Sa vorbim romaneste…

Eu din romani imi trag sorgintea. C-o sfanta dragoste-i iubesc Si pentru tot ce-i romanesc Oricand si bratele si mintea Cu sufletul mi le jertfesc. Toata lumea plange In aceiasi limba Rade,si durerea Poti s-o mangai Tot in aceiasi limba Doar pe romaneste In aceiasi limba Ti-e dor de mama Si Cerul e deasupra ta Tu taci atunce Tot in limba ta.

Nu pot trai fara iubire…

Traiesc in lumea mea,si iubesc cat de mare e ia.Din umbra,ca dragostea e sumbra,vreau si la voi sa ajunga.Toate o sa ne ajunga,iubire ca in jungla,plange lumea,ca iubirea nu-i ajunge.Ce sa fac eu?Astept cum astepti si tu,iubire pentru sufletul meu.Cand toata lumea plange,inima m-i se frange,si sangele mi-l impinge,ca toate ma strange.In lumea mea imaginara,imi mai petrec din nou o alta Primavara,ca ma urca pe scara ca o doamna.Inchid ochii,si patrund cu mintea,ca numai dragostea imi tine mintea,si ma iubesc ca si din naintea,cand mai avem din putin,un pic de minte.Ma duc in trecut cu mintea,si-mi zic,da-mi Doamne si mie mintea,ce nu o aveam,nici cand eram mai cuminte.Am primit mintea romanului,de pe urma,sa nu raman in urma,ca toate raman,pe urma.Pana la urma,aici am ajuns,in lumea mea,unde nu vorbesc cu nimenea,doar eu si cu o floare.Aseara am zarit o stea,era stralucitoare si de o marime,ca inima mea,si tot ma uitam la ea,dar poate si ea suferea,de inima rea.Inima nu e rea,se imbolnaveste cand cineva,i face inima rea.Timpul si mie imi trece,si floarea pe mine ma inveleste,si apare din nou primavara,cand totul imugureste.Te iubesc lume,te iubesc iubire,te iubesc asa cum ma iubesc pe mine,ca nu pot trai fara tine.Lumea cu tot ce ma-nconjoara,iubirea cu tot ce ma-nfioara,si viata din mine,ma ajuta sa fiu tare.In lumea asta mare,iubirea ma ajuta sa privesc in zare,credinta sa birui in incercare,si nu mai vreau sa stiu de razbunare.Te iubesc,lume mare!Cu o iubire foarte mare!Nu pot trai fara iubire,ca floarea smulsa ma usuc,de unde piere-a ei simtire las tron de aur,si ma duc.Nu pot trai fara cantare,ca randunica fara zbor,fara-a ei dulce inaltare,pare ca ma-nec si mor.Nu pot trai fara Cuvantul Cel al lui Dumnezeu,El e puterea si avantul si mierea sufletului meu.Nu pot trai far-al rugaciunii sfant popas,si-al fericirii mele ceas.Daca vrei sa zbori,lasa-te purtat de vantul Intelepciunii.Adevarul poate fi vazut doar prin ochii Intelepciunii.Modestia este sora Smereniei.Daca pasarile cerului ciripesc,oamenii de ce-ar tace?Iar daca ele zboara pe intreg cuprinsul orizontului,ei de ce se incapataneaza sa ramana intreaga viata atintiti pe pamantul nisipos al indoielii.De ce n-ar zbura si ei spre Infinit?Intr-una din zile,in timp ce ochii sufletului meu erau tristi din pricina Singuratatii,inima mea zambea.Revoltata in sinea mea,am intrebat-o:De ce zambesti?Iar ea mi-a raspuns:Zambesc,deoarece in inima mea bate Inima Intregului Univers.Si zicand aceasta,a cazut pe ganduri.Iar eu,m-am adancit si mai mult in Amaraciune,caci nu puteam pricepe cuvintele sale.Cel mai frumos cantec e Tacerea.Poate cineva asculta cum bate inima unui Colibri?Lasati-va purtati de valurile Iubirii!Si nu veti mai dori niciodata sa ajungeti la tarm!Pasiti pe norii Cerului!Zburati spre Inaltimile Intelepciunii!Catarati-va pe Muntele Adevarului,si de acolo,din inaltimi,veti privi cu dispret minciuna.Sarutati o floare si-i veti raspandi parfumul inmiresmat in intreaga natura!Mangaie-ti fata,priveste Seninul albastru al Cerului!Tu raspandesti in jur parfumul Fericirii!Tu Esti cea mai dulce Floare,Iubita mea!Cufundati-va in Oceanul Luminii si nu veti mai privi niciodata intunericul noptii.Atatia oameni.Un Singur Dumnezeu.Unii oameni raman incruntati chiar si atunci cand ar putea sa zambeasca.Sunt tristi chiar si atunci cand s-ar putea bucura.Oamenii in general sunt tristi deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu.Teama provine din nesiguranta,iar nesiguranta provine din necunoasterea sinelui.Nimeni nu poate ajunge la adevarata cunoastere de sine,a Eului propriu,fara ajutorul Lui Dumnezeu.Numai El ne poate descoperi tainele sufletului nostru Spune-mi cine esti.Care este adevaratul tau nume?Numele meu este.Nu te-am intrebat cum te cheama!Te-am rugat sa-mi spui cine esti.Imi poti spune adevaratul tau nume?Asemenea stelelor este si sufletul omului.O lume fara margini.Ca un carbune aprins este inima omului divin.Ea arde de Iubire,in Eternitate.Trupul nu poate trai fara suflet,si nici omul fara iubire.

