Femeia,mama,si copii…

Linda,Emanuel,Eli si Zachary,la plimbare cu bicicletele.De ziua femeii.

Femeia cand se roaga…

Femeia cand se roaga,nu face prada,le da toate pe brazda.Femeia cand se roaga,nu tipa tare,are mare rabdare.Femeia cand se roaga,tot cerul o adora,si face o ancora.Femeia!De ce femeia?Ca e usa Universului,si mama Cerului.Cand femeia se roaga,ea canta.

Femeie,fii voioasa!

E foarte greu pe o femeie sa te bazezi.Dar mi-te sa o mai crezi,ca te ruinezi.Sunt aici,acum,si nu ma duc vagaboanda,nicidecum.Merg cum pot,cat mai pot.Pardon,iti spun,am avut ghinion.Femeie,fii voioasa,nu mai trebuie sa mergi la coasa,ca toate te descoasa.Femeia este descoperita de Adam,dar acceptata cu 55kg,acoperita in mod normal de o suprafata fina de piele.Fierbe din senin,dar ingheata fara motiv,se topeste daca primeste tratament special,si devine amara daca este folosita incorect.Afinitate pentru toate pietrele pretioase,absoarbe cantitati mari de substante pretioase,explodeaza in mod spontan fara motiv,foloseste un agent al banilor.Raspund agale si concis,este cheia Infernului din Paradis.Surade cand vrea sa tipe,canta cand vrea sa planga,plange cand e fericita,si rade cand e nervoasa.Este singurul cadou,nu se fura,dar se pierde.Este singurul drog care nu te poate lecui.A fost facuta din coasta,nu din picior ca sa fie calcata,nu din cap sa fie superioara,ci dintr-o parte sa fie egala.De sub brat sa fie protejata,si de langa inima sa fie iubita.Femeia este o fiinta frumoasa,dizolvata in acidul azurului.I se adauga mixituri sa devina cristal.Isi poarta lacrimile,asemeni bijuteriilor.Tace,Plange,E singura,E trista,Zambeste,Oboseste,E pierduta,Te saruta,Cade,Se ridica,Se regaseste,E puternica,E implinita,E frumoasa,Credincioasa,E femeie.Ea,esti tu.Cand spui femeie,ai spus mama.Apoi sotie,sora,si pe deasupra tuturora,mai scumpa si iubita mama.Si i-ai mai spus iubire calda,ca e rupta ca din soare.Fara femeie,n-ar fii viata,nici cantarea si sarutul,toate ar fii ca mutul.Fii binecuvantata,tu,femeie,de dor sau lacrima sub stele,ramai mereu vie,pe vecie!Fiecare doamna este o lady,dar nu fiecare lady este o doamna.Cum Doamne,sa mai pot si eu sa am talent?Dreptate ar fi,sa-mi de-a chiar mie,sa mai pot inca a scrie,pana inca sunt vie.E vre-un dar divin,sau prea dreapta soarta.Eu,sa fiu Regina?De ce nu,ca sunt fica de Rege de Dumnezeu!Eu,un suflet,cateodata trist,simt mai omeneste,cand nu ma interesez,fireste!De ce va-ti pierde vremea voi,citind ce scriu?Degeaba-s toate!Sunt si eu un om ca voi,dar sunt femeie.Si ce daca!Eu nu am ales,dar m-am nascut femeie!Eu n-am ales,dar am fost.Dar femeie am ramas,la fel!Am incercat sa ma comport firesc,sa fiu blanda,calda si blajina,chiar si sa rad,sa plang,sa sufar si sa va iubesc.Eu sunt doar o femeie!Femeie,ai mancat multa zama de loboda,si acum e 8 Martie.Femeie,esti ca mine,fiinta firava,umila,de mangaiere,plina,si apoi m-am odihnit.Izvor de viata si durere,de bucurie si de ura.Izvor curat de bunatate,si de frumusete pura.Cu gingasie infinita,si cu ochii ca de floare.Femeie,cu tine se inalta,si-apune-n orice zi un soare.Foaie verde loboda,gura femeii-i sloboda.Asa e viata,omule,tu sa ti minte,viata merge inainte,am plecat de acasa cu cei sapte ani de viata,care i-am invatat acasa.Am zis caci cu Dumnezeu se poate,chiar si cand trec prin greutate,numai sa am sanatate.Cand inima se opreste,pamantul nu se prapadeste,caci viata merge inainte.Zilele trec,zilele vin,ce va ramane?Suflet de lut,nu-i cum ai vrut,asa ramane.Trec anii peste noi si peste lume.Viata,viata,floare scumpa,vai Doamne adu-ti aminte,revarsa-ti harul Tau ca mai inainte.Cobori pe unda slavei si iubirii,si invioreaza-ma din nou.Sa ma iei pe bratul Tau,sa-mi pui balsam pe rana,si mangaiere sa-i dai la cea bolnava.Cu Tine strabat drumul mereu,si merg cu bucurie,chiar si cand urcusu-i tare greu.Cu Tine cant cantarea ce-n inima mi-ai pus,si strig de bucurie,caci m-ai salvat,Isus.Cu Tine viata-i dulce,chiar de-i mereu amar,in Tine-i fericire,chiar lacrimi daca am.Cu Tine-i