Si eu scriu,de-ale mele…

Ziua Mondiala a Scriitorilor este sarbatorita pe 3 Martie.Traditia vine din anul 1986 si a fost infintata de Congresul International al Clubului PEN.Scriu una buna,zece rele,asa cum sunt si zilele mele.Nu am multa carte,dar am o Carte,care mie imi face parte,sa stau de-o parte,ca sa ajung departe.Luati in mana Biblia divina,Carte in lume asemenea ei nui,ea stampara durerea si o alina,si ne invata sa fim mai buni.Lasa sa lumineze raza ei cea sfanta,in orice loc aici pe acest pamant,cel ce citeste cu inima franta,sa se intoarca,si sa nu faca pacate,nicicand.Ea da odihna celor osteniti,si ne imbraca viata in lumina,vindecand rani si orice suferinti.Un gand curat,pastreaza-ti cugetul curat si vei avea bucurie.Fericirea sufletului nu ar avea curcubeu daca ochii nu ar avea lacrimi.Cand te asezi pe genunchi sufletul ti se urca la cer si cerul iti coboara in suflet.Se spune ca un invatat s-a apucat odata sa scrie o carte despre soare.Spre acest scop,a strans o gramada de carti,si le studia noptile la lumina unei lampi.Ce faci,ii zise un prieten aflandu-l in acest studiu,te-ai apucat sa studiezi soarele noaptea,la lumina unei lampi?Lucrul acesta se poate face,numai ziua,privind soarele si binefacerile lui.Cam asa stam si cu intrebarea despre Biblie.Carti intregi de-am scrie noi despre Biblie,de ar citi cineva nu va putea afla acest lucru,pana nu va gusta din binefacerile ei.Gustati din izvoarele darurilor ei,si vedeti ca ea este Cartea lui Dumnezeu.Incerc sa va conving,ca negru-i gri,si gandurile mele,cenusii.Rastalmacesc cuvintele ce altii l-e scriu,si caut si alte intelesuri.Multe sunt aruncate vorbe-n vant,dar vreau sa cred ca cele scrise,nu au culoarea gandului meu.Si tot mai caut,cuvinte din culise,sa stiu mai mult,ce contine in cuvintele rastalmacite.In lumea asta,se scrie hartie kilogram,dar minte nu gasim un gram,ca tot ce trece peste gram,se numeste miligram.Invidia n-e separa,n-e dezbina,si talentele n-e pun sub ghilotina.Multi sunt genii,si se proclama in milenii,si se lauda tare intens,chiar daca nu au nici un sens.Unii chiar si n-e jignesc,si la cap n-e tocacesc,dar tot nu au nici un inteles.Daca nu ma-ti inteles,eu am scris cu totul invers,sa nu fie pervers.Te trezesti de dimineata,si nu mai stii,ce-o mai fii,iti cade si tigla de pe casa,drept pe masa.Azi e una,maine alta,si asa ne dam de-a roata,toata viata.De-o fi una,de-o fi alta,toate le luam de-a roata,ca asa n-e este soarta,se invarte ca si roata.Asa in fiecare zi,chiar daca trec si prin prostii,eu imi fac timp si sa scriu.Nu vreau sa scriu de prostii,vreau sa scriu doar de bucurii,dar nu sunt numai bucurii,mai dam cu capul si in prostii,si apoi ne suim si in vii.O dimineata insorita,si e tare implinita.Chiar si cu o fotografie,am facut-o sa fie vie.Nu scriu cand sunt in sicriu,subscriu ce altii scriu.Si eu pana mor,tot o sa scriu.Scriu pentru-ca gandul m-a impins sa scriu.N-am sa uit niciodata prin ce am trecut,spunea regele in cartea,"Alice in tara minunilor".La care regina ii raspunde:Ba ai sa uiti daca nu-ti notezi undeva!Ma folosesc de acest citat ca sa te conving sa pui pe hartie tot