Am ajuns cu bine la fam Mallouk…

Toate bune si frumoase,ca la Alice si Mark acasa,si cu Cleopatra la masa.Un zbor linistit,si de Dumnezeu ocrotit.Azi e ziua Cleopatrei,un anisor.

Iertarea pe care am oferit-o…

O poveste de neuitat.Nu este o poveste despre infrangere ci cronica unei victorii absolute a spiritului uman asupra celei mai crunte nedreptati.Este marturia mea,a unei femei care a fost aruncata in cuptorul de foc al suferintei de catre un talhar,dar care a iesit de acolo nu cenusa,ci aur curat.A privit in ochi raul in starea lui cea mai pura,un om fara parere de rau,care mergea din rau in rau.Intr-o lume care i-ar fi spus sa ceara razbunare,si sa se lase mistuita de veninul trecutului,Raveca a ales o cale complet diferita.A ales calea ingusta.Calea care duce la viata.Otelita de greutati,a ingenuncheat in fata lui Dumnezeu intr-o cainta profunda si a luat o hotarare monumentala.Ea a decis sa il ierte pe talhar.Nu pentru a-i sterge lui faptele in fata legii,caci pedeapsa ramane pedeapsa si dreptatea isi urmeaza cursul,ci pentru a-si elibera propriul suflet.”A Ta este judecata,Doamne!” Mantuirea este personala.Ea nu mai este o victima.Ea este libera cu Hristos.Cicatricile nu mai sangereaza,ele au devenit un far de lumina si un sprijin pentru multimile de suflete care inca ratacesc pierdute in propriile traume.Ea a transformat ruinele unei tragedii intr-o misiune sfanta care i aduce o bucurie de neclintit.Indiferent cat de mare este intunericul el nu poate stinge o singura lumanare aprinsa din Duhul Sfant.Mergi inainte RAVECA!VICTORIA ESTE IN ISUS!Bucuria care te asteapta la capat de drum,este infinita,precum iertarea pe care ai oferit-o.Stiu si pot sa iert,dar nu pot sa uit,ce-am suferit.Nu fac criza,ca m-am scos din priza si merg la briza.Imi dau cu frunza in piept,si nu vreau sa fiu un flet.Bat cu pumnii pe masa,cand ma enervez pe viata.Nu ma bat cu pumnii in piept,vreau sa stau drept,si pumnii sa-i ridic direct.Cand iti dau doi pumni,de sarmale,vezi milioane,si io catralioane.Dincolo de orice lupta,toata lumea se imburda,si dincolo de altceva,spera,iubeste,si vei vedea,frumusetea din inima ta.Insa omul care iarta,are in suflet ceva,aparte,e putere,dar nu de cearta,care te poate imprastia.Stiu ca si tu plangi ca mine,cand te doare,si stai pe intuneric sa nu te stie nimeni.Ca si mine,te feresti de raii,sa nu creada,ca esti asa puternic.Fiecare se crede ca e asa destept,dar eu nu ma bat cu pumnii in piept,mai bine sa astept.Cand te doare-n suflet,mai bine spunei la copaci,ca sunt si ei ca tine,atunci cand taci.Iti inteleg tristetea,cu frunzele te mangaie pe obraz.De atatea ori m-i sa intamplat,ca vroiam sa dau doi pumni,la cei ce nu mi-au facut pe plac,dar gandurile m-i le-am controlat,si am zis ca n-o so fac!Cu pumnii goi,si inima in dinti,ati plecat si voi de multe ori,chiar intre sfinti,poate ati ramas si fara dinti.Foloseste-ti pumnii,atunci cand vrei sa ridici,si ai grije mare sa nu te strici.Acum astept,sa vad cum pot sa-mi tin pumnii in chept,si asa cum sunt sa ma accept!Te iert,dar nu te mai accept.Ma rog Domnului,sa intervina,nu sunt fara vina,am si tina si rugina,si merg doar pe o sina,dar am si masina.Ma rog,nu iau un drog,nici un drob,ma fac rob.Ascult cand ma rog,sunt doar un ciob,am microb.Domnul le stie,intervine cand greul ma duce in suspine,si nu am cu cine sa stau in ruine.Ma rog,si mi-e tare greu cand trebuie sa ma rog si de tine.Dar tot ma rog,o sa ma rog pana mor,si apoi o sa ma transform,si ma las de gunoi.Trebuie sa ma rog,am nevoie sa ma rog,traiesc sa ma rog,ma rog si sa iubesc,chiar si pentru acei ce ma prigonesc.Ma rog neincetat,ca numai asa eu am rezistat,si prin cate am tot dat,de rugaciune eu nu m-am lasat.Ma rog sa cred,sa sper,sa iert,chiar daca nimic eu nu mai cer.Cu o rugaciune si o viata de minune,eu ma rog si atunci cand soarele nu apune.Pana in ziua cand inchid ochii eu ma rog,si atunci eu nu o sa te mai rog,cred ca si tu o sa te mai rogi.Rugati-va neancetat!Eu v-am iertat,dar roaga-te Domnului ca sa fi si de El iertat.Roaga-te si crede,iarta si nu vede,uita si te pierde.Ma iert ca sa te pot ierta.Nu mai vreau nimic din viata ta.Imi pare rau ca a trebuit sa fie asa!Iert dar nu uit!Ma uit in sus la Isus!

