Numai El ma intelege…

Staruieste-n rugaciune,mai roaga-te,sufletul meu.Lasa-ti Raveca,grijile de-o parte,si roaga-te lui Dumnezeu.Zideste-te,sufletul meu,in partasia mea cu Domnul,El ma va intari mereu.Inchina-te,sufletul meu,uneste-te cu vesnicia,lauda-L pe Dumnezeu,si multumeste-I cu iubire,pentru Harul Lui.Ce bun ai fost,o Domnul meu cu mine!Nu sunt fanatica,sunt carismatica aromatica.Am venit sa ma afisez putin.Inchide-te in camara ta si spune-i Domnului,ce nu ai vrea sa stie nimeni,spune-i doar Lui.Daca as stii eu ce ma mai asteapta,dar nimeni nu stie ziua ce il marcheaza,doar sta si ofteaza.Si daca as putea stii,la ce ma mai intereseaza,ea ma intersecteaza.Vreau nu vreau,nu am gologani,si nici buzdugani,nu pot sa cumpar sanatate,daca eu nu am.Trebuie sa ma multumesc cu ce am,altii nu au nici ce eu am.Totdeauna ma uit in jur,nu vreau pe nimeni sa-i injur,eu nu ma jur ca nu o sa fur.Nu stiu prin cate m-ai trebuie sa trec,de toate ma pestrec,vrei nu vrei trebuie sa treci.Prin cate am trecut,eu eram moarta de mult,si cate am indurat,nu am cuvinte de explicat.Toate acestea m-au intarit,dar numai asa le-am acoperit.Nu stiu cat mai am de rezistat,lumea inca nu s-a terminat,multi sunt care au picat.Acum vorbesc despre mine,ca nimeni nu ma stie,chiar si Dumnezeu mai vrea sa stie multe despre mine.El atat imi lasa,cat pot eu sa duc pe cocoasa,si ma scoate El,din casa.Fiecare se intreaba ca si mine,Doamne ce mai vrei si de la mine?Sa ma curatesti,sa ma calesti,si tare sa ma otelesti.Omul cand moare nu sta pe fata,trebuie sa fie asezat pe spate,ca lumea sa il vada drept la fata.Nu vreau sa scriu sa va depresati,vreau bucurie sa va alintati,sa nu regretati.Mai am si eu zile,nu se desprind deloc de mine.Stiti ce este cel mai frumos,ca eu nu ma las jos,imi pun palaria si merg tot pe dos.Adica tot pe jos,ca sa uit cand sunt intoarsa pe dos.Ma mai bucur eu putin,nu beau nici palinca si nici vin,dar ar trebui sa beu,ca si in Biblie scrie,cand la om ii este greu,sa mai bea putin de vin,sa-l intareasca cand nu este cerul senin.Asa cum se zice,ajunge zilei necazul ei,tu dute si mai mananca niste mititei,sa te bucuri daca vrei.Multe vreau,si asi mai vrea,depinde de incercarea mea.Cred si spun cu tarie,le-am incercat chiar si vie,ca moarta inca nu am ajuns,eu sunt tot vie.Doar un pastel,am scris eu nitel,si plec sa fiu de otel.Colaborez,cu mine,si despre mine.Nu de multe ori viata iti scoate in cale,un talent la scris.Pentru cei care nu ma cunosc in virtual,numele meu este Raveca-aka-Eca,litera greceasca(R)cu care incepe cuvantul,ce denumeste sufletul,dar si pe acela care vorbeste,si celui ce stie sa asculte.Atunci cand nu scriu in lumea mea,in lumea reala,sunt un om ca toti oamenii,o femeie ce lucreaza si colaboreaza cu ea.Scriu de emotii,rodul imaginatiei mele din zorii zilelor,ca atunci cand scriu cu stiloul pe hartie,exact cum apare si pe blog,chiar daca unora li se pare ciudat.Imi plac fotografiile alb-negru pentru ca ma duc cu gandul la vremuri trecute,la emotii si melancolii,la timpuri pe care in graba noastra,nu le-am intelege,amintiri atinse de acea umbra desueta.De altfel am o fotografie care are peste 100 de ani,a apartinut strabunicii mele.De altfel imi place sa readuc tema timpului trecut in colaborarea emotiei din prezent.Scriu ascultand muzica,si aleg muzica dupa frumusetea unor cuvinte.Sunt versuri in cantece care mi-au scos la lumina amintiri de nedezlegat.Dincolo de scriere si colaborare,imi place ca ceea ce scriu sa transmita reactii de la lacrima inspre inima.Colaborez cu cuvintele care striga,desi nu sunt scrise niciunde,care sunt sapate in piatra si raman,din carne si din suflet.Eu sunt dintr-o bucata,am tras si la lopata,dar m-am saturat sa mai trag,inca o data.Fanatica nu am ramas,carismatica am invatat,sa fi bun curat cinstit,doar asa vei fi fericit.Am incheiat acest citat,carismatici nu fanatici carismatici.Sa nu va luati dupa mine,ci doar dupa Dumnezeu.”Ii veti cunoaste dupa roadele lor”Matei 7:16 Din neam in neam esti adapost,celor ce se incred in Tine.Tu vietii mele scut ai fost,cand vanturi au batut in mine.Toti avem o istorie,ne-am nascut dintr-o istorie,si vom lasa in urma tot o istorie.Istoria se repeta,dar cu diferite roluri,si diferiti oameni.Dumnezeu ne-a pus pe pamant cu un scop.O talmacire simpla pe intelesul tuturor,a prezentului ce ne framanta,si a viitorului ce trebuie construit.Savoarea memoriei sau tristetea amintirilor.Cele bune sa se adune,cele rele sa se spele.Eu vorbesc din pilde si proverbe.Stiti care imi e secretul,este accentul.Toti ma intreaba in gura mare,din ce tara vin eu,oare.La unii le spun ca vin din luna,la altii de pe alta lume,si le spun multe alte glume.Lectii multe eu le-am dat,dar nu stiu daca le-au stat in cap.Eu fac ce pot,cand nu mai pot,manc compot.Si acum pentru cei mari,vreau sa nu fiti golani,iar pentru cei mici,o sa cresteti voi,voinici.Cat pentru mine,sa mai scriu frumos,caligrafic,si mai bine.Iar pentru noi toti,sa traim frumos,nu prost.Cine are urechi de auzit sa auda,cine nu aude,sa-si cumpere unde.Continua sa visezi,continua sa crezi in frumos si omenie,si nu in ultimul rand crede intr-un viitor asa cum vrei sa fie,nu asa cum ti-e dictat.Istoria mea a fost asa:M-am nascut,am crescut,am produs,am cultivat,m-am cultivat,multe intrebari nu am aflat,dar eu tot am