Indeajuns mi-e Doamne,doar Harul Tau…

Indeajuns mi-e Doamne Doar harul Tau. Te laud Doamne, Te preamaresc Imi ridic mainile spre cer Si te slavesc. Indeajuns mi-e Doamne Cuvantul Tau. Indeajuns mi-e Doamne Dragostea Ta. Ma inchin in fata Tronului sfant. Cu Tine in slava curand voi sta! Te laud,Doamne,Te preamaresc, Ridic iar mainile spre cer si Te slavesc! Si te slavesc. N-am cuvinte indeajuns pentru harul Tau,tot aurul din lume de as avea,nu e deajuns,si inca o viata de as avea,nu mi-ar ajunge ca sa-ti multumesc.Cuvinte dulci,cuvinte calde,rostite bland,vor incanta.Cuvinte tari,cuvinte dure,jignire vor imprastia.Fiecare cuvant pe care-l rostesti are o anumita frecventa,pozitiva sau negativa.Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic,lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba.Tu ai libertatea de a alege cuvintele care te fac sa te simti bine.Cine reuseste sa isi tina in frau limba isi poate tine in frau tot trupul.Cuvintele sunt arme cu doua taisuri pot vindeca sau dimpotriva,pot provoca cele mai mari tragedii.Aceastea fiind spuse,cuvintele sunt cel mai puternic drog folosit de omenire.Viata este o imagine pe care incercam sa o traim prin cuvant.Cuvintele pline de intelepciune pot schimba lumea.Eu sunt doar un condei a lemnului lucrare,carbune in lemn de tei,spre a vorbei depanare.Nu sunt nici scriitoare si nici poeta,sunt doar un simplu om al carui suflet simte nevoia sa scrie din cuvinte,si cum altfel as putea daca nu cu ajutorul cuvantului.Insira doar esenta,nu scrie mult si prost.Ascunsa in taina unui plans,incerc tristetea gandului s-alung,o lacrima e singurul raspuns.Si in ziua aceasta,ochii mei pot sa vada stralucirea razelor soarelui.Inca o zi in care mainile si picioarele mele pot sa te onoreze pe Tine.Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas,si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.Doamne spune-mi care este sfarsitul vietii mele,care este masura zilelor mele,ca sa stiu cat de trecator sunt?Daca il ai prieten pe Dumnezeu poti sa iti faci prieten chair si computerul pentru ca ne este util si de folos,ne este de folos atunci cand il folosim in scopuri bune.Mai putina goana,mai mult echilibru.Traiesc din greu in lumea noua,dar asta-i viata,urci sau cazi,si totusi.Sunt un gand,fara de sfarsit.Sunt o floare,care creste si infloreste indiferent de anotimp.Sunt un moment de liniste,care se contopeste cu Infinitul.Sunt asa cum sunt,aici si acum,si apoi putin ma mai retrag din drum.Acum de vrei,incearca sa ma intelegi si chiar daca uneori nu pot fi inteleasa,ar fi frumos sa poti ajunge sa ma intelegi.Toti suntem nemuritori,dar trebuie sa murim intai."Mircea Eliade"Omule,nu te pripi,inca nu sti ca esti nimic,si viata trece intr-o zi.Caci doar acum gandindu-ma la tine,am inteles,si eu nu vreau decat,sa-ti mearga bine.Iti multumesc,c-ai ascultat,s-a meritat!Viata din belsug ai castigat!

E umbra mea…

Nu sunt eu,e umbra mea,si la umbra pomul batran,am meditat.De taclale nu am uitat,in pom m-am catarat.Apoi m-am rugat,si mai multe cantari am cantat.Canta inima si spune,marea minune,de Dumnezeu ca e minunat!Pe mine El m-a salvat,si voi canta neancetat.De a-ti stii voi,cate pasarele imi canta mie,nu sunt o mie,dar fac tare galagie.Mie imi place,lauda,cantul si cuvantul,ca ma duce tot cu gandul,de aude tot pamantul.Nu stiu cat din viata mi-a mai ramas,dar vreau sa o traiesc,chiar si fara de glas,nu m-am retras.Am o viata,nu o mie,nu-mi pasa de palarie,ma distrez cat sunt inca vie.Poate voi ati si uitat,nu este mare pacat,sa te bucuri,sa dansezi,ca nu o sa mai ai alte vietii.Asa mi-am spus eu mie,sunt singura,dar inca vorbesc cu mine.Fata draga,vezi nimeni nu te intreaba,si nici nu-i intereseaza,ca ei au tare multa treaba.Spor la treaba eu va zic,o sa mai stau un pic,ma mai leagan ca si-un spic,si eu ce sa va mai zic?Cat atarna de mine,o nimeresc eu cum se cuvine,mai putin,sa nu uit de mine.Viata nu m-a intrebat,am pornit cu ea la brat,ea mi-a zis ca suntem frati.Ce-o sa se alege si de mine,cand nu pot sa mai scriu nici un oftat.Pana pot,ma delectez,o sa mai si desenez,poate si o sa pictez.In mintea mea eu am pictat,acum toata aventura mea,si tare m-am indragit de ea.Toate dorurile mele,eu numai visez la luna si stele,si la viata mea cu