De voie,de nevoie,am voie…

Pierduta in tacere,o raza de lumina imi lumineaza sufletul imers,dar tot din mers.De voie,de nevoie,am voie,sa stau langa un copac,barzele si ratele,imi canta,si eu scriu,despre un unghi de langa lac.Cand ma uit din unghi obtuz,parca totul imi este confuz,dar privind din unghiul drept,am inceput sa ma destept.Si printr-o ureche de ac,am inceput din nou sa tac.Fac umbra la pom,ori pomul imi face umbra mie,si cant de veselie.Din slove am ales micile cuvinte,ca si furnicile cuminte,si am vrut sa umplu cu ele,celule de molecule in pendule.Mi-a trebuit un violoncel,dar nu am gasit nici un brotacel,sa cante nitel.Pe o foaie de trestie,canta o lacusta,ca era prea ingusta.Cimpoiul si vulpoiul,a crezut ca eu sunt musuroiul,dar i-am prins cu valaul.Farmece nu stiu sa fac,de-abia stau,si ma uit la gandaci.Ma strecor putin prin apa,ca un fir de ata,ca nu vreau cel rau sa ma inhate.Vai ce viata,sa fii de gheata,si sa nu poti fii isteata,si salciile ma agata.Voi reveni din nou la viata,ca sunt creata,dau in albeata,spatele nu ma lasa,dar vreau tot viata!Multumesc Bunului Dumnezeu,ca am ajuns pana aici,dar cu greu,incet,incet,m-a impins numai El!O zi minunata,scaldata si baltata,dar binecuvantata!De voie,de nevoie,am voie,sa fiu frumoasa.Incercand sa gasesc raspunsuri intrebarilor,am voie,si nevoie sa fiu cu voie.Tind sa cred ca de fiecare data,pe masura ce inaintez in varsta,raspunsul meu va fi altul,asa cum de fiecare data cand imi vine in minte intreabarea,si reusind sa ma surprind eu pe mine.O alta intrebare de gandire era aceea.De ce ti-e frica in viata?Nu,nu este vorba de moarte,de ea nu mi-e frica.Raspunsul e,de oameni.Da,de oameni.Ma sperie foarte tare caracterele atat de diferite,mentalitatile oamenilor.Cu rabdare,treci si marea.Sa aspiram intotdeauna catre fericire,fara probleme si intrebari,pentru ca intr-o zi o vom gasi,ca oriunde am fi,si prin orice greutati am trece,acelasi Dumnezeu ne vegheaza pe toti.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu tot eu.As vrea sa fiu ce n-am fost ieri,si nici cand inainte,sa nu m-abat spre nicaieri,din drumul vietii Sfinte.As vrea sa fiu ce altii nu-s,mergand in viata spre apus,in timp spre vesnicie.Aproape-as vrea sa fiu oricand,de cei ce trec prin lume,dar si de cei cazuti din rand,ranitii fara de nume.As vrea sa fiu un simplu glas,atat,e tot ce mi-a ramas,si as vrea sa fiu ceva,o raza de lumina.Sa duc lumina undeva,si sa ma-ntorc in Soare.Am voie,dar mare grije,de voie si nevoie,in toate.

