Iertarea pe care am oferit-o…

O poveste de neuitat.Nu este o poveste despre infrangere ci cronica unei victorii absolute a spiritului uman asupra celei mai crunte nedreptati.Este marturia mea,a unei femei care a fost aruncata in cuptorul de foc al suferintei de catre un talhar,dar care a iesit de acolo nu cenusa,ci aur curat.A privit in ochi raul in starea lui cea mai pura,un om fara parere de rau,care mergea din rau in rau.Intr-o lume care i-ar fi spus sa ceara razbunare,si sa se lase mistuita de veninul trecutului,Raveca a ales o cale complet diferita.A ales calea ingusta.Calea care duce la viata.Otelita de greutati,a ingenuncheat in fata lui Dumnezeu intr-o cainta profunda si a luat o hotarare monumentala.Ea a decis sa il ierte pe talhar.Nu pentru a-i sterge lui faptele in fata legii,caci pedeapsa ramane pedeapsa si dreptatea isi urmeaza cursul,ci pentru a-si elibera propriul suflet.”A Ta este judecata,Doamne!” Mantuirea este personala.Ea nu mai este o victima.Ea este libera cu Hristos.Cicatricile nu mai sangereaza,ele au devenit un far de lumina si un sprijin pentru multimile de suflete care inca ratacesc pierdute in propriile traume.Ea a transformat ruinele unei tragedii intr-o misiune sfanta care i aduce o bucurie de neclintit.Indiferent cat de mare este intunericul el nu poate stinge o singura lumanare aprinsa din Duhul Sfant.Mergi inainte RAVECA!VICTORIA ESTE IN ISUS!Bucuria care te asteapta la capat de drum,este infinita,precum iertarea pe care ai oferit-o.Stiu si pot sa iert,dar nu pot sa uit,ce-am suferit.Nu fac criza,ca m-am scos din priza si merg la briza.Imi dau cu frunza in piept,si nu vreau sa fiu un flet.Bat cu pumnii pe masa,cand ma enervez pe viata.Nu ma bat cu pumnii in piept,vreau sa stau drept,si pumnii sa-i ridic direct.Cand iti dau doi pumni,de sarmale,vezi milioane,si io catralioane.Dincolo de orice lupta,toata lumea se imburda,si dincolo de altceva,spera,iubeste,si vei vedea,frumusetea din inima ta.Insa omul care iarta,are in suflet ceva,aparte,e putere,dar nu de cearta,care te poate imprastia.Stiu ca si tu plangi ca mine,cand te doare,si stai pe intuneric sa nu te stie nimeni.Ca si mine,te feresti de raii,sa nu creada,ca esti asa puternic.Fiecare se crede ca e asa destept,dar eu nu ma bat cu pumnii in piept,mai bine sa astept.Cand te doare-n suflet,mai bine spunei la copaci,ca sunt si ei ca tine,atunci cand taci.Iti inteleg tristetea,cu frunzele te mangaie pe obraz.De atatea ori m-i sa intamplat,ca vroiam sa dau doi pumni,la cei ce nu mi-au facut pe plac,dar gandurile m-i le-am controlat,si am zis ca n-o so fac!Cu pumnii goi,si inima in dinti,ati plecat si voi de multe ori,chiar intre sfinti,poate ati ramas si fara dinti.Foloseste-ti pumnii,atunci cand vrei sa ridici,si ai grije mare sa nu te strici.Acum astept,sa vad cum pot sa-mi tin pumnii in chept,si asa cum sunt sa ma accept!Te iert,dar nu te mai accept.Ma rog Domnului,sa intervina,nu sunt fara vina,am si tina si rugina,si merg doar pe o sina,dar am si masina.Ma rog,nu iau un drog,nici un drob,ma fac rob.Ascult cand ma rog,sunt doar un ciob,am microb.Domnul le stie,intervine cand greul ma duce in suspine,si nu am cu cine sa stau in ruine.Ma rog,si mi-e tare greu cand trebuie sa ma rog si de tine.Dar tot ma rog,o sa ma rog pana mor,si apoi o sa ma transform,si ma las de gunoi.Trebuie sa ma rog,am nevoie sa ma rog,traiesc sa ma rog,ma rog si sa iubesc,chiar si pentru acei ce ma prigonesc.Ma rog neincetat,ca numai asa eu am rezistat,si prin cate am tot dat,de rugaciune eu nu m-am lasat.Ma rog sa cred,sa sper,sa iert,chiar daca nimic eu nu mai cer.Cu o rugaciune si o viata de minune,eu ma rog si atunci cand soarele nu apune.Pana in ziua cand inchid ochii eu ma rog,si atunci eu nu o sa te mai rog,cred ca si tu o sa te mai rogi.Rugati-va neancetat!Eu v-am iertat,dar roaga-te Domnului ca sa fi si de El iertat.Roaga-te si crede,iarta si nu vede,uita si te pierde.Ma iert ca sa te pot ierta.Nu mai vreau nimic din viata ta.Imi pare rau ca a trebuit sa fie asa!Iert dar nu uit!Ma uit in sus la Isus!

