Acum,chiar acum…

A picat pomul lui Camelia.Sunt 5 ani de atunci,pe 9 Septembrie 2021.Glendale-Arizona.

Voi continua…

Voi continua,sa merg pe calea mea,chiar de crucea imi este grea.Dar povestea va continua.M-am oprit la coltul strazii,sa privesc la firul ierbii,si despre iarba nu stiu nimic,doar ca e un fir asa de mic.Iarba creste si se usca,vine altul,o calca si se duce.Dar din departare,zari o floare de violeta culoare.Si m-am gandit imediat la copilarie,si am scris de floarea mea,movie.Floare,pentru tine,toate as da,si cu tine as tot sta.Cand pe aleea florilor umblam,si la umbra pomilor mai stateam,ma gandeam tot la Rai.Ascult cantari,povesti si poezii,de unde pot eu sa ma inspir.Multe sunt din lacrimile mele,si pvestite de pe drumurile mele,ca de n-ar fi ele,cum as mai cugeta pentru dorurile mele.Pe la colturile strazii,am vazut si mult pustiu,dar nu de astea vreau sa scriu.Pustiul e in lume,dar poate fi si in noi.Despre pomi,flori,pasari si pietricele,ca sa-mi amintesc de ele,de fiecare data cand trec pe langa strazile mele.Cine au inventat strazile,s-au gandit ca ele sunt bune,sa te plimbi cu drag pe iele.Si pe la ape as umbla,sa-mi spele si mintea mea,si de dureri sa pot scapa.Amintirile raman,si drumul e batatorit destul.Iarba s-a uscat,floarea s-a imoiat,pomul m-a ubrat,pasarea mi-a cantat,si eu la viata am tot meditat.Din noi si din nou,cu mine la sfat am stat.Fiecare om seamana ceva.Cuvintele pe care le rosteste,faptele pe care le face,sunt seminte raspandite zilnic,care nu se pierd fara urme.Ele ajung sa incolteasca,sa creasca si sa se coaca pana la seceris.Nu va amagiti,Dumnezeu nu Se lasa batjocorit,caci ce va semana omul,aceea va si secera.Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul!Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau,nu se teme de caldura cand vine,si frunzisul lui ramane verde,in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca rod.Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul,intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat,ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii,cand vine fara veste nenorocirea.Ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere.Singurul om in care trebuie sa ai incredere absoluta esti tu si Dumnezeu.Este inceputul unei povesti al carui autor sunt eu.La inceput a fost o provocare,apoi a devenit o vindecare,o simpla terapie.Nu putem rupe radacinile,pastram credinta parintilor,intelepciunea si aventurile bunicilor.Am invatat multe despre viata,din care astazi mai am de invatat.Anii trec,oamenii se schimba,ne maturizam,schimbam puncte de vedere si mai ales suferim.Omul e ca pomul.Pomul se cunoaste dupa roade,iar omul se cunoaste dupa fapte.Cand sunt slaba,ma fac tare.Azi am mancat hrana tare,sa ma tina pe picioare,chiar daca viata vrea sa ma doboare.Eu nu cedez,eu reflectez,la viata si la ce lucrez.Asa ma bucur zi de zi,chiar si de zilele-mi sunt pustii,eu stau departe de prostii.Cred ca voi m-ati inteles,ziua buna sa aveti,sa fiti tari sa va rugati.Bucurie,fericire,o inima in lumina,si o viata cristalina.Din tot ce am invatat din viata,este ca te pune si pe o suta de ace.Am crescut cu cei sapte ani de acasa,dar azi maine o sa ajung la saptezeci si sapte,daca nu o sa cad pe spate.Respectul si omenia,asta mi-a fost simbria si mandria.Multe nu am acumulat,ca viata mi-a tot luat,si tot in restrictie am ramas.Dar daca,si cu parca,va veni si o barca,o sa ma fac ciupearca.Eu am trait copilaria,si am rezistat militaria.A fost si greu,putin usor,dar le-am scris acum eu din pridvor,pana nu mor.Ce conteaza anii,daca nu ti-ai trait traiul,si nu ai mancat malaiul.Am gustat putin din fiecare,sa se ajunga la fiecare.Cateodata imi pierd controlul,dar ma inregistrez cu magnetofonul,si-l trimit cu casetofonul.Acum stiinta a avansat,le pun pe u-tube si tic tok sa nu ia foc.Nu am crezut in multe,dar acum ma sui pa munte,cu dronul si avionul,te vad din frunte,pe FaceTime.Si daca o sa mai am harul ca si talharul,o sa ma duc si cu magarul.Multe am crezut,si nu le-am vazut,multe cred,si tot ma pierd.Asa ca,nu-mi ramane altceva de facut,decat tot sa lupt.Viza vi de viza varza,sta o barza si eu o breaza.Viza vi de zarva manc cureci,sa aud bine la ureci si sa nu fac zarva cu ghiveci.Cand viata pare nedreapta,tu sa-ti amintesti.Tu esti cel care trebuie sa depuna efortul,Dumnezeu iti arata doar calea.In viata nu conteaza unde te afli,ci pe cine ai alaturi.Unele zile trec fara sa lase nici o urma,alte zile ne amintim o viata.Cand viata este nedreapta,tu mergi tot dreapta,si jigodia se indreapta.Totul ramane in istorie,fa din esec victorie.Victoria este mai dulce atunci cand ai cunoscut si infrangerea.Succesul inseamna sa mergi din esec in esec,fara sa iti pierzi entuziasmul.Multi lucreaza,dar putini gandesc.In ciuda tuturor problemelor,vom fi raniti de nenorocirile care vin,fara sa vrem.Problema este rezolvata,cand nu sunt revoltata si dizolvata.Tot incerc sa ma inteleg,pana mai pot sa ma dezleg.O buna lectie de morala,este nu aceea in care ni se predica valorile,ci aceea in care ni se arata cum sa practicam virtutile.La ce e buna viata?Trebuie doar s-o traiesti!Eu voi continua sa scriu,si sa cant,pana imi iau avant.