Imi dau voie…

Imi dau voie,sa am o viata armonioasa,cu bucurie si pace.Este frumos sa simti ca traiesti,sa fii tu insuti,sa te eliberezi.Am gresit,am cazut,am invatat,si acum ma odihnesc de toata oboseala si osteneala.Si spun nu,chiar si cand imi este greu.Cand m-am saturat de fugit,stau.Sunt atata de ganditoare,stau cu picioarele pe pereti,pana vad scaieti.Am fugit destul,acum stau si ma gandesc,cat sa mai stau?Domnul sa se indure de noi toti.Dar iata ca din nou mi-a venit inspiratia.Si ma duc mai departe cu gandul.E durere,abisuri ale deznadejdii,sufletul se inalta spre piscurile sperantelor,din seninul boltei ceresti si din caldura razelor de soare.Am stiut ca va fi greu,dar niciodata nu esti pregatit pentru astfel de situatii.Am incercat sa ma incurajez,dar ma simt de parca ar fi smuls cineva o parte din mine.Multora dintre lucrurile pe care le fac,nu le mai gasesc rostul.Am incercat sa-mi pun ordine in viata,ganduri,sentimente si in amintiri.Prezentul si trecutul se amesteca,neputintele imi dau o stare,si ma apuc sa stau.E un impuls inconstient al nevoii interioare,ca lumea se afla permanent in miscare.Incerc sa stapanesc ceea ce se intampla in viata mea,dar lucrul asta ma depaseste.In final ma izbesc de zidul de indiferenta,iar bunele mele intentii,e un mister.Toata lumea isi cunoaste bine interesele si nu sunt capabili sa se miste.Odata ce a aparut ceva neprevazut,simt nevoia sa renunt la aceste prejudecati.Dar din pacate,lucrurile nu sunt atat de simple,cand este vorba despre mine.Sunt satula de durere si panica de afara.Timpul nu sta in loc,desi toate aventurile pe care le traiesc,sunt fictive.Sunt o fiinta contradictorie,sunt surda la zgomotele din jur.Timpul curge si se scurge repede pentru un timp de intamplari.Ma vantur intre viata si viitor.Am un jurnal de viata,scris cu voie buna si cu simplitate.Mi s-a parut ca toate aceste lucruri reprezinta viata mea.Cel mai simplu mi se parea sa ma las dusa de val,iar locul unde ma duce valul este departe de tot ce mi-am inchipuit.O fi bine,o fi rau?Nu stiu,dar stiu ca va trece si asta,si undeva ma asteapta frumosul curcubeu.Aceste randuri s-au nascut in urma multor situatii de care m-am izbit,panica care ne cuprinde pe toti.Priviti in sus,nici intr-o parte,nici in alta.Fericirea noastra este sa ramanem in El.Ce e viata asta-n lume,ce e omul,cum e zis?Totul este inselaciune,umbra si vis.Ce e viata asta,oare?E ca pulberea in vant,astazi este om in floare,maine,o mana de pamant.Viata asta-i o clipita langa viata cea de veci,atunci fati-o fericita langa Domnul s-o petreci.Trece timpul,trece viata,zboara fara veste,intr-o zi iti vei da seama ca mult nu mai este.Te vei duce in tarana fara a ta vointa.Singura speranta,ce imi da puteri,e Iubirea ce va ramanea.Toata viata mea am cautat un prieten adevarat,si numai pe Isus l-am aflat.Avem nevoie de curaj,rabdare,credinta,dar dimineata va veni.Credinta noastra nu e in zadar!Treziti-va si fiti gata!Mai las-o in balta de ingrijorare,si pune-ti picioarele intr-o caldare,si mergi pe pereti,cu rabdare.Asta am facut eu acum,si ma tolanez,precum va spun.Am pus si greutati la picioare,sa ma ajute,cand ma doare.Am ridicat si 5 pounds de greutati,ca sa vad tot scaieti.Merci bine si frumos,m-am dat din pat jos,si ma simt mai luminos si frumos.Asa imi petrec zilele,sa nu imi numar clipele.Imi dau voie,sa fiu,si sa trăiesc frumos,acum,azi si in fiecare zi,pana in vesnicii.Imi dau voie,sa fiu asa cum sunt.Am ramas cu picioarele pe pereti.