picatele,toate au fost trase prin inele.Sa stiti ca m-am bucurat,natura intreaga mi-a cantat,vintul mi-a suflat,eu nimic nu am regretat,asa a fost de minunat.Am asistat,v-am predicat,voi de viata ati si uitat.Acum eu vreau sa va ridicati,de prag sa va scuturati,si deschideti usa si plecati.Afara la viata,sa va bucurati,nu va mai stresati,scuturati-va de praf.Nimic nu este pierdut cat timp credinta e in picioare.Zambetul este frumos,dar sufletul este milos,si nimeni nu stie niciodata,ce se petrece in a mea viata.Cand ma vezi,zici ca sunt de viata,si cand umblu,deabea mai fac fata.Dar asa este tot omul,se uita la exterior,ca privirea sa o cucereasca de zor.Si daca ar stii omul ce este inlauntru,este pulbere si vantul.Dar pe unii nu-i intereseaza,doar de fatada,ca lor bine sa le mearga.Pentru suflet,ce faci tu?Cum te comporti,cand nu poti sa-l privesti,doar mite ca sa-l intelegi?Si bogatul,si saracul,se lupta la fel,doar ca banii te tin in fata,ca sa te vada lumea toata.Eu ma multumesc cu atat,mai bine decat cu nimic.Si povestea mea v-am spus,ca nimic nu e pierdut.Bucura-te chiar daca-i ai,dar nu uita si de suflet,ca-l mai ai.Zambetul e minunat,dar nu-l lasa sa te bage in pacat,si sa-ti ranesti sufletul indat.Nimeni nu o sa stie niciodata,ce port eu,chiar dupa masca.Zambesc,chiar de nu imi e usor,asa trec zilele mai usor.Curatenie am facut in suflet si putin m-am ameliorat,dar de pacate tot am dat,sufletul vreau sa m-il pastrez curat.Don’t swear,ca tare zbier,si ma aude pan la cer.Tot ce inima mea cere,ei i fac avere,pana nu piere.Vreau sa platesc viata bine,sa ma tina si pe mine,sa nu mor de rusine.Averea o las cu drag,la cine imi este drag,si de la gura,nu trag.O viata am,si tot am tras,si cu nimic nu am ramas.Am vazut ca pe pamant,averile se duc in vant,vantul le sufla,si inima ramane muta.Iubirea e averea mea,si copii dupa ia,atat cat traiesc eu viata.De multe ori e amara viata,dar eu vreau numai dulceata,sa ma tina toata viata.Averea adevarata nu este cand ai lumea toata,ci cand tu pentru lume,esti o avere,toata.Cand scriu despre mine,vreau sa ma simt putin mai bine,ca numai eu ma stiu pe mine,cel mai bine.Nu ma lupt sa-mi fac avere,ma lupt sa am putere,cand fiarele pe mine se nadeie.Averea mea e lumea toata,de toate mie imi fac parte,chiar daca sunt numai in carte.Ma lupt sa cred ca am putere,chiar si atunci cand am durere,si nimeni nimic nu-mi cere,eu dau cu placere.Tot ce am strans si-am adunat,toate s-au spulberat,si in pulbere s-au transformat.Acum de nimic nu-mi pare rau,de toate-mi randuieste Bunul Dumnezeu,ca imi cunoaste sufletul meu.Atat doar mai astept,putere de sus,sa pot sa rezist,putin,viata sa o traiesc!Nu jur,ca nu fur,un flutur.Pacea sa domneasca in inimile tuturor.A tuturor celor ce am avut acest nespus de mare har ca sa credem,si in Numele caruia oricine va crede,va putea fi mantuit.Va aduceti aminte de cuvintele Domnului care zicea ca,n-am venit sa aduc Pacea,ci mai degraba dezbinare.Acum aceste lucruri le stiti,"in lume veti avea necazuri,dar indrazniti,"caci Eu am biruit lumea.Nu va lasati atat de usor clatinati in inimile voastre,cel putin voi care aveti harul de cititi aceste randuri,care va indeamna din nou sa nu slabiti,ci sa cresteti in putere.Feriti-va de tot ce vi se pare rau.De aceea suntem ocarati,pentru-ca avem nadejdea aceasta,a invierii pe care ei nu o au,s-au cei mai multi din ei si-au pierdut-o,pentru-ca sau uitat la fata omului.Pui de naparci,pentru ce vreti sa fugiti de mania viitoare"De cateva zile incoace gura nu-mi mai tace,cautand macar un pui de Om pentru a se pocai.Toti gresim precum Eva.Cu voia repet si eu.Inainte de a merge sa iti ceri iertare,sau chiar te rogi lui Dumnezeu sa te ierte,trebuie sa te rogi si sa-ti dai seama,nu e deajuns sa te rogi si apoi sa mergi si sa pacatuiesti iarasi.Trebuie sa te pocaiesti de pacatele tale,si apoi sa fii iertat.Ai mila de mine,Dumnezeule,ai mila de mine!Caci in Tine mi se increde sufletul,la umbra aripilor Tale caut un loc de scapare,pana vor trece nenorocirile.Toti gresim,si toti platim,mai devreme sau mai tarziu,si apoi murim.Sunt pe faza permanent,zilei i raspund prezent.Asa sunt,cum sunt,cum am fost nu mai sunt,si cum voi fi,Domnul a stii!Nu sunt eu,e doar umbra mea,care va disparea si ia,candva.

