Dumnezeu nu se lasa batjocorit…

Nu va inselati:Dumnezeu nu se lasa batjocorit.Caci ce seamana omul,aceea va si secera.Cine seamana pentru firea lui pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea;dar cine seamana pentru Duhul,va secera din Duhul viata vesnica.Galateni 6:7-8 De te-ndeamna,de te cheama,tu ramai,la toate rece.Ce e val,ca valul trece,nu spera,si nu ai teama,te intreaba si socoate.Ce e rau,si ce e bine?Toate-s vechi,si noua toate,vreme trece,vreme vine.Raveca,dupa cat amar da vreme,am meditat la viata,si am vazut cat e de creata.Sunt puternica din fire,ca nu mi-am iesit din fire,doar firele albe de par,ma stie.Si mama mea a fost puternica,si mi-a demonstrat cum trebuie sa fiu puternica.De cand te nasti si pana mori,tot pierdem din popor.Eu va spun ca am vazut,trifoi cu patru foi,si roi de cocori.Fir-ar mama ei de viata,ca toate ma ingheata.Pacatele mele,e boala mea,si nu ma mandresc cu ea.Din pacat suntem facuti,si nu e unul fara pacat.Fir-ar mama ei de viata,ca ma intoarce drept pe spate.Nu ma ingrijorez ce-o sa vina,ci cum sa fiu fara vina.M-am ingrijorat destul,paharul e prea mult.Dumnezeu a fost tare bun,ca mi-a dat o inima tare,mare si puternica,dar am ajuns rebelnica.Daca inima nu ma tinea,era vai de lumea mea.Prin cate am trecut,ma mir si mai mult,cum de am rezistat.Plec agale tot pe cale,sa cant de viata mea de jale.Te nasti sa traiesti,apoi sa iubesti,si la urma te nimicesti.Cat traiesc pe acest pamant,ma rog si tot cant,ca omul sa traiasca sfant.Ori cum,imbatranim,si in groapa toti sarim.In concluzie am ramas,si la concluzia asta am ajuns,sa nu ajung in difuzie cu aluzie.Oricum sunt,nu fac nici o aluzie,doar o perfuzie,sunt ca tot omul,cu pacate si funingine.Stau in banca mea,si ma rog sa nu cad in ispita rea.Nu ma fac pe sfanta,dar nu ma dau infranta,pot sa fiu si blanda.Imi plac oamenii naturali,nu ca acei ce vorbesc ca papagali,si te copie ca liberali.Tot ce scriu e original,nimic din furt oriental.Orce om e o valoare,mai mica sau mai mare,dar cu infatisare.Am fost nascuta demult,dar tot m-am cercetat,din ce familie eu m-am tras.Si am ajuns la concluzia ca,am multe spite in gena mea.Dar nici aceasta nu conteaza,conteaza rezistenta la actiune.Din toata povestea mea de viata pe care numai eu si Dumnezeu mi-o stiu,sunt o femeie puternica.Nu stiu cat mi se datoreaza mie,dar stiu ca am contribuit mult la aceasta rezistenta,sau poate bine zis,putere supranaturala.Nu am ajuns o super woman,nici o diva,am ajuns la viva de viata,unde am invatat sa ma topesc de gheata.Fiecare cu puterea lui,in mijlocul focului.Am trecut prin foc,apa,furtuna,poate o zi mai buna,dar am ramas tot strabuna.Nu am asteptat de la nimeni nimic,poate un pic,dar m-am ridicat de jos,cand am fost mic.Nu vreau sa ma stric,ca toate le stric,si ajung nimic.Daca ma auzi,raspunde,toate sunt scrise pe unde,unde nu se ajunge la unde.Redu viteza,si gusta viata.E o vorba care spune,cu femeia nu te pune.Te urca si te coboara,si ramai tot ca o cioara.Din tot ce aduna omul in graba,si toate aici raman fara cuvant,doar semne pe Cer si pe pamant.Nu va lasati influentati de nimeni,ganditi rational.Trei emotii puternice care pot avea un impact negativ asupra vietii,mania,gelozia si teama.Fie-va teama de rau,dar alipiti-va tare de bine.Traim vremuri cand valorile sunt inversate sau chiar pervertite.Albul a ajuns sa fie numit negru iar raul bine.Sunt clipe in viata cand gusti dezamagirea,sunt clipe cand nu poti gasi in tine puterea,sunt clipe cand multe poveri prea greu ma apasa,si cu fiece pas sunt tot mai isteata.Cand ma uit