Toti,de pretutindeni…

Toti de pretutindeni suntem importanti,dar nimic nu mai este important,toti ne-am rasturnat.Azi,chiar acum,m-am rasturnat,am crezut ca intru in alienat,in apa,de pe Arrowhead Lake glicificat.In fiecare zi m-am saturat sa mai aud barfe si nacazuri,ca ma baga in garduri.Oameni buni si oameni rai,sunt pretutindeni printre noi,dar sa nu aratam,cu degetul.Multe nu mai vreau sa spun,nu barfesc si nu urasc,de toate ma feresc.Drum bun sa aveti,eu va spun ca la niste isteti,nu stati cu capul in pereti!Omul tare are rezistenta,dar cel slab intra in ipotenta.Cat despre mine pot sa spun,sunt tare dar si am frica,cand furnicile ma pisca,si mananc si multa frisca.Sa fii puternic este o putere,sa fii fricos,e si mai mare durere,dar avem din amandoua,ca suntem facuti de roua.Trebuie sa mancam ceapa cu oua,ca sa fim tari si atunci cand nu e o zi de hora.Puterea este in noi,cateodata se imparte la doi,alteori ramanem singuri si goi.Cu totii suntem puternici,dar trebuie sa fim cucernici si nu siretelnici.Eu sunt tare,atata timp cat nu cad de pe picioare,si nu ma sperie o boala prea grava.Atat timp cat sunt fearless i become limitless!Acum sa plecam la a le noastre,si sa fim puternici in toate,si cu credinta in Domnul,ca vom rezista inca o data.Sufar de mai multe boli,si sufar,ca sufar.Sufar ca ma supar,si nu prind un nufar.Nu sufar de nebunie,ma bucur de ea in fiecare minut.Vrei sa ma auzi,asculta-ma,vrei sa ma privesti,priveste-mi sufletul,nu chipul.Vrei sa ma intelegi,asculta-mi inima.Sufar de o boala,am luat-o de pe strada,nu-mi da pace sa traiesc,cand vreau sa o potolesc.E o boala virtuala,sufar si de pacate,ca sunt cu mainile la spate,sa-mi fac dreptate.Si asa povestea mea,cu suferinta dupa ia,m-a bagat in bezna grea.Toti suntem vatamati,dar ambitioasa din pruncie cu mandrie,harnica de nevoie,si lenesa din obicei si placere,ca mine alta,nu se mai cere.Am trecut pe aici,nu mai am nimic de zis,totul este manuscris,si ramane in abis.Ma duc cu cocoasa mai departe,pana viata mi-o desparte.Sufletul m-i se tot rupe,nimeni nu vrea sa-l asculte,si la lume nu m-as duce.Trandafir plin cu spini,si eu sunt intre straini.Dumnezeu nu imi da,numai cat pot io duce,dar eu tot m-as duce.De tanara m-am trezit chiar fara sfinti,si tot greul pe mine m-a atins.Ani lungi de suferinta,m-a adus la pocainta,sa nu-mi pierd a mea credinta.Am ajutat pe cine am putut,si cand eu ajutor am vrut,toata lumea a disparut.Sufletul meu nu moare de mancare,ci de o suferinta mare,ca nu mai gasesc leac,la ce ma doare.Mi-am pus sufletul in sac,sa-l pastrez cat mai curat,chiar de este bombardat.In viata am vazut multe,oamenii ce iti sunt dulce,te loveste chiar pe frunte.Nu vreau sa ma rog de lume,toate lui Dumnezeu,eu ma aplec si i-oi spune,de sunt rele,ori sunt bune,cu El raman cat sunt in lume.Lumea este buna,cateodata e mai nebuna,dar eu nu ma las de glume.Sunt aici,am in mana un fir de floare,ma uit,si ma mir,ce sa mai zici!Si asa de mic fir,ramane si el,nimic.Si viata e ca un fir,cand ti-e lumea mai draga,si vrei sa te inspiri,disipiri fara stiri,ca un fir,dar nu de la stiri.Fara Shecspiri,in a lumii firi,o sa reanvi.Cu veniri si reveniri,din al mortii elixzir,va previn.Ma uit dincolo de zare,si soarele ma orbeste tare.Ce pot sa inteleg acum,cand pe suflet ma apasa,cand lacrimi pe obraz mi se varsa,si tind sa cred ca e capat de cer.Scriu versuri desarte,groaza o vad,ca afara e multa nedreptate.Toate lucrurile stralucesc,acolo unde este culoare.Oglinda reflecta imaginea,dar sufletul reflecta frumusetea.Ma doare fiecare clipa,de nu ma-nalta catre Cer.Life goes on.M-am inchis in camara mea,si