Au trecut 5 ani…

Sunt 5 ani de cand esti printre stele,si in gandurile mele.Vei ramane vesnic in inima mea.Pan la revedere.ONE DAY AT A TIME.Lily of the Field What shall satisfy thy life,O Lily of the field?What shall balm thy pain,Shall Calm thy strife?For life is a smoke,a vapor,And thou,O precious Lily,Art of the fading field.In a twinkle,thy life shall disappear.To love,to hate,to scorn,To live,to die are thy paths In this variegated field.O Lily, that is why thou wast born.And thou,O Lily, art of the field,Bud,blossom,bloom,and all.Thy flowering season hath a reason,But in thy season,what beauty shalt thou yield?Take heed thy day,take heed thy way,Take heed thy all and all.Eternal glory or eternal shame,Where shall thy destiny stay? -Camelia Borcean-A trecut 5 ani de cand esti plecata departe,Camelia.Dar nici acum nu pot sa cred,ca ai plecat si nu mai vi.Uneori simt dureri si rani,dar incerc sa zambesc,poate o sa ma simt putin mai bine.Poate pot sa-nteleg ca nimic nu e la intamplare,si apoi uit ca ma doare.Uneori vreau sa uit toate tainele mele,toate tainele grele,ce le port peste vremuri,in gand,ca au fost,cand si cand,mai grele ca oricand.Uneori,adeseori,de multe ori,imi este asa de greu tot mereu,dar ma sfatui cu viata,sa ma ajute Dumnezeu la greu.Nici gandul nu poate vedea prea departe,de viata,de moarte,de ce?cum si cand?Totusi astept,sa mai vad o lumina,in sufletul ce-mi plange,si prezentul ce doare.De cand ai plecat,ma gandesc sa scriu o carte,dar de aici si pan la tine,se merge,dar nimeni nu mai vine.E asa cum e zicala,viata trece cu navala.Azi esti,si maine treci.Ori azi,ori maine,navala trece si peste tine.Ca om,gandeste,ti s-a dat o viata in lumea aceasta,bucura-te de ia.Nu putem fi stapinii vietii noastre,decat in masura in care ne stapinim noi insine pe noi.Nu te lasa dus de vant,caci vantul trece.Urmeaza-ti calea,tinta inainte,nu te lasa infrint,fii calm in suferinta,si ia aminte.Nu-ti risipi din viata,nici un minut macar,nu-ti da comoara scumpa,pe lucruri in zadar,nu-ti pierde al tineretii timp scurt.Nu merita sa faci risipa de timp si cuvinte,caci trec in graba anii tineretii,si ce a fost nicicand n-o sa mai fie.Nu face ca sa iti consumi trairea,cu dor ce trece si visari desarte,caci,la final,adoarme greu simtirea,si-un strat de lut de totul te desparte.Totusi,de vrei sa scrii,indreaptati gandul spre Cel ce-a scris cu degetul in piatra.El,Cel Dintai,a talcuit cuvantul,si viata a facut,si buna fapta.Sa scrii de frumusetea vietii,caci nu vor trece anii tineretii,totul mai minunat are sa fie.Pentru noi si pentru generatiile ce vor sa vina,pentru o viata buna,pentru un cer senin.Ce altceva s-ar mai putea face pentru o lume mai buna?Aminteste‑ti,ai o singura viata,doar una,ai fost creat pentru Dumnezeu.Sa faci un lucru bun,e de multe ori o risipa de timp,jumatate din viata o pierdem incercand sa descoperim ce anume sa facem cu viata.Viata nu e suficient de lunga ca sa o risipim.Viata ne ia cu navala,si la sfarsit vom da socoteala.Asa trece viata,ca si roua dimineata!Viata trece ca fulgerul,sperantele raman,iubirea se pierde,iar eu stau aici si plang.Ne vom vedea Camelia,la acele tarmuri,nemasurate,dar intortochiate.

