Si eu sunt ca Sanda cu bagajele…

Sa fi om,e o onoare,sa fi roman e o mandrie.Fii mandru ca esti roman.Suntem un popor nobil si vechi.Romania are radacini adanci in pamantul tarii noastre.Mergem mai departe,pana cand viata ne desparte.Eu sunt romanca,pe val,pe munte si pe plai,zic si eu cu dulce grai,Roman sa fii.Noi,romanii,tinem obiceiurile,traditia si credinta.Batranii nostrii au trecut printr-un razboi,unii chiar prin doua,au cunoscut toate cotiturile istoriei.Astazi,cu aceeasi demnitate privesc inainte.Sunt niste invingatori.Aceeasi batrani a exprimat aceleasi datini,si s-au pastrat din an in an.Romanul a patruns adanc in tainele firii si sufletului,tresarit de glasul frunzelor din codru si de sopotul tainic de izvor,prefacandu-le in cantec.Sunt inca multe case in care se pastreaza din batrani obiceiul impodobit cu blide si stergare tesute cu mestesug,stergarele cu motive populare.Aceste fapte au ramas in folclorul roman,fiind transmise din generatie in generatie.Poezia cantecului nu cunoaste limite.Pana sunt lemne si pari,nu mi-e frica de jandari,pana este lemne la noi,nu mi-e frica de ciocoi.Foaie verde,frunza lata,ce te uiti,gura cascata?Biruinta nu-i obligatorie,obligatorie e lupta.Trebuie sa avem mintea aspra si inima blanda.Credinta e suprema arma,care anihileaza toate necesitatile,si pulverizeaza hazardul.Numai in momentele petrecute in linistea fiintei noastre,ne vom putea cunoaste cu adevarat.Fiecare are capacitatea de a se cunoaste pe el insusi si de a-si parcurge calea in modul lui.Nu stim niciodata ce lectii are fiecare de invatat.Nici o cale nu este de judecat,insa este important sa stim sa acceptam si sa respectam caile tuturor,fara sa ne-o pierdem pe-a noastra.Adevarul nu va putea veni niciodata de la oameni,ei ne sunt doar mesagerii,adevarul nu poate fi rostit,insa poate fi trait,simtit si recunoscut.Dar il poti gusta doar in adancul inimii tale,unde este liniste si curatenie,pentru a putea face diferenta dintre ceea ce este real si ceea ce nu este.Asculta si respecta totul si pe oricine,dar nu uita sa te verifici in tine insuti.Reintoarce-te in interior ori de cate ori simti ca vocea lumii striga prea tare,incat nu mai auzi clar si limpede vocea interioara.Indoieste-te de toate,gaseste-ti propria lumina.Sa nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit,chiar daca am spus-o chiar eu,daca nu este in acord cu propria ta gandire si cu propriul tau bun simt.Buna vreme la romani.Asa este vorba la romani,ca e data din strabuni,si asa trebuie sa fie,sa-l cunosti pe roman dintr-o mie.Romanul si la tristete e sfatos si-ti da povete,dar intai iti da binete.Semne de viata nu dau,ca viata imi da semne pa fata,si ma lasa insemnata.Nu va fie cu mirare,ori e soare ori e ploaie,la noi e sarbatoare.Daca ploua daca tuna,la noi e vreme buna.Oamenii din vreme buna stie sa-si faca si cununa.Omul cat traieste canta si se veseleste,si cand este de muncit,munceste.Doi pasi mai mici,ca de toate ma furnici si ajung in lipici.Tot prin credinta ca si ieri,dar pentru maine,mai multa sarguinta sa nu dau in neputinta.Nu fug de oameni,dar nici de oameni nu ma improptesc ca si ei ca si mine se prabusesc.Numai prin credinta,si ma caiesc ca sunt asa fara de putere,dar pasesc incet chiar si cu durere.In singuratatea mea,am stat in prag de tacere sa-mi ascult cum trec zilele mele.Vruta-i nu am vrut,in neputinta am cazut,dar nu m-am lasat distrus.Si mai facuram inca doi pasi marunti,si ajunsesem pan la munti.Decat