Va urma…

Va urma,si ce va mai urma?Ori se va curma,si se va termina cu greutatea grea.Nu mai am nici o parere,nu raman cu parere de rau,ca m-i se face si mai rau.Am avut o viata,ca si mierla,cand canta cu durere.Aoualeu si ce durere,s-a topit tot in tacere.Cu ani si ani in urma,nu am mai putut,nici sa strig.Zeci de ani au tot trecut,dar nu pot sa ma zauit,ca tot ma uit.Am si azi multa durere,si nu mai stiu unde pasesc.Bucurati-va,si traiti cu placere,ca pana la sfarsit,oricum toate piere!Toate si totul din interes,lumea umbla pe invers,dar eu,nimic nu am inteles.Nu-mi trebuie bijuterii,daca nu sunt apreciata nici bijuteriile nu ma dezmata.Eu sunt inca vie,traiesc si fara bijuterie,nici nu le tin in cutie,ca nu au valoare pentru mine.Pentru mine,eu cred ca sunt o bijuterie,dar nu stau toata ziua in lengerie sau in sufragerie.Dupa cum se stie,ce e o bijuterie,nu se pune pe farfurie.Sa te recunosti cat valorezi,nu e neaparat sa porti si o bijuterie,eu stiu cat valorez,si ma respect chiar si fara bijuterie.Nu zic ca nu e frumoasa o bijuterie,pe mine nu ma imbie,eu sunt nascuta o bijuterie.Calitatea nu cantitatea conteaza.Nu sunt deloc impotriva,sunt de-o potriva,daca o folosesti,sa te simti si bine.Eu vreau sa ma simt bine,nu am nici o bijuterie pe mine,lacrimile-s diamantele mele,si durerile bijuteriile mele.Doar acestea mi-au format viata in bijuterie si perle,sa ma falesc si eu cu ele.Valoarea mea e unicat,de diamante tot am dat.Sunt o femeie bogata,inima mea e curata.Voi aveti valoare,chiar si cu o floare,daca stiti sa stati drept in picioare,si nimeni sa nu va doboare!Doar cu o floare,viata e tare ametitoare,si amagitoare cand nu are nici o culoare.Ce sa va doresc mai mult,de cum esti tu acum.Cred ca mai inteles,mai dau eu gres,dar fara interes.Daca vrei lume cu interes,trebuie sa mergi pe un sens modest,fara pervers,si fara test de intravers,ori faci un vers,de mare interes.Versul l-am scris aici,nu fac nimic de interes,sau cu interes,vreau numele,sa nu-mi fie sters.Acum am inteles,exista toate cu sters.Ce va urma,va urma,si va merge pe urma mea.What’s NeXT in text?Va urma.

