Si eu sunt ca Sanda cu bagajele…

Sa fi om,e o onoare,sa fi roman e o mandrie.Fii mandru ca esti roman.Suntem un popor nobil si vechi.Romania are radacini adanci in pamantul tarii noastre.Mergem mai departe,pana cand viata ne desparte.Eu sunt romanca,pe val,pe munte si pe plai,zic si eu cu dulce grai,Roman sa fii.Noi,romanii,tinem obiceiurile,traditia si credinta.Batranii nostrii au trecut printr-un razboi,unii chiar prin doua,au cunoscut toate cotiturile istoriei.Astazi,cu aceeasi demnitate privesc inainte.Sunt niste invingatori.Aceeasi batrani a exprimat aceleasi datini,si s-au pastrat din an in an.Romanul a patruns adanc in tainele firii si sufletului,tresarit de glasul frunzelor din codru si de sopotul tainic de izvor,prefacandu-le in cantec.Sunt inca multe case in care se pastreaza din batrani obiceiul impodobit cu blide si stergare tesute cu mestesug,stergarele cu motive populare.Aceste fapte au ramas in folclorul roman,fiind transmise din generatie in generatie.Poezia cantecului nu cunoaste limite.Pana sunt lemne si pari,nu mi-e frica de jandari,pana este lemne la noi,nu mi-e frica de ciocoi.Foaie verde,frunza lata,ce te uiti,gura cascata?Biruinta nu-i obligatorie,obligatorie e lupta.Trebuie sa avem mintea aspra si inima blanda.Credinta e suprema arma,care anihileaza toate necesitatile,si pulverizeaza hazardul.Numai in momentele petrecute in linistea fiintei noastre,ne vom putea cunoaste cu adevarat.Fiecare are capacitatea de a se cunoaste pe el insusi si de a-si parcurge calea in modul lui.Nu stim niciodata ce lectii are fiecare de invatat.Nici o cale nu este de judecat,insa este important sa stim sa acceptam si sa respectam caile tuturor,fara sa ne-o pierdem pe-a noastra.Adevarul nu va putea veni niciodata de la oameni,ei ne sunt doar mesagerii,adevarul nu poate fi rostit,insa poate fi trait,simtit si recunoscut.Dar il poti gusta doar in adancul inimii tale,unde este liniste si curatenie,pentru a putea face diferenta dintre ceea ce este real si ceea ce nu este.Asculta si respecta totul si pe oricine,dar nu uita sa te verifici in tine insuti.Reintoarce-te in interior ori de cate ori simti ca vocea lumii striga prea tare,incat nu mai auzi clar si limpede vocea interioara.Indoieste-te de toate,gaseste-ti propria lumina.Sa nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit,chiar daca am spus-o chiar eu,daca nu este in acord cu propria ta gandire si cu propriul tau bun simt.Buna vreme la romani.Asa este vorba la romani,ca e data din strabuni,si asa trebuie sa fie,sa-l cunosti pe roman dintr-o mie.Romanul si la tristete e sfatos si-ti da povete,dar intai iti da binete.Semne de viata nu dau,ca viata imi da semne pa fata,si ma lasa insemnata.Nu va fie cu mirare,ori e soare ori e ploaie,la noi e sarbatoare.Daca ploua daca tuna,la noi e vreme buna.Oamenii din vreme buna stie sa-si faca si cununa.Omul cat traieste canta si se veseleste,si cand este de muncit,munceste.Doi pasi mai mici,ca de toate ma furnici si ajung in lipici.Tot prin credinta ca si ieri,dar pentru maine,mai multa sarguinta sa nu dau in neputinta.Nu fug de oameni,dar nici de oameni nu ma improptesc ca si ei ca si mine se prabusesc.Numai prin credinta,si ma caiesc ca sunt asa fara de putere,dar pasesc incet chiar si cu durere.In singuratatea mea,am stat in prag de tacere sa-mi ascult cum trec zilele mele.Vruta-i nu am vrut,in neputinta am cazut,dar nu m-am lasat distrus.Si mai facuram inca doi pasi marunti,si ajunsesem pan la munti.Decat