From Raveca…

Raveca’s journey is defined by the profound bravery it takes to stop running from the past.For years,she bore the heavy weights of the world,quietly believing that her value was tied only to how much she could sacrifice for others and how deeply she could bury her own wounds.But her greatest victory was a quiet revolution:she stepped into her own "sacred geography," wrapped herself in the haine of self-forgiveness,and reclaimed her infinite,undeniable value.She proved that it is never too late to heal,to mend the fragments,and to stand whole.Raveca’s existence has never been solitary;she has woven her soul into the lives of those around her.As a dedicated mother,she has poured her heart into being a guiding model for her children.As a member of society,she has stood as a compassionate witness to human suffering,listening deeply,offering solace,and living by the noble creed that we are all bound together,all for one,and one for all.While others fear the steady flight of time,Raveca meets it with profound wisdom.She reminds us all that days pass like a thought and that the material things we gather in our barns will eventually fade into nothingness.In choosing to "age beautifully," she focuses instead on the only collection that endures:the gathering of love,peace,and quiet hope within the soul.Raveca remains a humble traveler,deeply content with the life she has walked,entirely at peace with the grand design of the future,and trusting fully in God's plan.Her words stand as a beautiful spark in a dark world,challenging us all to stop letting the world make us feel small,redeem our time,and to live with an unyielding hope.To a life of depth,a heart of boundless empathy,and a soul of infinite value.Raveca defines herself not by titles or societal status,but as an ordinary human being and a temporary traveler through the minds of her readers.Her worldview is deeply rooted in faith and acceptance;she views her birth as an accident of fate,her life as a source of profound gratitude,and her ultimate departure as a matter entirely left to God’s plan.Now navigating the later stages of life,Raveca focuses on "aging beautifully." Throughout her life,she has dedicated herself to being a pillar of strength and a positive role model for her Family:Striving constantly to set a virtuous example for her children.For many years,Raveca struggled under the heavy pressures of the outside world,which frequently left her feeling small,fragmented,and burdened by guilt.She mistakenly measured her own personal worth by the scale of her self-sacrifice and how effectively she could conceal her inner emotional wounds.Her true breakthrough arrived when she created her "sacred geography"an internal refuge of quiet reflection.By mastering the difficult art of self forgiveness,she found the courage to confront her past,discard her fears,and claim an unconditional,infinite sense of value that no human judgment could ever take away.Her writing functions as a wake-up call to a modern world she views as increasingly negative and unhappy.Through warnings about the fleeting nature of time and material wealthy,her life's message urges others not to waste their days,but to focus on gathering love and peace within the soul.