De voie,de nevoie,am voie…

Pierduta in tacere,o raza de lumina imi lumineaza sufletul imers,dar tot din mers.De voie,de nevoie,am voie,sa stau langa un copac,barzele si ratele,imi canta,si eu scriu,despre un unghi de langa lac.Cand ma uit din unghi obtuz,parca totul imi este confuz,dar privind din unghiul drept,am inceput sa ma destept.Si printr-o ureche de ac,am inceput din nou sa tac.Fac umbra la pom,ori pomul imi face umbra mie,si cant de veselie.Din slove am ales micile cuvinte,ca si furnicile cuminte,si am vrut sa umplu cu ele,celule de molecule in pendule.Mi-a trebuit un violoncel,dar nu am gasit nici un brotacel,sa cante nitel.Pe o foaie de trestie,canta o lacusta,ca era prea ingusta.Cimpoiul si vulpoiul,a crezut ca eu sunt musuroiul,dar i-am prins cu valaul.Farmece nu stiu sa fac,de-abia stau,si ma uit la gandaci.Ma strecor putin prin apa,ca un fir de ata,ca nu vreau cel rau sa ma inhate.Vai ce viata,sa fii de gheata,si sa nu poti fii isteata,si salciile ma agata.Voi reveni din nou la viata,ca sunt creata,dau in albeata,spatele nu ma lasa,dar vreau tot viata!Multumesc Bunului Dumnezeu,ca am ajuns pana aici,dar cu greu,incet,incet,m-a impins numai El!O zi minunata,scaldata si baltata,dar binecuvantata!De voie,de nevoie,am voie,sa fiu frumoasa.Incercand sa gasesc raspunsuri intrebarilor,am voie,si nevoie sa fiu cu voie.Tind sa cred ca de fiecare data,pe masura ce inaintez in varsta,raspunsul meu va fi altul,asa cum de fiecare data cand imi vine in minte intreabarea,si reusind sa ma surprind eu pe mine.O alta intrebare de gandire era aceea.De ce ti-e frica in viata?Nu,nu este vorba de moarte,de ea nu mi-e frica.Raspunsul e,de oameni.Da,de oameni.Ma sperie foarte tare caracterele atat de diferite,mentalitatile oamenilor.Cu rabdare,treci si marea.Sa aspiram intotdeauna catre fericire,fara probleme si intrebari,pentru ca intr-o zi o vom gasi,ca oriunde am fi,si prin orice greutati am trece,acelasi Dumnezeu ne vegheaza pe toti.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu tot eu.As vrea sa fiu ce n-am fost ieri,si nici cand inainte,sa nu m-abat spre nicaieri,din drumul vietii Sfinte.As vrea sa fiu ce altii nu-s,mergand in viata spre apus,in timp spre vesnicie.Aproape-as vrea sa fiu oricand,de cei ce trec prin lume,dar si de cei cazuti din rand,ranitii fara de nume.As vrea sa fiu un simplu glas,atat,e tot ce mi-a ramas,si as vrea sa fiu ceva,o raza de lumina.Sa duc lumina undeva,si sa ma-ntorc in Soare.Am voie,dar mare grije,de voie si nevoie,in toate.