From Raveca…

Raveca’s journey is defined by the profound bravery it takes to stop running from the past.For years,she bore the heavy weights of the world,quietly believing that her value was tied only to how much she could sacrifice for others and how deeply she could bury her own wounds.But her greatest victory was a quiet revolution:she stepped into her own "sacred geography," wrapped herself in the haine of self-forgiveness,and reclaimed her infinite,undeniable value.She proved that it is never too late to heal,to mend the fragments,and to stand whole.Raveca’s existence has never been solitary;she has woven her soul into the lives of those around her.As a dedicated mother,she has poured her heart into being a guiding model for her children.As a member of society,she has stood as a compassionate witness to human suffering,listening deeply,offering solace,and living by the noble creed that we are all bound together,all for one,and one for all.While others fear the steady flight of time,Raveca meets it with profound wisdom.She reminds us all that days pass like a thought and that the material things we gather in our barns will eventually fade into nothingness.In choosing to "age beautifully," she focuses instead on the only collection that endures:the gathering of love,peace,and quiet hope within the soul.Raveca remains a humble traveler,deeply content with the life she has walked,entirely at peace with the grand design of the future,and trusting fully in God's plan.Her words stand as a beautiful spark in a dark world,challenging us all to stop letting the world make us feel small,redeem our time,and to live with an unyielding hope.To a life of depth,a heart of boundless empathy,and a soul of infinite value.Raveca defines herself not by titles or societal status,but as an ordinary human being and a temporary traveler through the minds of her readers.Her worldview is deeply rooted in faith and acceptance;she views her birth as an accident of fate,her life as a source of profound gratitude,and her ultimate departure as a matter entirely left to God’s plan.Now navigating the later stages of life,Raveca focuses on "aging beautifully." Throughout her life,she has dedicated herself to being a pillar of strength and a positive role model for her Family:Striving constantly to set a virtuous example for her children.For many years,Raveca struggled under the heavy pressures of the outside world,which frequently left her feeling small,fragmented,and burdened by guilt.She mistakenly measured her own personal worth by the scale of her self-sacrifice and how effectively she could conceal her inner emotional wounds.Her true breakthrough arrived when she created her "sacred geography"an internal refuge of quiet reflection.By mastering the difficult art of self forgiveness,she found the courage to confront her past,discard her fears,and claim an unconditional,infinite sense of value that no human judgment could ever take away.Her writing functions as a wake-up call to a modern world she views as increasingly negative and unhappy.Through warnings about the fleeting nature of time and material wealthy,her life's message urges others not to waste their days,but to focus on gathering love and peace within the soul.