Mi-e ochii atintiti spre rasplatire…

Am ochii atintiti spre rasplatire,dar toamna vietii vine,chiar si far de stire.Ce conteaza?Conteaza ca adrenalina mi-a pulsat,am cantat si am gustat din o noua aventura.Bine imi pare,vine toamna,si eu de toate am cantat.Vi s-a intamplat vreodata sa stiti un lucru dar sa nu stiti,chiar nici habar sa nu aveti despre celelalte?Astazi poate e asa,maine e altfel,e doar o zi care trece si prefer sa ma indrept spre soare.Suntem oameni,visatori,tot in functie de circumstanta.Natura este cu siguranta un cadou pe care de cele mai multe ori uitam sa il valorificam.Natura ofera atatea posibilitati simple de a clipi fericit,incat noi in ignoranta noastra le uitam.E o vreme potrivita pentru meditatie,cateva clipe de liniste sufleteasca.Lasa-ti sufletul mangaiat de venirea toamnei.Am nevoie de liniste,sufletul ma inunda.Timpul trece,iar eu mi-am incarcat sufletul cu energie,si m-am bucurat.Domnul sa ne ajute sa ne oprim si sa mai meditam la ce e in jurul nostru.Am inteles,cu inteles de inteles,de toate m-am ales,nu am avut nimic de ales,doar de cules.Cu drag v-am ales,cred ca ma-ti inteles?Am plecat la cules,de maces cu succes.Mergand la o plimbare,sa ma mai minunez putin de creatura lui Dumnezeum,mi-am vazut de drumul meu,si am inceput a medita,la lume,viata,cer si pamant.Am privit cu drag la cer,pentru ca mi se pare un loc desavarsit.Un loc unde este multa liniste,unde nu este aglomeratie,un loc unde oamenii nu au apucat sa faca prea multa mizerie.Daca ridici inspre cer privirea noaptea,cand gandul inca nu s-a dus sa doarma,ochii ti-i poti lasa plin de farmec al stelelor.Dupa ziua de mare trecere sa ma intorc acolo unde,pe totdeauna,voi aduna a cele stele.Privesc spre Cer cand inima mi-e trista,privesc spre Cer cand bat la usa cea inchisa.Privesc spre Cer cand ochii Tai zaresc,privesc spre Cer cand stelele zambesc,soptind ca vine ziua.Privesc spre Cer si-astept o dulce luminare,privesc spre Cer cerandu-ti indurare,sa nasti in mine simtirea impaciuitoare.Cand privesc cerurile lucrarea mainilor Tale,luna si stelele pe care le-ai facut,imi zic?Ce este omul,ca sa Te gandesti la el?Si fiul omului,ca sa-l bagi in seama?Dedic cea mai sublima postare de dragoste si compasiune pentru copii mei.Mai este inca de invatat,ivatam,invatam si iar invatam.Sa traim in dragoste si unitate,doar traind cate o zi pe rand,vei putea trai toate zilele vietii.Viata nu e o cursa,ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas.Ieri a fost istorie,Maine e Mister,iar azi e un Cadou.Bucura-te de el!Happy Labor Day,ca tare m-am spetit,cat v-am talmacit.

Numai El ma intelege…

Staruieste-n rugaciune,mai roaga-te,sufletul meu.Lasa-ti Raveca,grijile de-o parte,si roaga-te lui Dumnezeu.Zideste-te,sufletul meu,in partasia mea cu Domnul,El ma va intari mereu.Inchina-te,sufletul meu,uneste-te cu vesnicia,lauda-L pe Dumnezeu,si multumeste-I cu iubire,pentru Harul Lui.Ce bun ai fost,o Domnul meu cu mine!Nu sunt fanatica,sunt carismatica aromatica.Am venit sa ma afisez putin.Inchide-te in camara ta si spune-i Domnului,ce nu ai vrea sa stie nimeni,spune-i doar Lui.Daca as stii eu ce ma mai asteapta,dar nimeni nu stie ziua ce il marcheaza,doar sta si ofteaza.Si daca as putea stii,la ce ma mai intereseaza,ea ma intersecteaza.Vreau nu vreau,nu am gologani,si nici buzdugani,nu pot sa cumpar sanatate,daca eu nu am.Trebuie sa ma multumesc cu ce am,altii nu au nici ce eu am.Totdeauna ma uit in jur,nu vreau pe nimeni sa-i