Sa nu trec cu vederea…

Vreau sa va arat pe unde am arat.

De dorul Tau,Isus iubit…

Eu cu nimeni nu am treaba,dar dorul tot ma intreaba.Pa cine iubesti tu fata?Si eu dorului i raspund,ca pa multi,dar sunt scurti si fug dasculti,si la nimeni nu fac curti.Lumea este o scena,viata este un act,ai venit,ai vazut si ai plecat.M-am trezit cu acest gand,ca viata este un spectacol zilnic de evenimente,trairi si intamplari.Zi de zi viata ne pune in fata unor situatii inedite.Toti suntem actori,ne straduim sa parem altceva decat suntem,crezand ca nu suntem suficienti de buni si ca ceilalti nu ne vor placea.In fiecare dintre noi se afla scanteia divina care ne infrumuseteaza atunci cand devenim constienti de ea.Increderea vine din interior,admiratia vine in urma faptelor noastre.Frumusetea vine tot din interior,degeaba o ascunzi dupa farduri si haine,daca nu ai un suflet frumos si ai doar un exterior frumos,tot urat ramai.Intre viata si scena este ca pe scena jucam un rol,insa in viata de zi cu zi trecem de la un rol la altul,sau jucam mai multe roluri in acelasi timp.Suntem actori grabiti spre nicaieri,care uita ca au timp sa se opreasca si sa se bucure de viata.Suntem actori pe scena vietii,piesa pe care o jucam depinde numai de noi.Ne jucam de-a viata si cu viata,dar unii triseaza,au mai multe masti pentru fiecare si fiece situatie.In fiecare zi jucam teatru,astfel ajungem sa credem ca suntem acele roluri si ca totul e bine.Dar cine cunoaste adevarata personalitate?Privesc din nou luand cu mine amintirile,si simt cum o lacrima imi curge pe obraz.Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare.Lumea de azi,cand ar vedea care se scoala de dimineata si ajung foarte departe,si cu cata usuratate dau unii vrabia din maini,pentru cea de pe gardul atragator.Un nume bun se face in 20 de ani,dar se poate pierde in 5 minute.Pentru o viata neprihanita raman doar trei lucruri,credinta,nadejdea si dragostea.Dar cea mai mare este dragostea.Toate trec,toate se duc,si maine din nou iar ma apuc.Viata trece si faptele raman.In fiecare zi invat sa traiesc pentru altii,dar si pentru mine.Ai grije Raveca ce vorbesti,si cu cine mai vorbesti,nu te increde in oameni,sunt si ei cu slabiciune ca si mine.Pot sa scriu si sa vorbesc o mie,dar nimic de dorul ce ma tine.Si ce mai faci Raveca?Cum te mai simti?Pai,nu asa bine ca si tine,dar traiesc.Tine-o tot asa Raveca,muzica cantul si cuvantul.Viata,suflarea si plimbarea.Inima,dorul si amorul.Acestea sunt medicamentele mele,care Dr mi le-a prescris.Dar sunt si altele drageuri,dar astea nu le spun aici.Hai sa ne fie cu iertare,cu toti vrem sa ajungem mare,eu sunt doctorul meu,numai eu stiu ce ma doare.Iar am gresit,de ce ma doare?Am spus ca nu vreau sa ma mai doara,si din nou iar sa ma doara.Cand?Cand,voi putea spune cu adevarat,ca nu ma mai doare.Si ce-i daca ma doare.O sa le dau din nou,apa la moara.Si uite asa,eu cu boala mea,ne mai ciufulim,ne ciorovaim,ne mai vaicarim,ea ma doare,eu nu o ador,si nu ma las de ea pana nu mor.Haz,la necaz e bine,ma sus tine si ma face sa ma simt cu mult mai bine.Umorul imi duce dorul,si-mi alunga tot fiorul.Trebuie sa ies din casa,ca daca nu ma sui pe masa.Sa mai respir aerul,ca asa imi curata creierul.Cu asta v-am lasat,si la aer am plecat.Ori ma doare,ori nu ma doare,la plimbare am plecat,si va las pe data viitoare,cand pe mine nimic nu ma mai doare.Ce trecatori sunt anii vietii noastre,putini sau multi,la fel de zbuciumati,si obositi de-a lumii amagire,uitam pe Cel de care-am fost creati.Neputinciosi suntem in fata mortii,chiar de esti tanar sau un biet batran.Suntem asa,cum suntem facuti.Dar din nou dorul ma cheama,si suntem cu totii muti si tacuti.Dorule nu ma mai intreba,doar tu sti bine viata mea!