Ea,rade de ziua de maine…

Proverbele 31:25 Ea,este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine.Fii motivul pentru care cineva zambeste.Fiecare zi pare prea scurta pentru toate.Se zice ca viata este ceea ce ti se intampla.Foarte adevarat,de cate ori nu s-a intamplat sa-ti faci planuri pe termen lung,si sa se intample cu totul altceva.Viata este intotdeauna imprevizibila,niciodata nu stii ce ti se poate intampla maine,de aceea viata trebuie traita asa cum este.Viata e pretioasa,fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate.Important nu este sa traiesti,ci sa stii pentru ce traiesti.Ca o piesa de teatru este viata,nu conteaza cat de mult a tinut,ci cat de frumos s-a desfasurat.Cu bune,cu rele,cu tristete,cu bucurie,zambind sau plangand,viata oricum trece.Am uitat ca viata e prea scurta,sa ne prefacem.Dar nu e niciodata prea scurta pentru o prietenie frumoasa.Viata este o perioada scurta de asteptare,un timp in care tristetea si bucuria se impletesc.In spatele fiecarui zambet exista o lacrima.In fiecare imbaratisare exista singuratate.Viata este scurta,rade,si nu inceta a zambi,oricat de ciudat ar fi motivul.Du-te in natura,deschide ochii,dar deschide si inima ta pentru ceea ce vrea natura sa te invete!Frunzele care cad vorbesc despre scurtimea vietii si despre apropierea rapida a vesniciei.Acest lucru iti aminteste ca aici nu ai o cetate statatoare,ca va veni ziua cand va trebui sa-ti iei ramas bun de la pamant.Asculta si stai linistit inaintea lui Dumnezeu,adu-ti aminte de vremelnicia tuturor lucrurilor de pe pamant.Suntem buni si rai,aici si acolo,pretutindeni si nicaieri.Suntem,fara a fi nimic,in tacerea din lucruri.Suntem pierduti,de atata insingurare,incat ni se da dreptul la trecere.Suntem fire de nisip ce rezistam de-a lungul tarmului.Asteptam sa fim luati de valuri pana cand nu mai suntem.Unde ne gasim azi?Cand se va incheia totul?Dar,ce va fi in acele ultime zile?Care vor fi lucrurile la care sa ne atintim privirile ca la niste pietre de hotar intre prezentul de azi si marele maine care sta numai la un pas de noi?Acesta este de fapt motivul pentru care soseste ziua de odihna si bucuria cerului si a noastra.Pana la revarsatul zorilor omenirea intreaga va trebui sa treaca prin acea noapte a strimtorarii,a necazurilor si a suferintei,caci va fi o vreme de strimtorare,cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta.Aceasta inseamna ca lumea ultimelor zile va incerca sa bea pana la ultimul strop paharul.Secerisul este sfirsitul veacului,seceratorii sunt ingerii.In aceasta vreme a sfirsitului unele nume care niciodata nu au apartinut lui Dumnezeu vor fi scrise in cartea vietii,iar ale altora care credeau sau pretindeau ca apartin lui Dumnezeu vor fi sterse.Toti se vor scula din somnul mortii,dar dintre toti,unii se vor scula pentru viata vesnica,iar altii pentru ocara si rusine vesnica.Bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele in veac si in veci de veci.Bagati de seama sa nu va insele cineva,fiindca vor veni multi in numele Meu,a spus Domnul Isus,si vor zice:Eu sunt Christosul,si vor insela pe multi.Te rog fiebinte inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Christos Isus care are sa judece viii si mortii si pentru aratarea si imparatia Sa,propovaduieste cuvintul,staruieste asupra lui la timp si nelatimp,caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatorii dupa poftele lor.Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.Dar noi unde ne gasim?Credinta cum o traim?Nu cumva avem doar forma primilor crestini?Sa fim motivul pentru ca cineva azi,si-a schimbat viata.Fii un motiv de bucurie pentru cineva!Ziua de maine nu este a noastra,si daca va venii,tot in via Domnului trebuie,a fii.

