Celebram Viata…

Au trecut 5 ani de cand mama e la Domnul.Si dupa 5 ani fica mea Camelia e plecata si ia printre stele,dar au ramas in inima si gandurile mele.

O cronica…

Cronica este un gen literar care se bazeaza pe fapte adevarate,un eveniment care a avut loc la un anumit moment,descriind cum sa intamplat,de la inceput pana la sfarsit.Am scris o cronica,intr-o toamna ironica,blogodnica dar e tare jalnica.Am adus-o pe Camelia acasa,dar e in baxa.Ce e viata omului?Din tarana esti,si te farama in cenusa,fara manusa.De ce trebuie sa mori?Chiar daca zadarnice sunt toate,de ce-ti aduni comori,si lasi in urma flori de culori,pe al gropii ogor.Zadarnice sunt toate,si plansul rugaciunii,si mila in dar,si har dupa har,toate nu au habar,e doar un hotar.Zadarnic e si rasul,si zambetul pe buze,chiar si acel fara buze,are buburuze.Zadarnica ostire,nu are nici menire,si nici nemurire,e doar o simtire.Zadarnic stau cuminte,si tot invat ca sunt parinte,dar nu stiu sa ma comport ca un parinte,ca nu am minte.Si aceasta este zadarnic,ca sunt un fatarnic,si traiesc amarnic,dar trainic.Nu raman trainic,totul e zadarnic si cu praznic.Zadarnic este si viata,te scoli cu dimineata,si t-i se rupe ata.Asa e viata?Din zadarnicii vremelnice,cu unelte puternice,te lovesti singur,prielnice.Zadarnic e si omul,e tot ca pomul,infrunzeste,infloreste,rodeste si apoi se putrezeste.Asa e viata?Zadarnic sunt toate,ca trebuie sa mori,un suflet se ridica,iar altul cade jos,strabate universul cu aripe sublime,si sta cu ochii inchisi nepasatori.Zadarnic e sa te nasti si sa mori.Dar am invatat zadarnicul secret,sa nu mai stau in closet,sa zambesc cand toti ma parasesc,chiar si singura cand eu pasesc.Multe lovituri am primit in viata,am zambit chiar daca mi-a fost asa de greata,batuta si peste fata,am invatat lumea,cu un zambet sa-mi zambeasca!Zadarnica e viata,ca trebuie sa mori!O pecingine cu flori de funingine,ma zbangaie cu placingine.Efortul nu se poate masura.Am facut efort sa scriu,si tot o sa mai scriu,pana ma baga in sicriu.Adica,intr-o baxa,fara axa si nici viata.Cu efort,cu truda si greu,cu chiu,cu vai,in mod insistent,cu insistenta,cu orice pret,cu ravna cu zel,cu pasiune de minune,cu mare cazna din toate puterile,din rasputeri,pe opinteala de oboseala.Acum cronica a luat-o la vale,ca ma rupe la shale.

Lucas Freshman 2021

Cu Domnul inainte Lucas!

Lucas la pescuit…

Am fost cu nepotul meu Lucas la pescuit,si ne-am bucurat de un timp frumos impreuna.