in spate,mi se pare ca am trait o alta viata.Povestesc oarecum,povestea de drama a continuat si pana in zilele noastre.Viata poate fi o drama,poate fi o comedie.Acel ce pururi are grija,de orisicine-i in necaz,imi numara si mie pasii,si lacrimile pe obraz.Sa nu-mi pierd la necaz credinta,si nici nadejdea cand mi-e greu,nici dragostea cand sunt la bine,sa nu-l pierd pe Dumnezeu.El stie cat sa-mi lase lupta,de greutati si de indoieli.Sfinti suntem cu totii,numai de ai zlotii!Nu vreau sa stau in fata,si nici mandria sa ma inhate,vreau sa am cuget la mate.Doua lucruri iti cer:nu mi le opri inainte de moarte.Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos,nu-mi da nici saracie,nici bogatie,da-mi painea care-mi trebuie!Ca nu cumva,in belsug sa ma lepad de Tine si sa zic:”Cine este Domnul?”Sau ca nu cumva,in saracie,sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu.Preaiubitilor,pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste,m-am vazut silita sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna.Iar Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va faca sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale,singurului Dumnezeu,Mantuitorul nostru,prin Isus Hristos,Domnul nostru,sa fie slava,maretie,putere si stapanire,mai inainte de toti vecii,si acum,si in veci.Macar ca v-am intristat prin epistola mea,nu-mi pare rau si chiar daca mi-ar fi parut rau,caci vad ca epistola aceea v-a intristat,macar ca pentru putina vreme,totusi acum ma bucur,nu pentru ca ati fost intristati,ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainta.Caci ati fost intristati dupa voia lui Dumnezeu,ca sa n-aveti nicio paguba din partea noastra.In adevar,cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu,aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata,pe cand intristarea lumii aduce moartea.Asa ca,daca v-am scris,nu v-am scris nici din pricina celui ce a facut ocara,nici din pricina celui ce a suferit ocara,ci ca sa se arate marea noastra purtare de grija pentru voi inaintea lui Dumnezeu.De aceea am fost mangaiati.Dar,pe langa mangaiera aceasta a noastra,ne-am bucurat si mai mult de bucuria lui Tit,al carui duh a fost racorit de voi toti.Si daca m-am laudat putin cu voi inaintea lui,n-am fost dat de rusine.Ci,dupa cum in orice lucru v-am spus adevarul,tot asa si lauda noastra cu voi inaintea lui Tit s-a adeverit.Ma bucur ca ma pot increde in voi in toate privintele.Fiti si voi indelung rabdatori,intariti-va inimile,caci venirea Domnului este aproape.Nu pot sa spun ca pot sa mut muntii,ca de-abia pe mine ma mai mut.Eu cu astea nu ma laud,nici nu ma aplaud,doar pe Domnul il laud.Un subiect,la subiect si predicat,si la predica am plecat.Dumnezeu nu se lasa batjocorit.Noi mai in gluma,mai cu gluga si sluga,facem si vaiuga.Asa e viata pre la noi,una sus,si noazecisinoua jos.Dar le cant eu ca pre la noi,nu fac nici un taraboi.Frumos e omul,verde ca si pomul,dar cand ingalbeneste,nimic nu-l mai fericeste.Mana dreapta sus am ridicat,din genunchi m-am ridicat,si ma recunosc ca sunt un vinovat,dar Domnul m-a salvat.Dar adu-ti aminte de facatorul tau in zilele tineretii tale,pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii,cand vei zice:Nu gasesc nici-o placere in ei.Eclesiastul 12:1.Dincolo de toate acestea,ia aminte,sa faci multe carti este o treaba fara sfarsit,si prea mult studiu este obositor pentru trup.Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui,caci aceasta este datoria fiecarui om.Fiindca Dumnezeu va aduce la judecata fiecare lucrare,tot ce este ascuns,fie bine,fie rau.Fiecare om trebuie sa-si inventeze propriul drum.Viata-i scurta,si inima imi tot canta.Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta,si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca,pentru-ca a randuit o zi,in care va judeca lumea dupa dreptate.Faptele Apostolilor 17:30-31 Nici o victorie nu e data fara infrangere si nici o cadere nu e data fara speranta.Dumnezeu i iubeste pe artisti,pentru ca stie ce inseamna chinul creatiei.Cea mai frumoasa si mai profunda traire omeneasca este misterul.Ce faci pentru tine,dispare o data cu tine.Ce faci pentru altii,ramane pentru eternitate.Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.Acceptand limitele,mergem dincolo de ele.Sa ascultam dar,incheierea tuturor invataturilor.Urca pe scari si cara-ti singur lucrurile.Nu crede tot ce iti spune doctorul.Curios sfat,datoria fiecarui om este aceea de a citi si de a se auto educa,pentru a nu crede orbeste in tot ce i se spune.Impartaseste cu ceilalti ceea ce stii.Daca iti place ceea ce faci si esti inca in putere,fa tot ce iti place.Energia nu o castigi dormind sau mancand bine,ci simtindu-te bine.Vei fi mult mai fericit si energic daca elimini regulile,si traiesti mai mult ca un copil,distrandu-te,razand,simtindu-te bine.Nu-ti face prea multe griji.Grijile nu rezolva nimic.Fiecare individ e unic si are nevoie de un tratament unic.Unii se pot vindeca cu ajutorul artei.Nu fi innebunit dupa bani.Nu poti lua nimic cu tine atunci cand pleci.Durerea e misterioasa.Trebuie sa faci ceva distractiv daca vrei sa uiti de durere.Muzica si animalele sunt de foarte mare ajutor.Lasa-te inspirat.Si vei putea inspira la randul tau.Miracolul vietii este prezent la fiecare pas,efortul cel mai mare este,sa vedem acest miracol.Acum mie mi-am predicat,a fost cu un subiect de predicat,la subiectul predicat,si eu l-am rumegat,sa fug de pacat.Daca fiecare ne-am predica in dreptul lui,tot ce s-a predicat,toti vom da vina,pe Adam si Eva,de ce lor nimeni nu le-a predicat.Este foarte adevarat,toti am picat in pacat,dar mai calculat,sa nu stie lumea,cat de fatarnici,in biserici sau adunari am stat.Pana n-e vine sfarsitul,toti facem pa sfantul,si n-e duce si vantul.Nu dau vina pe nimeni,ca si eu sunt un nimeni,cu desprinderi si aprinderi,chiar si la lideri.Om sa fii,ca vei birui.Imi plac predicile,cand m-i le predic doar mie.De restul se ingrijeste Dumnezeu.Printr-o ridicare de mana,am mare nevoie de ajutor.Tu predici,la subiect,si eu trec la predicat.M-am ferit tare,sa nu intru in pacat.Bucurati-va,eu pana la venirea Domnului,cant neancetat.

Am zidit un altar in inima mea…

Am zidit un altar in inima mea,fiindca Domnul mi-a dat mantuirea.Si acestui altar i-am pus nume eu,Dumnezeu,e steagul meu!Mic si slab stegar sunt eu,insa steagu-i Dumnezeu!Eu il port,dar El ma poarta,scut si pavaza imi e El,dar cu steagul merg mereu.Ridic steag de biruinta,si ma inalt,si nu voi renunta,Domnul e de partea mea.Steag de biruinta,pace,har si manghaiere.Si nu voi renunta!Merg inainte prin credinta,si voi avea biruinta.Cand lupta e gata,voi purta cununa,cea de biruinta.Cerul si pamanul,e una cu mine,ca gandul.Pe pamant locuiesc,dar de cer ma pregatesc.Si cand durerea e cea mai grea,biruinta eu voi capata.Si steagul de biruinta cu mine il voi lua!Nu sunt un invins,sunt biruitor spre biruinta!Multe nu inteleg ce se cere,si mii de lacrimi nu-i ajung,si mai multe imi cere.V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul,ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nicio minciuna nu vine din adevar.Daca stiti ca El este