i-am spus Domnului,ce nu as vrea sa stie nimeni,i-am spus Numai Lui.Ceva ce am invatat din experienta mea personala.Durerea doare,dar mai tare doare vindecarea.De ce?Pentru-ca si daca,vindecarea s-a produs,eu am ramas tot fara raspuns.Vindecarea,e un fel de placebo,asa cum iei un medicament,bun pentru ceva,dar ne bun pentru altceva.Si in final,am doar amortit durerea,dar fara vindecare.Eu cred in vindecare,dar cicatricele raman ca urmare.Uita si iarta,dar viata nu te iarta.Uita ca a trecut,dar nu te uita in trecut.Iarta sa fi tare,chiar daca inima te doare tare,canta o cantare,sa te amagesti cu o alinare.Azi am invatat cum sa scap sa ma scarpin in cap,dar si de lume sa nu le fac pe plac.Punct si cuprinzator.Daca ti-e greu,scrie,daca multumesti,scrie.Daca crezi ca nu ai nici un rost,scrie,ca viata este o poezie.Scrie tot ce te doare,mai sufla si o papadie,sa vezi ca mai exista lume,ce chinuie,chiar si in pustie.Scrie iubirea,amarul si harul,ca toti suntem la sfarsit,ca si talharul.Ajunge zilei necazul ei,iar eu il am pe-al meu,si tu pe al tau,si toti suntem batuti,de Dumnezeu.Domnul nu bate cu bata,ne bate cu miluita,ca sa cinstim si clipa.Ma gandesc acum la voi,ati suferit ca si noi,am fost batuti,de am ramas goi.Daca nu poti a scrie,memoreaza o poezie,poate inima sa mai invie.Nu suntem blestemati,suntem transformati.Din viata alungati,si in ceruri stramutati.O Isuse,da-mi putere,sa-mi port crucea cu credinta,chiar cand toti ma ameninta,Tu fi a mea mingiiere!O Isuse,fi cu mine,in dureri si in suspine,pe drumul cu maracine.O Isuse,o Isuse!Inima mea e patrunsa,de iubirea Ta nespusa.O Isuse,o Isuse,Tu-mi stii lacrimile ascunse.Tu-mi stii Doamne dorul meu,ce il am in pieptul meu.O Isuse,da-mi putere,te rog sa-mi dai mangaiere.Mai trimite Harul Tau,astazi peste roaba Ta.Ajuta-ma te rog Doamne,sa pot sa stau in picioare.Si in suferinta grea,sa-mi dai Doamne pacea Ta,ca sa te pot lauda.Se zice"Keep it real"pana te heal,si apoi deal,pana nu kill.Adica chill cu dill de profil.Fii adevarat,chiar daca ai uitat,chiar si ce ai mancat.Ma bucur in taina,ca am si o haina,care ma face faina.Imi adun amintirile,si-mi pastrez teoriile,care m-au invatat doctoriile.Sunt amintiri de neuitat,ieri multe le-am ascultat,si avem multe de invatat si vindecat.Am nevoie mare,si pentru copii mei prelucrare.Multumesc de ascultare,acum vreau sa fac inviorare,cant si o cantare,ma rog in gura mare,iar apoi plec la o plimbare.Vreau fara suparare,multa multa vindecare,ca nu mai stiu de mine,cate ma doare.Eu le scriu pe toate,cu litera mare.VINDECARE!Keep it real,we all heal!Mai putintica rabdare,si nimic nu o sa ne mai doara.Privirea in sus,catre zare,cu multa splendoare si soare!Pastreaza-ti autenticitatea!Amanuntit,nu sunt premianta nici plianta,sunt alianta.De ma crezi,sunt si savanta si comandanta.Acum scriu cu lux,nici nu stiu cum le-am exclus.Ce lux m-a patruns,de soarta tot pe mine m-a strapuns?Nu traiesc in lux,ca toate s-au distrus,si nu eu le-am propus.M-au tot dus,cu suius,pana am ajuns mai sus.Tot mai cu lux,imi inalt eu cantarea sa ajunga mai sus.De toate,de lux,de flux si de nux,eu ma usc.Cu Domnul pe cale,e a mea vindecare,si lux de asteptare.Acum ma exclud,am fost ce n-am fost,si toate nu au nici un rost.Am tinut post,ca sa nu fiu un prost,si sa astept la post.Toate nu au nici un rost,si ce a fost,nu a mai fost,va fii cu totul ce nu a mai fost.Cu rost sau fara rost,multe au fost.Iar eu tot am fost,sus si jos,si ce folos?Cand sunt jos,ma ridic tot mai jos,iar cand sunt sus,ma cobor la Isus.Stiinta a avansat,luxul s-a modernizat,dar prostia a accelerat.Cu lux de amanunte,eu am incheiat!