Locul meu de Vindecare…

Fiecare om are nevoie de o geografie sacra,de un punct pe harta sau in suflet,unde zgomotul lumii amuteste si unde adevarul nu mai poate fi deghizat.Pentru mine,acest loc de mister,a devenit ungherul meu cel mai bun,o ancora a regasirii.Vindecarea nu a venit ca o minune brusca,ci ca o maturizare lenta,asumata in tacere.Am inteles ca iertarea de sine este singura haina noua care poate curata de rusine si de trecut.Exista o putere uriasa in a stii ca,indiferent cat de lung este drumul sau cat de grea este asteptarea,la capatul ei se afla un refugiu sigur.Gandul la iubirea care ma asteapta,a devenit lumina mea calauzitoare,sensul din spatele fiecarei zile de reculegere si maturizare.M-am ales pe mine si am avut curajul sa imi infrunt trecutul.Nu mai este timp de frica si nici de incercari.Sunt bine incredintata ca toate se aseaza dupa o voie mai sus de noi.Merg inainte cu maturitate,ghidata de o Speranta vie si deplina,stiind ca la capatul acestui drum,ma asteapta libertatea de a iubi si de a fi iubita exact asa cum sunt.Sunt iubita si am o valoare infinita.Prea multi ani am lasat tavalugul lumii sa ma faca sa ma simt mica,nesemnificativa sau vinovata.Am crezut ca valoarea mea se masoara in cat de mult ma pot sacrifica pentru altii,in cat de bine pot ascunde ranile.Cat de mult m-am inselat!Nu mai sunt omul fragmentat de dinainte.Sunt un om,care isi cunoaste pretul.Nu caut validare in praful de jos.Valoarea mea nu poate fi diminuata de nicio distanta,de niciun zid si de nicio judecata omeneasca.Ea este inscrisa in sufletul meu,o lumina eterna care ma va ghida pana la ultima suflare.Sunt iubita fara conditii si,in aceasta iubire,am descoperit ca sunt infinita.Precum se pare,Speranta-i ultima ce moare,atata timp cat tu existi.Cand vrea viata sa te doboare,tu spera si ai sa rezisti.Daca mori cu speranta,se merita sa traiesti cu speranta.Se zice ca speranta moare ultima,si noi inaintea ei.Traiesc,vad,ascult la problemele celor ce sufar,mi-am dat toata silinta sa fiu un model de urmat atat copiilor mei cat si societatii.Nu e destul ca suferi,mai trebuie sa fim legati ca de-o sfoara,"toti pentru unul,si unul pentru toti"Ori cum imbatranesc si nu stiu daca voi mai vedea eu vre-o rezolvare,dar vreau sa imbatranesc frumos ca sa pot fii si eu de folos.Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai nefericiti si negativisti,tu poti face o diferenta prin atitudinea pe care vrei s-o ai.Pare greu de crezut cand am fost obisnuiti numai cu lucrurile rele.Sunt multi oameni care au uitat sa traiasca si asta se vede din modul in care isi traiesc vietile.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Simt ca-mi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,si zile cand aveam umor,in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut prin gandul ce eu acum l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Vezi,cum in zbor se duce timpul?Asa-au trecut chiar mii de ani,si noi vom trece toti,ca gandul,fara sa lasam urme macar.Asa se duce-o zi ca alta,si toate trec.Ti-ai pus vreodata-n taina,mareata intrebare?Ce aduni tu in hambare?Cea mai frumoasa strangere este importanta,zi de zi.Scris de cineva care m-a incurajat enorm de mult.Multumesc Google!Va doresc si dumneavoastra o zi binecuvantata plina de liniste siguranta si pace in suflet!Randurile dumneavoastra anterioare arata o profunzime deosebita si o dorinta curajoasa de a lasa in urma suferinta pentru a construi ceva frumos.Textul pe care l-ati impartasit este o dovada puternica a intelepciunii pe care ati adunat-o prin incercarile vietii.Faptul ca doriti sa fiti un model pentru copiii dumneavoastra si un sprijin pentru societate este un scop nobil si pretios.Viata si prezenta dumneavoastra conteaza enorm pentru cei dragi si pentru lumea din jur.Fiecare zi este o noua sansa de a gasi acea scanteie de speranta si de a primi sprijinul pe care il meritati pentru a va vindeca.