neprihanit,sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El.Dispar si ceruri si pamant,si totul atarna de un cuvant,cum mintea imi cerne.De atatea ori nu inteleg,si vreau misterul sa-l desleg,dar nici pe mine nu pot sa ma aleg.Nimeni nu este intrebat,cand n-i se masoara anii,nici clepsidra nu stie ce va fii,dar viata tot n-e alerga prin amintiri,si stam in balansorului priviri,pana n-e ia somnul.Si atunci vom fii cu totii doar amintiri!Acum tot ce ne-a ramas,sunt doar niste amintiri!De atatea ori,am vrut doar sa-mi sterg,tristetea din amintire,sa o pierd din privire.Am inteles de atatea ori,cum ma instinteaza Dumnezeu,prin spini si flori,prin credinta si umilinta,in fiecare zi sa am biruinta.Si chiar de am plans de atatea ori,nu imi pierd a mea credinta,merg din biruinta in sarguinta,pana ajung la pocainta.Amicul meu tu nu uita,fa-ti si tu partea ta!Chiar daca afara este toamna,incetineste pasii pe carare.Priveste un rasarit de soare,mai canta si-o cantare,chiar daca inima te doare.Stai si asculta o pasarica,priveste cum zboara o randunica,miroase o floare oricat de mica,si bucura-te de o zi deosebita.Cu pasii mei in pasii tai,adesea m-am oprit,dar tu credeai ca nu stiu eu,dar sa stii ca te-am vazut.Multi pasi,multi oameni,ne inconjoara zi de zi,priveste sus in departare,priveste ca sa vezi in zare,e atata splendoare!Pasi marunti,sau mai mari,departe acolo pe cale.Azi m-am oprit putin pe o cale,si am dat ascultare,inima mi-a spus poti sa mergi putin mai agale,e bine si asa,doar e o cale.Pe calea ingusta eu merg tot mereu,e drumul ce duce drept la Dumnezeu!Placeri si desertaciuni pe ea nu-s pentru-ca duce drept sus,la Isus.Chinuri,dureri vom avea de multe ori,dar tinta noastra ce duce in sus,e marea iubire a lui Isus!Pe cararea mea nu a fost doar numai soare,a fost si chin a fost si plans,a fost durere si oftat,doar prin iubirea Lui eu am rezistat.Adesea ma intreb,de ce oare?Dar atunci cand sunt doar pe carare,le vad mai bine pe fiecare.Am strabatut din nou a mea carare,si biruinta am primit in incercare.Pe a mea carare,nimic nu este la intamplare,poate a trebuit sa fie doar asa.Si daca pe cararea vietii eu te-am cunoscut,vreau sa nu uiti,priveste sus la munti,de acolo la toti ne vine izbavirea,ca sa gustam putin,si fericirea.Despre carare,o cale sau un drum,atatea pot eu ca sa spun,iubirea,am intalnit-o acum.Este frumoasa,dar si dureroasa,dar poti face fata.Cararea prin al meu destin,mi-a dat puteri sa vad din plin,pe unde poate sa ma duca dragostea.De jos in sus,eu merg tot mai sus,acolo pe mine ma asteapta Isus.Alunecusuri daca vor veni,boale de vor bantui,departe daca tot pe drum as fi,din rasputeri ma straduiesc sa urc mai sus.Cateodata nu e deloc usor,e mai brazdoasa,mai imaloasa,si intunecoasa.Ori cum ar fi sa fie,o alta cale nu o sa fie,o vrei nu vrei,ea te duce spre vesnicie.Cati oameni au umblat pe calea dreapta,cati oameni eu am intalnit,mi-au spus,tu dute mai departe!Departe eu am venit,si oare cat mai de departe sa merg eu necontenit.Oare atunci cum va fi,cand eu drumul l-am sfirsit?Mai un munte mai un drum,mai o vale,si am sa ajung,pana voi ajunge sus.Departe,daca scriu din nou pe drum,sa stiti ca eu sunt si merg doar pe drumul cel lung.Romani 8:37-39 Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori,prin Acela care ne-a iubit.Caci sunt bine incredintat ca nici moartea,nici viata,nici ingerii,nici stapanirile,nici puterile,nici lucrurile de acum,nici cele viitoare,nici inaltimea,nici adancimea,nici o alta faptura nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu,care este in Isus Hristos.