Izvorul…

Cine inseteaza,sa vina si sa bea.Izvorul,izvor de bucurii,il port azi in suflet si nu-l mai pot opri!Din sivoiul indurarii,si izvorul Lui de har,Dumnezeu ne-a mai adus o toamna,cu belsug si roade,iar.Lauda,recunostinta,si un sincer multumesc,pentru harul cel ceresc.Ce mare bucurie in suflet,ce har maret si minunat,ca din nou azi m-am sculat,si pe Domnul l-am laudat,pentru purtarea de grije,si binecuvantarile ce n-i l-ea dat.In zile inourate si zile cu soare,vom aduna recolta,din holdele divine!Din Cuvantul Sau mereu,n-e aduce aminte,sa culegem roade sfinte.Onorata instanta,sunt in ultima instanta.Nu mi-a dat dreptate,si am intrat in liberul arbitru.Sun libera,dar fara libertate,in plina libertate.Ce sa mai zic?Astia,mi-au taiat calea,si m-am dus cu valea.Dosarul imi mi-e plin,cu venin si hartia ce eu am scris-o,ticalosii au fugit cu hotii.Au spart seiful,si au spus,ca a fost,piticu.

Lucas la Colorado River…

The Colorado River is the master force behind the Grand Canyon having carved the 277-mile(446 km) chasm in northern Arizona over the last 5 to 6 million years.Length in Canyon: Flows 277 miles through Grand Canyon National Park,from Lees Ferry (Mile 0) to Pearce Ferry at Lake Mead.Depth-Scale:The river lies nearly a mile (up to 5,000–6,000 feet) below the canyon rims,with the riverbed itself reaching up to 110 feet deep in pools through the Granite Gorge.Water Temperature:Water released from Glen Canyon Dam near Lake Powell is cold—around 50°F (10°C) year-round—because it draws from deep beneath the surface of the reservoir.Geology:As the river cuts down through the Colorado Plateau,it exposes nearly 2 billion years of Earth's geological history in the layered rock walls.

