My Testimony…

MY TESTIMONY By Raveca Arizona,2026 "I can do all things through Christ who strengthens me."Philippians 4:13 PART I:THE JOURNEY In 1983,I left the familiar streets of Arad,Romania,with a single,defining hope:to find freedom.Escaping a rigid,oppressive regime,I imagined America as a land of open doors.But when I landed in Chicago,the reality was a harsh awakening.I felt a deep sense of disappointment.The soaring skyscrapers and bustling concrete lanes felt cold and unfamiliar.The freedom I had imagined did not exist here;instead,I found an immediate struggle filled with isolation,a difficult culture shock,and a system that felt anything but free.The ultimate heartbreak of my journey came when that very system turned against me as a parent.DCFS stepped into my life and took my children,delivering the crushing accusation that I was a neglected and unfit mother.That moment shattered my world.To come to a new country looking for a better life,only to have your family torn apart by an unfeeling bureaucracy,is a grief that leaves a permanent scar.The trauma of that separation didn't end when the case closed.It rippled through the next thirty years of our lives,beginning a painful era in 1997 that changed my family forever.My children faced a daily,uphill battle with the emotional fallout of what they had been through.The most devastating consequence came when the weight of that trauma became too heavy for my oldest daughter to bear,and I lost her to an overdose.Watching the city and the country I lived in for decades shift into a landscape dominated by drugs,corruption,and cultural decay only added to the deep frustration in my heart.Yet,the story of my life is not defined by what I lost,but by the power of what kept me standing.Though the system took so much from me,it could never touch my foundation.My strength is in God.Even in my darkest hours,when the disappointments of this world felt too heavy to bear,I clung to the scripture that anchors my soul: "I can do all things through Christ who strengthens me."Today,living in Arizona,I am not alone.I have my family by my side,and together we continue to walk forward in love.The system may be broken,but my faith is unshakeable,and my journey @is a testament to the enduring grace of God and the survival of a mother’s love. PART II: ANCHORED IN HIS GRACE Across the oceans,far from home, Through streets of stone I had to roam.The earthly freedom that I sought.Was tangled in the pain it brought.The heavy storms of life blew wild,A broken system took my child. And through the years of quiet tears, Through deepest grief and darkest fears,A mother’s heart was torn in two,Beneath a sky that felt untrue. Yet through the fire and the night, There lived a steady,guiding light. For when the earthly anchors failed, The love of Jesus still prevailed. He held my hand when hope was gone, And gave me strength to carry on. No longer bound by what I lost, He paid the ultimate,heavy cost. With family standing by my side, In Arizona's sun I bide. For Christ has promised,firm and true, His grace will make all things brand new. I stand secure,my soul is free, For He is what is special to me. DEDICATION Dedicated in loving memory of my oldest daughter Camelia-forever in our hearts,resting safely in the arms of the Lord.Through every storm,every valley,and every hardship we have faced,God has carried us through.We have survived things that could have broken us,but our love for one another and our faith in Christ kept us standing.You are the greatest blessing of my life,and I am so grateful to have you by my side today in Arizona.Let this testimony be a reminder that we can do all things through Christ who strengthens us. With all my love,always,Raveca God is in control,and keeping that truth at the center of your heart is what gives you such incredible peace and power.No matter what trials the world puts you through,resting in His control changes everything.Through every storm,every valley,and every hardship we have faced,God has carried us through.Never forget:God is in control,and we can do all things through Christ who strengthens us.With all my love,Raveca-You have survived 43 years in America since you arrived in 1983,and it has been 29 years since that painful turning point for your family in 1997.When you look at the map of your life, you have traveled thousands of miles across different worlds and decades:Over 5,000 miles from the old streets of Arad,Romania,to the soaring skyline of Chicago.Over 1,700 miles from the hardships of Chicago to the peaceful desert of Arizona.Four decades of political shifts,cultural changes,immense personal grief,and spiritual battles.Through every single mile and every single year,you didn't just walk—you carried your family,you held onto your heart,and you survived by the grace of God.Recognizing that you are not invincible is a profound truth.Surviving a long,painful journey doesn't mean you are made of stone,and it doesn't mean the hurts didn't leave deep,lasting wounds.It is completely natural to feel tired,fragile,or broken by the weight of what you have lived through.True strength isn't about being untouchable;it is about keeping your heart open and continuing to lean on God even when you feel completely weak.As scripture reminds us,God's strength is made perfect in our weakness.You don't have to be invincible because He is.🙏🏼

Poezie scrisa de un robot…

Cand corpul sau sufletul doare,cuvintele pot oferi un strop de alinare.Rabdarea umbrei- Se lasa noaptea grea peste tacere, Si fiecare gand e un suspin, Purtam in piept o veche rezidire, Si un pahar pe jumatate plin. Dar lasa ochii obositi sa planga, Caci lacrima e rau ce spala greul, Nicio durere n-o sa te infranga, Cat timp in tine mai pulseaza cerul. E doar o toamna scurta-n calendar, Un nod in gat ce vrea sa se dezlege, Opreste-te din mers,respira doar, Caci timpul ranile stie-a culege. Lumina va veni,chiar daca-i ascunsa, Sub straturi de obida si de teama, Fiecare durere,desi neajunsa, E doar o treapta,care te recheama.

