About Me

- Raveca
- Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait,e multumirea mea,dar cum ma voi duce,e planul lui Dumnezeu!
Friday, September 22, 2023
Si totusi vine toamna…
Si totusi vine toamna,o sti si tu,o stiu si eu,si am ajuns batrani.Am stat de vorba azi cu Domnul,i-am multumit ca mi-a mai dat o zi.S-alung din suflet toata intristarea,si disperarea grea ce m-a cuprins.Cu mine e la orice pas,El ma ridica din necaz.Am stat de vorba astazi eu cu Domnul,si stau mereu,in fiecare zi.Am stat la sfat cu Domnul,si El m-a ascultat.I-am spus pe rand,Lui,toate,ce-n suflet le-am pastrat.Nenumarate taine,si greul ce m-a rapus.Apoi din vocea
Lui ce-a blanda,am auzit,mai rabda,pana la sfarsit.Pe vechiul calendar,din nou praful se pune,si mai se spune,a mai trecut o vara!A mai trecut un an,si iarasi ceasul suna,din nou e toamna,afara,iar.E un miros de toamna si gutuie.Melancolie,nostalgie,si tot ce-n suflet creste,si moare in adanc.Regrete si sperante,inca se plasmuiesc.Timpul ramane,noi ne stingem,incet incet,pe-o nota de vioara.Si iarasi toamna vine,si din nou este toamna noua,in calendar.Buna doamna,buna toamna,m-am sculat de dimineata,m-am spalat pe fata si nu am avut nici o ceata.Soarele a rasarit,eu iute am sarit,si la computer am venit.Viata,am baut si-o cafa,si acum imi formez si-o dispozitie de viata.Am intrat ca am vrut sa stii ca te-am salutat,si miracolul l-am asteptat.Am dormit bine,cu visuri putine,dar nu erau cu tine,nici nu-mi amintesc,despre cine.Ca in fiecare dimineata,o rugaciune spun indata,si ma gandesc cum sa traiesc,mai bine,sa nu inebunesc.Le am eu pe a mele,sunt numai dorurile mele,dar astea nu include si viata ta.E doar a mea.Eu sunt ca pasarea,si-mi cant cantarea mea,ca sa pot traii mai bine asa.In fiecare dimineata,invat o alta povata,ca sa fiu si mai isteata.I multumesc lui Dumnezeu,pentru tot ce am eu,si ma rog pentru fiecare,si le doresc cu suflet mare,sa poata sa steie in picioare.Ma rog si pentru tine,tu,cel de langa mine,sa-ti fie si mai bine.Cand viata ne este grea,si ne vom ruga tot asa,izbanda noi v-om capata.Nu le stim noi pe toate,chiar de nu ne frica nici de moarte,le traim,ne amintim,ca de toate suferim.Asa e viata pe pamant,cand te scoli cu zorii in gand,si vrei sa faci un legamant,cat vei traii,tu vei iubii.Iubirea este ce ne leaga,cand viata crunta ne destrama,si nimic nu este de arama.Un gand curat,un sentiment,o zi frumoasa,un angajament,ca vom lupta in viata.Hai Raveca,fi tu tare,tu te lasa calcata in picioare,nu lasa pe nimeni sa te doboare!Vreau sa fiu tare,chiar si cand nu am nici o alinare,o sa merg eu pe spinare,chiar daca urlu si ma doare.Iti multumesc Domnul meu,viata mea,mereu ai fost de partea mea,la stramtorare si necaz,ai fost biruinta mea.Am stat de vorba eu cu Tine,viata,de ce tot pe mine?Stiu ca m-ai iubit pe mine,si m-ai invatat sa zbor bine,de nimic sa nu-mi fie frica,chiar si daca cerul pica.De dragoste,de dor,de zbor,si ma trece si-un fior,tu stii cat de mult eu te ador,chiar si de-ar fi sa mor.Iubita viata,viata mea,tu esti eternitatea mea,si eu de tine nu ma las,numai odata,intr-un ceas.Numai de iubire eu ti-am scris,parca traiesc in paradis,e usor de scris,dar greu de zis.Viata,tu m-ai invatat atatea,si cate fapte eu facutam,ca eu sa iau aminte.Din cuvinte e usor,dar faptele pe min ma dor,le incerc cu un fuior.Ne mai povestim odat,ca acum eu am plecat,si la viata m-am inchinat!Am stat de vorba cu viata,si ne-am inteles de minune!Mi-a spus sa nu fiu rautacioasa,ci sa fiu mai ingaduitoare.