Copii copiilor mei…

Azi ca un fapt divers,am trecut pe sens invers,dar m-am oprit la Phoenix Children,s,sa mai vad cum sunt ei.Eu am lucrat in acest spital,dar in alta locatie.Era atunci,prin 2000,au trecut 25 de ani de atunci,si nu stiu cati dintre copi,isi mai aduc aminte de mine.Dar si eu am copii mei,si copii mei,au copii lor.Pot sa zic,copii copiilor mei,care ma rog pentru ei,si I iubesc,si le doresc tot binele pentru ei.Oameni buni,treziti-va la realitate si moralitate.Influenta si exemplul vor afecta caracterul si destinul copiilor nostrii.Dezvoltati-va o minte bine echilibrata si un caracter curat,care sa reflecteze ceea ce este adevarat,bun si frumos.Am petrecut impreuna cu copii mei Ramona si fiul ei Lucas,si fiul meu Emanuel,in California,la fica cea mica Alice.Cu Dumnezeu inainte!Eu cer de la Cer,si Cerul imi da tot ce-i cer,daca stiu cum sa-i cer.In fiecare clipa,o viata se stinge,si alta se aprinde.Fiecare clipa,din viata plina de mister,mi se pare o risipa,de nu ma-nalta catre cer.Ma doare pentru inima ranita,ce moare fara ajutor,si orice floare ofilita,cand se usuca pe ogor.Si ziua cea trecuta,fara vreun scop,fara vreun tel,cand stiu ca vesnic e pierduta,si alta nu va fi la fel.Ma doare nepasarea,ascunsa-n inimi de granit,inimi surde la chemarea,Parintelui din infinit.De-orice pacat ma infior,cand floarea vietii-i ofilita,si vine rostogol.Vom merge inainte,biruitori si-n vremea grea.Observ si citesc rapoartele,de la unii si de la altii,toate suna bune.Ma bucur ca o astfel de lume exista,ma gandesc in fiecare zi la copii mei.Si e foarte frumos sa poti sa faci un bine cuiva,de diferite feluri.Ma bucur sa vad ca lucrurile se mai schimba,parintii devin mai constienti in favoarea copiilor.Vreau sa cred ca lucrurile se poate schimba in bine.Un gand bun de la mine,ma rog Domnului pentru aceasta lume pagana.Ma vad nevoita sa scriu despre cei care sufar,printre altii,sunt multi mai multi.Ma doare foarte tare de tot ce s-a intamplat,dar spun din inima,am patit-o si eu.I inteleg foarte bine pe toti,prin ceea ce ei trec chiar acum.Am intalnit oameni,si am fost si eu una dintre acele persoane care am plans.Si vin acum si va pun o intrebare,de ce se intampla aceste lucruri?De unde si pana cand se mai poate tolera atata nedreptate?De ce oamenii nu se mai pot increde in legile statului,sau mai bine zis,legea compromisului?Cred ca raspunsul este,avem nevoie de dragoste si Dumnezeu.Daca nu-L avem,atunci viata este goala,si nu stim ce sa mai facem.Dragi oameni,nu conteaza prin ce trecem,conteaza cum reusim si cat rezistam.Fiecare are momente cand trebuie sa trecem prin viata prin diferite incercari,dar nu uitati un lucru,nu sunteti singurii,nu ati fost si nici nu veti fi,pentru ca Cineva acolo sus va tine de mana si vegheaza fiecare pas.Domnul ne va da Biruinta in incercare,cu El sunteti mai mult decat Biruitori.Daca va simtiti singuri,priviti Cerul,ca zorile se arata,noaptea e pe sfarsite si vine dimineata.Am avut si eu de foarte multe ori stari de disperare,de tristete,amaraciune,si uneori inca le mai am.Sa nu priviti inapoi,sa mergeti inainte.Isus va fii cu voi prin greu si prin nevoi,dar sa nu dati inapoi.Cand sunt lovita si sufletul imi plange,cand simt necaz ca-mi vine-n viata mea,eu astept in liniste venirea Ta,sa ma iei sa fiu pe veci a Ta.Tu ma inalti sa pot sa stau pe stanca.Tu ma inalti sa pot umbla pe mari,atunci eu sunt tare pe bratul Tau pe stanca.Cand simt ca inima in piept se zbate,cand ma intreb ce rost mai are viata mea,Tu ma ridici sa fiu mai sus pe stanca.Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca.Imi pusesem nadejdea in Domnul,si El S-a plecat spre mine,mi-a ascultat strigatele.M-a scos din groapa pieirii,din fundul mocirlei,mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii.Mi-a pus in gura o cantare noua,o lauda pentru Dumnezeul nostru.Multi au vazut lucrul acesta,s-au temut,si s-au increzut in Domnul.Ferice de omul care isi pune increderea in Domnul si care nu se indreapta spre cei trufasi si mincinosi.Doamne Dumnezeule,multe sunt minunile si planurile Tale pentru mine,nimeni nu se poate asemana cu Tine.As vrea sa le vestesc si sa le trambitez,dar numarul lor este prea mare,ca sa le povestesc.Psalmul 40:1-5 Aminteste-mi clipa de clipa cat sunt de fragila fara tine.Stau ca vulturul pe stanca unde toti ar vrea sa ajunga.Omul in viata n-are pe cer numai soare,mai are si cate-un nor,eu le-am dat la spate si-am trecut prin toate,nu mi-a fost deloc usor.Eu aleg sa stau pe stanca,traiesc acum minunea minunilor,mi-am zidit casa pe stanca!Dar tot ma doare,durerea nu dispare,doar e o ameliorare ce vine si pleaca,dar sta pe o craca.Pana la rasplatire,va multumesc tuturor pentru iubire,si sa mergem inainte fara cartire.

Cine sunt?Cine esti?

Raman dintr-o bucata,chiar daca sunt blocata.Cine sunt?Cine esti?Eu,polul nord,tu,polul sud,parca nici nu mai aud,eu rasarit,tu apus,dar eu tot m-am dus,eu m-am nascut intr-o zi,tu in alta,eu mananc pe furis,numai gris,tu pe indelete,sa fi un burete.Unii m-au facut bucata,altii m-au batut sa nu mai raman nici o bucata.Am ramas dintr-o bucata,chiar daca lumea nu e dreapta.Sa fii dintr-o bucata,chiar de esti muscata,nu te lasa calcata.Imi plac oamenii dintr-o bucata,ca au fost si ei muscati o data.Cine este om dintr-o bucata,el nu iti ia nicicand din a ta bucata.Asa este proverbul,am scris sa iasa verbul,sa raman dintr-o bucata.Ori cat ai vrea tu sa ma schimbi,o bucata n-o s-o prinzi,o so perinzi.A fost o data in timp,o fata timida,dar nu nociva,am ajuns selectiva.Si de ce spun selectiva,ca inca sunt activa,nu distructiva.Cine am fost,si unde am ajuns?Sunt discreta si cant o soneta.Prin vers creezi o lume cum iti place,plangi si razi,canti si in soapte.M-am saturat de mofturi si nazuri,si pe nimic,un ban nu dau.Am si io,oleaca de onoare,dar nu-mi face favoare,ma arde cu urdoare.Ce folos de toate,imi trebuie discretie sa fac pe fudulul.Am ramas fara citat,si toate le-am platit cu varf si indesat,si acum ma duc la plimbat.Si din nou am incalecat asa,si va scriu tot pe slea,aventura mea.Unora le spun pe nume,altora le spun pe sleau,ca m-am saturat de amar,sa tot beau.Nu sunt o poeta,dar va scriu discreta,si va dau o reteta,dar nu de silueta.O reteta cum sa fi discreta,sa ai in mana o ruleta si sa te dai pe bicicleta.Fii sincer si discret,deschis si intelept,nu te amesteca unde nu e treaba ta.Si fara sa risipesti spune adevarul pe drept.Intelepciunea ne ajuta sa rezistam,iar pasiunea sa traim.Traiti-va viata cu iubire,Maturitate si Discretie.Foie verde da dulau,nu vreau sa va fie rau,vreau cu totii sa fiti blanzi,sa nu ramaneti flamanzi.Vremurile s-au schimbat,dar ce-am scris e adevarat,omul in datorie e bagat,si crede ca-i tare bogat,e dus cu capul la patrat.Plangerile lui Ieremia 3:21 Iata ce mai gandesc in inima mea si iata ce ma face sa mai trag nadejde:Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit,indurarile Lui nu sunt la capat,ci se inoiesc in fiecare dimineata.Si credinciosia Ta este atat de mare!Domnul este partea mea de mostenire zice sufletul meu,de aceea nadajduiesc in El.Domnul este bun cu cine nadajduieste in El,cu sufletul care-L cauta.Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului.Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui.Sa stea singur si sa taca,pentru ca Domnul i l-a pus pe grumaz;sa-si umple gura cu tarana si sa nu-si piarda nadejdea;sa dea obrazul celui ce-l loveste si sa se sature de ocari.Caci Domnul nu leapada pentru totdeauna.Ci,cand mahneste pe cineva,Se indura iarasi de el dupa indurarea Lui cea mare,caci El nu necajeste cu placere,nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor.Sa luam seama la umbletele noastre,sa le cercetam si sa ne intoarcem la Domnul.Sa nu spui celor din jur ceea ce gandesti,simti si ce vrei.Nu trebuie sa iei in considerare opiniile celor din jur,dar sa ai responsabilitatea de a le respecta drepturile.Am intrat in categoria cu talent,inspiratie,respiratie si