injur,eu nu ma jur ca nu o sa fur.Nu stiu prin cate m-ai trebuie sa trec,de toate ma pestrec,vrei nu vrei trebuie sa treci.Prin cate am trecut,eu eram moarta de mult,si cate am indurat,nu am cuvinte de explicat.Toate acestea m-au intarit,dar numai asa le-am acoperit.Nu stiu cat mai am de rezistat,lumea inca nu s-a terminat,multi sunt care au picat.Acum vorbesc despre mine,ca nimeni nu ma stie,chiar si Dumnezeu mai vrea sa stie multe despre mine.El atat imi lasa,cat pot eu sa duc pe cocoasa,si ma scoate El,din casa.Fiecare se intreaba ca si mine,Doamne ce mai vrei si de la mine?Sa ma curatesti,sa ma calesti,si tare sa ma otelesti.Omul cand moare nu sta pe fata,trebuie sa fie asezat pe spate,ca lumea sa il vada drept la fata.Nu vreau sa scriu sa va depresati,vreau bucurie sa va alintati,sa nu regretati.Mai am si eu zile,nu se desprind deloc de mine.Stiti ce este cel mai frumos,ca eu nu ma las jos,imi pun palaria si merg tot pe dos.Adica tot pe jos,ca sa uit cand sunt intoarsa pe dos.Ma mai bucur eu putin,nu beau nici palinca si nici vin,dar ar trebui sa beu,ca si in Biblie scrie,cand la om ii este greu,sa mai bea putin de vin,sa-l intareasca cand nu este cerul senin.Asa cum se zice,ajunge zilei necazul ei,tu dute si mai mananca niste mititei,sa te bucuri daca vrei.Multe vreau,si asi mai vrea,depinde de incercarea mea.Cred si spun cu tarie,le-am incercat chiar si vie,ca moarta inca nu am ajuns,eu sunt tot vie.Doar un pastel,am scris eu nitel,si plec sa fiu de otel.Colaborez,cu mine,si despre mine.Nu de multe ori viata iti scoate in cale,un talent la scris.Pentru cei care nu ma cunosc in virtual,numele meu este Raveca-aka-Eca,litera greceasca(R)cu care incepe cuvantul,ce denumeste sufletul,dar si pe acela care vorbeste,si celui ce stie sa asculte.Atunci cand nu scriu in lumea mea,in lumea reala,sunt un om ca toti oamenii,o femeie ce lucreaza si colaboreaza cu ea.Scriu de emotii,rodul imaginatiei mele din zorii zilelor,ca atunci cand scriu cu stiloul pe hartie,exact cum apare si pe blog,chiar daca unora li se pare ciudat.Imi plac fotografiile alb-negru pentru ca ma duc cu gandul la vremuri trecute,la emotii si melancolii,la timpuri pe care in graba noastra,nu le-am intelege,amintiri atinse de acea umbra desueta.De altfel am o fotografie care are peste 100 de ani,a apartinut strabunicii mele.De altfel imi place sa readuc tema timpului trecut in colaborarea emotiei din prezent.Scriu ascultand muzica,si aleg muzica dupa frumusetea unor cuvinte.Sunt versuri in cantece care mi-au scos la lumina amintiri de nedezlegat.Dincolo de scriere si colaborare,imi place ca ceea ce scriu sa transmita reactii de la lacrima inspre inima.Colaborez cu cuvintele care striga,desi nu sunt scrise niciunde,care sunt sapate in piatra si raman,din carne si din suflet.Eu sunt dintr-o bucata,am tras si la lopata,dar m-am saturat sa mai trag,inca o data.Fanatica nu am ramas,carismatica am invatat,sa fi bun curat cinstit,doar asa vei fi fericit.Am incheiat acest citat,carismatici nu fanatici carismatici.Sa nu va luati dupa mine,ci doar dupa Dumnezeu.”Ii veti cunoaste dupa roadele lor”Matei 7:16 Din neam in neam esti adapost,celor ce se incred in Tine.Tu vietii mele scut ai fost,cand vanturi au batut in mine.Toti avem o istorie,ne-am nascut dintr-o istorie,si vom lasa in urma tot o istorie.Istoria se repeta,dar cu diferite roluri,si diferiti oameni.Dumnezeu ne-a pus pe pamant cu un scop.O talmacire simpla pe intelesul tuturor,a prezentului