Am respect pentru varstnici...

Unde e respectul pentru oamenii in etate,nicidecum in ebrietate.Stau si ma uit la generatia noua,cum se transforma pe din doua,si ajunge la noua.Chiar acum am vazut un baiat de pe drum,fara scrupul,ca vai de capul lui,isi batea joc de mama lui.El afara,dar eu in casa,sa ma urc si pe masa,ca o sa si fug de acasa.Durere mare,fara de alinare,si te crezi ca esti asa de mare.Fii fara rabdare,te trezesti si in inchisoare,nu stiu daca mai are si remuscare.Respectul meu e mare,pentru pierdutii batrani cand nu mai au nici o scapare,de abuzare.Le vine si lor randul,in timpul cand le bate si lor vantul,si va suferii cumplitul.Ma resemnez,sa nu cedez,ca nu sunt departe de ce urmez.Dar asa este pamantul,intoxicat si bolnav ca si omul batutul,ce nu are loc,nici plangandul.Ce copii sa mai cresti,ce odresle sa tesi,daca nici tu nu vezi,nici nu crezi.Am tot respectul si le dau tot dreptul,ca merita buchetul,de a fii iubitii pe indeletul.Fata le este batrana,dar inima lor stie sa fie si senina,chiar si cand suspina.Am simtit si simt cu ei,ca-mi sunt dragi sufletului meu si vreau sa-i decorez efortul lor.Maini curate ori murdare,ei au stiut sa stea-n picioare,si sa care pentru fiecare.Osteneala lor nu-i rasplatita,e mai mult ca biciuita,si de multi e ocolita.Vrastnicilor eu va spun,va apreciez si ma supun,ati rezistat,ati meritat,si din sufletul meu eu va incunun!Mergeti pe drum,si eu din urma va ajung!

Nu-mi gasesc nici un comfort...

Ma mut din loc in loc,zadarnic si fara comfort.Toate sunt duse pe dos,stau pe o piatra,dar fara folos.Am avut o noapte neagra,matele mi se destrama,nu sunt o panorama,sunt o mama,dar am teama.Stiu ca nu trebuie sa fie asa,dar piatra mie imi spune,nu te lasa,ca esti tare grea,si pe mine ma tot doare inima,cand cineva se suie pe ea.Asta a fost doar o intamplare,nu se cere nici iertare,ca zilele sunt tot amare.Unde dau,si unde stau,toate creapa si se ineaca,si de mine nici nu-i pasa.Si mai zici,ce viata?Ce viata frumoasa,cum ti-o faci si cum ti-e data,si de altii improscata.Chiar cu o piatra eu vorbesc acum,ca si ea e saturata sa o calce altii in drum.Ce ne potrivim acum,ea o piatra,eu o fata,e vai de noi si de soarta.Am ajuns putin acum,altuia de pe drum sa-i spui,e o viata minunata!Si razand el mie imi spui,te inteleg cum bine imi spui!Nu sunt eu a nimanui,sunt cu straita si un gand,ce ma bate vrand nevrand.Nu vreau din astea sa povestesc,de fericire si un trai decent,dar nu am nici un precedent,o sa ma spal eu si cu un trident.Tot ma duc si iar ma duc,si alinul nu-l ajung,ca pelinul ma sufulc.Pana una alta,nu am dat cu dalta,ca ma doare talpa,si-mi intepeneste scalfa.La toti sa ne fie bine,de comfort si de masline,sa mai uitam ca stam pe sine.Cu inima am plecat,si de comfort eu nu am dat!Comfort sa aveti,nu va lasati!