1 anisor pentru Cleopatra…

📜 Cleopatra-Primul Anisor 1!Minunea mea de nepotica,bunica Raveca iti scrie,cu inima curata.Astazi implinesti un anisor,de cand ai venit pe lume.Sa aduci in casa noastra,bucurie si un nume.Esti printesa cea mai mica,rupta dintr-un zori de zi.Langa Lucas,Eli,Zachary,cu voi nu pot imbatrani.Voi sunteti averea mea,zlotii mei de pret din mana.Pentru voi sunt super baba,si raman in veci voinica.Sa cresti mare,sanatoasa,ca o floare din gradina.Dumnezeu sa-ti dea pe cale,numai pace si lumina.Sa fii mandra si puternica,cum au fost strabunele.Sa nu te indoaie vantul,sa-ti invingi furtunile!La multi ani,Cleopatra dulce,strop de armonie.Dragostea bunicii tale,te pazeste pana-n vesnicie!Cu multa dragoste,de la bunica ta,Raveca.Buni Eca...

Am gresit,m-am iertat,si am fugit de pacat…

Am gresit,m-am iertat,si am fugit de pacat.Multe am acoperit,pe mine m-am descoperit,am vrut sa fie bine,si a fost,vai de mine.A trebuit sa ma prabusesc,sa realizez,ca cu cine traiesc,e un om,lipsit de scrupule morale,firesc.Am mintit,ca asa am crezut,ca se face bine,dar a venit tavalugul peste mine,fara rusine.No,acum sa-ti fie Raveca bine,si pocaieste-te de rusine.Au trecut 30 de ani,ca eu,tot sa invat,in oameni sa nu ma incred.Ce pot sa spun acum,la varsta mea,si la invataturile mele,ca m-au calit,de am ajuns,pana la stele,si cu picioarele pe pamant.Multe s-au petrecut,inca in pamant nu am ajuns,dar am dus pe altii,in pamant.Dumnezeu a stiut ca eu ma lupt,si ma lupt,dar nu a intervenit,dar eu tot i-am multumit,ca sunt inca aici,dar cu o cocoasa plina,de besici.Mi-a spus”Harul meu,iti este indeajuns.”Am vorbit mult cu Dansul,mi-a luat tot plansul,si am ramas cu strapunsul.De ce-i asa,de ce a fost sa fie asa,nu mi-a spus nimic,dar o stie El?Dupa ce m-am dezbracat de rusine,mi-a dat o haina noua,si mi-a spus,o sa te faci bine.Timpul a trecut,am cules tot ce-am avut,si la Altar le-am pus.Sunt in mana Lui,si sunt bine incredintata,ca toate au fost,dupa voia Lui.Acum,mai raman acestea,credinta,nadejdea si dragostea,dar cea mai mare avere,e dragostea.Mult nu mai este,dar cat mai este,il fac sa fie mult,in dragoste.Am invatat sa vad cat de slaba sunt,dar cat de puternica am ramas in lupta.Cand pasii devin grei si pamantul pare ca ma trage in jos,eu aleg sa imi ridic privirea in sus.In iuresul acestei lumi,unde oamenii alearga grabiti spre nicaieri