Cum sa scapi de Cortizol…

Pentru a scadea nivelul de cortizol,cunoscut drept,hormonul stresului,si a-l aduce la cote normale,trebuie sa adopti masuri constante legate de somn,alimentatie,miscare si relaxare.Cortizolul este un hormon steroid din clasa glucocorticoizilor,produs si eliberat de glandele suprarenale,situate deasupra rinichilor.Este cunoscut popular drept,hormonul stresului,deoarece organismul il secreta in cantitati mai mari in situatii dificile sau periculoase,insa are un rol vital in functionarea zilnica a corpului.Stresul este parte integranta a vietii,deci nu putem scapa de el complet prin vreo metoda.O cantitate echilibrata de stres este benefica organismului,activeaza functiile esentiale,ne pune in miscare si ne stimuleaza agilitatea,simtul proactiv si creativitatea.Stresul este o reactie fiziologica si psihologica naturala la o situatie care este perceputa ca fiind amenintatoare sau solicitanta pentru individ.Stresul poate fi declansat de o gama larga de situatii,inclusiv evenimente negative,cum ar fi o pierdere sau un conflict,dar si evenimente pozitive,cum ar fi o casatorie sau o promovare in cariera.Reactiile de stres pot varia de la usoare la severe,si pot afecta atat corpul,cat si mintea.Printre simptomele comune ale stresului se numara:Reactii fiziologice,cresterea ritmului cardiac,cresterea tensiunii arteriale,cresterea ratei respiratorii,tensiune musculara,transpiratie excesiva.Reactii emotionale,anxietate,neliniste,frica,iritabilitate,furie,tristete.Reactii cognitive,dificultati de concentrare,tulburari de somn,gandire negativa.Reactii comportamentale,evitarea situatiilor stresante,hiperactivitate sau retragere sociala.Exercitiul respiratiei constiente presupune efectuarea unui set de inspiratii si expiratii lungi si lente.Exercitiile fizice activeaza eliberarea de endorfine,care sunt neurotransmitatori si hormoni ai fericirii.Acesti compusi pot inbunatati starea de spirit,reducand sentimentele de anxietate si stres.Alege o activitate pe placul tau.Poate fi mersul pe jos,alergarea,ciclismul,inotul,yoga sau orice altceva care te atrage.Stabilitatea in programul de exercitii este cheia pentru a reduce stresul.Implica-te.