existat.Acum mult m-am transformat,si nu stiu cat timp mai am la indemana,sa fiu spulberat.Oricum istoria merge mai departe,chiar daca nu ai nici carte,de istorie toti avem parte.La istorie am invatat bine,dar nu te-am copiat.Uitam ca suntem facuti din particule de praf,aruncate in Univers,care e foarte pervers,si ne lasa cu fundul nesters.Omule educa-ti mintea,bunu-i bun,si prostu-i prost,si tot in pamant mergem chiar fara rost.Viata trece la oricare,nu vorbeste nici nu tipa,doar te pune la-ncercare,sa zbieri tu cat de tare,cand te doare.Ce dureaza,parc-o clipa,te coboara si te ridica.Aceasta a fost istoria mea.Inaltime,latime si profunzime.Aceste trei dimensiuni trebuie sa le avem.Nu te lasa folosit de nimenea,am experimentat-o pe pielea mea.Nu te juca cu viata ta,oricum,a mea,este cu totul altceva.Vorbesc despre viata mea.A ta,o sa o scrii tu candva,dupa placerea ta.Imi pare rau,este un moment greu,dar aminteste-ti ca o recidiva,este doar un obstacol pe parcursul drumului,nu inseamna ca ai esuat.Toate zilele de pana acum raman valabile,am invatat lucruri importante.Fii bland cu tine.Nu te pedepsi mental.Fiecare moment este o noua sansa de a spune „stop”.Numai Domnul stie toate gandurile mele,numai El ma intelege,si transforma in biruinta,clipele de suferinta.Vreau sa-ti spun amice,totul despre Isus,cum in El aflat-am prieten minunat.Nu exista prieten ca si Isus,chiar durerea mea cea mare imi luase,o ce prieten minunat!M-am gandit ca viata aceasta nu ne este data la intamplare.De prea multe ori uitam sa valorificam ceea ce avem,gandindu-ne la ceea ce nu avem.Ne facem prea multe griji,uneori chiar din lucruri inutile,uitam de unde am plecat si unde am ajuns.Si totusi cine suntem noi,de se indura in fiecare zi Dumnezeu de nevoile noastre?De ce oare aspiram mereu la mai mult si nu ne multumim cu ceea ce ne este dat.Ajutorul imi vine de la Domnul,care a facut cerurile si pamantul.Viata este un dar,pe care l-am primit fara sa il cerem,si care ni se va lua fara sa fim intrebati.Nu as fi putut intelege cantecul,daca nu l-as fi cantat,n-as fi inteles niciodata ce e plansul,daca n-as fi plans.N-as fi putut sa-nteleg niciodata ce e iubirea,daca nu mai fi iubit Tu.N-as fi putut sa-nteleg niciodata ce e ura,daca nu mai fi cuprins in dragostea Ta.Si n-as fi putut sa-nteleg niciodata ce inseamna mangaiere,daca nu mai fi mangaiat Tu.Acum,bucuria mea e mare,pentru ca le inteleg.Privind la bolta albastra,lucrarea Ta maiastra,Esti cel mai frumos,si nimeni nu-i ca Tine,maret si indurat,prin tot ce-ai creat,esti Doamne minunat!De atata maretie,sunt Doamne coplesita,cand razele de soare zambindu-mi bat in geam,ma alint in acea splendoare,si fericita eu exclam!Treziti-va,oameni,pe arca iubirii Isus e la carma.Caci Domnul vietii e gata sa vina.E drumul prea lung si prea greu,soptiti intre voi,adevarul,Isus e prietenul meu!Daca esti obosit si satul de viata ta si vrei sa traiesti fericit si bucuros in fiecare zi,atunci asculta sfatul Lui.Si lucrul cel mai bun dintre toate este ca toate se se vor termina.Eu sunt bine,sunt in bratele celui ce ma tine.Nu conteaza ce pozitie iei,conteaza sa mijlocesti pentru iei,sa fuga toti demonii din iei.Daca nu esti ok,priveste cerul,si dezleaga misterul.Nu numai azi,in fiecare zi,aveti grije de voi.Nu traim intr-o lume perfecta,traim intr-o lume in care suflete nevinovate platesc.Multi sufera de abuzuri,singuratate.Orice dezechilibru cauzeaza probleme greu de rezolvat.Daca nu te simti iubit,apreciat nu prea ai motive sa traiesti,iti lipseste forta de a te lupta cu provocarile vietii.Daca nu ai iubire in rezervor plutesti dus de vant pe valurile vietii si esti purtat incoace si incolo de circumstantele vietii.Poate ai fost neglijat,poate nu ai avut parte de iubire,poate nu ai fost dorit,poate ai fost criticat,poate ai fost alungat si acum stai descumpanit negasind o sursa de dragoste.In framintari,furtuni,dureri,se modeleaza,un cuget bun,curat,si atunci vei sti cu adevarat,aceasta-i fericirea.Desi intruna esti cu mine,si necurmat ma fericesti,ma arde dorul dupa Tine,sa Te patrund asa cum esti.Fa clipele vietii mele,izvoare prospete de har,ca sa tasnesti doar Tu din ele,imbelsugat pe orice hotar.Din Tine am venit iubire,si merg spre Tine neincetat,ca-n binecuvantata-Ti fire,e Dumnezeu cu adevarat.Sa iubesti nu e nimic.Sa fii iubit e ceva.Sa iubesti si sa fii iubit e totul.Iubirea nu se dovedeste,iubirea se simte.Iubirea o daruiesti,iar atunci cand o primesti esti fericit.Unul dintre cele mai grele lucruri in viata,este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta.Dragostea este una dintre cele mai puternice pasiuni,pentru ca ataca in acelasi timp tot corpul.Sunt multe lucruri in viata care iti atrag privirea,dar putine lucruri care iti atrag inima,urmareste-le.Inima simte lucruri pe care ochii nu le pot vedea si stie lucruri pe care mintea nu le poate intelege.Cerul,pamantul vor trece,Dragostea va ramanea.O zi trece,alta vine,si toata ziua in desteptare,pana trece greul cel mare.In fiecare zi ma imbarbatez,bine ca imbatranesc,ma mai inteleptesc.Cu gandul departe,la lumea ce ma desparte,ca o sa ajung foarte departe.Pe aleile straine,cant si cu suspine,ca sa-mi fie totul bine.De scris m-am saturat,la reculegere am plecat,ca soarta m-a amenintat,sa nu intru in pacat.Domnul sa fie in veci de veci binecuvintat!