Postiti sa nu poftiti…

Postul,depinde de fiecare cum il indeamna Domnul,cum simte sau cum doreste.Post numai cu apa,nu se mananca deloc nici seara,nici dimineata.Post cu apa si cu sucuri.Post numai cu apa si vegetale.Post in care sa mananci numai o masa pe zi.Post impartit,prima saptamana numai cu apa,a doua saptamana cu sucuri,si a treia saptamana cu vegetale si fructe,incepi cu vegetale,apoi cu sucuri,apoi cu apa,poti sa le schimbi.Pentru cei care au boli,puteti incerca,cu sucuri sau vegetale.Postul nu este ceva ce Dumnezeu cere sau porunceste crestinilor.Biblia prezinta postul ca fiind ceva bun,de folos si de dorit.Cartea Faptelor Apostolilor prezinta pe credinciosi postind inainte de a lua decizii importante.Faptele Apostolilor 13:4; 14:23 Postul si rugaciunea sunt adesea legate.Luca 2:37; 5:33 In practicarea postului se pune accentul pe lipsa mincarii.Cu toate ca scopul postului sa fie,sa ne indepartam privirea de la lucrurile lumesti si,sa ne-o indreptam catre Dumnezeu.Postul este modalitatea prin care ii aratam lui Dumnezeu si noua insine ca luam in serios relatia noastra cu El.Postul te ajuta sa capeti o noua perspectiva asupra lucrurilor si sa reinnoiesti increderea ta in Dumnezeu.Postirea trebuie sa se faca in spirit de umilinta si atitudine de bucurie.Matei 6:16-18 Cand postiti,sa nu va luati o infatisare posomorata,ca fatarnicii,care isi slutesc fetele,ca sa se arate oamenilor ca postesc.Adevarat va spun,ca si-au luat rasplata.Ci tu,cand postesti,unge-ti capul si spala-ti fata,ca sa te arati ca postesti nu oamenilor,ci Tatalui tau,care este in ascuns,si Tatal tau,care vede in ascuns,iti va rasplati.Orice post are puterea Lui.Dumnezeu apreciaza si va raspunde fiecarui fel de post.Cu cat e jertfa mai mare,mai stricta,cu atat rasplata e mai mare.Apa se poate bea,toata ziua,cate putin.Poti bea apa calda,apa distilata.Pentru cine se simte slabit este recomandat apa calda cu lamaie si putina miere.De aceea sa ne luptam cu firea si poftele noastre si vom birui.In aceasta lupta,NU suntem singuri,Duhul Domnului este cu noi si ne va da puterea,adica,abilitatea de a face.Aduceti-va aminte,caci este o vreme,trebuie ca sa ne concentram toata atentia,dorintele,timpul nostru la Dumnezeu si imparatia Lui.Sa meditam asupra Cuvantului Sau zi si noapte.Sa ne rugam tot timpul,sa ne facem timp de rugaciune,de a vorbi cu Tata din cer.Sa declaram mereu promisiunile Domnului.Sa ne pocaim sincer,sa ne recunoastem starea.Sa iertam si sa dam iertare celor ce ne-au gresit.Sa postim cu asteptare si bucurie.Sa ne rugam pentru toti care am intrat in post ca sa fim intariti in trup si suflet,sa fim protejati de sangele Domnului,sa rezistam pana la sfarsit.Domnul sa ne ajute pe toti.Postul sa nu se considere ca acesta este o cura de slabire si nici o obligatie,ci o bucurie.A posti inseamna a vorbi mai putin,a munci mai atent,a ne iubi cu mai mare grija.In ultimul rind nu este o obligatie,postul este o bucurie.Este un mod al lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor si de a-i face pe oameni sa inteleaga adevaratul ritm al vietii.Apoi,una dintre propunerile pe care putem sa o facem in timpul postului este sa fim mai atenti la tot ceea ce Dumnezeu ne-a daruit.Cred ca a posti inseamna a refuza sa te prostesti.Doua zile de post contribuie la regenerarea sistemului imunitar.Abtinerea de la mancare timp de doar doua zile,poate reface sistemul imunitar,ajutand corpul sa combata infectia.Postiti,dar nu va prostiti!Nu va prostiti,postiti sa nu poftiti.

Sa ma ierte Dumnezeu…

Ai,Doamne ce sa ma fac,cand toti de mine trag.Dar nu-s credula,sa cred pe orice bula,care nu stie da gluma.Sa ma ierte Dumnezeu,daca eu iti doresc rau,eu doar te privesc,si cu drag iti sopotesc,sa nu te pripesti.Omule nu te pripi,cum vi asa si pleci,ca eu am doar un cotet,si saraca,precum vedeti.Nu am casa,chiar nici masa,doar ce am,va pun pe masa.Fasole coapta am,pentru cei ce nu sunt copti,nu vreau niste idioti.Nu vreau sa am hoti,si apoi sa ma dioti.Iarta-ne Doamne pa toti,n-om fi sfinti,mai toti,dar incercam sa ne punem la rugaciune,jos.Ma,nu mai fiti hoti,traiti frumos si cu folos,sa nu va prind,ca sunteti hoti.Toate la ordinea zilei,ni ni ni,si nu nu nu,nu e viata cum vreau eu.Nu sunt