nimic,nu vreau sa raman pripit,vreau sa stiu ca am reusit,si asa cu doi pasi maruntiti.De rele sa va feriti,si bine sa nimeriti!Totul prin credinta,asa ajungem la biruinta.Multa lume-i necajita,altii nu au nici o pita,si io nu-i poci ajuta.M-i se rupe inima,dar o stie numai Dumnezeu.Pe drumul vietii,multe lupte sunt de dus.De vrei biruinta,ochii ti-i indreapta-n sus.Toti avem nevoie de puterea lui Isus.Toti avem nevoie de iubirea lui Isus.Atinge Doamne pe acei ce sunt zdrobiti,ridica Doamne pe acei ce sunt cazuti.Grijiile ne apasa zi de zi,si viata ne agata ca pe ciocarlii.Lumea se rascoala,chiar si cei fara scoala,merg la scoala.Doamne,nu vrem sa fie rascoala,scoate raul din boala,ca ne omoara cu zoala de boala.Atinge-ne Doamne,da la o parte,tot raul ce ne inconjoara,si ura sa dispara,si fa ca viata sa aiba valoare.Totul se duce in valtoare cu amploare,si baga frica in lume,sa creada ca viata nu mai are nici o valoare.Povesteam de oamenii,din pacate nici eu n-am fost in stare sa ma citesc cum trebuie,dar acum ma inteleg mai bine,decum ar fi putut altii sa ma inteleaga.Imi deschid mintea si mai mult.Nu plang de suferinta mea,ci de necazul altora,v-as ajuta pe toti daca-as putea,dar asta nu sta in puterea mea.Am ajuns in situatia cand cantaresc bine cine merita compasiunea mea,iar pe mine a inceput sa ma lase rece acest lucru.Ca de obicei am tinut sa-mi spun punctul de vedere.Gandind pot privi spre viitor doar prin ochelarii sperantei.E aerul ce-l respir.Te scoli de dimineata si saluti stralucirea soarelui,privesti albastrul cerului,te impresioneaza un gest de tandrete,te intristeaza o floare care se ofileste.Fie ca iti dai seama sau nu,inainte de toate,invata sa te bucuri.Lectia cea mai insemnata a vietii nu este ca durerea nu exista,ci ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.Ce ne-am face oare daca nu ne-am indrepta mereu gandul spre speranta,si fara speranta ce am fi oare?Cuvantul speranta isi are originea in latinescul,sperare,ce insemana dispozitia spiritului care il face sa creada in realizarea a ceea ce isi doreste.Fara SPERANTA nu putem merge mai departe.Sunt o persoana diferita si unica,dar in acelasi timp am multe in comun cu cei ce ma inconjoara.Am defecte,dar am si calitati.Eu decid cum imi petrec timpul,cu cine intreactionez,cu cine imi impart durerea din viata si biruinta,si eu aleg ce gandesc.Viseaza ca si cum ai trai vesnic,dar traieste ca si cand ai muri azi,caci nu conteaza anii din viata ta,ci viata din anii tai.I-am cerut lui Dumnezeu o floare si mi-a dat o gradina,i-am cerut lui Dumnezeu un pahar cu apa si mi-a dat un ocean,i-am cerut lui Dumnezeu un inger si mi te-a dat pe tine.O data de vei sta pe ganduri,sa te intrebi de ce traiesti,un glas soptind iti va raspunde,sa lupti,sa speri si sa iubesti!Azi sunt bucuroasa,pe culmi inalte,dar maine pot fi jos in pamant,de aceea vreau sa imi amintesc ca ziua de azi mi-a fost incredintata sa ma ridic si sa cant.Nu va lasati amagiti de laudele oamenilor,ele sunt trecatoare.Cautati oameni care nu te flateaza ci te incurajeaza.Mergi mai departe,destinul tau e sa invingi,cand esti cazut sa te ridici,destinul tau e cerul Sau sa stii.Nu suntem aici statornici,o tara avem si ea e sus,viata se sfarseste acolo,cand vom vedea toti pe Isus.Eu plec pe calea pe care merge toata lumea.Intareste-te si fii om!Nimic fara Dumnezeu!Tot ceea ce imi doresc mie,va doresc si voua,si mai presus de orice,bucurie divina.Prin credinta poti invinge totul!