Vesnic in inima mea…

Am stat de vorba astazi eu cu Domnul,I-am multumit ca mi-a mai dat o zi.S-alung din suflet toata intristarea,si disperarea grea ce m-a cuprins,prin Duhul Sfant,Domnul m-a ascultat.Prin har mi-a dat El,binecuvantare,m-a ridicat din starea de necaz.Ce minunata dragoste,mi-a daruit Domnul mie! Cu mine e la orice pas El ma ridica din necaz.Ce minunata dragoste,Sufletul meu a-nviorat.I-am spus necazul sufletului meu,El e cu mine-n orice incercare,imi ia povara sufletului meu.I-am multumit ca mi-a mai dat o zi,o,cat de bun e Domnul meu cu mine,ma intareste-n fiecare zi!Eu stau mereu,in fiecare zi,El imi revarsa binecuvantare,si viata mea-i frumoasa doar cu El.Credinta mea e-n Domnul ancorata,Cuvantul Lui il strang in inima,Il preamaresc in cantecele mele,sunt fericita cu Domnul meu mereu.Mama mea,a fost mama mea.Fiecare are o mama,dar mama mea,a fost cu teama.Nu de oameni,ci de Dumnezeu.Acum ia,locuieste,in Locasul Sau.Mama mea,a fost blinda,iubitoare,dar si ajutorul meu,in zilele mele de incercare.Cu recunostinta,eu sunt cu neputinta,doar Dumnezeu mi-a harazit,biruinta.Si cat voi traii,pe mama mea,o voi pomenii,pe pamant,si pana-n vesnicii.Ai ramas,si vei ramane,de-a pururi in inima mea.Te iubesc,mama mea❤️Cand eram eu numai o copila,o,cum ma bucuram,faceam bucurie mamei cand eu o ascultam.Si-acum ea s-a dus in cer,eu singura am ramas.Spuneti mamei mele,si eu acolo-i fi.Cand eu am devenit matura,ea s-a rugat pentru mine,pana a adormit.Si acum e fericita,la Domnul Isus.Mamica draga,tu te odihnesti in pace,si mie aici jos,nimic nu mai imi place.Departe esti de mine,dar esti tot cu mine,ca nu pot trai fara tine.Au trecut zece ani,dar timpul parca a ramas pe loc,si eu de nimeni,nu mai am loc.Strig intru-na dupa tine,mama,mama,hai ca nu mi-e bine.Cand imi este greu,ma gandesc la locul tau,tu ai scapat de greu.Va venii o zi cand cu totii ne vom intalni,si dureri,lacrimi nu vor mai fii.Departe,departe,dar tu esti foarte aproape,esti mereu in inima mea!Pana la revedere,nu te voi uita,te port un inger,ce-mi lumineaza viata mea!Stau si privesc cu drag in urma,o,ce dulce-i amintirea,a doi ochi ce nici cand n-am sa-i uit.Cand eram in nesiguranta,mama imi vorbea despre Speranta.Glasul ei bland nici cand n-am sa-l uit.Ce scumpa-i mama mea,nu pot uita iubirea ce bland ma alina,mama mea.Prin tine,Dumnezeu viata mi-a dat,si stiu ca sacrificiul mare,plin de lacrimi si sudoare,va fi rasplatit,sus in Cer,de ISUS.Iti aud si acum glasul,ce imi spunea sa fiu tare,si sa am rabdare,povata ta mi-a dat aripi spre Cer.Mama,mi-e dor de tine,si de glasul tau gingas,mi-e dor de-a ta privire,mi-e dor de tine iar.Mi-e dor pina la moarte,si stiu ca o voi vedea.Mi-e dor ca ea mi-a dat viata,ca ea m-a invatat,mi-a spus sa traiesc in liniste si pace,si m-a indrumat in toate sa fac numai bine,si sa ma feresc de pacat.Mi-a spus sa iubesc omenirea si pe-al nostru Isus.Mi-a spus dimineata cand ma scol,sa fac rugaciunea.Mi-a spus multe,sa am grije si de mine,mai mult ca orice,sa am grije si de ai mei.Mi-e dor de ea,cand soarele rasare,mi-e dor cand floriile infloresc,si ma ghindesc cu drag la ea.Mi-e sufletul trist,si ghindul imi zboara la mama mea.Mai putin,si intr-o zi,aceasta singuratate,se va termina.Mama mea,a plecat in toamna,spre alte zari,a lasat familia si totu-i stins,toate s-au risipit.Unde e mama mea,mi-e dor s-o vad?Cantecul mamei imi rasuna in amintiri.Mi-e dor de mama,mi-e dor s-o vad.Cine imi va da zimbetul mamei inapoi?Mama mea,m-a iubit ca pe-un inger,si m-a ocrotit.M-a invatat sa ma rog,sa iubesc pe Isus.Eu astept rabdatoare,marea zi a intalnirii cu cei dragi.