Vorbeste Doamne,vreau eliberare…

Vorbeste Doamne,ca roaba Ta asculta.Cuvantul Tau,in Inima mea,in veci,nu Te uita.Nici dragostea,bunatatea si rabdarea Ta.Orice cuvant rostesti,si aceea ce imi soptesti,si imi spui cat ma iubesti.Vorbeste Doamne tuturor,da-ne sfinte povete,prin iubire si credinta,sa traim in pocainta.Acum,azi,si in timpul care vine,sa fim ca o mireasma,ce in inima ne bate.Vorbeste Doamne,ca robii Tai asculta.Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos!2 Tesaloniceni 3:5 Chiar daca-s fiu si nu sunt ciob,dar eu din dragoste sunt rob,si robul Tau asculta.

Ce fel de oameni ar trebui sa fim?

2 Petru 3:11 Deci,fiindca toate aceste lucruri au sa se strice,ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi,printr-o purtare sfanta si evlavioasa?Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul.Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca.Sa te asculte Domnul in ziua necazului,sa te ocroteasca Numele Dumnezeului lui Iacov.Sa-ti dea ce-ti doreste inima si sa-ti implineasca toate planurile tale.Domnul sa-si inalte fata peste tine si sa-ti dea pacea.Cuvantul lui Dumnezeu nu spune ca nu trebuie sa avem incredere unii in altii.Oamenii sunt limitati,de aceea,in situatiile grele ale vietii,sa apelam la Dumnezeu si sa nu ne incredem in om,mai mult decat in Dumnezeu.Da-ne ajutor in necaz,caci zadarnic este ajutorul omului.Stau si ma gandesc de cate ori am fost in necaz,si de cate ori am alergat la oameni.In urma unor experiente avute,am ajuns la concluzia psalmistului,ca zadarnic este ajutorul omului.Nu este prieten mai bun,nu gasesti un altul mai aproape,spune-I lui Isus acum.Noi oamenii suntem trecatori,suntem doar tarana si nu ne putem ajuta pe noi insine.Cand durerea e mare,in camaruta noastra,ne asteapta sa ne dea alinare.Mi-e greu,nimeni nu ma intelege.Invata sa mergi pe propriile picioare.Nu poti tot timpul sa astepti,oamenii nu vor fi mereu alaturi de tine sa te sustina.Aceasta este viata,astazi sunt de partea ta,maine impotriva ta.Cu cat ajuti pe altii,observi nevoile lor.Trecem prin viata,printre oameni uneori,cu o inima de piatra.Sfaturile mele par dificile,fie ca intotdeauna sa ai muzica si zambet in suflet.Fie ca muzica sa spele orice dezamagire,zambetul sa dizolve orice tristete,si dragostea sa usureze orice durere.Fie ca rana sa aduca intelepciune,si incercare sa aduca triumf.Si cu fiecare zi care trece,fie ca tu sa iubesti mai abundent.Fii binecuvantat si altii sa fie binecuvantati de tine.Aceasta este dorinta mea din inima pentru tine,sa fii binecuvantat!Eu iti urez o zi frumoasa si aminteste-ti ca esti iubit,esti important,si ai valoare.1 Corinteni 15:19 Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos,atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii!Viata mi-a daruit timpul si prezentul.Am sorbit cupa,am pretuit viata si lumina.Fii mai preocupat de caracterul tau decat de reputatie,pentru ca de fapt caracterul te defineste,in vreme ce reputatia este doar ceea ce cred altii.Chiar acum am fost pusa in situatia de a categorisi oamenii cu atentie.Oamenii care sunt oameni,si oamenii si atat.Inainte de ajunge la concluzia ca unii oameni sunt oameni degeaba.Dupa o introspectie am concluzionat,pentru a nu stiu cata oara,ca totul in viata se intampla cu un scop,chiar daca repercusiunile sunt aparent devastatoare.Aparent spun,pentru ca totul in viata este un test.Orice situatie,ne invata sa ne descoprtim reactiile.Tot timpul in viata,suntem obligati sa intalnim oameni care echivaleaza cu un sac gol.Dar intorcandu-ma la oameni,nu ca nu as fi vorbit si pana acum,cred ca unii oameni prefera cu usurinta sa judece exact ce nu-i priveste.Le este mai usor sa deschida gura judecand alte persoane,decat sa-si rezolve propriile probleme.Suntem judecati dupa felul in care mergem,dupa felul in care vorbim,dupa felul in care gesticulam.Citeste mult,dar nu multe.Din ce in ce,mai multe relati virtuale,insa din ce in ce,mai putine prietenii trainice si de lunga durata.Decat mult si prost,mai bine putin si bun.Din zorii zilei mele,in lume eu m-am dus,culegator de spice,in drumul ce eu l-am strabatut.In fiecare dimineata,ma gandesc la o noua viata,cum pot eu sa-i fac fata.Din zorii diminetii,pana la sfarsitul vietii,cu Domnul eu calatoresc!Din zori de zi cand ma trezesc,smerita ma aplec la cruce,si fie drumul cat de greu,e asa usor cu Isus.In oglinda m-am uitat,cand am vrut sa-mi spal fata,si am vazut ca-mi trece viata.Eu cu zambetul pe fata,m-am bucurat de inca o dimineata.Chiar daca imi trece viata,nu conteaza cum mi-e fata.Cand anii batranetii,te apasa tot mai greu,si astepti zorii diminetii,pentru anii ce mai trec,sunt dator si se cuvine pentru viata eu sa multumesc.Experienta m-a invatat sa inteleg ca majoritatea lucrurilor de care ne ingrijoram nu sunt de importanta eterna,dar trebuie sa avem credinta sa privim in sus.Dar ma linistesc cand mai vad o minune.Ma inviorez cand ascult o cantare.Mi-am zis ca la batrinete ma voi feri de patru lucruri,nu ma voi plinge ca nu mai sunt tinara,nu voi da sfaturi nimanui,nu voi invoca mereu experienta mea,si nu voi povesti de o suta de ori acelasi lucruri.De bine,de rau,le respect.Exista infringeri care nu coboara,ci inalta,exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns,ci pentru a auzi intrebarea.Imi dau seama ca lucrurile nu se vor indrepta in cursul vietii mele.Avand o privire vaga despre ceea ce se intampla,necazuri si toate pe nedrept.Sa nu uitati,respect,pentru viata!Trecutul nu il mai poti schimba,trecut,e la trecut,ce a trecut,nu mai vine,noi trebuie sa scapam de rusine,si sa invatam lectia,sa traim,azi,maine,si cu Dumnezeu inainte.Trecutul e istorie,noi ramanem in memorie,pana ajungem in glorie.Deci,ce fel de oameni ar trebui sa fim noi?1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin si duhul vostru,sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi,fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

A 56-a Conventie Romana la Chicago…

El e inceputul,si de-atunci ai fost vazut,cand a fost creat trecutul,Dumnezeu te-a cunoscut.Nu e nicio intamplare,Te-a facut a Sa creatie.De la El avem credinta,vesnic binecuvantata.De la El avem Cuvantul,cu privire la trecut,El ne da discernamantul,marelui necunoscut.Si-n final,sa nu va temeti,fiindca Domnul va iubeste,folositi-va credinta,si Isus va foloseste.Si ce frumoasa este credinta,cand prin credinta noi vom trai,chiar de ar arde lumea in flacari,noi prin credinta vom birui.Credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.Sa ne ajute Dumnezeu sa o pastram.2 Corinteni 5:7 pentru ca umblam prin credinta nu prin vedere.Iuda 1:3 Preaiubitilor,pe cand cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mantuirea noastra de obste,m-am vazur silita sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna.