serioasa,eu tot ma joc,sa nu iau foc.Un copac care se poate inclina cand bate vantul are mai multe sanse sa supravietuiasca unei furtuni.Omului i poate fi luat totul,mai putin un lucru,aceea de a-si alege atitudinea pe care sa o aiba in orice circumstanta.Toti avem momente de stres,pierderi,esec sau traume.Felul in care raspundem la aceste evenimente are un impact extrem de mare asupra starii noastre de bine.Adeseori,nu putem sa alegem ceea ce ni se intampla,insa putem intotdeauna sa alegem cum sa reactionam la ceea ce ni se intampla.Nu sunt serioasa deloc,sunt suspicioasa lucioasa,cand viata e alunecoasa.Atatea ganduri ma ajung,ca nu stiu unde as mai vrea sa ajung?Sunt imbufnata,si inima-mi mie intristata,ca sunt vinovata.Pentru toate ce sau intamplat tot pe mine m-au blamat,ca de ce eu nu am insistat.Multe am esuat,multe m-au bombardat si multa durere am mancat.Am vrut sa stau tot in pat,dar si de pat m-am saturat.Am facut pe neserioasa,dar am scapat din mana si galeata.Nu pot sa uit,viata m-a facut butuc,si eu am vrut tot sa fug.Dumnezeule mare,arunca-ma-n scaldatoare,si vindeca-ma de incercare,ca de-abea mai stau pe picioare.Sa uit de suparare,ascult muzica,viata e frumoasa si cand doare.Apoi am inceput sa ma uit la Cer,sunt niste nori pe cer,dar dispar in infinit,si eu sa nu fiu necajit.Unu doi trei,ma vorbeste lumea toata,ca de ce nu dansez cu iei,si raman batrana fata.Oare cum sa le spun eu,ca nu am facut nici un rau,dansez ca sa uit de rau.Eu raman mirata,chiar si suparata,ca dansul nu e nimic rau,pe mine ma scapa sa nu fac la lume nici un rau.Clipe trec iar in tacere,ma framanta ganduri grele,dar vreau sa-ti spun,ca inca mai sper.Chiar daca sunt necajita si amarata,mai cant si o suita,sa nu ma simt asa,chiar daca sunt o prapadita.Imi sterg lacrimile cu o batista.O nostalgie,o melancolie,o melodie imi vine,si nu stiu de unde-mi vine,dar vine.Dulce melodie,a mea melancolie,din sufletul meu plin de dor,ma invata sa nu ma omor.Mi-e drag codrul si izvorul,si imi sunt mie draga,cand viata nu ma intreaba,eu fug degraba,sa-i spun cat imi e viata de draga,si armonia inimii cu dor.Cu supararea ne-am facut frati,ca sa nu fim infruntati si de suparare sa fim scapati.Scap de una vine alta,si incep din nou sa dau cu dalta,sa nu mai vina alta.Si daca ma plang,nu este o slabiciune,vreau amaraciunea sa nu m-i se adune.Si daca inca mai pot zambii,trebuie sa trec prin toate cele grele,chiar si prin chin.Zambesc,chiar daca nu pot a razbate,intr-o zi voi sta pe spate.Nu stiu cat timp mai o sa fiu in viata,dar o sa merg,tot mai in fata.Ceasuri de suspine,impletesc in versuri,ca nu mai am nici intelesuri si nici magistrale sensuri.Fara deosebire,fara asemuire,stiu sa merg si din mersuri.De moarte nu ma tem,si nici de viata nu-mi prea pasa,nimic nu cer,de-o fi ceva,eu merg spre casa.Doar timpul este judecator,daca rezisti,sau daca mori.Prea tarziu e timpul,insa sa-l convingi,cand ai pierdut momentul,nu mai poti sa-nvingi.Nu-i timp de regrete,fac si piruiete,si toate le las asa,pen-delete.Nu sunt serioasa deloc,ca acum am sarit pa foc,si ma arde la mijloc.Deloc,nu mai stau pe loc,acui o iau din loc.Sanatate si mult noroc!Nu ma uit in urma,de unde am plecat nu ma mai intorc,merg cu toata viteza,si apoi imi scriu teza.Dar peste toate cele intamplate,am invatat sa merg mai departe.Am un talent latent,ce l-am transformat intr-un om bun,permanent.Nu sunt invidioasa,nu vreau sa am ulcer la mate,si nici nu vreau sa crap de ciuda,cu o scurgere perfida.Asa sunt eu,rafinata si intruchipata intr-o personalitate ciudata,rigida si incapatanata.Mi-e ciuda pa mine,ca sunt capoasa si curioasa,dar tot nu ma dau jos da pa masa.Cateodata mai fac pa proasta,sa vad cum e sa fi dasteapta.Am facut o tidula cu fala,chiar daca nu ma duc la sala,viata ma spala da imala.Pentru orice in lume,nu as vrea sa plang.Dar de cand m-am nascut,tot am plans.Stiu ca plansul pentru mine,este o terapie,imi curata toxinele din mine.Si mai stiu ca,aspectul este cartea de vizita.Nu mai fac risipa de cuvinte,ca raman toate pe dinte,si imi mai trebuie mai multa minte.Nu o sa fac nici din lacrime risipa,vreau sa am putere in fiecare clipa.In ciuda greutatilor purtate,am invatat sa zbor si c-o aripa.Un fapt imi pare