Te venerez Raveca…

Expresia"te venerez"inseamna,te cinstesc,te pretuiesc,sau te respect in cel mai inalt grad,provenind din,latinescul"veneror".Cand cineva spune acest lucru,exprima o admiratie profunda,o pretuire,sau un sentiment de adanca reverenta.Mai arata si o recunoastere a valorii deosebite a unei persoane.

Plang doar in batista…

Nu sunt trista,sunt optimista,doar plang in batista.De ce mie,de ce asa?Merg mai departe,pana se vindeca mana mea.Domnul sa se indure de ea.

Nu sunt luata de pe strada…

Nu sunt luata de pe strada,am avut o mama draga,care m-a purtat in rugaciune,o viata-intreaga.Sa avem grije de noi,pana mai putem,daca nu,ne imputem.In zilele ce mi-au mai ramas,vreau sa binecuvintez,decat mila sa cersesc.Numai Domnul e cu mila,ca nu vreau sa ajung la mila nimanui.M-am rugat Domnului,acum nu e de ras,e de plans.Unii vrau pe una,altii pe alta,si in ziua de azi,nici nu-i de mirare,pe cine m-ai alegi.Iar cu rasul,unii nu se mai pot opri de ras,iar altii nu se mai pot opri de plans.Si am vazut ca si aceasta este desertaciune.Unii se drogheaza si vorbesc ei singuri,iar eu nu ma droghez si tot vorbesc singura.Modul de viata e diferit pentru unii,si diferit pentru altii.Dar nici aceasta nu conteaza.Si atunci ce mai conteaza?Chiar,parca nimic nu mai conteaza in viata asta.Am vazut chiar acum pe unii,cum dorm pe strada,pe o bucata de carton,si stau fara grije in sion.Am vorbit cu unii azi,si de dimineata si pana seara,numai intru-na sunt nemultumitori.Acum e frig,de ce e asa frig?Acum e tare cald,de ce e asa cald?Si intru-na nemultumiti,vezi sa nu ma zici,ca nu-s de lipici.Si eu le-am spus,bucurati-va cu ce aveti,pana mai aveti,ca de nu o sa vedeti si stele verzi,si cai pe pereti.De una,de alta,nu fac eu plata.Nu suntem de ras,dar de plans,cu indeajuns.Acum chiar ca o sa ma rog Domnului,si mai mult,sa nu ne pedepseasca mai mult.Eu tot ma rog,ca un neghiob,sa nu fiu un orb.Ajuta-ma Doamne,sa vad bine,sa ma vad si pe mine.Dar ma rog si pentru voi,sa fiti mai tare ca noi.Daca acum m-am rugat,nu am uitat de unde am plecat,si multumire eu am de dat.Multumesc pentru noi,multumesc pentru voi,multumesc ca inca nu suntem goi.Cu multumire inainte pentru Domnul Parinte,cu multumire inapoi,pentru tot ce El a facut pentru noi,si cu multumire neancetat,chiar daca noi nu am meritat.Acum as pleca,dar pa voi nu v-as lasa,dar nu sunteti in palma mea,si de aceea eu va las,sanatatea sa v-o pastrati,dragostea si iubirea,multumirea si infaptuirea,fie-va tinta mereu,ca vom ajunge cu totii o data la Dumnezeu.Dupa cum v-am zis,ori de ras,ori de plans,toate isi au timpul la locul lor.Cateodata mai fac haz de necaz,sa nu stam incruntati,va vreau inseninati.Acum plata e a Domnului.Cu Domnul inainte,sa avem zile sfinte,ca zilele triste ne scoate din minte.Pe drumuri de rastriste si jale,am scris postarea mea aici in vale,ca toate pe noi vin agale,si ne lasa cu jale.Ma rog fara incetare,si multumesc chiar daca ma doare,stiu ca Dumnezeul meu e mare.Priviti in departare,si cantati o cantare.Binecuvantarile de sus si de jos,sa ne fie la toti de folos.Acum nu vreau sa scriu de oua,doar pentru generatia noua.Sa nu te faci ca ploua,nu e roua,e o flora.Ce generatie noua,ca ne parasuteaza din doua,si chiar ca o sa stam cuminti ca pe oua.Asta este generatia,a venit si inflatia,nu stiu daca mai avem si gratia.Generatia ca generatia,dar distractia te distruge ca ficsatia.Acum nu vreau toate sa-mi steie in mate,le scot aici pe fate,ca nu le tin in brate.Generatia se duce,dar noi o sa le platim bine,cand ne macina mai bine.Nu stiu ce sfaturi sa dau,ca am si eu un cap,si pe el tot imi dau.Ce folos de toata truda,daca generatia a ajuns ca luda,si nu poti sa iei nici ruda.Ce scriu nu e delicat,nici important,dar e de strigat.Ajunge omul si pe luna,ori la luna,dar de generatia asta,nimic nu e,e tot nebuna.Generatie iubita,fii mai limpezita,ca vei fii nenorocita.Daca nu vreti sa ascultati,pe maini bune eu va las.Dumnezeu cu indurarea,sa ne scape din pierzarea,fardelegilor tarzii.Doar ca o dare de resemnare,stiu ca si lumea asta e foarte mare,vreau sa stau mai mult pe picioare.Doresc generatiei de acum,malai si un drum bun,si fiecare sa stea la locul lui.Cu iubire pentru generatia noua care vine,ca nu cred ca alta generatie mai vine.Dar daca mai vine,si eu sunt plecata cu bine,va doresc tuturor mult spor in viata,si sa auzim numai de bine.Generatie,eu ma rog pentru gratie,sa ai vibratie!Esti un pui de om,dar maine esti om,si ai sa cazi ca un pom.Generatie noua fii pregatita,te asteapta o zi deosebita.Eu m-am rugat,te-am indrumat,valea,am terminat.Sa avem grije de noi,eu nu sunt luata din gunoi,sunt fica de Rege,si Domnul ma alege.