Cu drag,de la mine…

O zi frumoasa,si m-am gandit la noi si voi.Sanatate tuturor,si sa iubim frumos.

Azi am gradinarit…

Am stat putin pe ganduri,si fara sa vreau mi-a venit inspiratia,sacrificiu.Nimic nu este fara sacrificiu,pot sa traiesc singura,si totusi sa merg mai departe.Atata sacrificiu am facut in viata,si am realizat ca nu am ajuns in fata.Dar asa e viata,te sacrifici pana pica viata.Azi m-am sacrificat la gradinarit,si am crezut ca am aiurit,dar eu toata am aurit.Putem mai mult decat credem ca suntem in stare.Pot trai fara multe lucruri.Dar n-as putea infrunta ziua de maine fara speranta in inima mea.Nu,nu astazi,ci in fiecare zi,este ziua mea.Iubiti,oferiti tot ce puteti voi mai bun,in fiecare moment al vietii voastre.Creeaza in fiecare zi o capodopera,folosind toate culorile vietii.In timp ce scriu,zambesc!Fiecare zi sa inceapa cu o bucurie,fiecare clipa sa va  aduca implinire.Cel mai frumos va fi tot ce e scris de mine.Eu mi-am facut cadou pentru mine,o gradina cu flori. Sanatate tuturor,si in gradina de cu zori.O zi frumoasa ca la Raveca acasa!

Repede repede,e Februarie!