Imi dau voie…

Imi dau voie,sa am o viata armonioasa,cu bucurie si pace.Este frumos sa simti ca traiesti,sa fii tu insuti,sa te eliberezi.Am gresit,am cazut,am invatat,si acum ma odihnesc de toata oboseala si osteneala.Si spun nu,chiar si cand imi este greu.Cand m-am saturat de fugit,stau.Sunt atata de ganditoare,stau cu picioarele pe pereti,pana vad scaieti.Am fugit destul,acum stau si ma gandesc,cat sa mai stau?Domnul sa se indure de noi toti.Dar iata ca din nou mi-a venit inspiratia.Si ma duc mai departe cu gandul.E durere,abisuri ale deznadejdii,sufletul se inalta spre piscurile sperantelor,din seninul boltei ceresti si din caldura razelor de soare.Am stiut ca va fi greu,dar niciodata nu esti pregatit pentru astfel de situatii.Am incercat sa ma incurajez,dar ma simt de parca ar fi smuls cineva o parte din mine.Multora dintre lucrurile pe care le fac,nu le mai gasesc rostul.Am incercat sa-mi pun ordine in viata,ganduri,sentimente si in amintiri.Prezentul si trecutul se amesteca,neputintele imi dau o stare,si ma apuc sa stau.E un impuls inconstient al nevoii interioare,ca lumea se afla permanent in miscare.Incerc sa stapanesc ceea ce se intampla in viata mea,dar lucrul asta ma depaseste.In final ma izbesc de zidul de indiferenta,iar bunele mele intentii,e un mister.Toata lumea isi cunoaste bine interesele si nu sunt capabili sa se miste.Odata ce a aparut ceva neprevazut,simt nevoia sa renunt la aceste prejudecati.Dar din pacate,lucrurile nu sunt atat de simple,cand este vorba despre mine.Sunt satula de durere si panica de afara.Timpul nu sta in loc,desi toate aventurile pe care le traiesc,sunt fictive.Sunt o fiinta contradictorie,sunt surda la zgomotele din jur.Timpul curge si se scurge repede pentru un timp de intamplari.Ma vantur intre viata si viitor.Am un jurnal de viata,scris cu voie buna si cu simplitate.Mi s-a parut ca toate aceste lucruri reprezinta viata mea.Cel mai simplu mi se parea sa ma las dusa de val,iar locul unde ma duce valul este departe de tot ce mi-am inchipuit.O fi bine,o fi rau?Nu stiu,dar stiu ca va trece si asta,si undeva ma asteapta frumosul curcubeu.Aceste randuri s-au nascut in urma multor situatii de care m-am izbit,panica care ne cuprinde pe toti.Priviti in sus,nici intr-o parte,nici in alta.Fericirea noastra este sa ramanem in El.Ce e viata asta-n lume,ce e omul,cum e zis?Totul este inselaciune,umbra si vis.Ce e viata asta,oare?E ca pulberea in vant,astazi este om in floare,maine,o mana de pamant.Viata asta-i o clipita langa viata cea de veci,atunci fati-o fericita langa Domnul s-o petreci.Trece timpul,trece viata,zboara fara veste,intr-o zi iti vei da seama ca mult nu mai este.Te vei duce in tarana fara a ta vointa.Singura speranta,ce imi da puteri,e Iubirea ce va ramanea.Toata viata mea am cautat un prieten adevarat,si numai pe Isus l-am aflat.Avem nevoie de curaj,rabdare,credinta,dar dimineata va veni.Credinta noastra nu e in zadar!Treziti-va si fiti gata!Mai las-o in balta de ingrijorare,si pune-ti picioarele intr-o caldare,si mergi pe pereti,cu rabdare.Asta am facut eu acum,si ma tolanez,precum va spun.Am pus si greutati la picioare,sa ma ajute,cand ma doare.Am ridicat si 5 pounds de greutati,ca sa vad tot scaieti.Merci bine si frumos,m-am dat din pat jos,si ma simt mai luminos si frumos.Asa imi petrec zilele,sa nu imi numar clipele.Imi dau voie,sa fiu,si sa trăiesc frumos,acum,azi si in fiecare zi,pana in vesnicii.Imi dau voie,sa fiu asa cum sunt.Am ramas cu picioarele pe pereti.