ce-ti doresti sa faci cu viata ta.Scriu pentru cei curiosi,poate doar ajut sa gaseasca mai usor drumul spre raspunsuri.Scriu pentru barbati care stiu sa planga,nu pentru cei care-si fac femeile sa planga.Scriu despre ce vad,ce aud,ce simt si despre ce pot schimba,macar in lumea mea pe care o povestesc.Am senzatia ca pot muta intr-un om cuvintele pe care le scriu,astfel inca sa-l obsedeze.Am inceput sa scriu din placere,si un refugiu in care ma regasesc,si ma linistesc.Am inceput sa scriu si din nevoie.Din nevoia de a ma exprima,de a transmite si celorlati mesaje,trairi si sentimente,mai putin intense,ori cumpatate.Scrisul inseamna sa citesti si sa asculti,nu doar sa spui o poveste.Scrisul pentru mine e o usa deschisa spre divinitate.Scriu pentru a evada din realitate.Pentru ca simt ca nu apartin acestor vremuri,mi-ar fi placut sa mai traiesc un pic de eternitate.Cand scriu,cuvintele au puterea de a ma face sa ma simt,frumoasa.Scrisul imi este necesar vietuirii,scriu in timpul cand muzica imi fredoneaza cuvintele.Plimbarile in natura ma relaxeaza,iar scrisul e gandire.A scrie e motivul pentru care ma bucur ca traiesc.Scriu sa-mi vindec inima de indiferenta,de negativism.Pentru ca lumea in care traiesc poate deveni mai frumoasa si mai buna doar citind,uneori,e ceea ce indraznesc eu sa scriu.Scriu luandu-mi subiectele din viata de zi cu zi,din tanguielile unuia sau din bucuriile altuia,fapt ce m-a incurajat sa scriu.Si spre surprinderea mea postarile au placut.Faptul ca pentru mine,scrisul e maniera prin care Dumnezeu imi spune zi de zi ca ma iubeste.Multumesc Doamne pentru toate!Daca scriu pentru voi sau scriu pentru mine,ma bucur ca o pot face.Prin scris imi pot fauri o poveste care depinde doar de mine.Scrisul nu o sa ma dezamageasca niciodata,pentru ca eu nu o sa ma dezamagesc niciodata.Uneori plang prin cuvinte,alteori pot zambi prin semne de punctuatie.Cuvintele sunt ciudate,corecte sau gresite,dar niciodata nu mint.Sunt parti sincere din sufletul meu,mai bune sau mai putin bune.Si asta e tot ceea ce conteaza.Nu scriu nici pentru a deveni cel mai bun blogger,ci pentru a informa,pentru a va spune viata merge inainte!Nu scriu cum sa va traiti viata,scriu despre ceea ce simt prin constiinta iubirii.Scrisul a fost singurul moment de onestitate de-a lungul timpului.Scrisul m-a invatat sa zic ce gandesc,chiar daca mi se pare gresit.Mai scriu pentru ca vad lucrurile asa cum se intampla si nimeni nu vorbeste despre ele.Scriu pentru ca nu mi-e rusine,sa zic lucrurilor pe nume.Nu scriu pentru ca am cota de jurnalist,si nu scriu sa te impresionez pe tine.Scriu pentru ca traiesc tragedia zilei de ieri.Scriu pentru ca nimeni nu scrie lucrurile pe care le scriu eu.Scriu pentru ca sunt putini cu picioarele pe pamant si cu bunul simt de care am nevoie.Ma bucur ca nu este nevoie sa jignesc pe cineva ca sa ma fac inteleasa.E placut sa stii ca nu esti singura.Datorita scrisului,eu ma pot elibera de cuvintele ce cresc in interiorul meu.Cuvintele nu sunt decat niste forme de care ma folosesc pentru a va surprinde pe voi.Si eu scriu,de-ale mele,sa ajunga la sufletele tele.Scriu ca asa e Viata.