Sunt sub supraveghere…

Sunt sub supraveghere medicala de veghere,sa nu beau ce m-i se ofera,ca m-i se urca la fiere.Cu toate conditiile si restrictiile,de toate tipurile si soiurile de orice sos.Mi-a spus sa o fac la stanga,si am luat-o la dreapta.Si altceva mi-a mai spus,daca familia a observat ca mi-am pierdut memoria si controlul,cand am baut petrolul.Oare sa fie memoria?M-am oprit putin la o intersectie,sa invat o lectie.Sunt la receptie,fara exceptie,pentru prefectie,dar vreau si frectie.Aici sunt pe strada Centrala,plina de oboseala,nu stau la tocmeala,m-am pus pe iveala sa scriu si fara cerneala.Atata zapaceala si aiureala,ca am picat la podeala,intr-o hala.Nu fac gala,manc o migdala de usureala,sa pot sa dau la pedala.Helicopterul m-a zarit,si iute pe mine a sarit,a crezut ca am aiurit.Pe mine nu m-am cufurit,doar m-am aierisit la trombonit.Am cantat de plictiseala,foaie lata de migdala,ma dusai la vale,agale.Asa e viata,cand ti-e lumea mai draga,te lasa ata.Cand mi-e lumea mai draga,scriu in graba.Cand gandurile ma bate pe spate,eu incep si le dau coate,ca sa joace.Am iesit din atmosfera,ca sa invat si de o sfera,ca toate sunt efemera.Nimic din emisfera,era pe atunci o era,dar lumea prefera pipera.Un joc de cuvinte,care te tine minte,si cand ai mancat linte.Intersectia s-a unit,pana eu m-am zapacit,o alta intersectie a venit.Nu le-am nimerit,ca s-au rasucit,si banda s-a oprit.Tot privesc in departare,pana soarele dispare,ca astept luna cea mare,sa merg si la plimbare,pe picioare.Azi am mancat usturoi,si am crezut ca suntem doi,dar am vazut musuroi.Usturoiul mi-a prins bine,ca guta nu a vrut cu mine,a zis ca e vai de mine.Ce miros de usturoi?Am mancat si am dat in doi.Eu cu usturoi,ma apar de microbi otravitori,chiar de multe ori.Nimic interesant,la intersectie nu am vrut nici o infectie,si nu am luat nici o injectie.Am invatat lectie,sa stau cuminte la o intersectie,pentru intuitie fara de militie.De multe am aflat,intersectia mi-a atras directia,si am intrat in sectia cu frectia,si am primit atentia.Drum bun tuturor,din intersectie,am intrat in directie cu atentie,fara pretentie.Nu am nici o pretentie,intru in directie pentru o lectie.Povestea s-a spus,intersectia s-a opus.M-am tot dus,sa nu fiu in plus.Acum mi-am amintit de memorie,sa nu cad in eforie.Memoria inca mai merge,dar ma lasa seforia,si ma prinde si gloria de ajung in sofronia.Sunt cuvinte medicale traditionale inventale si integrale.Monitorizarea medicala a memoriei presupune evaluarea functiilor cognitive prin teste neuropsihologice,investigatii imagistice si consulturi de neurologie sau psihiatrie.Tulburarile de memorie reprezinta dificultatea de a inregistra,stoca sau accesa informatii din trecut.Intrucat ma aflu sub supraveghere medicala,monitorizarea este esentiala pentru a intelege evolutia acestora.Amintirile sunt cruciale pentru ceea ce suntem ca fiinte umane,iar acest lucru inseamna ca pierderile de memorie reprezinta un motiv serios de ingrijorare,indiferent de varsta sau de sanatate.De ce unele persoane isi pierd memoria in vreme ce altele nu experimenteaza acest lucru,chiar la varste inaintate este o intrebare care explica preocuparile cu privite la scaderea abilitatilor de gandire.Merg mai departe,ca asa scrie in carte,ca sa uitam de toate.