transpiratie.Categoric sunt si eu in categoria care fac parte.Sunt si eu ca voi,un om cu noapte si de toate.Nu sunt poeta si nici n-am fost,insir doar ganduri aranjate.Prea culta nu sunt,dar nici inculta,am mai citit,chiar si sonete,cu sosete.Le am pe-aici,pe foi de gand,sub ochii mei revin in trepte cu drepte etichete.Scriu in versuri,doar ce vad,ce gandul imi dicteaza.Nu fac nimic,ceva in plus,un strop de lacrima cedeaza,atunci din amintiri,va suflu voua cu nestiinta,cuvintele,pe-un rand si-n gand.Poate va e de trebuinta,nu sunt mai breaza sunt doar un om cu veselia indurata,ascunsa sub atatea sagetii de clipe,ce-am trecut prin viata.Mai vreau sa rad,si vreau sa plang,asa ca sa-mi fie mai bine.O clipa de ma-ti vedea,ati intelege ca sunt normala,ca n-am habar,de clipele ce ma asteapta,si-apoi ma spal incet de-a mea rusine.Nu ies din rand,nu merg in fata,si nu ma plang,Dumnezeu asa ma-invata.De la El am primit viata,Lui m-am inchinat,El mi-a dat povata,El m-a luminat.Cu credinta-n suflet,stau si cuget,cine-am fost si cine sunt?N-am fost nici ieri,nu sunt nici azi,si nu voi fi,cu-atat mai mult,nici maine.N-am fost asa precum se spune,si nu sunt nici asa cum sunt.Nu sunt nimic din ce-as putea fi pe pamant.Nu sunt decat un strop de vorbe bune,ce-astept un cititor cinstit sa ma razbune,si sa m-arate lumii cine sunt.N-am vrut sa fiu volumul ideal,cu sute de editii repetate.Sunt un volum ce n-are titlu inca,desi exista-n mine tiparit,volum unic,ce trebuie citit,rand dupa rand,de la-nceput si pana la sfarsit.Pana se va-ntelege azi,ce am fost ieri.Ce am fost ieri,e o parere,ce sunt azi,e doar tacere in emisfere.Vremea vremuieste,iar omul imbatraneste.Trecatorule tu ia aminte,ce esti tu azi,am fost eu,ieri.Ce sunt eu azi,vei fi tu maine.Nu mai conteaza,ce am vrut candva sa fiu.Moartea-mi dureaza,doar atat cat inca scriu.Stresul,grija pentru ziua de maine,goana dupa bani,ne determina sa ne calcam principiile in picioare,sa sarim peste cei sapte ani de acasa si chiar peste simtamintele care ne mai tin sufletul in viata.De cele mai multe ori,ne trezim,insa,prea tirziu.Nu imi place sa port masti doar sa plac lumii,lumea trebuie sa ma placa asa cum sunt si cu bune si cu rele.Nu imi plac oamenii rautaciosi,pana si proverbul"ce tie nu-ti place,altuia nu-i face"Imi doresc sa revin,dar paharul meu este plin de da peste el,dar nu pot inca,poate intr-un tarziu.Se zice,spune-mi ce prieteni ai ca sa-ti spun cine esti.Dezamagirile ne unesc mai mult decat bucuriile.Marile bucurii te fac sa fii prieten cu toata lumea.Insa in viata de zi cu zi nu prea exista mari bucurii.Nu imi place cand ma lingusesti,fi sincer si onest.Am avut o experienta deosebita,cu un om,si nu multi sunt la fel,dar mai sunt.Asa cum sunt oamenii,de incredere sau de dezamagire.Si eu am ales sa imi refugiez bunatatea si sentimentele in tot ceea ce ma inconjoara.O vorba buna,spusa cu blandete si caldura,te fac in primul rand mai fericit,si apoi pe cei din jur.Omul isi agoniseste invatatura,alearga dupa bani si cauta sa se intalneasca cu oameni mari,si in toate acestea arata sarguinta jalnica.Pe omul din ziua de azi laudele si ocarile il innebunesc pentru ca il fac sa nu mai stie cine este.Sfinteste fiecare inceput si sfarsit de zi cu o rugaciune,si cu o cercetare a faptelor tale.Nu mai poate fi pus la indoiala faptul ca starea noastra mental-emotionala ne influenteaza starea de sanatate fizica.Nu de putine ori se intampla sa fim atat de prinsi in agitatia de zi cu zi,incat uitam sa apreciem lucrurile bune.Tot mai frumoasa esti Iubire,din zi in zi,din ceas in ceas,si dulcea ochilor privire,mai limpezita Ti-a ramas.Ce trecatoare-s toate,toate,si oameni,si-asezari,si legi,nimic din ce-i acum,nu poate sa treaca-n veacurile-ntregi.Doar Tu,Iubire,Tu ai viata,din vesnicii neprinse-n gand,si tot mai tinara Ti-e fata,cu cat trec vecii rand pe rand.Tot mai frumoasa esti,Iubire,eu nu stiu alta fericire,dar,stiu ca Tu esti Dumnezeu.Nu sunt poeta,dar voi ramane in veci de veci discreta!