Acum,chiar acum…

A picat pomul lui Camelia.Sunt 5 ani de atunci,pe 9 Septembrie 2021.Glendale-Arizona.

Voi continua…

Voi continua,sa merg pe calea mea,chiar de crucea imi este grea.Dar povestea va continua.M-am oprit la coltul strazii,sa privesc la firul ierbii,si despre iarba nu stiu nimic,doar ca e un fir asa de mic.Iarba creste si se usca,vine altul,o calca si se duce.Dar din departare,zari o floare de violeta culoare.Si m-am gandit imediat la copilarie,si am scris de floarea mea,movie.Floare,pentru tine,toate as da,si cu tine as tot sta.Cand pe aleea florilor umblam,si la umbra pomilor mai stateam,ma gandeam tot la Rai.Ascult cantari,povesti si poezii,de unde pot eu sa ma inspir.Multe sunt din lacrimile mele,si pvestite de pe drumurile mele,ca de n-ar fi ele,cum as mai cugeta pentru dorurile mele.Pe la colturile strazii,am vazut si mult pustiu,dar nu de astea vreau sa scriu.Pustiul e in lume,dar poate fi si in noi.Despre pomi,flori,pasari si pietricele,ca sa-mi amintesc de ele,de fiecare data cand trec pe langa strazile mele.Cine au inventat strazile,s-au gandit ca ele sunt bune,sa te plimbi cu drag pe iele.Si pe la ape as umbla,sa-mi spele si mintea mea,si de dureri sa pot scapa.Amintirile raman,si drumul e batatorit destul.Iarba s-a uscat,floarea s-a imoiat,pomul m-a ubrat,pasarea mi-a cantat,si eu la viata am tot meditat.Din noi si din nou,cu mine la sfat am stat.Fiecare om seamana ceva.Cuvintele pe care le rosteste,faptele pe care le face,sunt seminte raspandite zilnic,care nu se pierd fara urme.Ele ajung sa incolteasca,sa creasca si sa se coaca pana la seceris.Nu va amagiti,Dumnezeu nu Se lasa batjocorit,caci ce va semana omul,aceea va si secera.Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul!Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau,nu se teme de caldura cand vine,si frunzisul lui ramane verde,in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca rod.Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul,intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat,ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii,cand vine fara veste nenorocirea.Ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere.Singurul om in care trebuie sa ai incredere absoluta esti tu si Dumnezeu.Este inceputul unei povesti al carui autor sunt eu.La inceput a fost o provocare,apoi a devenit o vindecare,o simpla terapie.Nu putem rupe radacinile,pastram credinta parintilor,intelepciunea si aventurile bunicilor.Am invatat multe despre viata,din care astazi mai am de invatat.Anii trec,oamenii se schimba,ne maturizam,schimbam puncte de vedere si mai ales suferim.Omul e ca pomul.Pomul se cunoaste dupa roade,iar omul se cunoaste dupa fapte.Cand sunt slaba,ma fac tare.Azi am mancat hrana tare,sa ma tina pe picioare,chiar daca viata vrea sa ma doboare.Eu nu cedez,eu reflectez,la viata si la ce lucrez.Asa ma bucur zi de zi,chiar si de zilele-mi sunt pustii,eu stau departe de prostii.Cred ca voi m-ati inteles,ziua buna sa aveti,sa fiti tari sa va rugati.Bucurie,fericire,o inima in lumina,si o viata cristalina.Din tot ce am invatat din viata,este ca te pune si pe o suta de ace.Am crescut cu cei sapte ani de acasa,dar azi maine o sa ajung la saptezeci si sapte,daca nu o sa cad pe spate.Respectul si omenia,asta mi-a fost simbria si mandria.Multe nu am acumulat,ca viata mi-a tot luat,si tot in restrictie am ramas.Dar daca,si cu parca,va veni si o barca,o sa ma fac ciupearca.Eu am trait copilaria,si am rezistat militaria.A fost si greu,putin usor,dar le-am scris acum eu din pridvor,pana nu mor.Ce conteaza anii,daca nu ti-ai trait traiul,si nu ai mancat malaiul.Am gustat putin din fiecare,sa