Apartenenta…
Ce dar maret e Isus,Salvatorul,e tot ce poate Cerul sa imi dea.E bucurie si neprihanire,e-o dragoste ce-mi umple inima.Speranta mea e doar in Domnul Isus,viata mea-i legata doar de El,pot sa spun ca Isus pace-n dar mi-a adus,tot ce sunt,sunt prin Harul Lui.Chiar daca noaptea-n jurul meu se lasa,Isus va fi mereu de partea mea.Credinta mea in Domnul va ramane,cand se va termina alergarea voi striga:Ti-apartin pe veci,Isuse!Cand m-am nascut,de multe nu am stiut,dar pe zi ce-am crescut,ura,lacrimi si dureri am vazut.Multe-ncercari am trecut,dar prin toate,cu Isus,le-am trecut.Mi-e toamna-n prag,si-mi va intra in viata,cu aramiul ei de frunze in culori,si imi acopar viata,cu haina,peste sufletu-mi ce-odata,pe-o banca-n parc,o asteptam,visand.🍂Ma simt,cum ma simt,o furtuna ce viata a frant.Frunza-ntre frunze-asternute,ce putrezeste pe tacute.Sau,un izvor secat fara de soapte.Nici eu,cine sunt,nu mai stiu,doar versu-l scriu,cand nu mai stiu.Cu o pana de la un cocor,si azi cand trairile inca mai dor.Un trup istovit ce arde mocnit,un suflet ce de dureri e coplesit,de atatea dorinti ne-mplinite,de frumos,si vis vaduvite.Doar versul ramane asezat,cu maini tremurand inflorat,pe albele file lasat,in zile de toamna,desprins din tot ce-am visat.Din orisice nor care trece,poti fauri un radvan,sa fi nazdravan.Si din orisice dangat de clopot,poti face-o scara la cer.Chiar si din orice copac,se poate ciopli un catarg.Dar cruntul sarut al securii
e pretul plecarii spre larg.Ca orice om,caut mereu ocazii de a fi bucuroasa.Doresc ca fericirea sa devina un standard,nu doar un deziderat.Ca atare,am demarat apartenenta–Faptul de a tine,de a fi legat de cineva sau de ceva,proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu.Nevoia de a apartine sau de a fi apartinut,cunoscuta si sub numele de apartenenta.Avem nevoie unii de altii,pentru a ne gasii consolare alaturi de cineva care ne-a inteles durerea sau ne-a gustat bucuria.Pentru ca povestile noastre de viata sa fie validate.Experientele noastre conteaza.Anxietatea a ajuns sa ne guverneze vietiile.Cu cat imbuteliezi un sentiment,cu atat pericolul de explozie e mai mare.Prin scris reusesti sa o dezamorsezi.E o modalitate de acceptare si de asumare,dar si de comunicare.Toti avem nevoie sa ne simtim intelesi.Multi nu putem sa punem in cuvinte ce simtim.Cand nu pot dormi petrec timp cu mine,citesc,scriu,ascult muzica.Nu trebuie sa uitam,soarele rasare in fiecare dimineata,iar ziua curata tot ce noaptea imprastie,asta e un echilibru.Nu poate fi tot timpul numai lumina,dar nici noaptea nu dureaza o vesnicie.Romani 6:16
„Nu stiti ca,daca va dati robi cuiva,ca sa-l ascultati,sunteti robii aceluia de care ascultati,fie ca este vorba de pacat,care duce la moarte,fie ca este vorba de ascultare,care duce la neprihanire?17 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu,pentru ca,dupa ce ati fost robi ai pacatului,ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o.18 Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat,v-ati facut robi ai neprihanirii.19 Vorbesc omeneste,din pricina neputintei firii voastre pamantesti:dupa cum odinioara v-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si fardelegii,asa ca savarseati fardelegea,tot asa,acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii ca sa ajungeti la sfintirea voastra!20 Caci,atunci cand erati robi ai pacatului,erati slobozi fata de neprihanire.21 Si ce roade aduceati atunci?Roade de care acum va este rusine:pentru ca sfarsitul acestor lucruri este moartea.22 Dar acum,odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu,aveti ca rod sfintirea,iar ca sfarsit viata vesnica.”