Ia-o ca atare…

Ia-o ca atare,nu te strofoca,priveste in zare,si mergi pe carare.Cand intuneric e pe drum,si mi-am pierdut cararea,sa urle vantul,marea,eu din nou o sa-mi gasesc cararea.Imi ridic ochii spre cer,si sper.E cu neputinta,sa nu murmur si sa plang,ca nu sunt de gheata.Chiar daca am viata,ma loveste toti peste fata,nu conteaza ca sunt creata.Ma lupt cu vechea fire,si toata ma desira.Nu vreau sa raspund la provocari,vreau sa trec si peste zari,sa-mi pun la gura frau,si la vorbire frana,sa nu ma duca toti de mana.Cand ispita mai apare in cale,si da tarcoale sa ma scoale,atunci eu ma duc la vale.Prabusita,praful nu vreau sa ma ajunga.Poate a fost nevoie sa ma prabusesc,sa pot sa inteleg,ca nimic de pe pamant,nu este ceresc.Mai cersesc,mila sa cuceresc sa ma pocaiesc.Vreau sa fiu biruitoare,tinta mea e catre soare,si sa veghez chiar de ma doare.Privesc spre cer,sa vad daca Domnul se arata,si ma mai rog,inca o data.Nu e gluma,e de ruga,sa ne puna tot pe fuga,sa uitam tot de amar,sa ne indulcim macar.Vreti sa stiti ce am aflat?Eu nu m-am suparat.La soare eu am stat,am cantat,m-am rugat,si repede la scris m-am dat.Cand anii mei vor trece,sa stii ca nu te-am inselat.Eu nu ma compromit,astept necontenit,nu stiu ce mai am de primit.Am luat viata asa,si am pornit la drum cu ia.Cu o rugaciune eu v-am lasat!Ai mila Doamne,de cei ce m-au cautat!Cand nu mai pot,ma asez jos,si din nou ma ridic sa cant duios.Stiu ca gandesti precum si eu gandesc,si te bucuri precum ma bucur si eu.Din lungul drum am inteles,sa pot iubi eu am ales.De urci in viata sau de cobori,iubirea te invata ca poti sa urci din nou.Nimic fara iubire,nimic fara de Dumnezeu.Fara iubire nimic nu e usor,fara iubire iti este sufletul ars si gol.Asa am vrut eu sa scriu,ca nimic de pe acest pamant nu este mai frumos si sfant,doar traind prin iubire.Ma las purtata de vantul ce ma imbie la viata,ca pot urca pe culmi si cand sunt arsa,cu greu,dar inca se mai poate.Mamaliga cu lapte am mancat,si m-am dus iar la cantat!Nu ma pierd,stiu sa cred,si daca ma ratacesc,stiu sa rastalmacesc.Nu ma pierd in deznadejde,Dumnezeu imi spune,indrazneste,nu te rataceste,da tarcoale,si te inveseleste.Si apoi din nou te primaneste.Tu ia-o ca atare,priveste spre soare.

Terapie culinara,sarmale…

O zi buna tuturor.M-am sculat cu gandul,sa ma duc sa-mi cumpar,ce imi trebuie pentru sarmale.Lucas a avut pofta de sarmale.Si uite sarmalele sunt gata.Am papat,vre-o douazeci si noua,din nouazecisinoua.Amin

Eu,in iluzie…

Am vrut sa ma fericesc,si mai frumoasa sa ma privesc.Viata trece,pozele raman.Un Martie binecuvantat.Mergem inainte.