ce ne framanta,si a viitorului ce trebuie construit.Savoarea memoriei sau tristetea amintirilor.Cele bune sa se adune,cele rele sa se spele.Eu vorbesc din pilde si proverbe.Stiti care imi e secretul,este accentul.Toti ma intreaba in gura mare,din ce tara vin eu,oare.La unii le spun ca vin din luna,la altii de pe alta lume,si le spun multe alte glume.Lectii multe eu le-am dat,dar nu stiu daca le-au stat in cap.Eu fac ce pot,cand nu mai pot,manc compot.Si acum pentru cei mari,vreau sa nu fiti golani,iar pentru cei mici,o sa cresteti voi,voinici.Cat pentru mine,sa mai scriu frumos,caligrafic,si mai bine.Iar pentru noi toti,sa traim frumos,nu prost.Cine are urechi de auzit sa auda,cine nu aude,sa-si cumpere unde.Continua sa visezi,continua sa crezi in frumos si omenie,si nu in ultimul rand crede intr-un viitor asa cum vrei sa fie,nu asa cum ti-e dictat.Istoria mea a fost asa:M-am nascut,am crescut,am produs,am cultivat,m-am cultivat,multe intrebari nu am aflat,dar eu tot am existat.Acum mult m-am transformat,si nu stiu cat timp mai am la indemana,sa fiu spulberat.Oricum istoria merge mai departe,chiar daca nu ai nici carte,de istorie toti avem parte.La istorie am invatat bine,dar nu te-am copiat.Uitam ca suntem facuti din particule de praf,aruncate in Univers,care e foarte pervers,si ne lasa cu fundul nesters.Omule educa-ti mintea,bunu-i bun,si prostu-i prost,si tot in pamant mergem chiar fara rost.Viata trece la oricare,nu vorbeste nici nu tipa,doar te pune la-ncercare,sa zbieri tu cat de tare,cand te doare.Ce dureaza,parc-o clipa,te coboara si te ridica.Aceasta a fost istoria mea.Inaltime,latime si profunzime.Aceste trei dimensiuni trebuie sa le avem.Nu te lasa folosit de nimenea,am experimentat-o pe pielea mea.Nu te juca cu viata ta,oricum,a mea,este cu totul altceva.Vorbesc despre viata mea.A ta,o sa o scrii tu candva,dupa placerea ta.Imi pare rau,este un moment greu,dar aminteste-ti ca o recidiva,este doar un obstacol pe parcursul drumului,nu inseamna ca ai esuat.Toate zilele de pana acum raman valabile,am invatat lucruri importante.Fii bland cu tine.Nu te pedepsi mental.Fiecare moment este o noua sansa de a spune „stop”.Numai Domnul stie toate gandurile mele,numai El ma intelege,si transforma in biruinta,clipele de suferinta.Vreau sa-ti spun amice,totul despre Isus,cum in El aflat-am prieten minunat.Nu exista prieten ca si Isus,chiar durerea mea cea mare imi luase,o ce prieten minunat!M-am gandit ca viata aceasta nu ne este data la intamplare.De prea multe ori uitam sa valorificam ceea ce avem,gandindu-ne la ceea ce nu avem.Ne facem prea multe griji,uneori chiar din lucruri inutile,uitam de unde am plecat si unde am ajuns.Si totusi cine suntem noi,de se indura in fiecare zi Dumnezeu de nevoile noastre?De ce oare aspiram mereu la mai mult si nu ne multumim cu ceea ce ne este dat.Ajutorul imi vine de la Domnul,care a facut cerurile si pamantul.Viata este un dar,pe care l-am primit fara sa il cerem,si care ni se va lua fara sa fim intrebati.Nu as fi putut intelege cantecul,daca nu l-as fi cantat,n-as fi inteles niciodata ce e plansul,daca n-as fi plans.N-as fi putut sa-nteleg niciodata ce e iubirea,daca nu mai fi iubit Tu.N-as fi putut sa-nteleg niciodata ce e ura,daca nu mai fi cuprins in dragostea Ta.Si n-as fi putut sa-nteleg niciodata ce inseamna mangaiere,daca nu mai fi mangaiat Tu.Acum,bucuria mea e mare,pentru ca le inteleg.Privind la bolta albastra,lucrarea Ta maiastra,Esti cel mai frumos,si nimeni