nimic,nu vreau sa raman pripit,vreau sa stiu ca am reusit,si asa cu doi pasi maruntiti.De rele sa va feriti,si bine sa nimeriti!Totul prin credinta,asa ajungem la biruinta.Multa lume-i necajita,altii nu au nici o pita,si io nu-i poci ajuta.M-i se rupe inima,dar o stie numai Dumnezeu.Pe drumul vietii,multe lupte sunt de dus.De vrei biruinta,ochii ti-i indreapta-n sus.Toti avem nevoie de puterea lui Isus.Toti avem nevoie de iubirea lui Isus.Atinge Doamne pe acei ce sunt zdrobiti,ridica Doamne pe acei ce sunt cazuti.Grijiile ne apasa zi de zi,si viata ne agata ca pe ciocarlii.Lumea se rascoala,chiar si cei fara scoala,merg la scoala.Doamne,nu vrem sa fie rascoala,scoate raul din boala,ca ne omoara cu zoala de boala.Atinge-ne Doamne,da la o parte,tot raul ce ne inconjoara,si ura sa dispara,si fa ca viata sa aiba valoare.Totul se duce in valtoare cu amploare,si baga frica in lume,sa creada ca viata nu mai are nici o valoare.Povesteam de oamenii,din pacate nici eu n-am fost in stare sa ma citesc cum trebuie,dar acum ma inteleg mai bine,decum ar fi putut altii sa ma inteleaga.Imi deschid mintea si mai mult.Nu plang de suferinta mea,ci de necazul altora,v-as ajuta pe toti daca-as putea,dar asta nu sta in puterea mea.Am ajuns in situatia cand cantaresc bine cine merita compasiunea mea,iar pe mine a inceput sa ma lase rece acest lucru.Ca de obicei am tinut sa-mi spun punctul de vedere.Gandind pot privi spre viitor doar prin ochelarii sperantei.E aerul ce-l respir.Te scoli de dimineata si saluti stralucirea soarelui,privesti albastrul cerului,te impresioneaza un gest de tandrete,te intristeaza o floare care se ofileste.Fie ca iti dai seama sau nu,inainte de toate,invata sa te bucuri.Lectia cea mai insemnata a vietii nu este ca durerea nu exista,ci ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.Ce ne-am face oare daca nu ne-am indrepta mereu gandul spre speranta,si fara speranta ce am fi oare?Cuvantul speranta isi are originea in latinescul,sperare,ce insemana dispozitia spiritului care il face sa creada in realizarea a ceea ce isi doreste.Fara SPERANTA nu putem merge mai departe.Sunt o persoana diferita si unica,dar in acelasi timp am multe in comun cu cei ce ma inconjoara.Am defecte,dar am si calitati.Eu decid cum imi petrec timpul,cu cine intreactionez,cu cine imi impart durerea din viata si biruinta,si eu aleg ce gandesc.Viseaza ca si cum ai trai vesnic,dar traieste ca si cand ai muri azi,caci nu conteaza anii din viata ta,ci viata din anii tai.I-am cerut lui Dumnezeu o floare si mi-a dat o gradina,i-am cerut lui Dumnezeu un pahar cu apa si mi-a dat un ocean,i-am cerut lui Dumnezeu un inger si mi te-a dat pe tine.O data de vei sta pe ganduri,sa te intrebi de ce traiesti,un glas soptind iti va raspunde,sa lupti,sa speri si sa iubesti!Azi sunt bucuroasa,pe culmi inalte,dar maine pot fi jos in pamant,de aceea vreau sa imi amintesc ca ziua de azi mi-a fost incredintata sa ma ridic si sa cant.Nu va lasati amagiti de laudele oamenilor,ele sunt trecatoare.Cautati oameni care nu te flateaza ci te incurajeaza.Mergi mai departe,destinul tau e sa invingi,cand esti cazut sa te ridici,destinul tau e cerul Sau sa stii.Nu suntem aici statornici,o tara avem si ea e sus,viata se sfarseste acolo,cand vom vedea toti pe Isus.Eu plec pe calea pe care merge toata lumea.Intareste-te si fii om!Nimic fara Dumnezeu!Tot ceea ce imi doresc mie,va doresc si voua,si mai presus de orice,bucurie divina.Prin credinta poti invinge totul!