Ea,rade de ziua de maine…

Proverbele 31:25 Ea,este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine.Fii motivul pentru care cineva zambeste.Fiecare zi pare prea scurta pentru toate.Se zice ca viata este ceea ce ti se intampla.Foarte adevarat,de cate ori nu s-a intamplat sa-ti faci planuri pe termen lung,si sa se intample cu totul altceva.Viata este intotdeauna imprevizibila,niciodata nu stii ce ti se poate intampla maine,de aceea viata trebuie traita asa cum este.Viata e pretioasa,fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate.Important nu este sa traiesti,ci sa stii pentru ce traiesti.Ca o piesa de teatru este viata,nu conteaza cat de mult a tinut,ci cat de frumos s-a desfasurat.Cu bune,cu rele,cu tristete,cu bucurie,zambind sau plangand,viata oricum trece.Am uitat ca viata e prea scurta,sa ne prefacem.Dar nu e niciodata prea scurta pentru o prietenie frumoasa.Viata este o perioada scurta de asteptare,un timp in care tristetea si bucuria se impletesc.In spatele fiecarui zambet exista o lacrima.In fiecare imbaratisare exista singuratate.Viata este scurta,rade,si nu inceta a zambi,oricat de ciudat ar fi motivul.Du-te in natura,deschide ochii,dar deschide si inima ta pentru ceea ce vrea natura sa te invete!Frunzele care cad vorbesc despre scurtimea vietii si despre apropierea rapida a vesniciei.Acest lucru iti aminteste ca aici nu ai o cetate statatoare,ca va veni ziua cand va trebui sa-ti iei ramas bun de la pamant.Asculta si stai linistit inaintea lui Dumnezeu,adu-ti aminte de vremelnicia tuturor lucrurilor de pe pamant.Suntem buni si rai,aici si acolo,pretutindeni si nicaieri.Suntem,fara a fi nimic,in tacerea din lucruri.Suntem pierduti,de atata insingurare,incat ni se da dreptul la trecere.Suntem fire de nisip ce rezistam de-a lungul tarmului.Asteptam sa fim luati de valuri pana cand nu mai suntem.Unde ne gasim azi?Cand se va incheia totul?Dar,ce va fi in acele ultime zile?Care vor fi lucrurile la care sa ne atintim privirile ca la niste pietre de hotar intre prezentul de azi si marele maine care sta numai la un pas de noi?Acesta este de fapt motivul pentru care soseste ziua de odihna si bucuria cerului si a noastra.Pana la revarsatul zorilor omenirea intreaga va trebui sa treaca prin acea noapte a strimtorarii,a necazurilor si a suferintei,caci va fi o vreme de strimtorare,cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta.Aceasta inseamna ca lumea ultimelor zile va incerca sa bea pana la ultimul strop paharul.Secerisul este sfirsitul veacului,seceratorii sunt ingerii.In aceasta vreme a sfirsitului unele nume care niciodata nu au apartinut lui Dumnezeu vor fi scrise in cartea vietii,iar ale altora care credeau sau pretindeau ca apartin lui Dumnezeu vor fi sterse.Toti se vor scula din somnul mortii,dar dintre toti,unii se vor scula pentru viata vesnica,iar altii pentru ocara si rusine vesnica.Bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele in veac si in veci de veci.Bagati de seama sa nu va insele cineva,fiindca vor veni multi in numele Meu,a spus Domnul Isus,si vor zice:Eu sunt Christosul,si vor insela pe multi.Te rog fiebinte inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Christos Isus care are sa judece viii si mortii si pentru aratarea si imparatia Sa,propovaduieste cuvintul,staruieste asupra lui la timp si nelatimp,caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatorii dupa poftele lor.Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.Dar noi unde ne gasim?Credinta cum o traim?Nu cumva avem doar forma primilor crestini?Sa fim motivul pentru ca cineva azi,si-a schimbat viata.Fii un motiv de bucurie pentru cineva!Ziua de maine nu este a noastra,si daca va venii,tot in via Domnului trebuie,a fii.