Dulce si amar…

De te-ndeamna,de te cheama,tu ramai,la toate rece.Ce e val,ca valul trece,nu spera,si nu ai teama,te intreaba si socoate.Ce e rau,si ce e bine?Toate-s vechi,si noua toate,vreme trece,vreme vine.Raveca,dupa cat dulce si amar da vreme,am meditat la viata,si am vazut cat e de creata.Sunt puternica din fire,ca nu mi-am iesit din fire,doar firele albe de par,ma stie.Si mama mea a fost puternica,si mi-a demonstrat cum trebuie sa fiu puternica.De cand te nasti si pana mori,tot pierdem din popor.Eu va spun ca am vazut,trifoi cu patru foi,si roi de cocori.Fir-ar mama ei de viata,ca toate ma ingheata.Pacatele mele,e boala mea,si nu ma mandresc cu ea.Din pacat suntem facuti,si nu e unul fara pacat.Fir-ar mama ei de viata,ca ma intoarce drept pe spate.Nu ma ingrijorez ce-o sa vina,ci cum sa fiu fara vina.M-am ingrijorat destul,paharul e prea mult.Traiesc,si vreau la oameni sa le spun,lucrati,sa fiti mai curati.Dumnezeu a fost tare bun,ca mi-a dat o inima tare,mare si puternica,dar am ajuns rebelnica.Daca inima nu ma tinea,era vai de lumea mea.Prin cate am trecut,ma mir si mai mult,cum de am rezistat.Plec agale tot pe cale,sa cant de viata mea de jale.Te nasti sa traiesti,apoi sa iubesti,si la urma te nimicesti.Cat traiesc pe acest pamant,ma rog si tot cant,ca omul sa traiasca sfant.Ori cum,imbatranim,si in groapa toti sarim.In concluzie am ramas,si la concluzia asta am ajuns,sa nu ajung in difuzie cu aluzie.Oricum sunt,nu fac nici o aluzie,doar o perfuzie,sunt ca tot omul,cu pacate si funingine.Stau in banca mea,si ma rog sa nu cad in ispita rea.Cate flori sunt in gradina,atatea pacate am pe-o mana,si cate flori in lumea mare,toate pacatele ma doare.Nici io nu-s o sfanta,nu vreau sa fiu infranta si nici franta.Cata floare langa floare,nu mai am loc pa carare,ca nu ma tan sfanta mare.Doamne cu ce sunt io da vina,ca sunt frumoasa ca o floare,si puternica tare.Am cantat ca inima sa fie treaza,si un pic sa ma trateaza.Nu ma fac pe sfanta,dar nu ma dau infranta,pot sa fiu si blanda.Imi plac oamenii naturali,nu ca acei ce vorbesc ca papagali,si te copie ca liberali.Tot ce scriu e original,nimic din furt oriental.Orce om e o valoare,mai mica sau mai mare,dar cu infatisare.Am fost nascuta demult,dar tot m-am cercetat,din ce familie eu m-am tras.Si am ajuns la concluzia ca,am multe spite in gena mea.Dar nici aceasta nu conteaza,conteaza rezistenta la actiune.Din toata povestea mea de viata pe care numai eu si Dumnezeu mi-o stiu,sunt o femeie puternica.Nu stiu cat mi se datoreaza mie,dar stiu ca am contribuit mult la aceasta rezistenta,sau poate bine zis,putere supranaturala.Nu am ajuns o super woman,nici o diva,am ajuns la viva de viata,unde am invatat sa ma topesc de gheata.Fiecare cu puterea lui,in mijlocul focului.Am trecut prin foc,apa,furtuna,poate o zi mai buna,dar am ramas tot strabuna.Nu am asteptat de la nimeni nimic,poate un pic,dar m-am ridicat de jos,cand am fost mic.Nu vreau sa ma stric,ca toate le stric,si ajung nimic.Daca ma auzi,raspunde,toate sunt scrise pe unde,unde nu se ajunge la unde.Redu viteza,si gusta viata.E o vorba care spune,cu femeia nu te pune.Te urca si te coboara,si ramai tot ca o cioara.Din tot ce aduna omul in graba,si toate aici raman fara cuvant,doar semne pe Cer si pe pamant.Nu va lasati influentati de nimeni,ganditi rational.Trei emotii puternice care pot avea un impact negativ asupra vietii,mania,gelozia si teama.Fie-va teama de rau,dar alipiti-va tare de bine.Traim vremuri cand valorile sunt inversate sau chiar pervertite.Albul a ajuns sa fie numit negru iar raul bine.Sunt clipe in viata cand gusti dezamagirea,sunt clipe cand nu poti gasi in tine puterea,sunt clipe cand multe poveri prea greu ma apasa,si cu fiece pas sunt tot mai isteata.Cand ma uit in spate,mi se pare ca am trait o alta viata.Povestesc oarecum,povestea de drama a continuat si pana in zilele noastre.Viata poate fi o drama,poate fi o comedie.Acel ce pururi are grija,de orisicine-i in necaz,imi numara si mie pasii,si lacrimile pe obraz.Sa nu-mi pierd la necaz credinta,si nici nadejdea cand mi-e greu,nici dragostea cand sunt la bine,sa nu-l pierd pe Dumnezeu.El stie cat sa-mi lase lupta,de greutati si de indoieli.Sfinti suntem cu totii,numai de ai zlotii!Nu vreau sa stau in fata,si nici mandria sa ma inhate,vreau sa am cuget la mate.Doua lucruri iti cer:nu mi le opri inainte de moarte.Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos,nu-mi da nici saracie,nici bogatie,da-mi painea care-mi trebuie!Ca nu cumva,in belsug sa ma lepad de Tine si sa zic:”Cine este Domnul?”Sau ca nu cumva,in saracie,sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu.Preaiubitilor,pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste,m-am vazut silita sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna.Iar Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va faca sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale,singurului Dumnezeu,Mantuitorul nostru,prin Isus Hristos,Domnul nostru,sa fie slava,maretie,putere si stapanire,mai inainte de toti vecii,si acum,si in veci.Macar ca v-am intristat prin epistola mea,nu-mi pare rau si chiar daca mi-ar fi parut rau,caci vad ca epistola aceea v-a intristat,macar ca pentru putina vreme,totusi acum ma bucur,nu pentru ca ati fost intristati,ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta.Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu,ca sa n-aveti nicio paguba din partea noastra.In adevar,cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu,aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata,pe cand intristarea lumii aduce moartea.Asa ca,daca v-am scris,nu v-am scris nici din pricina celui ce a facut ocara,nici din pricina celui ce a suferit ocara,ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi inaintea lui Dumnezeu.De aceea am fost mangaiati.Dar,pe langa mangaiera aceasta a noastra,ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit,al carui duh a fost racorit de voi toti.Si daca m-am laudat putin cu voi inaintea lui,n-am fost dat de rusine.Ci,dupa cum in orice lucru v-am spus adevarul,tot asa si lauda noastra cu voi inaintea lui Tit s-a adeverit.Ma bucur ca ma pot increde in voi in toate privintele.Fiti si voi indelung rabdatori,intariti-va inimile,caci venirea Domnului este aproape.Nu pot sa spun ca pot sa mut muntii,ca de-abia pe mine ma mai mut.Eu cu astea nu ma laud,nici nu ma aplaud,doar pe Domnul il laud.Un subiect,la subiect si predicat,si la predica am plecat.Dumnezeu nu se lasa batjocorit.Noi mai in gluma,mai cu gluga si sluga,facem si vaiuga.Asa e viata pre la noi,una sus,si noazecisinoua jos.Dar le cant eu ca pre la noi,nu fac nici un taraboi.Frumos e omul,verde ca si pomul,dar cand ingalbeneste,nimic nu-l mai fericeste.Mana dreapta sus am ridicat,din genunchi m-am ridicat,si ma recunosc ca sunt un vinovat,dar Domnul m-a salvat.Dar adu-ti aminte de facatorul tau in zilele tineretii tale,pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii,cand vei zice:Nu gasesc nici-o placere in ei.Eclesiastul 12:1.Dincolo de toate acestea,ia aminte,sa faci multe carti este o treaba fara sfarsit,si prea mult studiu este obositor pentru trup.Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui,caci aceasta este datoria fiecarui om.Fiindca Dumnezeu va aduce la judecata fiecare lucrare,tot ce este ascuns,fie bine,fie rau.Fiecare om trebuie sa-si inventeze propriul drum.Viata-i scurta,si inima imi tot canta.Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta,si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca,pentru-ca a randuit o zi,in care va judeca lumea dupa dreptate.Faptele Apostolilor 17:30-31 Nici o victorie nu e data fara infrangere si nici o cadere nu e data fara speranta.Dumnezeu i iubeste pe artisti,pentru ca stie ce inseamna chinul creatiei.Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul.Ce faci pentru tine,dispare o data cu tine.Ce faci pentru altii,ramane pentru eternitate.Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.Acceptand limitele,mergem dincolo de ele.Sa ascultam dar,incheierea tuturor invataturilor.Urca pe scari si cara-ti singur lucrurile.Nu crede tot ce iti spune doctorul.Curios sfat,datoria fiecarui om este aceea de a citi si de a se auto educa,pentru a nu crede orbeste in tot ce i se spune.Impartaseste cu ceilalti ceea ce stii.Daca iti place ceea ce faci si esti inca in putere,fa tot ce iti place.Energia nu o castigi dormind sau mancand bine,ci simtindu-te bine.Vei fi mult mai fericit si energic daca elimini regulile,si traiesti mai mult ca un copil,distrandu-te,razand,simtindu-te bine.Nu-ti face prea multe griji.Grijile nu rezolva nimic.Fiecare individ e unic si are nevoie de un tratament unic.Unii se pot vindeca cu ajutorul artei.Nu fi innebunit dupa bani.Nu poti lua nimic cu tine atunci cand pleci.Durerea e misterioasa.Trebuie sa faci ceva distractiv daca vrei sa uiti de durere.Muzica si animalele sunt de foarte mare ajutor.Lasa-te inspirat.Si vei putea inspira la randul tau.Miracolul vietii este prezent la fiecare pas,efortul cel mai mare este,sa vedem acest miracol.Acum mie mi-am predicat,a fost cu un subiect de predicat,la subiectul predicat,si eu l-am rumegat,sa fug de pacat.Daca fiecare ne-am predica in dreptul lui,tot ce s-a predicat,toti vom da vina,pe Adam si Eva,de ce lor nimeni nu le-a predicat.Este foarte adevarat,toti am picat in pacat,dar mai calculat,sa nu stie lumea,cat de fatarnici,in biserici sau adunari am stat.Pana n-e vine sfarsitul,toti facem pa sfantul,si n-e duce si vantul.Nu dau vina pe nimeni,ca si eu sunt un nimeni,cu desprinderi si aprinderi,chiar si la lideri.Om sa fii,ca vei birui.Imi plac predicile,cand m-i le predic doar mie.De restul se ingrijeste Dumnezeu.Printr-o ridicare de mana,am mare nevoie de ajutor.Tu predici,la subiect,si eu trec la predicat.M-am ferit tare,sa nu intru in pacat.Bucurati-va,in curand vine Primavara,si eu pana la Vara,cant la vioara.