Sunt bine,pamantul inca ma mai tine…

Sunt bine,ca pamantul inca ma tine.Raveca nu a descoperit pamantul citind despre el in carti si nici cautand comori.L-a descoperit in ziua in care a cazut.Era intr-o dupa-amiaza de toamna,iar Raveca,pe atunci,fugea spre casa printre randurile de porumb.Intr-o clipa de neatentie s-a impiedicat,si s-a prabusit in tarana.Lovitura i-a taiat respiratia,genunchii i-au sangerat,iar frica si durerea au pus-o pe plans.In loc sa se ridice imediat,Raveca a ramas acolo,cu fata lipita de sol,plangandu-si necazul.Si tocmai atunci,cand a tacut,i-a simtit mirosul:Pamantul nu mirosea a praf mort,ci a viata reavana,a ploaie veche,a grau copt si a iarba strivita.Lipindu-si urechea de pamant nu a mai auzit zgomotul lumii,ci un murmur jos,ca un tors de pisica.Era vibratia adanca a pamantului care se invartea in tacere.A realizat ca,desi cazuse greu,pamantul nu o ranise.Raveca s-a ridicat,s-a scuturat de praf si,privind in jos,a soptit,tu ma tii.Atunci a inteles ca,indiferent cat de greu va cadea in viata,pamantul va fi mereu acolo dedesubt,gata sa o prinda si sa o ajute sa se ridice.Sub stratul gros de tarana,chiar in locul unde Raveca isi gasea linistea,se afla o radacina.Pamantul pastra acolo,sub picioarele ei,toate amintirile bune ale neamului ei.Cantecele de leagan pe care strabunica ei le canta la marginea campului.Linistea noptilor de altadata,cand oamenii stiau sa asculte pamantul.Secretul pamantului era ca nimic din ce fusese frumos,curat si muncit nu se pierduse.A fost odata ca niciodata,intr-un sat,o femeie pe nume Raveca.Raveca era genul de om care purta intreaga lume pe umeri,dar nimeni nu o vedea plangand-se.Cand viata devenea prea grea,cand grijile se adunau ca norii de furtuna,ea nu spunea vorbe mari.Isi potrivea broboada,ofta adanc si zicea doar atat:”Sunt bine,ca inca pamantul ma tine”.Si pamantul o tinea.Ba mai mult,parea ca o asculta.In fiecare dimineata,iesea in batatura desculta.Era felul ei secret de a sta de vorba cu lumea.Cand avea inima grea de dor sau de oboseala,pasea mai apasat,de parca i-ar fi trimis pamantului mesaje codate prin fiecare pas.Intr-o toamna grea,cand seceta i uscase gradina si necazurile i dadeau tarcoale,Raveca s-a asezat pe pamantul uscat,la marginea ogorului.Se simtea sleita de puteri,goala pe dinauntru ca o fantana parasita.Apoi,a soptit plangand,pamantule,grea mai sunt astazi.Te mai tin curelele sa ma porti?Te tin,Raveco.Te-am tinut cand ai facut primii pasi,te-am tinut cand ai plans,te tin si acum.Radacinile tale sunt adanci,nu te teme de furtuna.Raveca a inchis ochii,si a lasat toata greutatea din suflet sa se scurga in tarana.Pamantul a primit-o fara sa judece,transformadu-i tristetea in liniste.Cand s-a ridicat,picioarele nu-i mai erau de plumb,ci usoare.Pamantul nu doar ca o tinea,dar i daruise din puterea lui neschimbata.De atunci,ori de cate ori viata o punea la incercare,Raveca zambea spre cer,batea cu piciorul in pamant si spunea cu mandrie:Sunt bine!Pamantul ma tine,iar eu il tin pe el in suflet.Si,mai departe se scrie in carte ca povestea,a trecut din gura in gura,devenind legenda.Cu fiecare pas,ea lasa in urma dare de lumina,pe care doar copiii si animalele le puteau vedea.Cartea cea veche,legata in piele roasa de vreme,ascundea ceva,scris cu cerneala de nuc:Cine are urechi de auzit,sa asculte.Raveca nu calca pe pamant,ci pamantul se ridica sa-i intimpine pasii.Pamantul o rasplatea pentru ca fusese singura care i intelesese tacerea.Iar ultima fila a capitolului se incheie cu o povata pe care Raveca a lasat-o scrisa cu propriul deget muiat in taciune.Cand simti ca te prabusesti,nu te teme de cadere.Pamantul nu te lasa sa te spargi,el doar te primeste inapoi ca sa-ti aminteasca din ce esti facut.Aici se inchide o pagina,dar povestea merge mai departe.Cartea nu se afla intr-o biblioteca faimoasa si nici incuiata intr-un muzeu.Ea se afla aici,si acum,mult mai aproape decat crezi.Se afla in podul casei de la tara,acolo unde grinzile de lemn are un miros a rasina si a timp trecut.Cartea s-a mutat in pamantul unic,din inima ei.Astfel,cine stie sa mearga descult pe pamant si sa asculte in liniste,poate citii povestea Ravecai,direct prin talpi,fara sa aiba nevoie de foi de hartie.Ea este acolo,asteptand ca cineva care simte ca abia il mai tine pamantul,sa o deschida,si sa-si gaseasca linistea.Calatorule care ai deschis aceasta pagina cu sufletul obosit si inima grea,opreste-te o clipa si respira.Daca ai ajuns sa citesti aceste randuri,inseamna ca ai uitat cat de puternic esti.Ai crezut ca esti singur in fata furtunii si ca greutatea lumii te darama.Dar priveste in jos:pamantul de sub tine nu s-a clintit.El nu te tine doar din obligatie,ci pentru ca ai dreptul sa fii aici,sa existi si sa mergi mai departe.Radacinile tale sunt adanc infipte in tot ce ai invins deja pana acum.Fiecare zi grea pe care ai trecut-o a lasat in tine o farama de otel.Cand simti ca pamantul abia te mai tine,nu inseamna ca te prabusesti.Inseamna doar ca e timpul sa te opresti din alergat,sa te asezi si sa-i permiti pamantului sa-ti preia,oboseala.Scutura-te de praful grijilor,ridica privirea.Pamantul inca te mai tine bine,iar povestea ta are inca multe pagini albe de scris.Mergi inainte cu curaj.Cartea se inchide aici cu o singura semnatura apasata adanc in foaie:Raveca.

Lucas at Havasupai Falls…

Havasu Falls is a famous 90-to-100-foot waterfall located on the Havasupai Indian Reservation inside the Grand Canyon in Arizona,celebrated for its striking blue-green turquoise pool.Day hiking is strictly prohibited.Visitors must secure an advance reservation or permit through the Havasupai Tribe Reservations,a 3-night minimum for campgrounds,or call the lodge.Reaching the area requires a strenuous 10-mile one-way hike (20 miles round-trip) from Hualapai Hilltop,descending about 2,500 feet into the canyon.Supai Village is 8 miles in,and the campground/falls are another 2 miles past the village.Other notable nearby waterfalls along Havasu Creek include Fifty Foot Falls,Lower Navajo Falls,Mooney Falls,and Beaver Falls.Alcohol,drugs,drones,and photography of tribal members or local infrastructure are strictly banned.There is no cell service or Wi-Fi on the reservation.