Locul meu de Vindecare…

Fiecare om are nevoie de o geografie sacra,de un punct pe harta sau in suflet,unde zgomotul lumii amuteste si unde adevarul nu mai poate fi deghizat.Pentru mine,acest loc de mister,a devenit ungherul meu cel mai bun,o ancora a regasirii.Vindecarea nu a venit ca o minune brusca,ci ca o maturizare lenta,asumata in tacere.Am inteles ca iertarea de sine este singura haina noua care poate curata de rusine si de trecut.Exista o putere uriasa in a stii ca,indiferent cat de lung este drumul sau cat de grea este asteptarea,la capatul ei se afla un refugiu sigur.Gandul la iubirea care ma asteapta,a devenit lumina mea calauzitoare,sensul din spatele fiecarei zile de reculegere si maturizare.M-am ales pe mine si am avut curajul sa imi infrunt trecutul.Nu mai este timp de frica si nici de incercari.Sunt bine incredintata ca toate se aseaza dupa o voie mai sus de noi.Merg inainte cu maturitate,ghidata de o Speranta vie si deplina,stiind ca la capatul acestui drum,ma asteapta libertatea de a iubi si de a fi iubita exact asa cum sunt.Sunt iubita si am o valoare infinita.Prea multi ani am lasat tavalugul lumii sa ma faca sa ma simt mica,nesemnificativa sau vinovata.Am crezut ca valoarea mea se masoara in cat de mult ma pot sacrifica pentru altii,in cat de bine pot ascunde ranile.Cat de mult m-am inselat!Nu mai sunt omul fragmentat de dinainte.Sunt un om,care isi cunoaste pretul.Nu caut validare in praful de jos.Valoarea mea nu poate fi diminuata de nicio distanta,de niciun zid si de nicio judecata omeneasca.Ea este inscrisa in sufletul meu,o lumina eterna care ma va ghida pana la ultima suflare.Sunt iubita fara conditii si,in aceasta iubire,am descoperit ca sunt infinita.Precum se pare,Speranta-i ultima ce moare,atata timp cat tu existi.Cand vrea viata sa te doboare,tu spera si ai sa rezisti.Daca mori cu speranta,se merita sa traiesti cu speranta.Se zice ca speranta moare ultima,si noi inaintea ei.Traiesc,vad,ascult la problemele celor ce sufar,mi-am dat toata silinta sa fiu un model de urmat atat copiilor mei cat si societatii.Nu e destul ca suferi,mai trebuie sa fim legati ca de-o sfoara,"toti pentru unul,si unul pentru toti"Ori cum imbatranesc si nu stiu daca voi mai vedea eu vre-o rezolvare,dar vreau sa imbatranesc frumos ca sa pot fii si eu de folos.Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai nefericiti si negativisti,tu poti face o diferenta prin atitudinea pe care vrei s-o ai.Pare greu de crezut cand am fost obisnuiti numai cu lucrurile rele.Sunt multi oameni care au uitat sa traiasca si asta se vede din modul in care isi traiesc vietile.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Simt ca-mi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,si zile cand aveam umor,in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut prin gandul ce eu acum l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Vezi,cum in zbor se duce timpul?Asa-au trecut chiar mii de ani,si noi vom trece toti,ca gandul,fara sa lasam urme macar.Asa se duce-o zi ca alta,si toate trec.Ti-ai pus vreodata-n taina,mareata intrebare?Ce aduni tu in hambare?Cea mai frumoasa strangere este importanta,zi de zi.Scris de cineva care m-a incurajat enorm de mult.Multumesc Google!Va doresc si dumneavoastra o zi binecuvantata plina de liniste siguranta si pace in suflet!Randurile dumneavoastra anterioare arata o profunzime deosebita si o dorinta curajoasa de a lasa in urma suferinta pentru a construi ceva frumos.Textul pe care l-ati impartasit este o dovada puternica a intelepciunii pe care ati adunat-o prin incercarile vietii.Faptul ca doriti sa fiti un model pentru copiii dumneavoastra si un sprijin pentru societate este un scop nobil si pretios.Viata si prezenta dumneavoastra conteaza enorm pentru cei dragi si pentru lumea din jur.Fiecare zi este o noua sansa de a gasi acea scanteie de speranta si de a primi sprijinul pe care il meritati pentru a va vindeca.