si uita sa mai respire,privirea in sus este salvarea mea,scurtcircuitul meu binecuvantat.Oamenii se uita in pamant,isi numara grijile si isi aduna ridurile.Eu am ales o alta matematica,imi ridic ochii spre Cer,si imi numar binecuvantarile.Fiecare zi este o fila din povestea pe care Dumnezeu o scrie cu stiloul Lui,iar eu refuz sa raman blocata in subsolul plangerilor.Pe acest pamant toate sunt trecatoare,florile se faneaza,clipele se evapora,iar noi purtam in spate poveri lasate de generatii.Nu vreau sa ma las dusa de valuri spre apus,vreau sa ma inalt tot mai sus,din timp spre vesnicie.Pastrati-va inima curata,dansati,cantati,si va rugati,in pacat sa nu picati.Povestea nu se termina in praful de jos,ea se va reevalua acolo Sus,unde totul va primi o alta infatisare.Pana la ultima suflare,eu aleg sa privesc spre Cer.Nu e despre mine,e despre El,care imi cunoaste tot secretul meu.Multumesc technologiei,care a inventat internetul,sa scriu si eu ca poetul si sa ma dau ca desteptul.Scriu aici din cotet,si stiu ca nu ma vedeti,dar nu toti suntem poeti.Eu toata ziua cu voi vorbesc,ori prin scris,ori manuscris,nimic nu e interzis.Eu acum m-am decis,vedeti ce face omul,se joaca cu atomul,si te incearca sa vezi si neuronul.Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte,insa prea putini aparte.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile,si am invatat sa traiesc cu ele.Nu traiesc in trecut,pentru ca viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde nu vrei.Sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!Intoarceti-va fiii oamenilor,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte.Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu.Ma iert in fiecare zi,sa pretuiesc sa pot a stii,cu cine la sfat a fii.Am ales sa traiesc,ca stiu pe cine iubesc,si cu cine la drum ma pornesc.Am ales sa fiu eu,nu cine vrea lumea ca eu sa fiu.Am ales,si m-am ales pe mine.Mai departe,se scrie intr-o carte,si un documentariu,cine a fost,cine este,si cine se pregateste,pentru evaluare?M-am ales pe mine si m-am iertat.Sunt un om,liber de masti si de trecut.Ungherul meu de taina este plin de pace,iar pasii mei sunt ghidati de Speranta.Distanta nu ma desparte,ci ma pregateste pentru iubirea care ma asteapta.Privesc spre Cer cu recunostinta,pentru ca stiu cine sunt si pe cine iubesc.Sunt iubita,sunt puternica,am o valoare infinita.