zi senina,chiar daca-i inorat,cu Tine-i fericire,chiar cand sunt intristata.Cu raza-ti de iubire,tine-ma mereu,si-n toate-ti voi da slava,caci Tu-mi esti Dumnezeu!Domnul meu,ma-ncred in Tine,sa nu fiu data de rusine,vrajmasii sa nu se bucure de mine.Nu-Ti aminti greselile mele,invata-ma cararile Tale.Cei ce se tem sunt prieteni cu Domnul.La Tine Doamne eu privesc pe urma Ta vreau sa pasesc,inainte ochii mi-atintesc,pe Tine Doamne Te iubesc.Dreapta e cararea Ta,o vreau cu toata inima,Tu esti mereu inaintea mea.Pe Tine Doamne te astept,Tu cel bun si drept,un dor aprins imi bate-n piept,de Tine sa nu uit.Viata e grea,gandul mi-e indreptat spre vesnicie,spre glorii tot mai sus.O cantare plina de iubire,se ridica azi de pe pamant,Il zaresc pe Mirele venind,astept a Ta venire.Pentru Tine,florile infloresc,noaptea stelele stralucesc,si cerne bucurie sfanta.Langa Tine cei saraci se strang,si iti cer iertare ochii care plang.Imi plec genunchii truditi,da-mi rabdarea pietrei,si din cerul Sfant,picura-mi pe gene roua sa te cant.Picura-mi in suflet balsamul durerii,si pe buze asterne-mi strajile tacerii.Multe planuri face omul in inima lui,dar hotararea Domnului,aceea sa implineste.A scrie e simplu,daca nu luam in seama faptul ca si cuvintele au aripi de ganduri.Scriu cand simt ca intr-adevar savurez din nectarul vietii,din libertatea ce se strecoara ca o pulbere.Deseori scriu cand privesc spre lume si ma inunda lacrimile.Dar azi,am privit Cerul,si a fost asa de minunat,in al noua-lea Cer,eu m-am aflat,si numai inainte,cantarea am cantat.Numai inainte,cu Domnul inainte,doar asa vom invinge.Asa spun toti crestinii,ei stiu ce i asteapta,splendorile luminii,si-n gand cerescul peisaj.Numai inainte,e crezul nostru tare,e idealul vietii,e-o binecuvantare.Napoi este trecutul,nainte-i viitorul,ce trai infloritor ne-a dat Mantuitorul!Obosita sub pasii grei ai unei lumi fara repere,privesc lumea cu ochi de dragoste,si ma hranesc cu Lumina.Partea care ne revine,s-o impartim cu bucurie.In fiecare dimineata cand ma trezesc,Te Slavesc,sa-Ti multumesc pentru iubirea ce o am in suflet atunci cand Iti vorbesc.Privesc prin panza vremii,azi numar pasi uitati demult pe pietre.Daca durerea ma pune la pamant,lacrima durerii,risipi-voi,oare?Timpul fara grai se aude-n toate,tot incerc,sa uit,mama sunt si nu se poate.Cand timpul carunt isi scutura pletele,si-mi picura in viata cateva clipe de pace alba si pura,alerg sa il salut.Dupa un lung si anevoios urcus,mi-am aruncat privirea in urma.Ma apuca un dor si un chin,acum eu vin sa ma inchin,sa primesc alin.In zadar am ajuns in etate,daca nu am nici o libertate,zilele imi sunt zbuciumate.Unele zile sunt calme,altele imi da tot palme,mai nedorite,ne-nsorite,neuitate,si imi par o vesnicie.Ma gandesc cu nostalgie la o vesnicie,crezand ca aici totul e vesnic si cucernic,dar eu sunt un vremelnic.Nu sunt vrednic sunt un netrebnic,dar in zadar,tot ma termin.Ori cum,nu e cum dorim,ci cum ne este prescris,ca viata nu-i un vis,trebuie mai intai sa ajungem in paradis.Toate-n lume trec si vin,ca o floare alba de malin,tot asa trec si anii mei,ca si o floare de tei.Cand zorii diminetii vin,dorul imi este ca o floare de malin,si o rugaciune acuma scriu,ca trebuie sa ma inchin.In ganduri amintirile imi vin,si in suflet am cuvantul fin,ca o flare de afin,si cu drag Domnului ma inchin.O sa ma rog mereu,ca mi-e tare greu,vreau sa ma auda Dumnezeu.Om si Namaste,sunt fraze pe care le auzim continuu in lumea toata.Puterea din spatele acestor cuvinte nu poate fi recunoscuta imediat,dar daca te uiti mai atent.Ce inseamna Namaste?Traducere: „Nama”inseamna plecaciune, „as” inseamna eu,si”te”inseamna,tu.Namaste,tradus-ma inchin in fata ta.Doar cu plecaciune in fata Domnului!E greu spus,si a omului.Cu plecaciune,femeie,esti o arhidee. Galateni 4:31 De aceea,fratilor,noi nu suntem copiii celei roabe,ci ai femeii slobode.Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi.Bucurati-va femei!8 Martie nu e in fiecare zi,dar in fiecare zi,ne bucuram ca suntem femei!