Cad,ma ridic,si mai Sper..,

Unii se bizuiesc pe intelepciunea lor,si multi se bizuiesc pe puterea lor.Dar eu ma bizui,dar noi ne bizuim,pe puterea Domnului.Si ma ridic,in Numele lui Isus ma ridic,ca un steag de biruinta ma inalt,si nu voi renunta.Caci stiu ca Domnul e de partea mea.Daca esti cazut si vrei sa te ridici,de putere ai slabit si nu mai poti pasi,ridica-ti privirea in sus,El nu te va lasa.El asteapta ca sa spui:ma voi ridica.Chiar daca cei din jur ma vor prigoni,eu stiu ca mana Sa ma va sprijini.Doar bratul Sau cel Sfant,ma va ridica.Azi Camelia sarbatoreste 47 de ani in Cer.Esti toata viata mea,in ❤️mea💁🏻‍♀️Nu am cum sa te uit🙏🏼❤️Behind the border.

@ the Movies…

Sunt aici,la CCV Church,movies time.Our Crossroads is an inspiring faith-based drama that tells the true story of Barbara and Bob Fraley,a young couple in 1969 rural Ohio who chose to adopt and raise six recently orphaned siblings.You can stream the film now on the Angel Studios platform. https://www.imdb.com/title/tt41894389/

E Povestea mea…

De undeva,scriu povestea mea.Mai cant o melodie,am ganduri cu tarie,dar acum,multumesc ca sunt vie.O zi buna,Salutare si noroc,cant si tot ma joc.De atata transpiratie,am invatat si experienta de peste saizeci si,de ani,sa ajung undeva,in America.Am transpirat,de atata umblat,si pa iarba am picat.Ce nu am facut la tinerete,acum vreau sa fac la batranete,dar m-i sau dus puterile,la rece.Ma inveselesc sa stau tinerica si sa nu imbatranesc,dar imi vine si mie randul,ca o floricica sa ma palesc.Nu ma pacalesc,nu vreau sa gresesc,ca mi-e mila de mine,sa tot buimacesc.Sa mergi inainte,cu amintiri ce tii minte.Mergi inainte,tu sa iei aminte,viata merge numai inainte.Poti sa privesti si inapoi,prin credinta,cu sirguinta,aceasta e a mi-a dorinta.Si daca,mai transpir,iau un elixir.Daca nu existau amintirile,scriam povestirile.Dar multumesc din suflet amintirile,ca am putut sa scriu povestirile.Nu plecati amintiri,ramaneti cu bine cat eu va stiu,cat nu,nu mai scriu.Din ieri,din azi,si dintr-o zi din maine,acelasi gand ma macina mereu.Toti ma cunosc,dar nimeni nu ma stie.Sunt singura intr-o multime,si in multime printre ani.Luati seama,deci,sa umblati cu bagare de seama,nu ca niste neintelepti,ci ca niste intelepti.Din moment ce totul e o amagire,viata trebuie savurata.Am plecat undeva,si am ajuns nicaieri.Dar timpul zabava,o clipa,si zeci de cuvinte.Se spune ca odata,n-are importanta cand,undeva,n-are importanta unde.Cu pasiune si sesiune,toate se suprapune.Important e inceputul nu sfarsitul,trairea nu amagirea.A fost bine,am vorbit cu mine,Raveca,nu lasa tristetea sa-ti usuce viata.Bucurati-va totdeauna in Domnul!Iarasi zic:Bucurati-va!Nu mai fi trist,fii fericit,chiar daca ai lacrimi pe obraz,secretul,e in inima ta.Am scris,am transpirat,si de toate am uitat,nici mancare nu am mancat.Dar sunt undeva,pe alocurea,Raveca si viata mea,ma mir,cat mai pot inca rezista,dar trebuie,sa-mi duc crucea mea.Doar asa,ajungi undeva,candva.O poveste,care este,a fost,si va trece.E povestea mea,care se aseamana si cu a dumneata.Buna