Credinta mea e in Dumnezeu…

Uimita de atata maretie,ce am gasit-o Doamne doar in Tine.Ma intreb ce-as fi fara de Tine,in viata acesta de suspin?Credinta,pacea dragostea,ce le-am primit din mana Ta,pentru nimic nu le-as schimba.Isus esti fericirea mea.La Calvar pacatul mi-e sters,la Calvar eu har primesc.La Calvar,maintuire am in dar,iti multumesc Isus pentru Calvar.Cine sunt eu sa pot intra,Doamne in Imparatia Ta,nu merit si nu voi putea Sa-Ti rasplatesc iubirea Ta.Dar pot sa spun la toti Isus,de harul dragostei nespus,ce se gaseste-n jerfa Ta,veniti si voi la Golgota.Merg incet,tot mai incet,catre sfarsit,dar drumul ma provoaca sa merg mai departe.Merg mai departe,in urma mea ramane cararea.Timpul nu promite nimic,nici ca merge nici ca sta pe loc,el tot merge.Nu incetineaza pentru nimeni.Daca noi ne oprim la doua,timpul ajunge la noua,si merge chiar si cand ploua.Pa tata meu l-o chemat Ioan,dar io spus Nica,iar mie mi-a spus,randunica.Am multe povesti cu tatal meu,bune si rele,triste si vesele,dar toate au ramas in vesele.O sa scriu mai multe,cand o sa merg cu fratii mei la munte,si io o sa le scriu de pe-o punte.Am fost la munte si toate le-am scris aici pe frunte.Cand tatal meu se enerva,mama mea-i zicea asa,baga-ti pumnul in gura si taci.Iar el se enerva si mai tare,si-i zicea inapoi,asa.Arda-le jarul focul lor,ca ma arde pana mor.Si eu stateam ascunsa sub masa,dar nu intelegeam nimic.Cand am crescut mai mare,am inteles multe lucruri,si cu subinteles.Amandoi sunt plecati acolo sus,iar eu acum mi-am propus,sa spun ce am de spus.Vorbind cu o matusa,am depanat multe amintiri.Amintiri care nu le uit pana mor,amintiri de dor,si de multe ma infior.Multe ar mai fi de povestit,dar totul este sigilat.Acum doar eu m-am desteptat,am cam intarziat,dar le-am rezolvat.Mai bine mai tarziu,decat niciodata.Urcam in viata,si tot noi trebuie sa coboram,o data.Exista un timp pentru toate.Unul le are pe toate,iar altul se da tot pe coate.Prin credinta inainte,numai asa vom avea biruinta.Cand ajungi la o varsta de,nici nu-ti mai pasa,oricum esti legat doar cu un fir de ata.Si cand ata s-a rupt,ai picat brupt rupt.Atat traieste omul,cat rezista.Am rezistat,pe pielea noastra s-a aratat.Gandindu-ma la calea vietii in ce directie a mers,si unde mi-a fost dat sa ajung.Pe aripi de vant in zbor,in mangaieri si framantari,in liniste si furtuna,am incercat,dar,am ajuns ne buna.Am ajuns in mijlocul furtunii,si am cules tot plansul lumii.Toti avem drumul nostru in viata,o zi mai frumoasa,alta cu ceata,fac parte din viata.Altii gasesc numai tristete,iar altii invata povete.Cand toate ma ajunge,dureri si necazuri,eu fac hazuri,sa uit de necazuri.Nu ma cert cu timpul,traiesc cu momentul,si-mi controlez temperamentul,sa-mi lucreze tratamentul.De mult am invatat,ca timpul nu sta pe loc,cand te bucuri cel mai bine,te lasa cu buzele fripte,si iti zice,descurca-te bine.Ma bucur de un moment,nimeni nu-mi face nici un monument,dar trebuie sa fiu foarte atent,in acest moment,traiesc doar un moment.Scriu randuri din o multime ganduri,doruri din vanturi,si versuri din visuri.Vorbesc cu natura,si scriu tot ce in suflet aleg.Scriu gandul,de a fost frumos,si astern in taina,ce sunt azi,si ce ieri am fost.Mai astern anotimpuri printre ganduri,si le scriu aici in randuri,pentru atunci cand te mai plictisesti.Randuri,randuri,toate din ganduri,cand mintea mea mi-o trezesc.Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie.Imi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,dar aveam umor,iar in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut,cu gandul ce eu l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Nu ma prefac,traiesc sa nu tac,plang si oftez,si rad cand nu mi-e pe plac.Sa mai ies din robie,zambesc cand sunt in amorteala,si sa ma bucur cand cad de oboseala.Ma trezesc de dimineata,cu tableta drept in fata,si ma chinui sa gandesc,ce sa va mai pregatesc.Bucurati-va voi fratii mei,nu lasa sa treaca vremea,iubeste viata.O viata avem,sa nu o pierdem,sa ne bucuram de ea.Inchide ochii si zambeste,iubeste pe indelete,pana nu se vestejeste.Viata e ca un trandafir,mai are si spini,dar mirosul te inveseleste,chiar si te inebuneste.Sa luam tot din natura,ce e bun,ce nu,e zgura.Mult nu mai am,doar un rol,sa ma rostogol,peste pamantul domol cu namol,pana mor.Sunt doar un rol,de actor iubitor,nemuritor.E drumul meu,e viata mea,e timpul incrustat in amintiri.A fost o clipa,poate un veac,si ranile din piept,inca mai cresc.A fost usor,a fost si greu,asa a fost si viata mea.Si daca lung sau scurt prin lume imi va fi drumul,si cat de greu ar fi destinul,pan m-oi risipi pe drum ca fumul,am sa-i multumesc lui Dumnezeu.Strang din dinti si merg catre sfarsit,am plans,am ras,si nu mi-a fost tot una,am ispravit.Sunt tot mai aproape,de Cer!Credinta mea eu o zidesc,pe-al Domnului Cuvant ceresc.Ca spuma toate vor pieri,Hristos ca Stanca-n veci va fi.Zidesc pe Stanca,pe Hristos,nicicand pe malul nisipos.Desi-i ascunsa Fata Sa,cu mila ma va-nconjura.Si orice vifor de-ar veni,pe Stanca sigur eu voi fi.Cand vin primejdii pe pamant,eu sunt scutit prin legamant.Chiar toate de s-ar clatina,Hristos ramane Stanca mea.Iar cand Isus va reveni,Neprihanirea Lui va fi,chiar haina-n care voi luci.Ca