evident,prin adevarul ce-l transmit,ca nu oricine are talent,iar cine-l are,nu-i oricine.Cand unui mai destept ca mine,gasesc ca-i foarte omenesc,sa nu port invidie pe nimeni.Nu e prea mult de facut,si prevenirii trecerii timpului.Va doresc o relaxare proaspata si o imbratisare fina.Studiile efectuate de-a lungul timpului au dovedit ca exista o influenta a conditiilor meteorologice asupra starii psihice,dar nu este la fel de evidenta la toate persoanele.Orice schimbare a unui anotimp aduce cu sine si modificari in starea sufleteasca,mai vizibile la persoanele cu o vulnerabilitate psihiatrica,si la cei care se adapteaza mai greu la schimbari.Dificultatea organismului de a se adapta rapid la schimbarile meteorologice se poate observa.Petrece-ti cat mai mult timp in aier liber,consumati alimente de sezon pline de vitamine,rezervati-va suficient timp pentru odihna.Anul este impartit in patru anotimpuri,fiecare cu durata de trei luni.Langa poli,totusi,exista numai doua anotimpuri,iarna si vara,care dureaza cate sase luni fiecare.La Ecuator,in schimb,nu exista anotimpuri.Ziua si noaptea au mereu aceiasi durata,ploua des si este intotdeauna cald.Cand treci de la un anotimp la altul,nu este vorba doar despre o schimbare exterioara a vremii.Corpul are nevoie sa se adapteze diferentelor climatice care apar,pentru ca este influentat foarte mult de transformarile din jur.Nu poti schimba anotimpurile,dar te poti schimba pe tine.Pamantul s-a nascut din clipe incrancenate pentru a oferi vietii armonia necesara,insa omul a devenit cu buna stiinta ostaticul unui anotimp inventat de el.Planeta nu are nevoie de inteligenta artificiala,ci de fondul autentic al omului.Pamantului i este dat sa fie pamant dupa infatisarea anotimpurilor care i-au fost date.Iar omului,sa nu fie calcat,pe degete.Sa ma ierte Dumnezeu,ca mi-am facut mie,atata rau,ca am crezut pe cel ce-a spus,eu nu-ti fac nici un rau.M-am inselat amarnic,si am ramas cu jalnic.In fiecare zi ma pocaiesc,si spre Cer,mereu privesc.O Toamna minunata,de la Dumnezeu lasata,chiar daca eu am fost toata,in picioare calcata.Merg tot inainte,pana drumul m-i se inchide.

Sa nu juri…

Matei 5:33-37 si Iacov 5:12 Ati mai auzit iarasi ca s-a zis celor din vechime:Sa nu juri stramb,ci sa implinesti fata de Domnul juramintele tale.Dar Eu va spun:Sa nu jurati nicidecum;nici pe cer,pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;nici pe pamant,pentru ca este asternutul picioarelor Lui;nici pe Ierusalim,pentru ca este cetatea marelui Imparat.Sa nu juri nici pe capul tau,caci nu poti face un singur par alb sau negru.Felul vostru de vorbire sa fie:Da,da;nu,nu,ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rau.Si este considerat de sorginte rea sau ipocrita.Practica juramantului cu mana pe Biblie in instante,este o traditie sociala si juridica,insa trebuie sa avem o vorbire cinstita si transparenta prin simplul cuvant.Aici e locul meu de intalnire cu mine.Eu vorbesc,si tot eu imi raspund.E un loc frumos si il vizualizez.Nu e ca la mama acasa,e ca la mine in viata.Asa eu imi imaginez,vizualizez,si din nou la drum pornesc.O sa stau eu si pe ace,cactusi,brusturi,maracini,si pasarele,care ma inghina sa stau cu ele.Aierul nu e poluat,dar de plictiseala nu am dat.Am crezut ca vi si tu aici,sa ne povestim de frici,ca de dragoste si dor,toate sunt la locul lor.Vantul a cam adiat,soarele s-a cam lasat,ziua aceasta a fost un moment minunat.Singurica,singurica,numai eu si o turturica.Va fi bine si frumos,doar cu imaginatie si gand frumos.Nu vreau sa ma blochez,numai cu ochii pe cer ca sa privesc,ma uit in jur,si nu ma jur,dar totul a prins contur,in jur.Am plecat de-acasa ca viata nu ma lasa,am fugit printre straini,sa mai imi imaginez,si sa scap si de suspin.Vreau sa mai visez putin,necazul meu sa mi-l alin.Cand cu viata nu ma impac,ma fac pupaza pe colac.Asa povestioara mea,a devenit prietena mea.Cu drumetie inainte,sa mai invatam putin din minte,la plimbare sa plecam,cand in viata ne este greu.Mi-am gasit si eu un leac,o sa ma pun eu pe-un plac,ca asa imi place mie,sa mai ascult si o melodie.Acum cerul e un albastru curat,si am avut timp de imaginat.Povestea eu mi-am terminat,si la a mele am plecat.Sanatate multa,eu v-am salutat!