Si eu sunt ca Sanda cu bagajele…

Sa fi om,e o onoare,sa fi roman e o mandrie.Fii mandru ca esti roman.Suntem un popor nobil si vechi.Romania are radacini adanci in pamantul tarii noastre.Mergem mai departe,pana cand viata ne desparte.Eu sunt romanca,pe val,pe munte si pe plai,zic si eu cu dulce grai,Roman sa fii.Noi,romanii,tinem obiceiurile,traditia si credinta.Batranii nostrii au trecut printr-un razboi,unii chiar prin doua,au cunoscut toate cotiturile istoriei.Astazi,cu aceeasi demnitate privesc inainte.Sunt niste invingatori.Aceeasi batrani a exprimat aceleasi datini,si s-au pastrat din an in an.Romanul a patruns adanc in tainele firii si sufletului,tresarit de glasul frunzelor din codru si de sopotul tainic de izvor,prefacandu-le in cantec.Sunt inca multe case in care se pastreaza din batrani obiceiul impodobit cu blide si stergare tesute cu mestesug,stergarele cu motive populare.Aceste fapte au ramas in folclorul roman,fiind transmise din generatie in generatie.Poezia cantecului nu cunoaste limite.Pana sunt lemne si pari,nu mi-e frica de jandari,pana este lemne la noi,nu mi-e frica de ciocoi.Foaie verde,frunza lata,ce te uiti,gura cascata?Biruinta nu-i obligatorie,obligatorie e lupta.Trebuie sa avem mintea aspra si inima blanda.Credinta e suprema arma,care anihileaza toate necesitatile,si pulverizeaza hazardul.Numai in momentele petrecute in linistea fiintei noastre,ne vom putea cunoaste cu adevarat.Fiecare are capacitatea de a se cunoaste pe el insusi si de a-si parcurge calea in modul lui.Nu stim niciodata ce lectii are fiecare de invatat.Nici o cale nu este de judecat,insa este important sa stim sa acceptam si sa respectam caile tuturor,fara sa ne-o pierdem pe-a noastra.Adevarul nu va putea veni niciodata de la oameni,ei ne sunt doar mesagerii,adevarul nu poate fi rostit,insa poate fi trait,simtit si recunoscut.Dar il poti gusta doar in adancul inimii tale,unde este liniste si curatenie,pentru a putea face diferenta dintre ceea ce este real si ceea ce nu este.Asculta si respecta totul si pe oricine,dar nu uita sa te verifici in tine insuti.Reintoarce-te in interior ori de cate ori simti ca vocea lumii striga prea tare,incat nu mai auzi clar si limpede vocea interioara.Indoieste-te de toate,gaseste-ti propria lumina.Sa nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit,chiar daca am spus-o chiar eu,daca nu este in acord cu propria ta gandire si cu propriul tau bun simt.Buna vreme la romani.Asa este vorba la romani,ca e data din strabuni,si asa trebuie sa fie,sa-l cunosti pe roman dintr-o mie.Romanul si la tristete e sfatos si-ti da povete,dar intai iti da binete.Semne de viata nu dau,ca viata imi da semne pa fata,si ma lasa insemnata.Nu va fie cu mirare,ori e soare ori e ploaie,la noi e sarbatoare.Daca ploua daca tuna,la noi e vreme buna.Oamenii din vreme buna stie sa-si faca si cununa.Omul cat traieste canta si se veseleste,si cand este de muncit,munceste.Doi pasi mai mici,ca de toate ma furnici si ajung in lipici.Tot prin credinta ca si ieri,dar pentru maine,mai multa sarguinta sa nu dau in neputinta.Nu fug de oameni,dar nici de oameni nu ma improptesc ca si ei ca si mine se prabusesc.Numai prin credinta,si ma caiesc ca sunt asa fara de putere,dar pasesc incet chiar si cu durere.In singuratatea mea,am stat in prag de tacere sa-mi ascult cum trec zilele mele.Vruta-i nu am vrut,in neputinta am cazut,dar nu m-am lasat distrus.Si mai facuram inca doi pasi marunti,si ajunsesem pan la munti.Decat nimic,nu vreau sa raman pripit,vreau sa stiu ca am reusit,si asa cu doi pasi maruntiti.De rele sa va feriti,si bine sa nimeriti!Totul prin credinta,asa ajungem la biruinta.Multa lume-i necajita,altii nu au nici o pita,si io nu-i poci ajuta.M-i se rupe inima,dar o stie numai Dumnezeu.Pe drumul vietii,multe lupte sunt de dus.De vrei