pasarile migratoare,si eu,emigranta ma numesc,mereu catre tara cu soare,prin valuri si vinturi pornesc.In urma-i furtuna pentru totdeauna,inainte e tara si soarele cald,cetatea de aur cu porti de safire,cu strazi aurite si cer de smarald.Aicea imi las colivia,si cuibul de vreascuri uscat,inainte privesc vesnicia,si locul spre care am plecat.Si nu ma voi pierde in larguri,pe-oceanele pline de nori,in fata se vad trei catarguri.Credinta,nadejdea,iubirea,ma poarta cand am obosit.Caci Domnul e totul,marirea,si soarele fara asfintit.Sunt un pribeag pe acest pamant,un calator spre tara mea,dureri si boale si primejdii,strabat mereu in calea mea.Eu merg spre cer,trec peste orice in drumul meu,si in curand voi trece Iordanul,si voi intra in caminul sfint.Trudesc,caci grea mi-e inaintarea,ma lupt sa biruiesc mereu.Un foc nestins ma cheama acasa,e dorul dupa Dumnezeu.Imi voi parcurge calea toata,si voi ajunge-al meu sfirsit,primita voi fi cu bucurie,acasa cand voi fi sosita.Voi lepada a mea povoara,nadejdea mea nu o sa moara,nadajduiesc in Cel prea sfint.Si voi intra in odihna Sa.Credinta mea,e in Dumnezeu.

Raman originala…

Raman originala,vreau sa fiu normala,dar analizele mi-au iesit,"out of range."abnormale.Totul e un experiment,si pe mine a facut experiment,cu depriment.Astept in tacere,si ma rog sa am putere,pentru zilele mele grele.E viata vazuta de mine,prin prisma experientelor si trairilor mele.O lume care vine si pleaca,cu multe evenimente si invataturi.Este viata asa cum o vad eu prin prisma vietii de zi cu zi.Hocus,inseamna sa hoineresti,focus,sa te mai gandesti,iar preparatus,sa te pregatesti.Cat despre mine,hoineresc toata ziua,gandesc pana ma doare capul,si ma pregatesc pana cand sunt pregatita de tot.Hoineresti,gandesti,si apoi te pregatesti,de ce?De drum,ca ai hoinarit destul.Nu stiu daca sunt destul de serioasa,dar sunt acceptabila de serioasa,sa va spun.Ce sa va mai spun?Vreau sa fie totul frumos,sa fie o hoinareala buna de drum,gandita acum,si preparata cu ceva bun.Dar chiar daca,este mai alunecusuri si coborisuri,trebuie sa-mi tin echilibru,nu numai cel corporal,dar si cel mental.De multe ori simt ca ma prabusesc,si din nou eu ma cercetez.Stau bine pe picioare,tin capul drept in sus,sa nu ma clatinez.De-o fi una,de-o fi alta,eu le duc pe toate.In stiinta nu ma bag,in religie,nu stiu multe,in politica,nu e de mine,in dragoste,o las in balta.Ori cum,vrei,nu vrei,le inveti pe toate.Niciodata nu ma plictisesc,eu le traiesc.Suferinta e cea care ma doboara.Si ca sa uit de ea,eu va scriu din picioare.Ce technologie avansata,dai din cap,si mergi pe sfoara.Ori cum,am uitat,e iar o alta zi,calculata!Ma pregatesc,ne pregatim,pentru a cata oara?Oricum o iau la drum din nou.Si pentru a cata oara,e iar obiectiv?Ma reculeg din nou.Sunt aici,cu bune,cu rele,cu ale mele povete.Traieste si fii bucuros,traieste si creste sanatos!E la mintea copilului toate acestea ce va scriu,dar e bine sa mai fiu inca copil.Nu sunt sofisticata,sunt originala,uneori banala,cateodata mai fac si o greseala,dar eu tot nu ma las de scofala.Punct si o iau iar de la capat.Se zice,o femeie frumoasa e un dar,o femeie cu umor e o binecuvintare.Eu nu ma laud pe mine,doar asa se zice.Se mai zice,ca femeia e bine sa mai stea si pe la oale,dar eu toate le dau in poale.Sa stiti ca ma pocaiesc in fiecare zi,nu sunt ce par a fii,poate nici nu voi putea sa fiu,sunt doar eu,si atat.Nimic mai mult,sau mai putin.Nu stiu sa scriu in engleza,ca nu imi iasa pasenta cum vreau eu.Evadez,visez,obosesc,ma consolez,ma cercetez mai indeaproape,si traiesc.O zi frumoasa,trebuie sa traiesc!Ma las in voia sortii,pana vine voia noptii.Mamica draga,ma gandesc la tine,ca ai avut puterea sa-mi faci noptiile mai senine.Povesteam si ne radeam,cantam si ne mai rugam,si prindeam tot ce era mai bine.Acum.Eu scriu de tine,si de mine.Ai fost candva de partea mea,si apoi m-ai lasat pe mine.Privesc in sus,si nu mi-e frica,eu sunt cuminte,sunt parinte."Mi-ai spus de atatea ori,sa ai grije de tine,si sa fii cuminte."De nu era Domnul de partea noastra,ce ar fi fost cu viata noastra?Tu acolo,eu aici,si intr-o zi,in vesnicii.Am deraiat de pe linia de tren,dar ma reconectez din nou pe linie.Alo,esti pe aceiasi lungime de unde cu mine,sau doar ma inspectezi.Au fost doar amintiri de neuitat,a fost in viata mea.Priveste drumul inainte,la stinga,la dreapta,inainte,inapoi,dar nu te da batut!E doar un crimpei din viata mea,un mic manunchi de amintiri,mai hade si hazli.Zimbeste,la capatul drumului te asteapta curcubeul!E doar o reculegere de amintiri.Visez.E viata mea in obiectiv.Crestinismul este o relatie.Cat este de reala si vie relatia ta cu Dumnezeu,atat este de real si viu crestinismul tau.Ideea este sa faci totul pentru Dumnezeu,din credinta si incredintare,doar El poate sa-ti de-a rabdare.Altii critica fara sa inteleaga ce spun,sau o fac din complex personal,sau neimplinire interioara.Totul se rezuma la,pentru cine faci ceea ce faci?Relatia personala cu Dumnezeu este ceea ce conteaza.Dumnezeu spune „Oricine crede sa nu piara,ci sa aibe viata vesnica”Ioan 3,16 Cand spui cuiva despre credinta ta,i oferi o religie sau o relatie?Biblia spune ca trebuie sa ne nastem din nou,nu ca trebuie sa fim religiosi.Oamenii prezinta