sa ne fie inima si viata,sa-i gustam si dulceata.Nu ma iau dupa gura lumii,ca ma baga in negura urii.Am gresit,dar in fiecare zi m-am pocait,si da toate m-am lovit.Nu ma scot in evidenta,ma socot cu prudenta sa fiu mai indulgenta.Am mancat un ou fierbite,si m-am invatat eu minte,sa fiu cuminte,ca ma arde si pe dinte.Am invatat minte,sa nu mai stau cu cei ce ma minte,si nici daca imi dau un blid de linte.Cand o sa ma invat eu minte?Am obosit sa alerg printre dileme,si sa infrunt orgolii omenesti.Am sa privesc la flori si pasarele,si vorbesc mai mult cu Dumnezeu.Cand am cazut m-am ridicat,daca m-am inselat am incercat,daca m-au ranit m-am aparat,daca m-a judecat nu m-a pasat,nu sunt perfecta dar m-am invatat!De am gresit iarta-ma,sunt doar un om.Nu regret nimic din ce-am facut,asa a fost atunci asa este si acum.Lovita de soarta tot timpul am fost,cu rost fara rost,pandea suferinta,si intra ca nebuna in inima mea.Si daca nici acum nu am invatat minte,o sa ma spal eu bine si pe dinte,si o sa iau eu bine aminte.Desigur ca m-am invatat eu minte,sa nu mai manc eu nimic fierbinte.Am gresit,dar ma iert,recunosc.Numai cei curajosi stiu sa ierte.Iertarea e in firea unui om virtuos.Cel bland nu inclina spre razbunare,ci mai mult spre ieratre.Eu sunt de parere ca a cere iertare inseamna mai mult decat a avea remuscari.A ierta este,un atribut dumnezeiesc.Partea cea mai nobila a ratiunii este impotriva furiei mele.Ea imi spune ca este lucru mai pretios sa ierti decat sa te razbuni.Iertarea nu schimba si nu sterge faptele.Iertarea este o virtute.A gresi este omenesc,a ierta este un lucru rar.Nu e razbunare mai buna decat iertarea.Cu totii facem greseli.Nici nu mai trebuie sa mentionez cat trebuie sa invatam din greselile ce le facem.Am gresit si eu de multe ori,si poate o sa mai gresesc.Nu cred ca exista oameni care sa nu fi gresit vreodata.Eu cand am momente din astea,ma refugiez in natura,mai departe de oameni.Ca,oricat de tare ma straduiesc,nu pot multumi pe toata lumea.Cat despre mine dupa atata timp am invatat sa traiesc,sa accept,sa ma bucur pentru fericirea celorlalti.Cand gresim,greseala ne apartine,si nu trebuie sa dam vina pe nimeni.Eu sunt responsabila pentru greseala mea.Am gresit si-mi pare rau,nu mai vreau sa fac un rau!Nu iti iau locul,ca ma arde focul,si nu vreau sa-mi pierd norocul.Nici nu ma bucur bine,si viata ma rastoarna de pe sine.Multele din povestile mele le scriu din inspiratiile mele de zi cu zi.Si daca vreau sa transmit ceva prin intermediul acestui Blog,vreau sa transmit numai lucruri pozitive,dar daca povestea este de un caracter negativ,vreau sa scot in evidenta si consecintele de care fiecare persoana este afectat in masura resposabilitatilor lui.Si daca modelul care il iau este negativ,vreau sa scot afara doar lucrurile pozitive.Fiecare persoana este responsabil in totalitate de tot ceea ce el face.Proverbul romanesc,"capul face,capul trage"dar o tragem si noi ca si parinti.Acest quote,l-am gasit in biroul consilierului,erau multe pe pereti,dar parca acesta mi-a atras atentia cel mai mult.Albert