Platim tribut dezamagirii…

Toti furam si mintim,si platim tribut dezamagirii,si pana la sfarsit,nimic nu ne ramane,doar sa primim,ceea ce suferim.Ori una,ori alta,si nu te-ai ales cu nimic.Ai cel mai potrivit moment sa dai cu pietre in mine,pentru cele ce voi zice.Mai spun odata,sus si tare,ca sunt cu frica de Dumnezeu.El ne vegheaza pasii si ne oranduieste cararea.Doar ca unele lucruri ma revolta prea tare.Nu pot sa ma uit la unii chiar zisi,slujitorii,ce isi duc viata in multe alte lucruri,in timp ce propovaduiesc simplitatea,si agonisesc averi,ravnesc si la ultimul banut al unui pensionar,promitandu-i in schimb,sa se faca membru al bisericii.Dar pentru asta trebuie sa invatam.Cei mai destepti invata din greselile altora,oamenii normali,invata din greselile lor,idiotii nu invata niciodata.Bugetul trebuie echilibrat,datoria trebuie achitata,aroganta trebuie controlata,si prostia se plateste,indata.Oamenii trebuie sa invete,cand vine vorba despre bani,unii finalizeaza conversatia apotetic si intelept.Iubirea aduc banii,nu banii aduc fericire.In primul rand banii aduc viata,daca nu ai avea bani,nu ai putea sa-ti cumperi medicamente si servicii medicale cand esti bolnav.Asadar,inca din primele zile de existenta,si pana mori,Viata are nevoie de dragoste,ingrijire si bani.Nu-mi place politica,prefer sa scriu altfel de articole,inspirate din viata.Dar astea sunt subiectele de zi cu zi.Nu toti sunteti de acord,sigur ca ati remarcat faptul ca subiectul politica e mai auzit in ultima vreme.Dumnezeu nu intra in politica,nu joaca minciunii,nu scuza mijloacele de atingere a scopului.Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor.Blandetea inimii se usuca de dispret,de ura si trufie,daca sufletul nu primeste modestia si gratia unei flori.Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret,ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se afla in sufletele noastre.Dar,dincolo de orice,trufia ramane trufie.Daca ai reusit in viata,nu te agata de nereusitele altuia,pentru a nu trezi orgoliului si patima infumurarii.Orice ura,orice lipsa de mila,de intelegere,bunavointa,este un pacat.Raspunsul este usor de dat si usor de inteles,cu riscul,ca sa-ti pierzi pacea.Numai un bun cetatean,poate fi un astfel de cetatean,pe motive de dreptate,adevar si iubire.Nu te consuma de ziua de maine.Ziua de maine,nu e a ta.Pretuieste clipa,ca repede trece si ia.Acum ma duc cu gandul,ca-mi vine si mie randul.Sa pot sa trec peste clipa,ce grea este,si ma lupt,sa rezist,cat voi putea.Maine,poate nu va exista,dar sper in puterea,ce Domnul mi-o va da.Multumesc pentru azi,acum,si triesc orecum.Las totul acum,si nu de putine ori,evenimente neplacute din viata te-au lasat fara putere si ti-au dat acea nelinistite si dezamagire absoluta.E adevarat ca nu-i usor sa treci peste perioadele cu turbulente,cand totul se destrama si e lipsit de sansa.Insa ce poti face cu adevarat este sa constientizezi cat esti de puternica.Toti platim tribut dezamagirii,asa e moda firii.Dar cand privesti in ochi dovada vie e a pieirii.Nu te lasa biruit de rau.Biruieste raul,cu bine.Alunga din minte,tot ce te minte.Dar nu uita,ia aminte,cu Dumnezeu mergi tot inainte.Nu te mai minte,o sa ramai si fara minte,si tot o sa platim,si atunci,cand nu o sa mai avem,nici cuvinte.