Dumnezeu nu se lasa batjocorit…

Nu va inselati:Dumnezeu nu se lasa batjocorit.Caci ce seamana omul,aceea va si secera.Cine seamana pentru firea lui pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea;dar cine seamana pentru Duhul,va secera din Duhul viata vesnica.Galateni 6:7-8 De te-ndeamna,de te cheama,tu ramai,la toate rece.Ce e val,ca valul trece,nu spera,si nu ai teama,te intreaba si socoate.Ce e rau,si ce e bine?Toate-s vechi,si noua toate,vreme trece,vreme vine.Raveca,dupa cat amar da vreme,am meditat la viata,si am vazut cat e de creata.Sunt puternica din fire,ca nu mi-am iesit din fire,doar firele albe de par,ma stie.Si mama mea a fost puternica,si mi-a demonstrat cum trebuie sa fiu puternica.De cand te nasti si pana mori,tot pierdem din popor.Eu va spun ca am vazut,trifoi cu patru foi,si roi de cocori.Fir-ar mama ei de viata,ca toate ma ingheata.Pacatele mele,e boala mea,si nu ma mandresc cu ea.Din pacat suntem facuti,si nu e unul fara pacat.Fir-ar mama ei de viata,ca ma intoarce drept pe spate.Nu ma ingrijorez ce-o sa vina,ci cum sa fiu fara vina.M-am ingrijorat destul,paharul e prea mult.Dumnezeu a fost tare bun,ca mi-a dat o inima tare,mare si puternica,dar am ajuns rebelnica.Daca inima nu ma tinea,era vai de lumea mea.Prin cate am trecut,ma mir si mai mult,cum de am rezistat.Plec agale tot pe cale,sa cant de viata mea de jale.Te nasti sa traiesti,apoi sa iubesti,si la urma te nimicesti.Cat traiesc pe acest pamant,ma rog si tot cant,ca omul sa traiasca sfant.Ori cum,imbatranim,si in groapa toti sarim.In concluzie am ramas,si la concluzia asta am ajuns,sa nu ajung in difuzie cu aluzie.Oricum sunt,nu fac nici o aluzie,doar o perfuzie,sunt ca tot omul,cu pacate si funingine.Stau in banca mea,si ma rog sa nu cad in ispita rea.Nu ma fac pe sfanta,dar nu ma dau infranta,pot sa fiu si blanda.Imi plac oamenii naturali,nu ca acei ce vorbesc ca papagali,si te copie ca liberali.Tot ce scriu e original,nimic din furt oriental.Orce om e o valoare,mai mica sau mai mare,dar cu infatisare.Am fost nascuta demult,dar tot m-am cercetat,din ce familie eu m-am tras.Si am ajuns la concluzia ca,am multe spite in gena mea.Dar nici aceasta nu conteaza,conteaza rezistenta la actiune.Din toata povestea mea de viata pe care numai eu si Dumnezeu mi-o stiu,sunt o femeie puternica.Nu stiu cat mi se datoreaza mie,dar stiu ca am contribuit mult la aceasta rezistenta,sau poate bine zis,putere supranaturala.Nu am ajuns o super woman,nici o diva,am ajuns la viva de viata,unde am invatat sa ma topesc de gheata.Fiecare cu puterea lui,in mijlocul focului.Am trecut prin foc,apa,furtuna,poate o zi mai buna,dar am ramas tot strabuna.Nu am asteptat de la nimeni nimic,poate un pic,dar m-am ridicat de jos,cand am fost mic.Nu vreau sa ma stric,ca toate le stric,si ajung nimic.Daca ma auzi,raspunde,toate sunt scrise pe unde,unde nu se ajunge la unde.Redu viteza,si gusta viata.E o vorba care spune,cu femeia nu te pune.Te urca si te coboara,si ramai tot ca o cioara.Din tot ce aduna omul in graba,si toate aici raman fara cuvant,doar semne pe Cer si pe pamant.Nu va lasati influentati de nimeni,ganditi rational.Trei emotii puternice care pot avea un impact negativ asupra vietii,mania,gelozia si teama.Fie-va teama de rau,dar alipiti-va tare de bine.Traim vremuri cand valorile sunt inversate sau chiar pervertite.Albul a ajuns sa fie numit negru iar raul bine.Sunt clipe in viata cand gusti dezamagirea,sunt clipe cand nu poti gasi in tine puterea,sunt clipe cand multe poveri prea greu ma apasa,si cu fiece pas sunt tot mai isteata.Cand ma uit