Einstein-"I fear the day technology will surpass our human interaction.The world will have a generation of idiots."Fiecare este responsabil in dreptul lui.Esti responsabil pentru ceea ce gandesti,simti si faci.Aminteste-ti ca intotdeauna esti responsabil pentru modul in care actionezi,in gand,sentiment,vorba sau fapta.Gaseste-ti curajul sa te privesti asa cum esti,pentru ca dand la o parte toate aceste emotii,vei avea surpriza sa te regasesti.Cauta atent in tine raspunsul si apoi actioneaza astfel.Tu esti responsabil de viata ta,nu e vina parintilor,nici macar greutatile vietii.Nu cauta a te scuza.Oricand ai posibilitatea de a alege,dar si a culege.Daca roadele de astazi nu-ti plac,planteaza alte seminte si peste un timp vei culege ceea ce ai semanat.Zile minunate iti doresc,pline de responsabilitate,si entuziasm.Suntem sculptori de personalitati si destine.Umbla cu grija,alege-ti bine uneltele,caci in functie de acestea te vei dezvolta armonios sau nu.Poti sa pasesti pe carari neumblate sau autostrazi betonate.Iti doresc cititorule,sa fii pe langa toate altele,cu responsabilitate.Uitandu-ma in jur,am ajuns la concluzia ca oamenii au etaloane diferite.Omul a fost creat cu vointa proprie.Nu avem niciun drept sa judecam.Cu ce masura judecam,cu aceeasi masura vom fi judecati.Intai sa ne uitam la cararea noastra,sa vedem daca traim asa cum se cere.De ce sa ne uitam in curtea vecinului?Nu ne ramane decat sa ramanem tari in El si sa traim dupa Cuvantul Sau.Tu sa te tii in totul totului tot,numai de Domnul tau.Nu exista secunda a vietii mele in care sa nu fiu responsabila.Invat zi de zi,pentru ca EU sunt responsabila pentru faptele mele.Nu vreau sa fiu in locul tau,il am pe al meu.Si nici nu vreau sa-ti iau locul,ca pica pa mine focul,apoi si blogul.Nu poftesc nimic,sa nu prostesc,trebuie sa postesc si sa ma pocaiesc.Multe mai am de invatat,si multe mai am de aflat.Oamenii intotdeauna cauta iubirea.Unii iubesc si nu sunt iubiti,altii sunt iubiti dar nu pot da aceeasi dragoste,iar altii,iubesc si sunt iubiti.Dragostea e singurul sentiment care te ridica si te coboara.Privim nu la cele vazute,ci la cele nevazute,stiind ca cele vazute sunt trecatoare,dar cele nevazute sunt eterne.Acum stiu,dar atunci nu stiam.Acum vad,dar atunci n-am vazut.Unde am fost cand eram doar un plod in pintecele mamei mele,si unde am ajuns chiar acum,la aceasta virsta,prin cate transformari am trecut,cate amintiri frumoase si triste vor mai veni.Am cautat fericirea,dar lumea nu mi-a dat,numai ISUS e acela ce pe brate m-a luat.Am alergat la oamenii sa le cer ajutor,si am vazut ca si ei sunt tot niste muritori.Ma duc acum cu gandul departe,si ce viata si copilarie am avut,nu am fost noi bogati,dar am stiut sa pretuim.Chiar lumea intreaga de m-ar chema pe tine Doamne nu te-as lasa,esti fericirea esti dorul meu.O lume unde dureri si lacrimi nu vor fi,ci doar IUBIRE.Cu gandul departe,imi spun povestea mea de dor,si versurile le astern pe al meu Blog.Mi-e dor de toti plecati acasa,mi-e dor sa te privesc venind pe norii.Caci nu am pe nimeni in aceasta lume,sa stie