu mi l-am vandut pe vise trecatoare iar credinta mi-a fost stanca si adapost.Sa nu ma cauti in intuneric.Cauta-ma in adierea vantului,in fosnetul frunzelor de toamna,in acordurile unui vals sau intr-un tango pornit din senin.Cauta-ma in zambetul curat al nepotilor mei,Lucas,Eli,Zachary si Cleopatra,si in puterea pe care am lasat-o mostenire copiiilor mei.Prin ei,sangele si povestea mea merg mai departe.Am fost constienta ca trupul va imbatrani,dar sufletul mi-a ramas,acelasi,o floare numita Raveca,care talmacita inseamna o splendoare.N-am fost perfecta,am fost rigida,incapatanata si ciudata,dar am fost autentica si reala.Am iubit viata chiar si cand a durut,m-am pretuit pe mine si am pretuit fiecare clipa lasata de Dumnezeu.Las aici creionul si hartia,dar nu plec de tot.Raman vie in fiecare vers,in fiecare amintire si in dragostea pe care am semanat-o in urma mea.Am fost aici,a fost frumos.Fii puternic,zambeste,in loc sa urasti,iubeste si nu uita sa pretuiesti viata.Cu stima si respect.Raveca,o valoare ce trece de orice valtoare!Am dat cu capul de pragul lumii pana m-am zapacit,am purtat poveri care mi-au lasat cu aripile frante si am plans atatea lacrimi incat mi-am spalat tot trecutul de imala.Dar astazi,in linistea calda din Arizona,m-am privit din nou in oglinda si am inteles.Nu am timp de regrete si nici de frici prinse-n chingi.Astazi aleg sa ma pretuiesc pe mine,asa cum m-a lasat Dumnezeu,o floare numita Raveca,o splendoare cu riduri,cu vesta si sosoni,dar cu inima vie.Imi pretuiesc fiecare bataie de piept,fiecare suferinta care m-a invatat sa zbor si fiecare zambet pe care il impart cu nepotii mei.Ma cuprinde acum o resemnare calda in fata timpului care curge necrutator.Anotimpul vietii mele trece,frunzele cad cu fosnet si frig,iar amurgul bate la usa.Nu mai caut solutii sa intineresc,si nici nu mai cer eternitate de la o floare ce a inflorit.Primesc batranetea cu bratele deschise,acceptand ca ce a fost cladit,cladit ramane,iar ce e trecator,nu-mi apartine.De moarte nu ma tem si nici de viata nu-mi prea pasa,nimic nu cer,de-o fi ceva,eu merg spre casa.Viata e scurta:o frunza purtata de vant,o suita,cantata la repezeala,o clipa in care te-ai sculat si apoi ai adormit.Dar cata vreme mai calc pe roua diminetii,o traiesc cu stima si cu drag.Nu-mi mai pasa de gura lumii,eu cobor cand altii urca si dansez pe sfoara timpului dupa propria-mi orchestra.Sunt un om,un calator,o valoare ce trece de orice valtoare.Ma pretuiesc si pretuiesc viata,iar cand va fi sa merg spre infinit,ma voi stinge cu zambetul pe buze,lasand in urma doar lumina si iubire.Aici am fost,a fost frumos si povestea mea merge mai departe.Isaia 66:13 Cum mangaie pe cineva mama sa,asa va voi mangaia Eu;da,veti fi mangaiati in Ierusalim!

Uit-o si pe asta…

Am fost la plimbarea de dimineata,si m-am intalnit cu o familie de romani.Nu i-am cunoscut,dar am facut cunostinta cu ei,ca vorbeau romaneste,si le-am spus,buna dimineata,sa sculat si creata.Si omul,cand m-a vazut,ia spus sotiei lui,uit-o si pe asta.Ce mai vrea si ea?Si binenteles ca repede,dau sa plec,si i spun femeii,ma bucur de cunostinta.Si omul,repede,parca aveam raie pe mine,i-a spus sotiei.Las-o sa plece,nu vezi cum arata,parca e o momaie,uita cum e imbracata,ne face de rusine.Astea toate au fost spuse in fata mea.Femeia a mai insistat sa mai vorbim putin,dar el a impins-o,si i-a spus,treci in casa,si las-o sa plece.Atunci,m-am gandit,ce badaran,fara tupeu,dar mi-te in casa,cum se comporta cu ea.Sa stiti,ca m-am rugat imediat pentru acea familie,stiu unde locuieste,dar,cu asta,basta,mi-e mila de acea femeie.Am trecut si eu pe aici,cu un narcisist,da nazist,ca am zis,eu nu mai rezist.Vremea trece,gandul trece,dar vorbele raman.Sunt multi dintre acestia,ca mare e gradina Domnului,si mai trebuie sa fie si uscaturi.Nu exista verdeata,fara uscaturi,si apa fara mormoloci.Oricum m-am bucurat de plimbare,m-am rugat,si am cantat si o cantare.La tine Doamne imi inalt sufletul,cel rau sa nu se bucure de mine.Traim vremuri si vremuri,ca de pe vremuri.Si am ajuns acasa,si am scris,povestea,asa de frumoasa.