Sunt foarte emotionata,acum m-am lovit peste fata,sa ma trezesc la viata.Hi,spune repede ce vrei,ca ma grabesc.De ce?Pentru-ca nu am aier,si ma sufoc.In fiecare zi,fiecare din noi isi creeaza propriul destin.Unii scriu poezii,altii scriu pe bloguri,altii sadesc un pom,sau o floare.Fiecare e un creator care isi exprima dragostea.Dragostea,este cel mai puternic sentiment din univers,insa eu consider ca inteligenta nu este mai putin importanta,fara inteligenta am fi incapabili de a crea ceva,am fi incapabili de a exprima sentimentele si trairile noastre.Astfel inteligenta devine un punct de tranzitie dintre dragoste si creatie.Revenind de la inceput,viata fara dragoste nu ar fi viata,iar dragostea fara creatie nu ar mai fi dragoste.Viata,dragoste si creatie contin intregul sens al existentei noastre.In fiecare dimineata,te ridici din pat si te gandesti la ziua care vine.Marea majoritate dintre noi alege drumul obisnuit,drumul batatorit de altii.Ne temem de necunoscut,de nou,de lupta si trecem peste sansa de a fi ca El.Imbatranim cand uitam sa mai fim copii,ne ocupam mintea si sufletul cu griji si uitam sa ne bucuram de lucrurile simple si de momentele frumoase din viata noastra.Uitam ca viata e o piesa in care noi suntem actorii principali,ca putem aprecia fiecare clipa si ca ne putem juca indiferent de situatie.Un om e un om,indiferent cat de mic.Incearca sa-ti amintesti in ficare zi si sa privesti viata cu ochi de copil.Joaca-te cu ei,canta,zambeste,danseaza,fii curios si bucura-te de viata.Aminteste-ti cand navighezi pe Internet Explorer te Intreaba,what is next step?Calculatorul nu va alege pentru tine,el este un instrument si asteapta decizia ta.What Next?Scopul vietii este o viata de scopuri.E atat de infricosator si,totodata,minunat sa stii ca fiecare zi ar putea sa fie ultima.Ati putea trai stiind ca binele nu se va termina niciodata?O viata cu sens inseamna o viata traita constient.Cu ce am venit noi pe pamant?Goi am venit si goi plecam.Plangand am venit si plangand plecam.In lumea asta zbuciumata,am cautat limanul Sfant,pe care l-am visat odata,dar nu se afla pe pamant.Un singur tarm acum ramane,strain de valul cel lumesc,Ierusalimul cel din ceruri,in calea lui sa ma grabesc.Trecand pe la cimitir,m-am gandit la toate,prin viata-s si eu trecator,ma doare toate,ma trece un fior,acolo sunt nume ce s-au dus,cu tot ce-aveau si ce au spus,pe cruci vad scris,parinti si frati.Cu vieti amare sau trai dulce,sfarsit-au toti,aici,sub cruce,promisi sau luati la intamplare s-au stins precum o lumanare.Si parca as sta,n-as vrea sa plec,doruri straine ma petrec,de toti de aici parca imi pasa,si simt c-as fi precum acasa,apoi ma inmoaie un gand firesc,ce scurta-i viata ce-o traiesc!Un dram de viata cat mai este in lumea asta sa traiesti,jertfeste-l numai pentru suflet si lasa grijile lumesti.Un singur an sau jumatate,o luna,poate,ti-a ramas,sau numai ziua cea de astazi,ba poate chiar numai un ceas.Pe cat de tainic se arata hotarul vietii pe pamant,pe-atat mai scurt sa-ti para drumul ce duce pana la mormant.Sa ne oprim putin din drumul framantarilor noastre.Nu stim ce ne aduce ziua de maine,dar un lucru stim sigur,curand sau mai tarziu va aduce inevitabilul.Viata ramane o amintire a cea ce am fost.O singura cantare,un singur refren,o singura dorinta pana ajung in Cer!Lasa-ma ca ma grabesc,nu ma tine,trebuie sa plec.Repede,am si plecat,bateria m-i sa descarcat.Mai spune ce vrei,in alte ordini de idei!Poti fi maiestru in cuvinte,si sa insiri in scris povesti frumos,dar mai intai sa iei aminte,continutul e de folos.Multi vor spre bine o schimbare,dreptate par,sa aiba toti.E greu sa schimbi o fata meschina,caci nici pe tine nu te poti.Timpurile se schimba,si noi ne schimbam odata cu ele.Oamenii sunt intr-o perpetua schimbare.Un nou fel de mancare,un alt partener de viata,o alta casa,alti prieteni,cuvinte noi in vocabular si lista mai poate continua.Lucrurile se modifica,fie ca vrem sau nu,iar de multe ori nu ne dam seama decat daca aruncam o privire la rastimpul predecesor.Sesizam ca s-au produs niste schimbari,fie ele mici sau mari.Sunt acolo si vor fi mereu,in faza descoperirii propriei identitati.Schimbarile ne transforma in alti oameni.Mai blanzi sau mai maniosi, mai entuziasti sau mai apatici,mai iertatori sau mai respingatori,mai sensibili sau mai asprii.Continutul e valabil,de restul,e palpitabil.