dorul si necazul meu.Fie ca aceste randuri sa te puna pe ganduri,si sa meditezi asupra sufletului tau.Fiecare clipa ne spune ca mult timp nu mai avem.Si dupa nori va fi soare si greul sa nu ma doboare,hai Raveca din nou mai fa inca un pas.Traiesc de pe o zi pe alta,si nu ma tem de nimic din ce ar veni,foamete,ciuma,bolii si urgii,ca toate le-am vazut si in curind Tu vei veni.Asa trec zilele,si astept cu nerabdare,pe El sa-l pot privi.Poate la noapte,sau poate chiar acum,dar El tot mai bate si inca e pe drum.Ce e viata omului?E ca frunza codrului,frunza se duce in vint,iar omul merge in pamint.Omule cat esti in putere,nu cauta sa-ti faci avere,ca viata e o parere,e un abur care piere,si la urma toate piere.Sa traiesti si sa faci bine,ca nu iei nimic cu tine.De cate ori imi curg lacrimi,in urma amintirilor,cand ma scol.Si tot de-atatea ori inlacrimez in urma vietii.Privesc soarele din zori,si ma gandesc cu atata dor la clipele ce nu mor.Sunt clipe in viata ce dor,sunt amintiri fara culori,iubiri ca te infiori,lacrimi si sudori.Dar sunt si minuni ce raman in gand si te impresori.Eu sunt o minune,tu esti o minune,noi toti suntem minuni.Si ce minune?Iubesc cu inflacarare cand merg eu pe carare,si privesc in departare.Tu esti o minune!Esti o minune din vesnicii,dar si mai mare minune,e minunea ca Isus ne-a iubit!Am fost,sunt si voi ramane o minune atat cat eu voi trai.Minunile sunt prietenele mele,eu traiesc doar cu ele,ma ajuta sa depind de ele.De nu era minunea in viata mea,eu astazi nu mai eram.Dumnezeu a facut o minune,a prelungit viata mea.Cand eu te-am cunoscut pe tine,ingerii au venit la mine,mi-au soptit cu dulci cuvinte,ca sa iau aminte,ca eu cat voi trai trebuie a iubi.Melodiile iubirii le fredonez eu tot mereu,si te-am invatat si pe tine,ca sa faci si tu la fel.Daca noi am invatat,de iubit si de cantat,toate ni s-au desteptat,si cu lacrimi am cantat.Ce minune mai mare,decat sa canti o cantare,ca esti minunat!Minunea a venit,de ea nu ma despart,nimic nu pot sa fac caci ea m-a legat.Traiesc doar prin minune,o minune.Ma minunez in fiecare zi,de minunile din zilele pustii.Fara o minune,nu trece o zi,si soarele de nu ar rasari,si zilele de ar fii tot pustii,eu cred ca o minune tot va fii.Inconjurata de minuni,am invatat sa nu ma opun,chiar daca trec doar prin minuni.Nimic nu este la intamplare,totul este o intamplare ce sa petrecut in viata mea.Eu printr-o minune am inceput sa scriu,ca gandurile mele sa desluseasca tot ce eu scriu,o poveste,o minune,o iubire fara nume.De dimineata m-am sculat,si cu minunea mea eu m-am conectat,nu am lasat-o sa plece pana nu m-a binecuvantat.Binecuvantarea am luat si de toate eu m-am bucurat.Acum eu iti doresc si tie,pe drumul vietii inspre vesnicie,minunea mare sa te tie.E o minune si cand soarele apune,e o minune pentru noi zi de zi,dar cea mai mare minune va fii,atunci cand El va veni!Cu sufletul curat ramai,ca eu inchei acum.Iti urez pace si un lung belsug,zile sfinte fericite,minunate,aurite,si de iubire implinite!Minune,a fost,si am incalecat pe-o sha,si v-am spus povestea mea.