se ajunga la fiecare.Cateodata imi pierd controlul,dar ma inregistrez cu magnetofonul,si-l trimit cu casetofonul.Acum stiinta a avansat,le pun pe u-tube si tic tok sa nu ia foc.Nu am crezut in multe,dar acum ma sui pa munte,cu dronul si avionul,te vad din frunte,pe FaceTime.Si daca o sa mai am harul ca si talharul,o sa ma duc si cu magarul.Multe am crezut,si nu le-am vazut,multe cred,si tot ma pierd.Asa ca,nu-mi ramane altceva de facut,decat tot sa lupt.Viza vi de viza varza,sta o barza si eu o breaza.Viza vi de zarva manc cureci,sa aud bine la ureci si sa nu fac zarva cu ghiveci.Cand viata pare nedreapta,tu sa-ti amintesti.Tu esti cel care trebuie sa depuna efortul,Dumnezeu iti arata doar calea.In viata nu conteaza unde te afli,ci pe cine ai alaturi.Unele zile trec fara sa lase nici o urma,alte zile ne amintim o viata.Cand viata este nedreapta,tu mergi tot dreapta,si jigodia se indreapta.Totul ramane in istorie,fa din esec victorie.Victoria este mai dulce atunci cand ai cunoscut si infrangerea.Succesul inseamna sa mergi din esec in esec,fara sa iti pierzi entuziasmul.Multi lucreaza,dar putini gandesc.In ciuda tuturor problemelor,vom fi raniti de nenorocirile care vin,fara sa vrem.Problema este rezolvata,cand nu sunt revoltata si dizolvata.Tot incerc sa ma inteleg,pana mai pot sa ma dezleg.O buna lectie de morala,este nu aceea in care ni se predica valorile,ci aceea in care ni se arata cum sa practicam virtutile.La ce e buna viata?Trebuie doar s-o traiesti!Eu voi continua sa scriu,si sa cant,pana imi iau avant.

Va urma…

Va urma,si ce va mai urma?Ori se va curma,si se va termina cu greutatea grea.Nu mai am nici o parere,nu raman cu parere de rau,ca m-i se face si mai rau.Am avut o viata,ca si mierla,cand canta cu durere.Aoualeu si ce durere,s-a topit tot in tacere.Cu ani si ani in urma,nu am mai putut,nici sa strig.Zeci de ani au tot trecut,dar nu pot sa ma zauit,ca tot ma uit.Am si azi multa durere,si nu mai stiu unde pasesc.Bucurati-va,si traiti cu placere,ca pana la sfarsit,oricum toate piere!Toate si totul din interes,lumea umbla pe invers,dar eu,nimic nu am inteles.Nu-mi trebuie bijuterii,daca nu sunt apreciata nici bijuteriile nu ma dezmata.Eu sunt inca vie,traiesc si fara bijuterie,nici nu le tin in cutie,ca nu au valoare pentru mine.Pentru mine,eu cred ca sunt o bijuterie,dar nu stau toata ziua in lengerie sau in sufragerie.Dupa cum se stie,ce e o bijuterie,nu se pune pe farfurie.Sa te recunosti cat valorezi,nu e neaparat sa porti si o bijuterie,eu stiu cat valorez,si ma respect chiar si fara bijuterie.Nu zic ca nu e frumoasa o bijuterie,pe mine nu ma imbie,eu sunt nascuta o bijuterie.Calitatea nu cantitatea conteaza.Nu sunt deloc impotriva,sunt de-o potriva,daca o folosesti,sa te simti si bine.Eu vreau sa ma simt bine,nu am nici o bijuterie pe mine,lacrimile-s diamantele mele,si durerile bijuteriile mele.Doar acestea mi-au format viata in bijuterie si perle,sa ma falesc si eu cu ele.Valoarea mea e unicat,de diamante tot am dat.Sunt o femeie bogata,inima mea e curata.Voi aveti valoare,chiar si cu o floare,daca stiti sa stati drept in picioare,si nimeni sa nu va doboare!Doar cu o floare,viata e tare ametitoare,si amagitoare cand nu are nici o culoare.Ce sa va doresc mai mult,de cum esti tu acum.Cred ca mai inteles,mai dau eu gres,dar fara interes.Daca vrei lume cu interes,trebuie sa mergi pe un sens modest,fara pervers,si fara test de intravers,ori faci un vers,de mare interes.Versul l-am scris aici,nu fac nimic de interes,sau cu interes,vreau numele,sa nu-mi fie sters.Acum am inteles,exista toate cu sters.Ce va urma,va urma,si va merge pe urma mea.What’s NeXT in text?Va urma.