biruinta,ochii ti-i indreapta-n sus.Toti avem nevoie de puterea lui Isus.Toti avem nevoie de iubirea lui Isus.Atinge Doamne pe acei ce sunt zdrobiti,ridica Doamne pe acei ce sunt cazuti.Grijiile ne apasa zi de zi,si viata ne agata ca pe ciocarlii.Lumea se rascoala,chiar si cei fara scoala,merg la scoala.Doamne,nu vrem sa fie rascoala,scoate raul din boala,ca ne omoara cu zoala de boala.Atinge-ne Doamne,da la o parte,tot raul ce ne inconjoara,si ura sa dispara,si fa ca viata sa aiba valoare.Totul se duce in valtoare cu amploare,si baga frica in lume,sa creada ca viata nu mai are nici o valoare.Povesteam de oamenii,din pacate nici eu n-am fost in stare sa ma citesc cum trebuie,dar acum ma inteleg mai bine,decum ar fi putut altii sa ma inteleaga.Imi deschid mintea si mai mult.Nu plang de suferinta mea,ci de necazul altora,v-as ajuta pe toti daca-as putea,dar asta nu sta in puterea mea.Am ajuns in situatia cand cantaresc bine cine merita compasiunea mea,iar pe mine a inceput sa ma lase rece acest lucru.Ca de obicei am tinut sa-mi spun punctul de vedere.Gandind pot privi spre viitor doar prin ochelarii sperantei.E aerul ce-l respir.Te scoli de dimineata si saluti stralucirea soarelui,privesti albastrul cerului,te impresioneaza un gest de tandrete,te intristeaza o floare care se ofileste.Fie ca iti dai seama sau nu,inainte de toate,invata sa te bucuri.Lectia cea mai insemnata a vietii nu este ca durerea nu exista,ci ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.Ce ne-am face oare daca nu ne-am indrepta mereu gandul spre speranta,si fara speranta ce am fi oare?Cuvantul speranta isi are originea in latinescul,sperare,ce insemana dispozitia spiritului care il face sa creada in realizarea a ceea ce isi doreste.Fara SPERANTA nu putem merge mai departe.Sunt o persoana diferita si unica,dar in acelasi timp am multe in comun cu cei ce ma inconjoara.Am defecte,dar am si calitati.Eu decid cum imi petrec timpul,cu cine intreactionez,cu cine imi impart durerea din viata si biruinta,si eu aleg ce gandesc.Viseaza ca si cum ai trai vesnic,dar traieste ca si cand ai muri azi,caci nu conteaza anii din viata ta,ci viata din anii tai.I-am cerut lui Dumnezeu o floare si mi-a dat o gradina,i-am cerut lui Dumnezeu un pahar cu apa si mi-a dat un ocean,i-am cerut lui Dumnezeu un inger si mi te-a dat pe tine.O data de vei sta pe ganduri,sa te intrebi de ce traiesti,un glas soptind iti va raspunde,sa lupti,sa speri si sa iubesti!Azi sunt bucuroasa,pe culmi inalte,dar maine pot fi jos in pamant,de aceea vreau sa imi amintesc ca ziua de azi mi-a fost incredintata sa ma ridic si sa cant.Nu va lasati amagiti de laudele oamenilor,ele sunt trecatoare.Cautati oameni care nu te flateaza ci te incurajeaza.Mergi mai departe,destinul tau e sa invingi,cand esti cazut sa te ridici,destinul tau e cerul Sau sa stii.Nu suntem aici statornici,o tara avem si ea e sus,viata se sfarseste acolo,cand vom vedea toti pe Isus.Eu plec pe calea pe care merge toata lumea.Intareste-te si fii om!Nimic fara Dumnezeu!Tot ceea ce imi doresc mie,va doresc si voua,si mai presus de orice,bucurie divina.Prin credinta poti invinge totul!

Cad,ma ridic,si mai Sper..,

Unii se bizuiesc pe intelepciunea lor,si multi se bizuiesc pe puterea lor.Dar eu ma bizui,dar noi ne bizuim,pe puterea Domnului.Si ma ridic,in Numele lui Isus ma ridic,ca un steag de biruinta ma inalt,si nu voi renunta.Caci stiu ca Domnul e de partea mea.Daca esti cazut si vrei sa te ridici,de putere ai slabit si nu mai poti pasi,ridica-ti privirea in sus,El nu te va lasa.El asteapta ca sa spui:ma voi ridica.Chiar daca cei din jur ma vor prigoni,eu stiu ca mana Sa ma va sprijini.Doar bratul Sau cel Sfant,ma va ridica.Azi Camelia sarbatoreste 47 de ani in Cer.Esti toata viata mea,in ❤️mea💁🏻‍♀️Nu am cum sa te uit🙏🏼❤️Behind the border.