Sunt sub supraveghere…

Sunt sub supraveghere medicala de veghere,sa nu beau ce m-i se ofera,ca m-i se urca la fiere.Cu toate conditiile si restrictiile,de toate tipurile si soiurile de orice sos.Mi-a spus sa o fac la stanga,si am luat-o la dreapta.Si altceva mi-a mai spus,daca familia a observat ca mi-am pierdut memoria si controlul,cand am baut petrolul.Oare sa fie memoria?M-am oprit putin la o intersectie,sa invat o lectie.Sunt la receptie,fara exceptie,pentru prefectie,dar vreau si frectie.Aici sunt pe strada Centrala,plina de oboseala,nu stau la tocmeala,m-am pus pe iveala sa scriu si fara cerneala.Atata zapaceala si aiureala,ca am picat la podeala,intr-o hala.Nu fac gala,manc o migdala de usureala,sa pot sa dau la pedala.Helicopterul m-a zarit,si iute pe mine a sarit,a crezut ca am aiurit.Pe mine nu m-am cufurit,doar m-am aierisit la trombonit.Am cantat de plictiseala,foaie lata de migdala,ma dusai la vale,agale.Asa e viata,cand ti-e lumea mai draga,te lasa ata.Cand mi-e lumea mai draga,scriu in graba.Cand gandurile ma bate pe spate,eu incep si le dau coate,ca sa joace.Am iesit din atmosfera,ca sa invat si de o sfera,ca toate sunt efemera.Nimic din emisfera,era pe atunci o era,dar lumea prefera pipera.Un joc de cuvinte,care te tine minte,si cand ai mancat linte.Intersectia s-a unit,pana eu m-am zapacit,o alta intersectie a venit.Nu le-am nimerit,ca s-au rasucit,si banda s-a oprit.Tot privesc in departare,pana soarele dispare,ca astept luna cea mare,sa merg si la plimbare,pe picioare.Azi am mancat usturoi,si am crezut ca suntem doi,dar am vazut musuroi.Usturoiul mi-a prins bine,ca guta nu a vrut cu mine,a zis ca e vai de mine.Ce miros de usturoi?Am mancat si am dat in doi.Eu cu usturoi,ma apar de microbi otravitori,chiar de multe ori.Nimic interesant,la intersectie nu am vrut nici o infectie,si nu am luat nici o injectie.Am invatat lectie,sa stau cuminte la o intersectie,pentru intuitie fara de militie.De multe am aflat,intersectia mi-a atras directia,si am intrat in sectia cu frectia,si am primit atentia.Drum bun tuturor,din intersectie,am intrat in directie cu atentie,fara pretentie.Nu am nici o pretentie,intru in directie pentru o lectie.Povestea s-a spus,intersectia s-a opus.M-am tot dus,sa nu fiu in plus.Acum mi-am amintit de memorie,sa nu cad in eforie.Memoria inca mai merge,dar ma lasa seforia,si ma prinde si gloria de ajung in sofronia.Sunt cuvinte medicale traditionale inventale si integrale.Monitorizarea medicala a memoriei presupune evaluarea functiilor cognitive prin teste neuropsihologice,investigatii imagistice si consulturi de neurologie sau psihiatrie.Tulburarile de memorie reprezinta dificultatea de a inregistra,stoca sau accesa informatii din trecut.Intrucat ma aflu sub supraveghere medicala,monitorizarea este esentiala pentru a intelege evolutia acestora.Amintirile sunt cruciale pentru ceea ce suntem ca fiinte umane,iar acest lucru inseamna ca pierderile de memorie reprezinta un motiv serios de ingrijorare,indiferent de varsta sau de sanatate.De ce unele persoane isi pierd memoria in vreme ce altele nu experimenteaza acest lucru,chiar la varste inaintate este o intrebare care explica preocuparile cu privite la scaderea abilitatilor de gandire.Merg mai departe,ca asa scrie in carte,ca sa uitam de toate.