Azi cant asa…

Azi canta frate,ca tu esti salvat,Domnul pe tine,Te-a rascumparat.Cantece sa rasune,sa se duca vestea-n lume,ca Domnul e mantuitorul tau.El te calauzeste,zi si noapte te-nsoteste,stai dar acum,o,stai pe bratul Sau.Azi canta frate,si fii bucuros,caci ai aflat prin,Har,pace-n Hristos.Azi canta frate,si nu te-ntrista,caci Domnul,nu te va lasa.Azi canta frate,dar canta asa,plin de credinta,de dragostea Sa.Am vrut ca sa le spui,m-am eliberat,si mi-am zis ca-n pun eu pofta-n cui.Nu se poate,mai nepoate,chiar de umblu tot pe coate.Cum se poate?Nici daca stau tot cu mainile la spate,eu merg tot ca pe roate,pana se mai poate.Nu stiu cum sa-mi pun,pofta buna,sau o friptura pe un pui.Sa-mi pun eu pofta-n cui,nici daca ma tuni.Nu mai am nici o pofta,m-am eliberat,am plecat,la cantat,ca baba s-a saturat.De ciuda,o prajitura cu branza am mancat.Daca tu ai stii,cate bucurii,am ramas conectata pe deplin,sa uit si de al meu suspin,ca nimeni nu m-a auzit,si acum mai spuspin.Cand in conectie am intrat,a fost asa de minunat,am strabatut cu ochii cerul,am simtit din nou fiorul,si dorul strigatului meu.Nu e o zi ca sa nu scriu,si nici o zi sa nu cant.Am pierdut in viata multe,si marunte,si poate inca si mai multe,dar nu mi-am pierdut nicicand,umorul.Eu stiu ca timpul inca nu-i pierdut,si chiar daca,mai este mult,eu vreau sa tot ascult.Cand te conectezi cu cerul,poti sa ai tot greul,ca va dispare,la ceruri.Uitandu-ma spre cer acum,am invatat de un nou drum,drumul ce duce spre nemurire.In viata nu e numai fericire,e plans si tanguire,toate trec asa usor,daca privesc si mai strig cu dor.Un cer senin,chiar si noros,nu conteaza daca esti bucuros.Am bucurie in suflet,inima imi plange,ca toate ma doare,dar vreau sa fiu tare.Nu ma intereseaza anii,si nici banii,eu stiu ca m-am eliberat,si mai departe am plecat.Departe imi spune niste soapte,traieste si fa bine.Puteam eu oare sa traiesc,fara ca pe El sa-l intalnesc,nicidecum si niciodata.Ce dragoste mai mare,nu imi trebuia mai mult.De acum privesc tot mai mult cerul,si de-as putea ca sa-l ajung.O speranta,o iubire,dar si mai mult o revenire.Am revenit la viata,cand inima mi-a fost de ghiata.Sa ai o inima de gheata,si niciodata manghaiata,nu e usor.Sentimentele le-am pus in scris,ca intr-o zi,am sa ajung in Paradis!Lumina am primit,cand eu m-am prabusit,si ce sa intamplat?La ceruri am strigat!Cerul pe mine m-a eliberat.Iar cand din nou privesc spre cer,conectia cu cerul apare doar atunci cand mai vrei sa speri.De sperat eu am sperat,inima m-i sa inmoiat,si de toate am uitat.Am strigat,am strigat la Tine Doamne,si m-ai ascultat,bucuria si lumina in inima mea a intrat!Am tot strigat,pana m-am saturat,si toata m-am desumflat de atata strigat.Ma bucur de briza care trece doar pe langa mine.Nu,nu sunt suparata,am invatat din anii trecuti,ca nu trebuie sa astept nimc de la nimeni.Cand nimic si nimeni nu se asteapta,totul este doar viata care se intampla.Si azi,chiar intr-un mod mai diferit,accept,ma adaptez,si continui sa traiesc.Voi continua pur si simplu,sa ma bucur de viata.Incolo fratilor,fiindca ati invatat de la noi cum sa va purtati si sa fiti placuti lui Dumnezeu,si asa si faceti,va rugam si va indemnam in Numele Domnului Isus,sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta.Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.M-am eliberat,acum si mai tare am cantat!