Blegutule,la multi ani!👋

Toate ma unge,ca nu stiu unge,as ajunge.Si pe gura m-as unge,dar nu l-e pot ajunge,ca sunt ciunge.Da de unge,acum inima ma strapunge,si gandul ma ajunge.Cu o iubire m-as indulge,balele imi curge,dar tot as ajunge.Florile le-as tunde,si iarba as smulge,si pe mine de rele,m-as alunge.O zi minunata,de dimineata la voi acum as ajunge.La inima iubirea mea si pe tine te ajunge,si nu cred ca iti ajunge,daca nu te impunge.Acum vine si te patrunde,si in doua secunde,dai de unde,sa nu te imburde.Ce sa mai zic,oricum nu intelegi nimic,da de unde,nu mai zic nimic.Sa nu va socati,mamaliga cu branza de oaie sa mancati,si sa traiti ca frati.Daca dai din cap,si ma intelegi,o sa reusesti,si pe mine,da de unde,acum m-as unge,cu funingine pe frunce,sa iubesc si sa fiu dulce.Si tot m-as duce,undge nima nu m-a junge,ca ma-npunge.Frumoasa-i din nou dimineata,ca inca nu m-i sa taiat nici ata,si va zic din nou,buna dimineata!Nu comentez sa nu ma stresez,nu vreau sa aiurez.Nu trece poate o zi in care sa nu scriu in agenda blogului.Imi aduc aminte cum am inceput acest blog.Cuvintele mele mai ciudate,mai fara sens,dar atat de ale mele.Cuvinte contopite in seminte de idei pe care incerc sa le transmit lumii intregi,sau pur si simplu sa ma exprim.Zambesc si plang,sper si sunt cu picioarele si cu moralul pe pamant,simplu traiesc!Disting ecoul urmelor mele,sau poate e doar inima ce-mi bate cu putere.Nu ma prefac,sunt trista,fara a da vreo explicatie.Multe ganduri in ultima vreme,putine randuri.Traieste viata astfel incat sa nu-ti ramana timp pentru a face prosti,spunea cineva.Asta voi face,imi voi umple timpul cu mici bucurii,cu mici placeri ce tin de lumea reala.Imi vor lipsi multe discutii de acolo,dar voi fi printre voi cu gandul si scrisul.Iar daca vi s-a facut dor de mine,scrieti pe blog,va astept.Exista oameni care te inspira,si te incarca cu energie pozitiva.Prieteni,rude,persoane necunoscute de pe strada,au ceva special.In cazul meu,de multe ori primesc doze de optimism de la cine nu ma astept.Au existat mereu oameni pe care i-am ascultat cu placere.Nu ca ar fi mai onorati din punct de vedere profesional sau mai darnici la cuvinte,dar au un farmec in cuvinte.Peste ani,poate nu-mi voi aminti formulele sau scrieriile de azi,dar cu siguranta voi retine lectii din scoala vietii.Si totusi merg mai departe,pregatita sa biruiesc,viata.Oricum,daca au crescut buruieni pe blog,acum ma apuc de plivit.Si nu pot sa inchei fara a aminti de marea bucurie adusa de oamenii cei care citesc acest blog.Si mai vreau sa va multumesc voua,atat cititorilor cat si celor care prin comentariile voastre m-ati imboldit la scris.Cu un gram de talent si un strop de imaginatie,multa rabdare si multa vointa,am scris pe acest blog.Nu ma intereseaza sa par altcineva decat cine sunt.Am momente in care am chef sa comentez,si am momente in care n-am chef nici de mine.Nu ma deranjeaza daca cineva nu mi-a comentat.Sunt zile si zile.Sunt zile in care ma bate gandul,stau mai departe si va citesc,pe a le voastre bloguri.Acum,stau sa treaca criza,si ma bag din nou in priza.Sanatate,nu am comentat,doar m-am manifestat.

Oricum…

Azi e ziua Doru-lui,pe voi ce Dor va framanta?Pe mine ma Dor toate oasele.Am un Dor fierbinte,si de Dor inima-mi canta!Si de Dor eu o sa mor.Sa amestecam vre-o noutate,sa rascolim prin timp si sa gustam,aroma amintirilor uitate.Sa cugetam la anii ce s-au dus,si sa stergem praful de pe album.Dezamagiti de visele desarte,si sa cantam balada tineretiilor plecate.Uimiti de firul alb ce se ascund-n par,si-n inima adanc n-e vom privi,pana spre dimineata.Sunt singura in prag de toamna,aud cum inima imi plange,dar nu mai pot,nu pot.Doar timpul m-il petrec in rugaciuni,as vrea la cineva sa-i spun,doar cu trambita rasun.Indiferent ca plang sau ca zambesc,le accept pe toate asa cum vin.Cand mintea imi cerne disperare,stiu ca orice si oricum,exista o rezolvare.Privind in toamna doar tristete,oare numai tineretea se transforma in primavara?Mai intelept este acel,ce stie sa astepte,in orice anotimp,si chiar de e iarna.Stau aici,intr-un colt retras,si nu vreau nimeni sa ma stie,cat astept si cat am asteptat!M-am ales doar cu goana dupa vant,as da zilnic cu trecutul de pamant,nu e prea tarziu,desigur,dar eu inca nu sunt sigur,inca mai am friguri.Cred ca nici acum nu m-ai inteles,sufletul mi-a fost tradat!Oricum dar mai rau sa nu fie.Oricum fiecare merge singur,chiar daca oricum viata merge mai departe.Oricum,vei ramane si tu singur,pan ajungi la Dumnezeu.

Vesnic in ❤️mea🕊

A trecut o luna,de atunci.Dar ne vom intalni,in marea zi!