in spate,mi se pare ca am trait o alta viata.Povestesc oarecum,povestea de drama a continuat si pana in zilele noastre.Viata poate fi o drama,poate fi o comedie.Acel ce pururi are grija,de orisicine-i in necaz,imi numara si mie pasii,si lacrimile pe obraz.Sa nu-mi pierd la necaz credinta,si nici nadejdea cand mi-e greu,nici dragostea cand sunt la bine,sa nu-l pierd pe Dumnezeu.El stie cat sa-mi lase lupta,de greutati si de indoieli.Sfinti suntem cu totii,numai de ai zlotii!Nu vreau sa stau in fata,si nici mandria sa ma inhate,vreau sa am cuget la mate.Doua lucruri iti cer:nu mi le opri inainte de moarte.Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos,nu-mi da nici saracie,nici bogatie,da-mi painea care-mi trebuie!Ca nu cumva,in belsug sa ma lepad de Tine si sa zic:”Cine este Domnul?”Sau ca nu cumva,in saracie,sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu.Preaiubitilor,pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste,m-am vazut silita sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna.Iar Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va faca sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale,singurului Dumnezeu,Mantuitorul nostru,prin Isus Hristos,Domnul nostru,sa fie slava,maretie,putere si stapanire,mai inainte de toti vecii,si acum,si in veci.Macar ca v-am intristat prin epistola mea,nu-mi pare rau si chiar daca mi-ar fi parut rau,caci vad ca epistola aceea v-a intristat,macar ca pentru putina vreme,totusi acum ma bucur,nu pentru ca ati fost intristati,ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta.Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu,ca sa n-aveti nicio paguba din partea noastra.In adevar,cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu,aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata,pe cand intristarea lumii aduce moartea.Asa ca,daca v-am scris,nu v-am scris nici din pricina celui ce a facut ocara,nici din pricina celui ce a suferit ocara,ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi inaintea lui Dumnezeu.De aceea am fost mangaiati.Dar,pe langa mangaiera aceasta a noastra,ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit,al carui duh a fost racorit de voi toti.Si daca m-am laudat putin cu voi inaintea lui,n-am fost dat de rusine.Ci,dupa cum in orice lucru v-am spus adevarul,tot asa si lauda noastra cu voi inaintea lui Tit s-a adeverit.Ma bucur ca ma pot increde in voi in toate privintele.Fiti si voi indelung rabdatori,intariti-va inimile,caci venirea Domnului este aproape.Nu pot sa spun ca pot sa mut muntii,ca de-abia pe mine ma mai mut.Eu cu astea nu ma laud,nici nu ma aplaud,doar pe Domnul il laud.Un subiect,la subiect si predicat,si la predica am plecat.Dumnezeu nu se lasa batjocorit.Noi mai in gluma,mai cu gluga si sluga,facem si vaiuga.Asa e viata pre la noi,una sus,si noazecisinoua jos.Dar le cant eu ca pre la noi,nu fac nici un taraboi.Frumos e omul,verde ca si pomul,dar cand ingalbeneste,nimic nu-l mai fericeste.Mana dreapta sus am ridicat,din genunchi m-am ridicat,si ma recunosc ca sunt un vinovat,dar Domnul m-a salvat.Dar adu-ti aminte de facatorul tau in zilele tineretii tale,pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii,cand vei zice:Nu gasesc nici-o placere in ei.Eclesiastul 12:1.Dincolo de toate acestea,ia aminte,sa faci multe carti este o treaba fara sfarsit,si prea mult studiu este obositor pentru trup.Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui,caci aceasta este datoria fiecarui om.Fiindca Dumnezeu va aduce la judecata fiecare lucrare,tot ce este ascuns,fie bine,fie rau.Fiecare om trebuie sa-si inventeze propriul drum.Viata-i scurta,si inima imi tot canta.Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta,si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca,pentru-ca a randuit o zi,in care va judeca lumea dupa dreptate.Faptele Apostolilor 17:30-31 Nici o victorie nu e data fara infrangere si nici o cadere nu e data fara speranta.Dumnezeu i iubeste pe artisti,pentru ca stie ce inseamna chinul creatiei.Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul.Ce faci pentru tine,dispare o data cu tine.Ce faci pentru altii,ramane pentru eternitate.Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.Acceptand limitele,mergem dincolo de ele.Sa ascultam dar,incheierea tuturor invataturilor.Urca pe scari si cara-ti singur lucrurile.Nu crede tot ce iti spune doctorul.Curios sfat,datoria fiecarui om este aceea de a citi si de a se auto educa,pentru a nu crede orbeste in tot ce i se spune.Impartaseste cu ceilalti ceea ce stii.Daca iti place ceea ce faci si esti inca in putere,fa tot ce iti place.Energia nu o castigi dormind sau mancand bine,ci simtindu-te bine.Vei fi mult mai fericit si energic daca elimini regulile,si traiesti mai mult ca un copil,distrandu-te,razand,simtindu-te bine.Nu-ti face prea multe griji.Grijile nu rezolva nimic.Fiecare individ e unic si are nevoie de un tratament unic.Unii se pot vindeca cu ajutorul artei.Nu fi innebunit dupa bani.Nu poti lua nimic cu tine atunci cand pleci.Durerea e misterioasa.Trebuie sa faci ceva distractiv daca vrei sa uiti de durere.Muzica si animalele sunt de foarte mare ajutor.Lasa-te inspirat.Si vei putea inspira la randul tau.Miracolul vietii este prezent la fiecare pas,efortul cel mai mare este,sa vedem acest miracol.Acum mie mi-am predicat,a fost cu un subiect de predicat,la subiectul predicat,si eu l-am rumegat,sa fug de pacat.Daca fiecare ne-am predica in dreptul lui,tot ce s-a predicat,toti vom da vina,pe Adam si Eva,de ce lor nimeni nu le-a predicat.Este foarte adevarat,toti am picat in pacat,dar mai calculat,sa nu stie lumea,cat de fatarnici,in biserici sau adunari am stat.Pana n-e vine sfarsitul,toti facem pa sfantul,si n-e duce si vantul.Nu dau vina pe nimeni,ca si eu sunt un nimeni,cu desprinderi si aprinderi,chiar si la lideri.Om sa fii,ca vei birui.Imi plac predicile,cand m-i le predic doar mie.De restul se ingrijeste Dumnezeu.Printr-o ridicare de mana,am mare nevoie de ajutor.Tu predici,la subiect,si eu trec la predicat.M-am ferit tare,sa nu intru in pacat.Bucurati-va,eu pana la venirea Domnului,cant neancetat.

Am zidit un altar in inima mea…

Am zidit un altar in inima mea,fiindca Domnul mi-a dat mantuirea.Si acestui altar i-am pus nume eu,Dumnezeu,e steagul meu!Mic si slab stegar sunt eu,insa steagu-i Dumnezeu!Eu il port,dar El ma poarta,scut si pavaza imi e El,dar cu steagul merg mereu.Ridic steag de biruinta,si ma inalt,si nu voi renunta,Domnul e de partea mea.Steag de biruinta,pace,har si manghaiere.Si nu voi renunta!Merg inainte prin credinta,si voi avea biruinta.Cand lupta e gata,voi purta cununa,cea de biruinta.Cerul si pamanul,e una cu mine,ca gandul.Pe pamant locuiesc,dar de cer ma pregatesc.Si cand durerea e cea mai grea,biruinta eu voi capata.Si steagul de biruinta cu mine il voi lua!Nu sunt un invins,sunt biruitor spre biruinta!Multe nu inteleg ce se cere,si mii de lacrimi nu-i ajung,si mai multe imi cere.V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul,ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nicio minciuna nu vine din adevar.Daca stiti ca El este