Si eu scriu,de-ale mele…

Ziua Mondiala a Scriitorilor este sarbatorita pe 3 Martie.Traditia vine din anul 1986 si a fost infintata de Congresul International al Clubului PEN.Scriu una buna,zece rele,asa cum sunt si zilele mele.Nu am multa carte,dar am o Carte,care mie imi face parte,sa stau de-o parte,ca sa ajung departe.Luati in mana Biblia divina,Carte in lume asemenea ei nui,ea stampara durerea si o alina,si ne invata sa fim mai buni.Lasa sa lumineze raza ei cea sfanta,in orice loc aici pe acest pamant,cel ce citeste cu inima franta,sa se intoarca,si sa nu faca pacate,nicicand.Ea da odihna celor osteniti,si ne imbraca viata in lumina,vindecand rani si orice suferinti.Un gand curat,pastreaza-ti cugetul curat si vei avea bucurie.Fericirea sufletului nu ar avea curcubeu daca ochii nu ar avea lacrimi.Cand te asezi pe genunchi sufletul ti se urca la cer si cerul iti coboara in suflet.Se spune ca un invatat s-a apucat odata sa scrie o carte despre soare.Spre acest scop,a strans o gramada de carti,si le studia noptile la lumina unei lampi.Ce faci,ii zise un prieten aflandu-l in acest studiu,te-ai apucat sa studiezi soarele noaptea,la lumina unei lampi?Lucrul acesta se poate face,numai ziua,privind soarele si binefacerile lui.Cam asa stam si cu intrebarea despre Biblie.Carti intregi de-am scrie noi despre Biblie,de ar citi cineva nu va putea afla acest lucru,pana nu va gusta din binefacerile ei.Gustati din izvoarele darurilor ei,si vedeti ca ea este Cartea lui Dumnezeu.Incerc sa va conving,ca negru-i gri,si gandurile mele,cenusii.Rastalmacesc cuvintele ce altii l-e scriu,si caut si alte intelesuri.Multe sunt aruncate vorbe-n vant,dar vreau sa cred ca cele scrise,nu au culoarea gandului meu.Si tot mai caut,cuvinte din culise,sa stiu mai mult,ce contine in cuvintele rastalmacite.In lumea asta,se scrie hartie kilogram,dar minte nu gasim un gram,ca tot ce trece peste gram,se numeste miligram.Invidia n-e separa,n-e dezbina,si talentele n-e pun sub ghilotina.Multi sunt genii,si se proclama in milenii,si se lauda tare intens,chiar daca nu au nici un sens.Unii chiar si n-e jignesc,si la cap n-e tocacesc,dar tot nu au nici un inteles.Daca nu ma-ti inteles,eu am scris cu totul invers,sa nu fie pervers.Te trezesti de dimineata,si nu mai stii,ce-o mai fii,iti cade si tigla de pe casa,drept pe masa.Azi e una,maine alta,si asa ne dam de-a roata,toata viata.De-o fi una,de-o fi alta,toate le luam de-a roata,ca asa n-e este soarta,se invarte ca si roata.Asa in fiecare zi,chiar daca trec si prin prostii,eu imi fac timp si sa scriu.Nu vreau sa scriu de prostii,vreau sa scriu doar de bucurii,dar nu sunt numai bucurii,mai dam cu capul si in prostii,si apoi ne suim si in vii.O dimineata insorita,si e tare implinita.Chiar si cu o fotografie,am facut-o sa fie vie.Nu scriu cand sunt in sicriu,subscriu ce altii scriu.Si eu pana mor,tot o sa scriu.Scriu pentru-ca gandul m-a impins sa scriu.N-am sa uit niciodata prin ce am trecut,spunea regele in cartea,"Alice in tara minunilor".La care regina ii raspunde:Ba ai sa uiti daca nu-ti notezi undeva!Ma folosesc de acest citat ca sa te conving sa pui pe hartie tot