Traiesc pana in vesnicie…

Traiesc pana ajung in vesnicie.Trebuie sa mai traiesc.Copii mei sunt viata din viata mea,si i iubesc cum imi iubesc si viata mea.Traiesc,ca sa iubesc,iubesc ca sa traiesc!Am ras am plans,am povestit,si o surpriza mi-a venit.Cu Dumnezeu inainte!Nici nu am cuvinte,nici nu ma exprim mai fierbinte,de atatea simteminte.Si atunci mai vrei sa mori?Cand aud imi da fiori.Vreau sa-i ajut daca se poate,sa stau mai pe de-aproape,cu o iubire ce ma tine,si cu una care vine.Ce conteaza,ce va fi,conteaza ca voi birui.Ma rog Tatalui Ceresc pentru ei,pentru mine,sa ne ocroteasca si pe noi,sa nu dam inapoi.Inainte prin credinta,biruinta in suferinta,si rabdare in incercare.Va iubesc copilasilor mei dragi,si va doresc asa cum numai o mama stie,sa imparta copilor ce e mai bine.Si pana la urmatoarea revedere,pace si buna intelegere.Din toamna care este,Raveca tot se primaneste.La toamna tot zambeste,sufletul si-l pragateste,pentru toamna care,o prieste.Doar ma gandesc,dar nu mai vreau sa ma gandesc,ci doar sa traiesc.Nu va spal cu apa si otet,si nu va arunc la robinet,dar nu pot sa scriu,ce as vrea sa scriu.Sunt dure,dar stiu ca nimeni nu mai poate sa indure,ca mergem cu totii la padure.Cate se intampla si cate se ascunde,toate sunt unde muribunde.Vreau sa scriu de viata,ca inca sunt de viata,si ma dau si pe gheata.Desigur ca sunt legata doar cu un fir de ata,si tot ma rog,pana la dimineata,si parca tot traiesc prin ceata.Sunt foarte multi ticalosi,se cred si credinciosi,si sunt cei mai mari mincinosi.Ma poticnesc in opinci,ca tu tare stii sa minti,si nu mai cred nici pe sfinti.Pana vine judecata,mi-am luat aicia plata,si imi fac eu judecata.Prost sa fii,noroc sa ai,si ai bani de buzunar.Nu m-am facut judecator ca nu pot ca sa omor.Pana coboara Dumnezeu,moare sfintii,si ne pierdem dintii.Dar asta e viata,dai din craci ca cei saraci,si tot mananci pe colaci.Eu mi-am gasit metoda,cand nu sunt cu moda,sunt cu drona.Adica cu sonda,care desfunda lobda,si o ia cu voda.Ce omenie,mai mare ca o porcarie dar fara galagie.Pana aicia am ajuns,lumea sa da jos de pe drum,ca toate se face scrum.Daca inca mai rezist,inseamna ca mai persist,si nu am tampit.Ma iubesc,te iubesc,va iubesc,si inca traiesc.Pentru toti curiosii care vrea sa ma stie,eu sunt vie,stau intr-o cutie,de colivie,si ma joc,sa nu iau foc.Averi si ranguri nu am,scoala multa,toate ma imburda,boala ca sunt surda,si viata tot de sluga.Unul se naste imparat,altul ca sa fie beat,si multi,traiesc doar in pacat.Sa ma gandesc in ce categorie sunt,inca nu am evoluat,m-am deslocat de blocat,si am ramas nedescifrat.Sunt vorbe de spus,dar multe de facut,ca eu tot m-am prefacut,v-am tot dat sarut.Viata merge inainte,pana mintiile nu minte,si inima te tine minte.Si chiar daca nu mai este mult,eu tot va trimet sarut,fara imprumut,chiar de e de necrezut.Am fost buna,de cand m-am nascut,si nu pot nici sa te uit,si raman buna pana la sfarsit.M-am nascut sa iubesc,chiar daca vreau tare mult sa va potcovesc,dar va inteleg.Sunt si eu cu bube,dar nu le spun pe nume,le macin cu prune.Cata durere pe om,de cand te nasti si pana mori,traiesti cu sudori,si plangi pana mori.No,astea sunt comori,ca te iau fiori,si nu mai ai chef nici sa mori.Mai putintica rabdare,si crestem noi mare,privim catre soare,ca nimic nu ne doare.Astept si eu o zi,cu splendoare,chiar daca nu am ajuns inca mare,intr-o zi va fii si pentru mine o sarbatoare.Nu am talent,nici cuvinte ademenitoare,nu stiu fisticheala nici inghesuiala,stiu eu de plamadeala.M-am gandit de multe ori,si nu stiu sa scriu pe intelesul lor.Doar atat am invatat,sa-mi fac temele de casa pe curat,sa nu dau gres la patrat.Nu scriu de razboi,de virusii din noi,de oamenii natarai,ci doar de natragoi.Viata e frumoasa,inchid ochii si dispare ceata,si visez pana dimineata.Eu numai asa pot sa traiesc,ma prefac,si supravietuiesc.Judecati-ma cum vreti,ca tot asa o sa ma vedeti,dar si imbatranesc.Va iubesc,va iubesc,si va povestesc,pana nu va parasesc,eu tot o sa va iubesc.Nu am nimic de pierdut,ca toate le-am pierdut,si acum va si salut,va sarut,nu m-am prefacut.Am spus tot ce am avut de spus,dar inca mai am multe de spus,nu sunt de sus,doar asa cum v-am spus.Am lasat gandul sa zboare,si ascult muzica la vioare.Hai vino,sa amestecam vreo noutate,sa rascolim prin timp,si sa gustam aroma amintirilor uitate.O gutuie amaruie sa se suie pa friptura.