Dumnezeu calauzeste…

Isaia 58:11 Domnul te va calauzi neancetat,iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa si va da din nou putere madularelor tale;vei fi ca o gradina bine udata,ca un izvor ale carui ape nu seaca.Nu te grabi,ca tot acolo ajungi.S-a mai spus de multe ori,graba strica treaba.Nu te grabi sa faci o juruinta,daca in tine nu-i credinta.Si cate ar fi,nu te grabi,traieste in bunatate,smerenie si umilinta.Cand ne grabim,de toate ne pripim,si apoi tot noi le ocolim.Te sfatuiesc,ia-o mai incet,multe nu s-au remediat.Opreste-te putin,si mediteaza.Cine se scoala de dimineata,departe ajunge,ca graba nu-l ajunge.Chiar acum,stau linistita,si mai un pic,o iau la drum.Lumea e o scena,viata e un act,ai venit,ai vazut,ai plecat.”Mens sana in corpore sano.”Cu un suflet bun nu imbatranesti,doar te topesti.Am inventat scrisul,sa pot sa vad si Paradisul,ca ma duce in tot abisul.Eu sunt pregatita,chiar daca nu sunt implinita,nu sunt ocolita.Tot ce am avut mai bun am dat,doar atat mi-a mai ramas.Aceastea nimeni nu m-i le poate lua,sunt scrise pe spinarea mea.Asta sunt,asa ma numesc,si zi de zi,ma fericesc.As vrea multe,dar prefer si marunte,ca pot sa le pun pe frunte.Raveca ma numesc,in America locuiesc,pe Domnul il iubesc,pe voi va apreciez,si in lume tot veghez.A fost o zi,cum alta nu o sa mai fie,ca eu scriu in fiecare zi,despre o alta minunatie.E o minune cand soarele apune,si eu stau tot in tribune.Drumul a fost lung pana aici,vantul adie,mai suflu si o papadie,ca doar sunt inca vie.Un semn,o amintire,consider-o cum vrei,dar nu doresc uitarea,sa fie locul ei.Pana intr-o zi,cand ce a fost,nu va mai fii!Daca m-ai citit,desigur ca nu ai gresit,le-ai nimerit,si de mine te-ai lipit.Azi a fost asa,maine va fii de partea ta,sa-mi scrii si tu povestea ta.Te astept sa ne intalnim,la capatul de luna,si o stea,sa ne fie cununa.Viata imi face fite,imi da piulite,ca sa-mi ajunga la costite.Vorba aceea,asa e femeia,deaceea sa nu te pui cu ia,ca e vai de pielea ta.Bucuria nu e doar un atribut al tineretii,bucuria e bucurie in orice anotimp al vietii.Sa nu ma bucur Doamne,ma rup de lume tot mai mult,chiar de-am ramine-o singura pereche.Chiar daca flori pe ramuri nu mai cresc,eu tot ma fericesc.Chiar daca soarele nu-l mai zaresc,chiar daca nu pot timpul sa-l opresc,eu tot ma vaicaresc.Din cer lumina se iveste,chiar daca crucea inca ma mahneste,e-atata bucurie in inima ranita,ca vorba aceea,femeia tot iubeste.De fapt,fie vorba intre noi,vremea-i ca oamenii,adica sucita.Om sunt ca si cei multi,oleaca bine,oleaca mai venin.Vine omul,sta oleaca,mai scrie,dar si pleaca,nu este suficient sa stii si sa citesti,oleaca gata,si mai plec.Vorba aceea,asa e femeia,ce nu e,poate fi.Vorba multa,saracia omului,vorba culta,bunatatea Domnului!Luca 6:45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui,iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui,caci din prisosul inimii vorbeste gura.Asa este viata,inca nu mi-am pierdut speranta.Cand esti tanar,crezi ca stii totul,si cand ai dat cu capul,ti-ai spart si ficatul.Drumul duce nicaieri,doar ca iti face niste placeri.Asadar,nu acuz pe nimeni.Este vorba despre oamenii care,sunt testati.Avem o mare problema,e vai de noi!