De voie,de nevoie,am voie…

Pierduta in tacere,o raza de lumina imi lumineaza sufletul imers,dar tot din mers.De voie,de nevoie,am voie,sa stau langa un copac,barzele si ratele,imi canta,si eu scriu,despre un unghi de langa lac.Cand ma uit din unghi obtuz,parca totul imi este confuz,dar privind din unghiul drept,am inceput sa ma destept.Si printr-o ureche de ac,am inceput din nou sa tac.Fac umbra la pom,ori pomul imi face umbra mie,si cant de veselie.Din slove am ales micile cuvinte,ca si furnicile cuminte,si am vrut sa umplu cu ele,celule de molecule in pendule.Mi-a trebuit un violoncel,dar nu am gasit nici un brotacel,sa cante nitel.Pe o foaie de trestie,canta o lacusta,ca era prea ingusta.Cimpoiul si vulpoiul,a crezut ca eu sunt musuroiul,dar i-am prins cu valaul.Farmece nu stiu sa fac,de-abia stau,si ma uit la gandaci.Ma strecor putin prin apa,ca un fir de ata,ca nu vreau cel rau sa ma inhate.Vai ce viata,sa fii de gheata,si sa nu poti fii isteata,si salciile ma agata.Voi reveni din nou la viata,ca sunt creata,dau in albeata,spatele nu ma lasa,dar vreau tot viata!Multumesc Bunului Dumnezeu,ca am ajuns pana aici,dar cu greu,incet,incet,m-a impins numai El!O zi minunata,scaldata si baltata,dar binecuvantata!De voie,de nevoie,am voie,sa fiu frumoasa.Incercand sa gasesc raspunsuri intrebarilor,am voie,si nevoie sa fiu cu voie.Tind sa cred ca de fiecare data,pe masura ce inaintez in varsta,raspunsul meu va fi altul,asa cum de fiecare data cand imi vine in minte intreabarea,si reusind sa ma surprind eu pe mine.O alta intrebare de gandire era aceea.De ce ti-e frica in viata?Nu,nu este vorba de moarte,de ea nu mi-e frica.Raspunsul e,de oameni.Da,de oameni.Ma sperie foarte tare caracterele atat de diferite,mentalitatile oamenilor.Cu rabdare,treci si marea.Sa aspiram intotdeauna catre fericire,fara probleme si intrebari,pentru ca intr-o zi o vom gasi,ca oriunde am fi,si prin orice greutati am trece,acelasi Dumnezeu ne vegheaza pe toti.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu tot eu.As vrea sa fiu ce n-am fost ieri,si nici cand inainte,sa nu m-abat spre nicaieri,din drumul vietii Sfinte.As vrea sa fiu ce altii nu-s,mergand in viata spre apus,in timp spre vesnicie.Aproape-as vrea sa fiu oricand,de cei ce trec prin lume,dar si de cei cazuti din rand,ranitii fara de nume.As vrea sa fiu un simplu glas,atat,e tot ce mi-a ramas,si as vrea sa fiu ceva,o raza de lumina.Sa duc lumina undeva,si sa ma-ntorc in Soare.Am voie,dar mare grije,de voie si nevoie,in toate.