Traieste clipa!

“Carpe diem,quam minimum credula postero”Traieste clipa de azi si fii cat mai putin increzator in ziua de maine.Azi e asa,maine nu stiu,asa mie mi se pare,ca totul ia valtoare de onoare.Sunt la vanatoare de valoare,sa prind vioare la cantare.Se pare ca viata isi are mai multa culoare si splendoare.Sunt la racoare sub crengisoare de salcioare.Ce bine imi pare,ca mai pot umbla si pe picioare,chiar daca toate ma doare.Mi se pare ca inverzesc si infloresc ca o floare,dar se pare ca prind si frunzisoare.E frumos si la soare,te incalzeste si la subsioare,si zambesti catre soare.Nu stiu tie cum ti se pare?Dar in fiecare zi prind culoare.Azi sunt cu rosu,maine poate cu mosu,si o sa prindem si cocosu.Nu stiu unde e mosu?A plecat cu cosu,sa-mi duca cocosu.Am atata rabdare,ca nu mai pot sta pe picioare,si m-am asezat jos,catre soare.Toate mie mi se pare,ca sunt migratoare,si raman fara soare.Se pare,nu se pare,privesc tot in zare,dar nu ma dau mare.Sunt o visatoare,azi zbor,dar maine iar ma doare.Emotii am destule,ca toate sunt capsule.Am intrat in toamna,si ma gandesc la doamna Raveca,pana la urmatoarea clipa.Sunt multe de spus,se pare ca eu nu m-am opus,de toate v-am spus.Intre chin si pelin,o luam inspre senin.Traiesc asa cum se cuvinte,ca viata tot se imparte,si multe mi-a facut si mie parte.Tot mai aproape ma gasesc cu fiecare in parte.Si daca ar fi sa le iau pe fiecare in parte,eu m-as trage mai mult pe o parte.Am intrat in ele,si acum cum o sa ma mai scot din ele.Nu imi pare rau ca imbatrinesc,ce e mai tragic,e ca nu o sa imi mai amintesc.Acum doar trebuie sa traiesc cat timp eu inca imi amintesc.Nu e numai flori si soare,si nici tot zile usoare,vreti sa stiti?O sa vedeti!Nu pot sa va spun mai multe,de dureri,o sa aveti.Si mai imi pare rau de anii,ce i-am avut si i-am pierdut.Viata nu e numai sa te dai cu bicicleta,nu uita,iti vine randul,sa mai dai si tu stafeta.Nu pot sa cred de mine insumi,pe ce coline am colindat,chiar daca vantul a fost napraznic,eu in genunchi m-am aruncat.Si ce sa zic,si de vesti bune,eu nu stiu daca le-am aflat.Asa se zice,asa se face,ca numai cu o viata ai de-a face.Pot sa spun ca inca nu le-am facut pe toate,multe stau inca departe.Cand o sa ajung la ele,voi veti fi primii ca sa stiti de ele.Timp,poate inca nu o sa mai am,dar o sa ma strecor prin ele.Toate acestea oare cine m-a invatat,cine,cine,a fost viata?Ea tare m-a tulburat.Si ce sa fac,si cum sa fac,sa merg tot printre ele.De aici de unde sunt,imi spune prin cuvant,fi cuminte,si ia aminte,vei ajunge tu la ele.Si despre ce altceva sa va mai zic,ca poate,totul,este nimic.Si daca totusi,toate trec,eu nu mai vreau sa ma pestrec.Am trecut si eu o data,si o voi mai face inca o data,si poate toate trec o data.Si de ce viata merge mai departe?Daca toate trec deodata.Si viata,si mersul si stresul,toate trec numai o data.Pana cand si pana unde,se ajunge,pentru a te rapune.Si daca totusi,nu mai apune,fiti pe bune!Toate trec,toate raman,dar de ce tot mai aman.M-am pregatit destul,si tu nu esti inca satul,le-am pus pe masa,si tu te-ai dus de acasa.Ce sa va mai doresc,vreau sa va inteleptesc,daca mai am pe cine.Eu stiu ca voi sunteti bine,si nu fugiti de la mine.Si acum sa mergem mai departe,eu m-am pus de-o parte,si voi sa aveti de toate parte!O parte mie,una tie,si ce ramane sa mai fie!Acum eu stau deoparte,ca mie nimeni nu mi-a facut nici o parte.Am plecat cu straita in spate,ca cineva m-a batut pe spate.Eu v-am salutat,si cu straita am plecat.De urat eu am jurat,nu se jura,ca se fura,si le-am spus,sa mai taca din gura.Gura eu le-am astupat,cu un urat nemasurat.Haide-ti fratilor cu bine,ca asa se cade bine,sa cantam pana nu ne mai saturam!Am batut pasul pe loc,si chiar acum am luat-o din loc.Si la toti sa ne fie viata lina,nu pelina,nu un chin ci cu totii acum sa zicem un Amin!Toate trec,mergem mai departe,si viata ni le-mparte.Sa fim cu sufletul plin doar de ganduri bune,sa lasam in inimi doar iubire pura.Bune,rele,toate ni se petrec,dar pe lume toate trec,bucurii,necazuri.Sa ne pastram zambetul si optimismul!Cand aud cuvantul viata,privesc tot timpul in fata,chiar daca tot timpu-i ceata.Alunec prin destin ca sania pe gheata,cuvinte ce imi zic,traieste si invata.Trec prin viata cu greseli fara corectie,si nu duce la nici o intersectie.Toate trec,dar mergem mai departe,pana Domnul n-e desparte.Traieste clipa ce trece,fara pereche!