adesea Evanghelia ca pe o lista de reguli religioase,nu ca pe o relatie cu Dumnezeu.Respectand regulile crestine,nu te face crestin,cum nici daca stai intr-un garaj nu te va face o masina.Nu am nicio religie,dar il am pe Isus.Ofera o relatie,nu o religie.Doamne,e usor sa cad in capcana ca trebuie sa urmezi un set de reguli ca sa fii un crestin,dar nu aceasta este credinta pe care o ceri de la mine.Vreau sa va impartasesc relatia mea cu Dumnezeu,nu religia mea.Rugaciunea este legatura cu Dumnezeu,fantana intelepciunii,izvorul puterii,al pacii si al fericirii.Sa ne rugam pana inca se mai poate,chiar si pe coate.Sunt si raman originala,pana nu dau in potcoveala.Asa am fost,asa sunt,si asa voi merge,pana la infinit.Nu m-as schimba,pentru nimeni,si nimic.O,de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor.Sa ramana-ntotdeauna amintirile frumoase,ce pastreaza in suflet pace,si clipele bucuroase.Doar Domnul mi-a ramas,si-al diminetii ceas,chiar si clipele de la amiaz,si-al serii tainic ceas,prin harul minunat.Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea,este bine sa mai reflectezi o data.In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi,trage si impinge.Rasul este cel mai bun medicament pentru trup si suflet,si din fericire,poti avea o multime de motive sa razi si sa fii optimist.Cineva mi-a spus ca sunt haioasa si cleioasa,dar eu va spun ca sunt si artagoasa.De toate ma leaga,inima mi-e bleaga si pribeaga.Daca ma intrebi cum sunt?Eu acuma vin si-ti spun.Plina de pacate,dar cu sange au fost spalate.Plina de durere,dar mai primesc si putina mangaiere.Plina de pelin,ca vomit venin,si Cerul nu e tot senin.Plina de tristete,traiesc cu blandete,si invat din povete.Plina,doar goala de mine,sa nu fac rusine.Plina de Harul Sau,cand ma apropii mereu de El.Plina de plinatate,doar Domnul imi face dreptate.Acum cred ca stii cum sunt,doar Domnului ma supun.Mi-e greu ca sa descriu ce simt si cum ma simt,in suferinta am invatat,o perla ca sa fiu.Eu voi trai o vesnicie,in vesnicie.Traiesc cat imi merge bine,si cand nu mai stiu de mine,altii o sa se lupte cu mine.Nu stiu cum voi accepta,ca de acum viata imi este tot mai grea,si zilele nu le voi mai numara,caci privirea imi este sus la vesnicia mea.Cate zile eu traiesc,vreau sa ma fericesc,si de bine de voi da,totdeauna eu voi canta.Si atuncia cand mi-e greu,nu vreau sa stau pe spatele tau.Nu vreau sa ma gandesc la bogatie,nici la o alta inparatie,vreau inima curata sa-mi fie,pentru a Domnului vesnicie.Azi parca mi-am scris testamentul,nu vreau sa dau fata cu cimentul,nici sa ma gandesc la o cutie,ca ori cum,ea no sa mai invie.Am ales ce vreau sa fie?Bunatate,dragoste si credinciosie,pentru toti oamenii dragi mie.Viata nu este usoara,nu e cum o canti ca din vioara,si nu poti sa le dai toate pe moara.Este viata un blestem,sau cum iti asterni dormi pe buruieni.Nu sunt inger dar nici demon,sunt asa cum sunt sa fiu.Nu ma transformez eu tie,nici daca ridici o palarie,eu sunt asa,sunt doar femeie.De ce am venit asa pe lume?Asta numai Dumnezeu o stie.Si ce daca sunt femeie?Nu m-as schimba cu alta nicidecum,si nu-mi trebuie puterea nimanui.Daca am ajuns bine pana aici,eu nu vreau sa fiu lipici.Nu o sa ma lipesc de nimeni,am si eu destule randunici.Vezi tu,cum dai,tot nu iese bine.Ce sa va mai dau,daca nici eu nu mai am.Cred ca ati inteles destul de bine,viata nu se termina aici.Chiar daca traiesti si pe furisi,lumea zice,ca nimic nu-i interzis.Nu va luati dupa sfatul meu,sa nu dati si voi de greu.Multe nu am invatat,dar examene de viata am dat.La unele am buctat,la altele am copiat,dar originalul nu vi l-am dat.A fost foarte greu,chiar daca experiente am invatat,viata tot in picioare m-a calcat.Asa a fost,nu mult am rezistat,ca iarasi m-am impedicat,si din nou la lupta am intrat.Se zice ca viata e o lupta,dar eu m-am tras tot pe burta,si a fost tare crunta.Nu fiecare e la fel,altul e mai finel,si altul mai prichindel,poate tras chiar si printr-un inel.Uite asa eu m-am luptat,dar inca lupta nu sa terminat.Stiu ca nu traiesc vesnic,dar ma pregatesc de vesnicie.Atunci am inteles eu bine,traieste azi cum se cuvine,ca maine poate cine stie,no sa mai fie.Eu nu traiesc vesnic,amintirile raman vesnic.Curajul de a merge inainte si de a birui.Actiunile facute cu curaj nu au nevoie de trompeta.Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune ca sa nu ratam alergarea credintei noastre pe care o asteapta o mare rasplatire.Poetii au scris ca in cetatea unde mergem noi,florile nu vestejesc.Apostolul Pavel nu s-a ocupat de flori,ci el a scris despre stabilitatea cetatii unde merg toti credinciosii.Cert este ca florile nu vestejesc acolo.Florile sunt pe pamant pentru a ne arata maiestria si intelepciunea Lui Dumnezeu.In cetatea unde merg eu,strazi de aur stralucesc.Pomul vietii acolo creste,florile nu vestejesc.Infloresc aici o vreme,dar curand se ofilesc,in cetatea unde merg eu,florile nu vestejesc.Multe lupte si necazuri,in viata intalnesc,n-or mai fi in Tara unde,florile nu vestejesc.Multi iubiti s-au dus acolo,si in slava stralucesc,ma asteapta si pe mine,acolo unde,florile nu vestejesc.Deci,prin urmare,eu nu ma schimb,chiar in nici o stare,o sa privesc,dincolo de zare,si pe sfinti in splendoare.