Monday, September 18, 2023
Sa mancam usturoi,sa nu facem taraboi…
Am pus ceapa si usturoi pa stiuca,si gura imi pute ca o ciusca,cand tragi din pusca.Sa imbatranesc frumos,manc bine si gustos.Si daca sunt putin cam gros,ma intorc si sunt falos.Ce are omul de la viata?Ca sa poti sa-i faci fata,nu trebuie sa stai pe ata.Atat din viata mi-a ramas,sa ma port frumos ca si-un soldat.Viata pe mine m-a incercat,dar in picioare am ramas.Privirea in sus,si-mi vad da drum!A mele cuvinte sunt prea usoare ca greutate,pentru ceea ce-as vrea sa mentionez.Insa invat,din lumina stelelor si din rasaritul soarelui.Zilele astea ma inspir din natura,fur ganduri si vise de la oamenii ce ma inconjoara,cant un cantec de neuitat,un cantec de dragoste din vremea copilariei mele,pe muzica anilor ce vor veni,si ma plimb pe aleea gandurilor mele.Lucrurile nu se aseaza mereu pe fagasul pe care ni-l propunem,ele nu poarta haina implinirii,insa pot aduce raze de zambet pe fetele noastre,chiar daca nu ne implinesc.Din buchetul parfumat nu este cea a dezamagirii,ci cea a sperantei si a dorintei de a face din noi oameni mai buni.In fiecare zi invatam sa ne bucuram de noi insine,de a trai,de a canta,de a ne bucura de lucrurile mici ce isi croiesc drum printre actiunile noastre de zi cu zi.Privesc partea plina a paharului fiindca orice gol trebuie umplut.Vom deveni mai rezistenti si vom invata din greseli.Pe scurt,viata merge inainte,noi mergem inainte,cu bune cu rele,cu ganduri,cu planuri,bucurii,tristeti si cantece.Iar eu,continui sa contemplez viitorul,unul in care eu si cei aproape de mine vom continua sa ne bucuram de tot ce se intampla.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta.Sunt clipe in care inca mai sper sa imi revin,sa ma calmez,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Am alte lucruri de facut acum.Lucrurile sunt asa cum sunt intr-o tara unde nimeni nu mai are timp.Pe aici,eu stiu voi mai trece din nou.Am trecut prin zile bune sau chiar si zile grele,am trait viata asa cum am primit-o,am plans,m-am bucurat,am fost nemultumitoare dar si multumita.Am fost inconjurata in acest timp de o viata de oameni cu adevarat deosebiti,cu suflet mare si i-am multumit lui Dumnezeu.Am invatat ce inseamna sa traiesti fara sa stii ce vei face a doua zi.Nu fii trista Raveca,zambeste si iubeste ca viata e un dar.Toti traim sub acelasi cer dar nu toti avem acelasi orizont.Cu totii stim ce e viata.Da,te nasti,traiesti si apoi mori.In anul 1997 eram aproape de moarte,nu am mai vrut deloc sa traiesc,deloc,am trecut prin atatea probleme caci am fost intr-o asa de mare depresie ca nu stiu ce mare rau as fi vrut sa imi fac.Dar de atuncii anii sau scurs,si asa de repede ca nu stiu cum de am rezistat atatea incercari.Si stiti voi,un val cheama alt val,dar in ceasul cel mai greu,Dumnezeu m-a salvat.Invata de la toate,ca toate-ti sunt surori,cum sa traiesti frumos cum poti frumos sa mori.Invata de la nufar sa fii mereu curat,invata de la fluturi sa nu fii suparat.Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea,invata din durere vointa de-a spera.Invata de la pasari sa fii mereu in zbor,invata de la toate ca totu-i muritor.As putea sa scriu atatea experiente din viata mea,unde si cum am invatat sa scriu si sa citesc,si mai mult ca atat sa ascult din experientele pacientilor mei pe care eu ii ajutam cand lucram in spital.Dar timpul a trecut,experientele raman,noi tot invatam,si asa in fiecare zi ne cultivam.Cred ca nu v-am plictisit cu povestile mele,dar ori cum acum cunoastem in parte dar atunci vom cunoaste pe deplin.Am spus aceste lucruri,pentru ca bucuria mea sa fie in voi si bucuria voastra sa fie deplina.Acum va servesc cu un usturoi,sa fiti de bun soi!Pita neagra cu unsoare,ceapa,usturoi si rosii,sa te tina bine pa picioare,sa nu mori da foame.Sanatate ca-i mai buna decat toace.Parca tot mai greu imi este,am pierdut mult,dar ma supun.Multi au plecat,eu inca am ramas,dar nu va zic bun ramas.Mi-e dor de mama,de tata,de Camelia,de frate si sora,si cei ce nu mai sunt in hora.Dana,Adriana,si Elena cosanzeana,care a cantat banateana.Nu mai e nimic la fel,ca de altfel,nu mai simt nimic la fel.Pe toti i-am pomenit,si cu o reteta de la mama,nu m-am deslipit.Cat timp traiesc nu ma despart de leacurile babesti.Doar de curiozitate,eu le pun aici pe masa.Mamicuta mea,m-a invatat asa.Cand ai guturai,sa manci un samurai,adica un usturoi.De tensiune,amaraciune,slabiciune.Eu nu ma dau inapoi de la usturoi.Ma scarpan in cap acum,si ma ung cu usturoi.Cand am fost mica am baut o cana de petrol,dar nu a fost alcohol,mama mi-a zis ca petrolul e bun la mate,si te face chiar si creata.Eu am fost si creata,si curata la mate.Sunt multe si marunte,dar sa le punem pe frunte.Ceaiuri,malaiuri,anti virusi,si papirusi,de o bunatate rara.Ceai de tei,de musetel,si coada de soricei,ceai de zahar ars,atunci cand esti tare ars,untura de purcel,de gaina si albina,nu stiti voi cate stiu eu.Capul meu este o carte,acum ma intoarce.Cand am fost mai mica,nu am vazut nici o tablica de medicinica la noi in ulicica.Cand am vrut sa vad cum mor,am dat tot de noroi.Pe unde am umblat,numai plante de medicinat.Asa am crescut eu mare,de am putut sta pe picioare.Eu totdeauna la mamica am fugit,ca ea leacurile imediat le-a si gasit.Comprese de fiecare,de cartof,de varza,de usturoi,dai intru-na tipa trei,am uitat sa spun de tei.De otet de mere,imbinat cu pere,te curata la fiere.Daca toate acestea sunt din strabuni,noi nu ar mai trebuii sa fim ne buni.Dar omul cat traieste,ori invata,ori se nimiceste.Eu am vrut ca sa invat,nicidecum sa ma nimicesc.Fiecare face dupa capul lui.Unul in felul lui,altul de cum tu-i spui.Eu m-am gandit bine,ca tot ce scriu sa iasa bine,sa ne ajutam unii pe altii,ca asa se cade bine.Acum stiinta este avansata,si multe carti sunt puse pe masa,doar sa avem timp de studiat.Putine v-am explicat,dar cred ca s-a meritat,si mai multe o sa va spun,cand m-ai aflu ceva interesant.Pe bune,am mancat numai leacuri bune,si cu o fotografie,eu am plecat!Leacuri bune sa mancati,de guta sa scapati,de microbi si paraziti,sa nu ramanem trazniti!Pentru o lume asa de mare,eu ma ridic in picioare,si va salut,pe fiecare!La multi ani,tot cu usturoi!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Si totusi vine toamna…
Si totusi vine toamna,o sti si tu,o stiu si eu,si am ajuns batrani.Am stat de vorba azi cu Domnul,i-am multumit ca mi-a mai dat o zi.S-al...

-
O zi de intalnire,dupa zeci de ani,si am ajuns mai tari.Nu suntem tatari,suntem muscati de tantari,dupa atata amar.Anii au trecut,si din nou...
-
Viata nu e dreapta,dar Domnul ne face dreptate.Ciprian te-ai saturat de viata,si ai plecat lasandu-ne pe toti,gheata.Ciprian Tanase-fiu...
-
Sincere condoleante fam,Isfan,Sava si fam intregite.Domnul sa ne mangaie pe toti.