nu-i ca Tine,maret si indurat,prin tot ce-ai creat,esti Doamne minunat!De atata maretie,sunt Doamne coplesita,cand razele de soare zambindu-mi bat in geam,ma alint in acea splendoare,si fericita eu exclam!Treziti-va,oameni,pe arca iubirii Isus e la carma.Caci Domnul vietii e gata sa vina.E drumul prea lung si prea greu,soptiti intre voi,adevarul,Isus e prietenul meu!Daca esti obosit si satul de viata ta si vrei sa traiesti fericit si bucuros in fiecare zi,atunci asculta sfatul Lui.Si lucrul cel mai bun dintre toate este ca toate se se vor termina.Eu sunt bine,sunt in bratele celui ce ma tine.Nu conteaza ce pozitie iei,conteaza sa mijlocesti pentru iei,sa fuga toti demonii din iei.Daca nu esti ok,priveste cerul,si dezleaga misterul.Nu numai azi,in fiecare zi,aveti grije de voi.Nu traim intr-o lume perfecta,traim intr-o lume in care suflete nevinovate platesc.Multi sufera de abuzuri,singuratate.Orice dezechilibru cauzeaza probleme greu de rezolvat.Daca nu te simti iubit,apreciat nu prea ai motive sa traiesti,iti lipseste forta de a te lupta cu provocarile vietii.Daca nu ai iubire in rezervor plutesti dus de vant pe valurile vietii si esti purtat incoace si incolo de circumstantele vietii.Poate ai fost neglijat,poate nu ai avut parte de iubire,poate nu ai fost dorit,poate ai fost criticat,poate ai fost alungat si acum stai descumpanit negasind o sursa de dragoste.In framintari,furtuni,dureri,se modeleaza,un cuget bun,curat,si atunci vei sti cu adevarat,aceasta-i fericirea.Desi intruna esti cu mine,si necurmat ma fericesti,ma arde dorul dupa Tine,sa Te patrund asa cum esti.Fa clipele vietii mele,izvoare prospete de har,ca sa tasnesti doar Tu din ele,imbelsugat pe orice hotar.Din Tine am venit iubire,si merg spre Tine neincetat,ca-n binecuvantata-Ti fire,e Dumnezeu cu adevarat.Sa iubesti nu e nimic.Sa fii iubit e ceva.Sa iubesti si sa fii iubit e totul.Iubirea nu se dovedeste,iubirea se simte.Iubirea o daruiesti,iar atunci cand o primesti esti fericit.Unul dintre cele mai grele lucruri in viata,este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta.Dragostea este una dintre cele mai puternice pasiuni,pentru ca ataca in acelasi timp tot corpul.Sunt multe lucruri in viata care iti atrag privirea,dar putine lucruri care iti atrag inima,urmareste-le.Inima simte lucruri pe care ochii nu le pot vedea si stie lucruri pe care mintea nu le poate intelege.Cerul,pamantul vor trece,Dragostea va ramanea.O zi trece,alta vine,si toata ziua in desteptare,pana trece greul cel mare.In fiecare zi ma imbarbatez,bine ca imbatranesc,ma mai inteleptesc.Cu gandul departe,la lumea ce ma desparte,ca o sa ajung foarte departe.Pe aleile straine,cant si cu suspine,ca sa-mi fie totul bine.De scris m-am saturat,la reculegere am plecat,ca soarta m-a amenintat,sa nu intru in pacat.Domnul sa fie in veci de veci binecuvintat!

Vorbeste Doamne,vreau eliberare…

Vorbeste Doamne,ca roaba Ta asculta.Cuvantul Tau,in Inima mea,in veci,nu Te uita.Nici dragostea,bunatatea si rabdarea Ta.Orice cuvant rostesti,si aceea ce imi soptesti,si imi spui cat ma iubesti.Vorbeste Doamne tuturor,da-ne sfinte povete,prin iubire si credinta,sa traim in pocainta.Acum,azi,si in timpul care vine,sa fim ca o mireasma,ce in inima ne bate.Vorbeste Doamne,ca robii Tai asculta.Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos!2 Tesaloniceni 3:5 Chiar daca-s fiu si nu sunt ciob,dar eu din dragoste sunt rob,si robul Tau asculta.

Ce fel de oameni ar trebui sa fim?