Sa avem grije de noi…

Sa avem grije de noi,pana mai putem,daca nu,ne imputem.In zilele ce mi-au mai ramas,vreau sa binecuvintez,decat mila sa cersesc.Numai Domnul e cu mila,ca nu vreau sa ajung la mila nimanui.M-am rugat Domnului,acum nu e de ras,e de plans.Unii vrau pe una,altii pe alta,si in ziua de azi,nici nu-i de mirare,pe cine m-ai alegi.Iar cu rasul,unii nu se mai pot opri de ras,iar altii nu se mai pot opri de plans.Si am vazut ca si aceasta este desertaciune.Unii se drogheaza si vorbesc ei singuri,iar eu nu ma droghez si tot vorbesc singura.Modul de viata e diferit pentru unii,si diferit pentru altii.Dar nici aceasta nu conteaza.Si atunci ce mai conteaza?Chiar,parca nimic nu mai conteaza in viata asta.Am vazut chiar acum pe unii,cum dorm pe strada,pe o bucata de carton,si stau fara grije in sion.Am vorbit cu unii azi,si de dimineata si pana seara,numai intru-na sunt nemultumitori.Acum e frig,de ce e asa frig?Acum e tare cald,de ce e asa cald?Si intru-na nemultumiti,vezi sa nu ma zici,ca nu-s de lipici.Si eu le-am spus,bucurati-va cu ce aveti,pana mai aveti,ca de nu o sa vedeti si stele verzi,si cai pe pereti.Sau poate si scaieti,si mai si cadeti.De una,de alta,nu fac eu plata.Nu suntem de ras,dar de plans,cu indeajuns.Acum chiar ca o sa ma rog Domnului,si mai mult,sa nu ne pedepseasca mai mult.Eu tot ma rog,ca un neghiob,sa nu fiu un orb.Ajuta-ma Doamne,sa vad bine,sa ma vad si pe mine.Dar ma rog si pentru voi,sa fiti mai tare ca noi.Daca acum m-am rugat,nu am uitat de unde am plecat,si multumire eu am de dat.Multumesc pentru noi,multumesc pentru voi,multumesc ca inca nu suntem goi.Cu multumire inainte pentru Domnul Parinte,cu multumire inapoi,pentru tot ce El a facut pentru noi,si cu multumire neancetat,chiar daca noi nu am meritat.Acum as pleca,dar pa voi nu v-as lasa,dar nu sunteti in palma mea,si de aceea eu va las,sanatatea sa v-o pastrati,dragostea si iubirea,multumirea si infaptuirea,fie-va tinta mereu,ca vom ajunge cu totii o data la Dumnezeu.Dupa cum v-am zis,ori de ras,ori de plans,toate isi au timpul la locul lor.Cateodata mai fac haz de necaz,sa nu stam incruntati,va vreau inseninati.Acum plata e a Domnului.Cu Domnul inainte,sa avem zile sfinte,ca zilele triste ne scoate din minte.Pe drumuri de rastriste si jale,am scris postarea mea aici in vale,ca toate pe noi vin agale,si ne lasa cu jale.Ma rog fara incetare,si multumesc chiar daca ma doare,stiu ca Dumnezeul meu e mare.Priviti in departare,si cantati o cantare.Binecuvantarile de sus si de jos,sa ne fie la toti de folos.Acum nu vreau sa scriu de oua,doar pentru generatia noua.Sa nu te faci ca ploua,nu e roua,e o flora.Ce generatie noua,ca ne parasuteaza din doua,si chiar ca o sa stam cuminti ca pe oua.Asta este generatia,a venit si inflatia,nu stiu daca mai avem si gratia.Generatia ca generatia,dar distractia te distruge ca ficsatia.Acum nu vreau toate sa-mi steie in mate,le scot aici pe fate,ca nu le tin in brate.Generatia se duce,dar noi o sa le platim bine,cu rusine,nerusine,cand ne macina mai bine.Nu stiu ce sfaturi sa dau,ca am si eu un cap,si pe el tot imi dau.Ce folos de toata truda,daca generatia a ajuns ca luda,si nu poti sa iei nici ruda.Ce scriu nu e delicat,nici important,dar e de strigat.Ajunge omul si pe luna,ori la luna,dar de generatia asta,nimic nu e,e tot nebuna.Generatie iubita,fii mai limpezita,ca vei fii nenorocita.Daca nu vreti sa ascultati,pe maini bune eu va las.Dumnezeu cu indurarea,sa ne scape din pierzarea,fardelegilor tarzii.Doar ca o dare de resemnare,stiu ca si lumea asta e foarte mare,vreau sa stau mai mult pe picioare.Doresc generatiei de acum,malai si un drum bun,si fiecare sa stea la locul lui.Cu iubire pentru generatia noua care vine,ca nu cred ca alta generatie mai vine.Dar daca mai vine,si eu sunt plecata cu bine,va doresc tuturor mult spor in viata,si sa auzim numai de bine.Generatie,eu ma rog pentru gratie,sa ai vibratie!Esti un pui de om,dar maine esti om,si ai sa cazi ca un pom.Generatie noua fii pregatita,te asteapta o zi deosebita.Eu m-am rugat,te-am indrumat,valea,am terminat.Sa avem grije de noi,sa nu intram in butoi.