ce-ti doresti sa faci cu viata ta.Scriu pentru cei curiosi,poate doar ajut sa gaseasca mai usor drumul spre raspunsuri.Scriu pentru barbati care stiu sa planga,nu pentru cei care-si fac femeile sa planga.Scriu despre ce vad,ce aud,ce simt si despre ce pot schimba,macar in lumea mea pe care o povestesc.Am senzatia ca pot muta intr-un om cuvintele pe care le scriu,astfel inca sa-l obsedeze.Am inceput sa scriu din placere,si un refugiu in care ma regasesc,si ma linistesc.Am inceput sa scriu si din nevoie.Din nevoia de a ma exprima,de a transmite si celorlati mesaje,trairi si sentimente,mai putin intense,ori cumpatate.Scrisul inseamna sa citesti si sa asculti,nu doar sa spui o poveste.Scrisul pentru mine e o usa deschisa spre divinitate.Scriu pentru a evada din realitate.Pentru ca simt ca nu apartin acestor vremuri,mi-ar fi placut sa mai traiesc un pic de eternitate.Cand scriu,cuvintele au puterea de a ma face sa ma simt,frumoasa.Scrisul imi este necesar vietuirii,scriu in timpul cand muzica imi fredoneaza cuvintele.Plimbarile in natura ma relaxeaza,iar scrisul e gandire.A scrie e motivul pentru care ma bucur ca traiesc.Scriu sa-mi vindec inima de indiferenta,de negativism.Pentru ca lumea in care traiesc poate deveni mai frumoasa si mai buna doar citind,uneori,e ceea ce indraznesc eu sa scriu.Scriu luandu-mi subiectele din viata de zi cu zi,din tanguielile unuia sau din bucuriile altuia,fapt ce m-a incurajat sa scriu.Si spre surprinderea mea postarile au placut.Faptul ca pentru mine,scrisul e maniera prin care Dumnezeu imi spune zi de zi ca ma iubeste.Multumesc Doamne pentru toate!Daca scriu pentru voi sau scriu pentru mine,ma bucur ca o pot face.Prin scris imi pot fauri o poveste care depinde doar de mine.Scrisul nu o sa ma dezamageasca niciodata,pentru ca eu nu o sa ma dezamagesc niciodata.Uneori plang prin cuvinte,alteori pot zambi prin semne de punctuatie.Cuvintele sunt ciudate,corecte sau gresite,dar niciodata nu mint.Sunt parti sincere din sufletul meu,mai bune sau mai putin bune.Si asta e tot ceea ce conteaza.Nu scriu nici pentru a deveni cel mai bun blogger,ci pentru a informa,pentru a va spune viata merge inainte!Nu scriu cum sa va traiti viata,scriu despre ceea ce simt prin constiinta iubirii.Scrisul a fost singurul moment de onestitate de-a lungul timpului.Scrisul m-a invatat sa zic ce gandesc,chiar daca mi se pare gresit.Mai scriu pentru ca vad lucrurile asa cum se intampla si nimeni nu vorbeste despre ele.Scriu pentru ca nu mi-e rusine,sa zic lucrurilor pe nume.Nu scriu pentru ca am cota de jurnalist,si nu scriu sa te impresionez pe tine.Scriu pentru ca traiesc tragedia zilei de ieri.Scriu pentru ca nimeni nu scrie lucrurile pe care le scriu eu.Scriu pentru ca sunt putini cu picioarele pe pamant si cu bunul simt de care am nevoie.Ma bucur ca nu este nevoie sa jignesc pe cineva ca sa ma fac inteleasa.E placut sa stii ca nu esti singura.Datorita scrisului,eu ma pot elibera de cuvintele ce cresc in interiorul meu.Cuvintele nu sunt decat niste forme de care ma folosesc pentru a va surprinde pe voi.Si eu scriu,de-ale mele,sa ajunga la sufletele tele.Scriu ca asa e Viata.