2 Petru 3:11 Deci,fiindca toate aceste lucruri au sa se strice,ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi,printr-o purtare sfanta si evlavioasa?Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul.Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca.Sa te asculte Domnul in ziua necazului,sa te ocroteasca Numele Dumnezeului lui Iacov.Sa-ti dea ce-ti doreste inima si sa-ti implineasca toate planurile tale.Domnul sa-si inalte fata peste tine si sa-ti dea pacea.Cuvantul lui Dumnezeu nu spune ca nu trebuie sa avem incredere unii in altii.Oamenii sunt limitati,de aceea,in situatiile grele ale vietii,sa apelam la Dumnezeu si sa nu ne incredem in om,mai mult decat in Dumnezeu.Da-ne ajutor in necaz,caci zadarnic este ajutorul omului.Stau si ma gandesc de cate ori am fost in necaz,si de cate ori am alergat la oameni.In urma unor experiente avute,am ajuns la concluzia psalmistului,ca zadarnic este ajutorul omului.Nu este prieten mai bun,nu gasesti un altul mai aproape,spune-I lui Isus acum.Noi oamenii suntem trecatori,suntem doar tarana si nu ne putem ajuta pe noi insine.Cand durerea e mare,in camaruta noastra,ne asteapta sa ne dea alinare.Mi-e greu,nimeni nu ma intelege.Invata sa mergi pe propriile picioare.Nu poti tot timpul sa astepti,oamenii nu vor fi mereu alaturi de tine sa te sustina.Aceasta este viata,astazi sunt de partea ta,maine impotriva ta.Cu cat ajuti pe altii,observi nevoile lor.Trecem prin viata,printre oameni uneori,cu o inima de piatra.Sfaturile mele par dificile,fie ca intotdeauna sa ai muzica si zambet in suflet.Fie ca muzica sa spele orice dezamagire,zambetul sa dizolve orice tristete,si dragostea sa usureze orice durere.Fie ca rana sa aduca intelepciune,si incercare sa aduca triumf.Si cu fiecare zi care trece,fie ca tu sa iubesti mai abundent.Fii binecuvantat si altii sa fie binecuvantati de tine.Aceasta este dorinta mea din inima pentru tine,sa fii binecuvantat!Eu iti urez o zi frumoasa si aminteste-ti ca esti iubit,esti important,si ai valoare.1 Corinteni 15:19 Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos,atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!Viata mi-a daruit timpul si prezentul.Am sorbit cupa,am pretuit viata si lumina.Fii mai preocupat de caracterul tau decat de reputatie,pentru ca de fapt caracterul te defineste,in vreme ce reputatia este doar ceea ce cred altii.Chiar acum am fost pusa in situatia de a categorisi oamenii cu atentie.Oamenii care sunt oameni,si oamenii si atat.Inainte de ajunge la concluzia ca unii oameni sunt oameni degeaba.Dupa o introspectie am concluzionat,pentru a nu stiu cata oara,ca totul in viata se intampla cu un scop,chiar daca repercusiunile sunt aparent devastatoare.Aparent spun,pentru ca totul in viata este un test.Orice situatie,ne invata sa ne descoprtim reactiile.Tot timpul in viata,suntem obligati sa intalnim oameni care echivaleaza cu un sac gol.Dar intorcandu-ma la oameni,nu ca nu as fi vorbit si pana acum,cred ca unii oameni prefera cu usurinta sa judece exact ce nu-i priveste.Le este mai usor sa deschida gura judecand alte persoane,decat sa-si rezolve propriile probleme.Suntem judecati dupa felul in care mergem,dupa felul in care vorbim,dupa felul in care gesticulam.Citeste mult,dar nu multe.Din ce in ce,mai multe relati virtuale,insa din ce in ce,mai putine prietenii trainice si de lunga durata.Decat mult si prost,mai bine putin si bun.Din zorii zilei mele,in lume eu m-am dus,culegator de spice,in drumul ce eu l-am strabatut.In fiecare dimineata,ma gandesc la o noua viata,cum pot eu sa-i fac fata.Din zorii diminetii,pana la sfarsitul vietii,cu Domnul eu calatoresc!Din zori de zi cand ma trezesc,smerita ma aplec la cruce,si fie drumul cat de greu,e asa usor cu Isus.In oglinda m-am uitat,cand am vrut sa-mi spal fata,si am vazut ca-mi trece viata.Eu cu zambetul pe fata,m-am bucurat de inca o dimineata.Chiar daca imi trece viata,nu conteaza cum mi-e fata.Cand anii batranetii,te apasa tot mai greu,si astepti zorii diminetii,pentru anii ce mai trec,sunt dator si se cuvine pentru viata eu sa multumesc.Experienta m-a invatat sa inteleg ca majoritatea lucrurilor de care ne ingrijoram nu sunt de importanta eterna,dar trebuie sa avem credinta sa privim in sus.Dar ma linistesc cand mai vad o minune.Ma inviorez cand ascult o cantare.Mi-am zis ca la batrinete ma voi feri de patru lucruri,nu ma voi plinge ca nu mai sunt tinara,nu voi da sfaturi nimanui,nu voi invoca mereu experienta mea,si nu voi povesti de o suta de ori acelasi lucruri.De bine,de rau,le respect.Exista infringeri care nu coboara,ci inalta,exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns,ci pentru a auzi intrebarea.Imi dau seama ca lucrurile nu se vor indrepta in cursul vietii mele.Avand o privire vaga despre ceea ce se intampla,necazuri si toate pe nedrept.Sa nu uitati,respect,pentru viata!Trecutul nu il mai poti schimba,trecut,e la trecut,ce a trecut,nu mai vine,noi trebuie sa scapam de rusine,si sa invatam lectia,sa traim,azi,maine,si cu Dumnezeu inainte.Trecutul e istorie,noi ramanem in memorie,pana ajungem in glorie.Deci,ce fel de oameni ar trebui sa fim noi?1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin si duhul vostru,sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi,fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

A 56-a Conventie Romana la Chicago…

El e inceputul,si de-atunci ai fost vazut,cand a fost creat trecutul,Dumnezeu te-a cunoscut.Nu e nicio intamplare,Te-a facut a Sa creatie.De la El avem credinta,vesnic binecuvantata.De la El avem Cuvantul,cu privire la trecut,El ne da discernamantul,marelui necunoscut.Si-n final,sa nu va temeti,fiindca Domnul va iubeste,folositi-va credinta,si Isus va foloseste.Si ce frumoasa este credinta,cand prin credinta noi vom trai,chiar de ar arde lumea in flacari,noi prin credinta vom birui.Credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.Sa ne ajute Dumnezeu sa o pastram.2 Corinteni 5:7 pentru ca umblam prin credinta nu prin vedere.Iuda 1:3 Preaiubitilor,pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste,m-am vazur silita sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna.