Nu uita,esti doar un om…

Esti doar un om,nu uita ca esti asa de trecator.Nu te amagii si nici dezamagii,poate ziua de maine,nu va venii.Mai roaga-te o clipa,pana inca mai este har.Prin viata aceasta toti umblam,dar nimeni nu o meritam,daca nu era un dar.Aici suntem ca si un abur,apare si iute piere,dar priveste dincolo de emisfere.Omule,ai o viata atat de scurta,invata sa o folosesti frumos,si sa te bucuri cu folos.Omule,nu intamplarea,ti-a dat chipul minunat,Dumnezeu cu indurarea,El te-a binecuvantat.Trec zilele,trec anii ca si lunile,raman doar amintirile.Trece timpul omule,la fel cum trec visele.Nu-ti mai plac dreptatile,oftezi asteptand binele.Ti se vor sterge urmele,uitat iti va fi numele,asta-i viata omule?Nu-ti mai simti mainile,te dor picioarele,raman aceleasi durerile.Am traversat un timp indelungat viata,iar dupa o analiza indelungata,am reusit sa gasesc rostul acelor lectii de viata prin care a trebuit sa trec,ca sa devin cea care sunt astazi.Dar sunt altfel de cum eram.Pas cu pas am ajuns pana aici,fiecare pas spune o poveste,povestea celui care a pasit prin acest loc.Cu prieteni si amintiri frumoase,dar si cu un gust amar in urma unor intamplari.Privim in urma,meditam si incercam sa invatam cum sa ne purtam in continuare.Ca o dare de seama nu in fata publicului ci in fata mea,am ajuns cu bine pana aici,nu va spun prin cate primejdii si tragedii,dar am invatat sa merg mai departe.Viata merge inainte!Life goes on!Vrei nu vrei,am fost impinsa de imprejurari ca trebuie sa merg si tot sa merg.Dar dupa toate spusele mele,si toate plangerile mele,viata trebuie sa mearga tot inainte,asa ca am ales eu,nesilita de nimeni ci numai de imprejurari.Timpul trece atat de repede si nu asteapta pe nimeni.Luati o pauza si meditati la adevarata semnificatie a vietii.Viata omului este un dar facut de Dumnezeu omului.Nu e deloc usor sa tii totul in tine cand ai vrea sa urli in gura mare spunand tot ce ai pe inima.De as avea aripi ca o pasare,as zbura cat mai departe,fara sa ma uit in spate,m-as simti mai aproape de cer.Sunt persoane care a trecut prin lupte si incercari,care a cazut de nenumarate ori,dar de fiecare data s-a ridicat tot mai puternic.Caci anii vietii zboara,si cer senin de-a pururi nu-i.Acum de trecut eu sunt libera.Lasati bucuria divina,sa salte in inima si duh,amarul si ingrijorarea,fugiva de parca nu au fost.Pastrativa curata cararea,pana ce ajungem in Cer.Multumesc pentru tot ce a trecut,ca ziua de ieri,nu pot sa o mai aduc,dar eu tot ma duc.Multumesc pentru acum,desi sunt tot pe drum,dar vreau voua sa va spun,multumiti,ca este un lucru foarte bun.Si timpul ce mi-a ramas,eu sunt fara glas,poate mai am doar un ceas,dar nu ma las.Multumesc de tot ce-n viata,m-a calit si mi-a dat povata,ca intr-o zi frumoasa,o sa mai vad o dimineata.Rugaciunea mea a fost,sa nu ramai un om prost,sa te rogi,sa te gandesti,ca sa poti sa supravietuiesti,nu numai sa traiesti.Viata ne intinde si masa,si ne suceste ca ata.Gandurile aici le-am pus,ca si tu sa le apuci,pana nu te duci.Bucurie sfanta,sa te avanta,si sa traiesti o viata sfanta.Pamantul este sfant,atat cat mai exista inca sfinti.Va las cu o rugaciune,pana soarele nu apune,ori sunteti cu voie buna,ori de inima rea,ca viata ramane,mai la urma,tot grea.Peste mine multe vremuri grele au trecut,dar tot am cantat,ca si un cuc,ca anii m-i se tot duc.Nu uita,esti doar un om,puternic ca un pom,mai complex,ca un labirint,nu-mi fac iluzii din alint.Ca un pom,cresc daca sunt udat,sunt doar un om,par vertebrat.Sunt doar ce par,si sigur ca dispar.Am invatat sa nu astept,ci doar sa ma destept.Mandra floare trandafir,in viata esti doar musafir,dar cand te trage pamantul,apoi il vezi pe sfantul!Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului si i-a suflat suflare de viata.Sufletul si trupul posedau o sanatate deplina,erau feriti de boala.Datorita pacatului neascultarii am pierdut lumina protectoare,trecand in lume trecatoare si pieritoare.Viata omeneasca este asemenea unei flori care se usuca,si asemenea unui nor,care se risipeste si nu lasa nici o urma.E inutill ca mai departe,sa incerc sa reaprind taciuni,cand cioburi de iluzii sparte,ma mai inteapa si acum.Stiu ca sunt doar vise,si nu adevarati fiori.La fel ca in multe actiuni,desigur e de preferat,unor pure fictiuni,ceva putin si adevarat.De multe ori moartea ii prinde pe oameni nepregatiti,asemenea surprize se pot intimpla oricui,oriunde si la orice virsta.Foarte important este ca,oricand se poate intampla minuni.Omule,tu esti o minune,esti un om de milioane,dar depasesti si catralioane!Opreste-ti pasul,pentru o clipa,apleaca-ti sufletul sa adulmece parfumul