Ia-o ca atare…

Ia-o ca atare,nu te strofoca,priveste in zare,si mergi pe carare.Cand intuneric e pe drum,si mi-am pierdut cararea,sa urle vantul,marea,eu din nou o sa-mi gasesc cararea.Imi ridic ochii spre cer,si sper.E cu neputinta,sa nu murmur si sa plang,ca nu sunt de gheata.Chiar daca am viata,ma loveste toti peste fata,nu conteaza ca sunt creata.Ma lupt cu vechea fire,si toata ma desira.Nu vreau sa raspund la provocari,vreau sa trec si peste zari,sa-mi pun la gura frau,si la vorbire frana,sa nu ma duca toti de mana.Cand ispita mai apare in cale,si da tarcoale sa ma scoale,atunci eu ma duc la vale.Prabusita,praful nu vreau sa ma ajunga.Poate a fost nevoie sa ma prabusesc,sa pot sa inteleg,ca nimic de pe pamant,nu este ceresc.Mai cersesc,mila sa cuceresc sa ma pocaiesc.Vreau sa fiu biruitoare,tinta mea e catre soare,si sa veghez chiar de ma doare.Privesc spre cer,sa vad daca Domnul se arata,si ma mai rog,inca o data.Nu e gluma,e de ruga,sa ne puna tot pe fuga,sa uitam tot de amar,sa ne indulcim macar.Vreti sa stiti ce am aflat?Eu nu m-am suparat.La soare eu am stat,am cantat,m-am rugat,si repede la scris m-am dat.Cand anii mei vor trece,sa stii ca nu te-am inselat.Eu nu ma compromit,astept necontenit,nu stiu ce mai am de primit.Am luat viata asa,si am pornit la drum cu ia.Cu o rugaciune eu v-am lasat!Ai mila Doamne,de cei ce m-au cautat!Cand nu mai pot,ma asez jos,si din nou ma ridic sa cant duios.Stiu ca gandesti precum si eu gandesc,si te bucuri precum ma bucur si eu.Din lungul drum am inteles,sa pot iubi eu am ales.De urci in viata sau de cobori,iubirea te invata ca poti sa urci din nou.Nimic fara iubire,nimic fara de Dumnezeu.Fara iubire nimic nu e usor,fara iubire iti este sufletul ars si gol.Asa am vrut eu sa scriu,ca nimic de pe acest pamant nu este mai frumos si sfant,doar traind prin iubire.Ma las purtata de vantul ce ma imbie la viata,ca pot urca pe culmi si cand sunt arsa,cu greu,dar inca se mai poate.Mamaliga cu lapte am mancat,si m-am dus iar la cantat!Nu ma pierd,stiu sa cred,si daca ma ratacesc,stiu sa rastalmacesc.Nu ma pierd in deznadejde,Dumnezeu imi spune,indrazneste,nu te rataceste,da tarcoale,si te inveseleste.Si apoi din nou te primaneste.Tu ia-o ca atare,priveste spre soare.