6-Octombrie-1996…

Au trecut 30 de ani,pe 6-Octombrie-1996,de atunci,si va port mereu in inima si-n gand.Nu pot uita vreodata,de tot ce sa intamplat,doar Iubirea aratata de Isus,m-a mangaiat.Hai vino langa mine,aseaza-te jos,si vreau sa-ti spun,ca sunt un om,dar prin gratia Lui,biruitor.Multe nu trebuie sa-ti spun,ca ma cunosti,din atata efort,ce doar eu il port.Am depus efort sa ma suport,si acum am ajuns unde niciodata nu am mai ajuns.Am ajuns,si azi se implinesc 30 de ani,de la tragedia fratelui meu Utu.Viata trece,si ne miram,de ce se intampla atatea.Sa nu simti tristetea,sa nu iti simti sufletul care ar vrea si el sa fuga,satul de lacrimi.Atunci cand zambesti,zambetul e doar unul aparent.Trece fiecare zi fara sa simti nimic,decat amaraciune,un gol in suflet,o durere.Si cuvintele ma dor cumplit.Le simt cum se zbat in mine,cum ma ranesc,as vrea sa smulg din mine ceea ce imi face atat de mult rau.Cu toate se obisnuieste omul,dar putem vreodata sa ne amelioram durerea?Si-ajungem sa spunem ca e bine asa cum e,cand,de fapt,e rau.As vrea,si cate n-as mai vrea,sa pot sa fac un pact cu viata.Vreau sufletul meu sa zboare si zborul lui sa fie spre inaltimile acelea mult dorite.Sa inchid ochii si realitatea sa nu mai existe.Port clipele de viata,ma rascolesc si-mi fac sa vibreze fiecare particica a fiintei.Ma inalta pe bolta unui Cer ce apartine celor mai intense sentimente.Si,de-acolo,de sus,realitatea ma prinde si ma arunca in prapastia in care sunt prizoniera,si evadez,iar si iar.Fug de realitate gasindu-mi refugiul in pret de o clipa.E un sentiment care ma incearca acum,imi curge sufletul prin cuvinte.E trist,stiu,dar nu cersesc.Avem capacitatea de a ne ridica de jos si de a merge mai departe,si ne prefacem ca e bine chiar daca nu e,doar de dragul unei vieti.Imi vad de viata,pentru ca asta fac de fap.Nu timpul vindeca toate ranile,ci Iubirea.Timpul ne ofera doar posibilitatea de a uita temporar de suferintele noastre.Doar Iubirea vindeca total.Pierderea si cinstea,sunt foarte dureroase.Nu te compara cu nimeni,si nu astepta de la nimeni nimic.Esti in control cand ai atitudine si efort.Acum,nu mai astept nimic.M-am pus jos,si Iubire am primit,sa va iubesc pe voi,toti.Nici o discriminare,toti suntem cu valoare,dar Iubirea e cea mai mare.Niciodata nu am sa uit de unde am plecat,si cum am venit aici,in tara unde curge lapte si miere,dar,e doar o parere,ca nu mai exista,nici-o miere.Placere fara miere,si sufletul tot cere.Eu de lapte m-am intarcat,dar de miere,nici nu mai vreau,vreau doar sa ma bucur,si sa fiu curat.Din nou m-am rugat,sa nu fac un pacat.Am ajuns pana aici,mai un pic,si ma duc tot tiptic,si raman fara nimic.Multe in capul meu s-au spart,si multe le-am mai reparat,dar am ramas cu sufletul inghetat,de dureri ce m-au atacat,ca au fost de neimaginat.In amintirea tuturor celor plecati,si noi aici ramasi indurerati.Numele lor sunt scrise in cer,aici le ramane doar amintirea.