Independenta si dependenta…

Independenta pana acum,si maine,mai nu stiu cum,dependenta sa stau pe drum.Azi e Independence Day,si mananc mamaliga,cata vrei.Trecem prin schimbari majore la fiecare 7 ani.Precum si anotimpurile se schimba,si noi trecem prin diferite etape ale vietii.Incepem cu nasterea si se termina cu moartea.Dureaza 70 de ani pana cand linia se inchide intr-un cerc.Acest drum al vietii poate fi impartit aproximativ in 10 parti.Nu e un mit,ci mai degraba un fapt dovedit stiintific ca mintea si corpul nostru se schimba la fiecare 7 ani.Ne schimbam in fiecare secunda a vietii noastre,celulele noastre sunt in continua evolutie.Conform lui Rudolf Steiner si al altor oameni de stiinta,ciclurile de schimbare care au loc la fiecare sapte ani sunt extrem de importante.Incepand de la nastere si pana la varsta de 7 ani.Acesta este inceputul vietii,cel mai important stadiu din viata noastra.In aceasta perioada suntem manati de instincte precum foamea,nevoia de iubire,protectie si sprijin,durere si impactul asupra mediului inconjurator.In tot acest timp,structurile noastre mentale interne se dezvolta,pentru ca mai apoi sa ne permita sa simtim,sa gandim si sa fim constienti de identitatea noastra ca indivizi.Invatam in mod subconstient foarte multe raspunsuri comportamentale iar cultura in care ne-am nascut ne influenteaza foarte mult.Una dintre activitatile de baza din aceasta perioada este sa invatam,sa mergem,sa vorbim,sa cream relatii cu noi insine si cu mediul inconjurator.Dezvoltarea noastra ca oameni continua in aceasta perioada.Incepem sa dezvoltam responsabilitate sociala si sa facem diferenta intre bine si rau.Ne cream lume interioara,pe care o populam cu propii nostri eroi,vise,fericire,pericole si imaginatie.Aceasta perioada este caracterizata de schimbari puternice de natura emotionala si fiziologica.Incepem sa devenim constienti de sine,sa apreciem arta,muzica,literatura.Devenim constienti de propria sexualitate,cautam un partener care sa ne satisfaca nevoile si avem probleme in a ne seta limitele.Dorinta acuta de independenta da nastere asa-numitei crizei ”adolescentine”.Aceasta etapa este una de rafinare.La aceasta varsta se infiripa si dorinta de intemeiere a unei familii,invatam sa traim alaturi de un partener,sa-l iubim,sprijinim si respectam,si ne ajustam propria personalitate de dragul acestuia,acceptand sa facem compromisuri.Conform oamenilor de stiinta,partea creierul responsabila cu asocierile este cea mai dezvoltata la varsta de 35 de ani.Emotiile devin mai subtile,ne intelegem pe noi mai bine,stim cine suntem si care sunt atitudinile care ne sunt impuse din exterior.Stim ce ne foloseste si ce nu.Renuntam la stereotipuri si credem in noi insine.Pentru ca incepem sa ne pierdem si putere si vitalitate,privim cu precadere in interiorul nostru.Ne preocupa tot mai mult de valorile nonmateriale si conectarea la aspectele universului.Aceste cautari spirituale poate continua pana la moarte.Cei care nu si-au dat seama pana la aceasta varsta cine sunt si care este scopul lor in viata,vor trece printr-o perioada de mare depresie.Aceasta este varsta pacii interioare si imbratisarii linistei in viata.Ne obisnuim cu corpul nostru,ne acceptam relatiile si incepem sa privim cu alti ochi lumea din jur.Nu mai avem atat de multe nevoi externe si incepem sa vedem cu precadere partea plina a paharului si sa fim constienti de moarte.Oamenii se pot maturiza la orice varsta,dar aceasta este cea la care acest lucru se sedimenteaza complet.Privim cu duiosie la experienta vietii traite si ne uitam la trecutul nostru intr-o maniera noua,diferita.In ultima faza a vietii cu noua luni inainte de a-si da sufletul,omul intra in sine,propriul sau corp devine uter.El coboara in cel mai tainic altar,unde flacara arde vesnic,unde se afla lumina,unde traieste Dumnezeu.Acesta e procesul natural.Pentru acest proces natural nu e nevoie de viitor.Trebuie sa traiesti clipa prezenta.Clipa urmatoare va veni de la sine.Asa cum raul curge si ajunge in ocean,tot asa curgi si tu si ajungi la sfarsit.Ajungerea in ceruri este incununarea.Viata nu sfarseste cand sufletul paraseste corpul,de fapt,viata infloreste in acel moment.Insa pentru a cunoaste frumusetea acestui proces trebuie sa fi pregatit pentru ea,trebuie sa inveti arta de a merge la cele vesnice.Fiecare persoana imbatraneste in felul ei,dar unele schimbari care se petrec dupa varsta de 70 de ani sunt universale.Eu sunt tot in schimbare,am ajuns cu adorare,sunt inca pe picioare!