neprihanit,sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El.Dispar si ceruri si pamant,si totul atarna de un cuvant,cum mintea imi cerne.De atatea ori nu inteleg,si vreau misterul sa-l desleg,dar nici pe mine nu pot sa ma aleg.Nimeni nu este intrebat,cand n-i se masoara anii,nici clepsidra nu stie ce va fii,dar viata tot n-e alerga prin amintiri,si stam in balansorului priviri,pana n-e ia somnul.Si atunci vom fii cu totii doar amintiri!Acum tot ce ne-a ramas,sunt doar niste amintiri!De atatea ori,am vrut doar sa-mi sterg,tristetea din amintire,sa o pierd din privire.Am inteles de atatea ori,cum ma instinteaza Dumnezeu,prin spini si flori,prin credinta si umilinta,in fiecare zi sa am biruinta.Si chiar de am plans de atatea ori,nu imi pierd a mea credinta,merg din biruinta in sarguinta,pana ajung la pocainta.Amicul meu tu nu uita,fa-ti si tu partea ta!Chiar daca afara este toamna,incetineste pasii pe carare.Priveste un rasarit de soare,mai canta si-o cantare,chiar daca inima te doare.Stai si asculta o pasarica,priveste cum zboara o randunica,miroase o floare oricat de mica,si bucura-te de o zi deosebita.Cu pasii mei in pasii tai,adesea m-am oprit,dar tu credeai ca nu stiu eu,dar sa stii ca te-am vazut.Multi pasi,multi oameni,ne inconjoara zi de zi,priveste sus in departare,priveste ca sa vezi in zare,e atata splendoare!Pasi marunti,sau mai mari,departe acolo pe cale.Azi m-am oprit putin pe o cale,si am dat ascultare,inima mi-a spus poti sa mergi putin mai agale,e bine si asa,doar e o cale.Pe calea ingusta eu merg tot mereu,e drumul ce duce drept la Dumnezeu!Placeri si desertaciuni pe ea nu-s pentru-ca duce drept sus,la Isus.Chinuri,dureri vom avea de multe ori,dar tinta noastra ce duce in sus,e marea iubire a lui Isus!Pe cararea mea nu a fost doar numai soare,a fost si chin a fost si plans,a fost durere si oftat,doar prin iubirea Lui eu am rezistat.Adesea ma intreb,de ce oare?Dar atunci cand sunt doar pe carare,le vad mai bine pe fiecare.Am strabatut din nou a mea carare,si biruinta am primit in incercare.Pe a mea carare,nimic nu este la intamplare,poate a trebuit sa fie doar asa.Si daca pe cararea vietii eu te-am cunoscut,vreau sa nu uiti,priveste sus la munti,de acolo la toti ne vine izbavirea,ca sa gustam putin,si fericirea.Despre carare,o cale sau un drum,atatea pot eu ca sa spun,iubirea,am intalnit-o acum.Este frumoasa,dar si dureroasa,dar poti face fata.Cararea prin al meu destin,mi-a dat puteri sa vad din plin,pe unde poate sa ma duca dragostea.De jos in sus,eu merg tot mai sus,acolo pe mine ma asteapta Isus.Alunecusuri daca vor veni,boale de vor bantui,departe daca tot pe drum as fi,din rasputeri ma straduiesc sa urc mai sus.Cateodata nu e deloc usor,e mai brazdoasa,mai imaloasa,si intunecoasa.Ori cum ar fi sa fie,o alta cale nu o sa fie,o vrei nu vrei,ea te duce spre vesnicie.Cati oameni au umblat pe calea dreapta,cati oameni eu am intalnit,mi-au spus,tu dute mai departe!Departe eu am venit,si oare cat mai de departe sa merg eu necontenit.Oare atunci cum va fi,cand eu drumul l-am sfirsit?Mai un munte mai un drum,mai o vale,si am sa ajung,pana voi ajunge sus.Departe,daca scriu din nou pe drum,sa stiti ca eu sunt si merg doar pe drumul cel lung.Romani 8:37-39 Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori,prin Acela care ne-a iubit.Caci sunt bine incredintat ca nici moartea,nici viata,nici ingerii,nici stapanirile,nici puterile,nici lucrurile de acum,nici cele viitoare,nici inaltimea,nici adancimea,nici o alta faptura nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu,care este in Isus Hristos.