vietii,te rog,nu te grabi!Am invatat atunci cand viata ma izbea in fata,sa pot spune ca traiesc,in fapta.Am facut loc in suflet bunatatii,ca-n bunatate sta farmecul unui om.Mi-am pus tot viciul sub taisul daltii,si ne-mplinirile le-am agatat in pom.Am hotarat sa fiu increzatoare,sa iau caldura razelor de Soare,si inimile reci sa le-ncalzesc.M-am impacat cu Viata si cu Cerul,si-am strans la piept comori de-nvatatura.Am descifrat in ce consta misterul,si-am inteles,Iubirea nu cunoaste ura.O iubita mama,steau mea,din vesnicii,m-ai invatat sa nu am teama,sa iubesc si sa fiu iubit.Dar si iubirile,pleaca de unde au venit,si ne lasa pe toti sa suferim.Iubesc si acuma,chiar daca mi-e teama,si toamna vine,si o alunga iarna,apoi primavara,vara,si din nou se repeta,pentru a cata oara.Acum e vara sufletului meu,ca m-am nascut intr-o zi de vara.Poate de aceea si iubesc,ca inima mi-e calda,si cand iubesti,toata te incalzesti,chiar si cand e iarna.Am cladit si am pierdut,dar dragostea niciodata nu mi-am pierdut,dar eu de multe ori in suferinta,m-am pierdut.Pentru tine mama draga,soarele s-a stins,dar tu mama,ai invins,esti in Paradis!Mama,acum tu esti in Rai,si ma vezi de sus,cum eu aici stau,si gandurile imi fug,cu grai,la Rai.Nu te astept sa vii la mine,ma astepti tu,ca eu sa vin la tine,si ne vom iubi,mai bine!Sunt cu inima impacata,si chiar daca nu te mai astept ca altadata,in poarta,inima mea tot in suflet te poarta.Sunt aici in prag,si scriu cum a fost ca altadata,iubirile se nasc si mor,si apoi,ne trec numai fiori.Un strop de vis de paradis,aceasta este povestea mea,ce ne indreapta spre eternul Paradis.Bun,rau,sarac bogat,cu iubire suntem toti inzestrati,chiar si patimasi.Si pentru toti cei dragi plecati,noi toti ramanem aplecati.Voi ati plecat,doar amintirile ni le-ati lasat.Sunt impacata cu gandul,ca si mie o sa-mi fie randul.Sunt impacata,dar ma aplec si la lopata.Sunt ani de cand tu mama ai plecat,si pentru cei,de cand in Cer s-a asezat,si misterul misterului inca nu l-am agatat.Pentru toti dragii mei,din pamant in pamant mergem repezei,si fara temei,sus pe-a-le Cerului crimpei.Vezi omule,nu uita,esti doar un om!Mica 6:8 Ti s-a aratat,omule,ce este bine!Si ce alta cere Domnul de la tine decat sa faci dreptate,sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau.Omule sa pretuiesti,viata nu e o vesnicie,nu este batuta-n cuie,viata este ca o scara,te ridica,te coboara.Azi esti tanar si bogat,maine batran si sarac,dar nu uita,nici pe mine nici pe tine,viata nu n-e iarta.Din iubire am invatat,un cantec sa-mi cant pe plac,la dureri sa nu ma las.Un lucru stiu si imi ajunge,nu vreau nimeni sa ma inpunge,ca-mi ajunge.Cu bucurie si tristete,imi petrec a mele diminete,cu iubiri si frumusete.Cand vreau sa stiu un pic,ma gandesc ca sunt asa de mic,si cand nu mai vreau sa stiu namic,stiu ca sunt un bulgare prea mic.Si cu cat ma vad mai mic,Domnul meu este aici,si ma ajuta sa ma ridic.Ajunge zilei,necazul ei,si eu merg pe drumul meu.Anii zboara asa cum sufla vantul o floare de papadie.Printre reusite si esecuri,viata iti ofera si oportunitati.Nu am rabdare sa fiu fatarnica,nu ma pricep sa barfesc.Consider ca pe lumea asta exista lucruri mult mai importante cu care sa-mi ocup timpul,decat sa ma comparar cu cei din jur.Priviti problemele ca pe un test personal,la care nu puteti trisa."The highest form of wisdom is kindness"Acela-n lupta grea se teme,ce singur e ratacitor,iar noi uniti in orice vreme,vom fi,mereu invingatori!Si-n cartea vesniciei scrie,ca tarii si neamuri vor pieri,iar cei umili,si blanzi,cu El va dainui.Nu conteaza,ceea ce faceam,ci faptul sa fiu la batranete linistita.Pana in ziua de azi,am invatat sa pun gandurile pe hirtie.Am invatat ca poti trai din scris.M-a lovit filosofia.Nici nu va dati seama.Sa fii fost unsa cu talent,ei bine,habar nu am.Motiv pentru care incerc sa intru in intimiteatea vietii,ca sa pot sa inteleg masura vietii.Cu siguranta ni se intimpla sa apreciem un lucru,de-abia dupa ce nu-l mai avem.Cand esti copil,vrei sa fii matur,iar cand ai ajuns la batrinete,privesti cu nostalgie la anii copilariei.Doar cand ai pierdut pe cei apropiati,realizezi ce ai pierdut.Pretuieste ceea ce ai pina nu e prea tirziu,pentru ca,regretele sunt de prisos.Nu stim ce ne aduce ziua de maine.Sa nu lasam o clipa,un moment de durere,sa ne fure bucuria,care poate sa ne lumineze toata viata.Omule nu te dezamagii,fugi departe de prostii,si canta a vietii melodii.Raze se destrama,iubirea te cheama,dulce-i chemarea precum alinarea de mama.De vrei ca slova sa nu te respinga,lasa mai bine iubirea-i te franga.Si iti spun asa,omule,nu te amagii,pregateste-te de vesnicii.