Credinta mea e in Dumnezeu…

Uimita de atata maretie,ce am gasit-o Doamne doar in Tine.Ma intreb ce-as fi fara de Tine,in viata acesta de suspin?Credinta,pacea dragostea,ce le-am primit din mana Ta,pentru nimic nu le-as schimba.Isus esti fericirea mea.La Calvar pacatul mi-e sters,la Calvar eu har primesc.La Calvar,maintuire am in dar,iti multumesc Isus pentru Calvar.Cine sunt eu sa pot intra,Doamne in Imparatia Ta,nu merit si nu voi putea Sa-Ti rasplatesc iubirea Ta.Dar pot sa spun la toti Isus,de harul dragostei nespus,ce se gaseste-n jerfa Ta,veniti si voi la Golgota.Merg incet,tot mai incet,catre sfarsit,dar drumul ma provoaca sa merg mai departe.Merg mai departe,in urma mea ramane cararea.Timpul nu promite nimic,nici ca merge nici ca sta pe loc,el tot merge.Nu incetineaza pentru nimeni.Daca noi ne oprim la doua,timpul ajunge la noua,si merge chiar si cand ploua.Pa tata meu l-o chemat Ioan,dar io spus Nica,iar mie mi-a spus,randunica.Am multe povesti cu tatal meu,bune si rele,triste si vesele,dar toate au ramas in vesele.O sa scriu mai multe,cand o sa merg cu fratii mei la munte,si io o sa le scriu de pe-o punte.Am fost la munte si toate le-am scris aici pe frunte.Cand tatal meu se enerva,mama mea-i zicea asa,baga-ti pumnul in gura si taci.Iar el se enerva si mai tare,si-i zicea inapoi,asa.Arda-le jarul focul lor,ca ma arde pana mor.Si eu stateam ascunsa sub masa,dar nu intelegeam nimic.Cand am crescut mai mare,am inteles multe lucruri,si cu subinteles.Amandoi sunt plecati acolo sus,iar eu acum mi-am propus,sa spun ce am de spus.Vorbind cu o matusa,am depanat multe amintiri.Amintiri care nu le uit pana mor,amintiri de dor,si de multe ma infior.Multe ar mai fi de povestit,dar totul este sigilat.Acum doar eu m-am desteptat,am cam intarziat,dar le-am rezolvat.Mai bine mai tarziu,decat niciodata.Urcam in viata,si tot noi trebuie sa coboram,o data.Exista un timp pentru toate.Unul le are pe toate,iar altul se da tot pe coate.Prin credinta inainte,numai asa vom avea biruinta.Cand ajungi la o varsta de,nici nu-ti mai pasa,oricum esti legat doar cu un fir de ata.Si cand ata s-a rupt,ai picat brupt rupt.Atat traieste omul,cat rezista.Am rezistat,pe pielea noastra s-a aratat.Gandindu-ma la calea vietii in ce directie a mers,si unde mi-a fost dat sa ajung.Pe aripi de vant in zbor,in mangaieri si framantari,in liniste si furtuna,am incercat,dar,am ajuns ne buna.Am ajuns in mijlocul furtunii,si am cules tot plansul lumii.Toti avem drumul nostru in viata,o zi mai frumoasa,alta cu ceata,fac parte din viata.Altii gasesc numai tristete,iar altii invata povete.Cand toate ma ajunge,dureri si necazuri,eu fac hazuri,sa uit de necazuri.Nu ma cert cu timpul,traiesc cu momentul,si-mi controlez temperamentul,sa-mi lucreze tratamentul.De mult am invatat,ca timpul nu sta pe loc,cand te bucuri cel mai bine,te lasa cu buzele fripte,si iti zice,descurca-te bine.Ma bucur de un moment,nimeni nu-mi face nici un monument,dar trebuie sa fiu foarte atent,in acest moment,traiesc doar un moment.Scriu randuri din o multime ganduri,doruri din vanturi,si versuri din visuri.Vorbesc cu natura,si scriu tot ce in suflet aleg.Scriu gandul,de a fost frumos,si astern in taina,ce sunt azi,si ce ieri am fost.Mai astern anotimpuri printre ganduri,si le scriu aici in randuri,pentru atunci cand te mai plictisesti.Randuri,randuri,toate din ganduri,cand mintea mea mi-o trezesc.Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie.Imi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,dar aveam umor,iar in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut,cu gandul ce eu l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Nu ma prefac,traiesc sa nu tac,plang si oftez,si rad cand nu mi-e pe plac.Sa mai ies din robie,zambesc cand sunt in amorteala,si sa ma bucur cand cad de oboseala.Ma trezesc de dimineata,cu tableta drept in fata,si ma chinui sa gandesc,ce sa va mai pregatesc.Bucurati-va voi fratii mei,nu lasa sa treaca vremea,iubeste viata.O viata avem,sa nu o pierdem,sa ne bucuram de ea.Inchide ochii si zambeste,iubeste pe indelete,pana nu se vestejeste.Viata e ca un trandafir,mai are si spini,dar mirosul te inveseleste,chiar si te inebuneste.Sa luam tot din natura,ce e bun,ce nu,e zgura.Mult nu mai am,doar un rol,sa ma rostogol,peste pamantul domol cu namol,pana mor.Sunt doar un rol,de actor iubitor,nemuritor.E drumul meu,e viata mea,e timpul incrustat in amintiri.A fost o clipa,poate un veac,si ranile din piept,inca mai cresc.A fost usor,a fost si greu,asa a fost si viata mea.Si daca lung sau scurt prin lume imi va fi drumul,si cat de greu ar fi destinul,pan m-oi risipi pe drum ca fumul,am sa-i multumesc lui Dumnezeu.Strang din dinti si merg catre sfarsit,am plans,am ras,si nu mi-a fost tot una,am ispravit.Sunt tot mai aproape,de Cer!Credinta mea eu o zidesc,pe-al Domnului Cuvant ceresc.Ca spuma toate vor pieri,Hristos ca Stanca-n veci va fi.Zidesc pe Stanca,pe Hristos,nicicand pe malul nisipos.Desi-i ascunsa Fata Sa,cu mila ma va-nconjura.Si orice vifor de-ar veni,pe Stanca sigur eu voi fi.Cand vin primejdii pe pamant,eu sunt scutit prin legamant.Chiar toate de s-ar clatina,Hristos ramane Stanca mea.Iar cand Isus va reveni,Neprihanirea Lui va fi,chiar haina-n care voi luci.Ca pasarile migratoare,si eu,emigranta ma numesc,mereu catre tara cu soare,prin valuri si vinturi pornesc.In urma-i furtuna pentru totdeauna,inainte e tara si soarele cald,cetatea de aur cu porti de safire,cu strazi aurite si cer de smarald.Aicea imi las colivia,si cuibul de vreascuri uscat,inainte privesc vesnicia,si locul spre care am plecat.Si nu ma voi pierde in larguri,pe-oceanele pline de nori,in fata se vad trei catarguri.Credinta,nadejdea,iubirea,ma poarta cand am obosit.Caci Domnul e totul,marirea,si soarele fara asfintit.Sunt un pribeag pe acest pamant,un calator spre tara mea,dureri si boale si primejdii,strabat mereu in calea mea.Eu merg spre cer,trec peste orice in drumul meu,si in curand voi trece Iordanul,si voi intra in caminul sfint.Trudesc,caci grea mi-e inaintarea,ma lupt sa biruiesc mereu.Un foc nestins ma cheama acasa,e dorul dupa Dumnezeu.Imi voi parcurge calea toata,si voi ajunge-al meu sfirsit,primita voi fi cu bucurie,acasa cand voi fi sosita.Voi lepada a mea povoara,nadejdea mea nu o sa moara,nadajduiesc in Cel prea sfint.Si voi intra in odihna Sa.Credinta mea,e in Dumnezeu.