Familia Domnului Isus…

Ce minunat e sa fii dintr-o familie,Familia sfanta-a Domnului Isus!Suntem o familie unita,suntem o familie reala,familia care iubeste,familia Domnului Isus.Ce minunat e sa ai un Tata-n ceruri,care se ingrijeste de noi.El se-ngrijeste de tine,El se-ngrijeste de mine,El se-ngrijeste de noi toti.Familia sfanta a Lui Hristos!Cand Isus Hristos m-a mantuit,Har din harul Sau,El mi-a daruit,Pacea Lui ma face fericita,si ma-ndeamna-ntruna sa I cant.Doamne,Te slavesc,si Iti multumesc,pentru bunatatea-Ti mare,pentru incercari,binecuvantari,Doamne,azi Iti mutumesc.Viata mea-mpreuna cu Isus,e un cer senin,cer de soare plin,frica,griji,nevoi eu nu cunosc,caci de toate de la El primesc.Vreau sa stie toti ca-s fericita,cu Isus al meu ce m-a mantuit,vreau doar Lui sa-I slujesc,prin viata mea sa-I multumesc.Familia este mediul in care venim pe lume,si la randul nostru ne formam o alta familie.Este locul unde gasim intelegere,liniste,si solutii la probleme.O zi iar s-a dus,si multumesc Tatalui de sus,pentru Harul ce in inima m-i la pus.Descoperim zilnic obstacole,de multe ori ni se pune rabdarea la grea incercare.Ori cum ma gandesc sa fac ceva,tot bine nu iasa.Problemele ma urmaresc la tot pasul,si eu ce ma fac cu ceasul,tic tac bate ceasul si e aproape doisprezece.Inima ma doare tare,vad cum familia dispare,mama,tata,sora,frate,fiu si fica si de toate imi este frica.Oare ce generatie va veni,daca copii nostrii de azi sunt dependenti de toate,ce-o sa ne mai facem pana la moarte.Lumea aceasta se va preface numai in spitaluri si reabilitati.Cum sa ne mai comportam,ce sugestii sa mai dam?Pe ce maini sa ne mai dam?Uite asa eu am invatat,sa traiesti cum se cuvine,ca tot o moarte ne sustine.Numai Harul Lui ma tine,si ma indeamna sa tot fac bine,pana pot,cand nu mai pot,eu aici las crucea jos.Suferintele le-am incheiat,stafeta eu lor le-am dat,si de acum sa va descurcati.Asa e omul cat traieste,are parte cat iubeste,cand e sanatos si poate,totul merge ca pe roate.Dar cand boala la apucat,toti oamenii sau indepartat.Stiu ca nu e bine asa,dar nu-i pasa la nimenea.Si ce are omul pe pamant?Viata cu truda si toate se duc in vant.Omul cat traieste,manca,bea se veseleste,si amarul il jeleste.Ce anume da sens vietii voastre?Daca tot ceea ce traiesc nu ma face fericita,atunci care este sensul vietii?Daca toate ideile de fericire din lume nu pot sa umple acest gol din inima mea,atunci ce sau cine poate?ce nu stiu,dar cine poate,e numai Domnul ce imi umple golul.Traim in aceasta lume rationala unde viata fiecaruia este planuita si programata.Ramanem intr-un teatru fara sfarsit iar viata noastra devine retete de succes.La bine si la greu,multumesc Domnului meu,il laud pe Dumnezeu si cu El merg pe drumul meu.Multumesc si iar multumesc,si pe Domnul il slavesc,pentru toate darurile pamantesti.Si voua tuturor va multumesc,ca ati stat sa ma citesti.Multe binecuvantari,va trimit tuturor de peste oceane si tari,sa multumim pana ajungem in cer.Tata din Ceruri,te rog sa-mi binecuvintezi familia,prietenii,rudele si pe cei pe care ii iubesc,si pe cei care citesc,chiar in acest moment.Acolo unde exista indoiala,te rog sa le inspiri o incredere innoita.Unde exista nevoie,te rog sa le-o implinesti.Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa,mergi inaintea lor si deschide-le calea.Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa,in toata viata lor.Iarta-le pacatele facute cu voie sau fara de voie,cu stiinta,din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc.Nu trebuie sa te doara de ce zice lumea.Doar singur stii ce-ti trebuie,sa fii fericit,doar singur simti adevarul.Imi aduc aminte cand eram copila,ma uitam in dulapul cu haine al mamei si vedeam tot felul de imbracaminte de pe vremea cand era tinara.Mi-am dat seama ca sfintenia nu este o haina invechita sau demodata.Sfintenia nu are masura.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada,binecuvantati.Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.Stau si ma gandesc cati dintre noi multumeste cand se trezeste dimineata.Indiferent de varsta,noi invatam sa fim multumitori.Eu sunt recunoscatoare pentru toate binefacerile pe care le-am primit.Am aici o poveste pentru voi,povestea luminarii.Patru lumanari ardeau palpaind.Era liniste,incat puteai auzi soaptele sfaraite ale lumanarelelor.Prima lumanare ofta.Numele meu e PACE.Lumina mea lumineaza in intuneric,dar ce folos,oamenii nu ma vor,si luminita ei deveni tot mai mica,pana ce se stinse cu totul.A doua lumanare tresari palpaind si sopti sfaraind.Eu ma numesc CREDINTA,dar se pare ca sunt in plus.Oamenii nu vor sa auda de Dumnezeu.Nu mai are nici un sens sa ma consum arzand.O adiere strabatu incaperea si lumanarea se stinse.Cu o voce abia soptita incepu sa vorbeasca si cea de-a treia lumanare.DRAGOSTE mi-e numele si simt cum mi se sfarsesc puterile.Oamnenii ma imping de-o parte si n-au ochi pentru cei care ar trebui sa ii iubeasca.Cu o ultima palpaire,se stinse si lumina dragostei.O fetita intra atunci in incapere.Se uita la lumararile stinse si spuse printre lacrimi.Bine,dar lumanarile ar trebui sa arda.Atunci se auzi soapta celei de-a patra lumanari.Cata vreme ma vezi palpaind,mai pot reaprinde celelalte lumanari.Numele meu este SPERANTA.Fetita prinse curaj,lua in maini SPERANTA si reaprinse de la flacara ei PACEA,CREDINTA SI DRAGOSTEA.Cele patru lumanari isi raspandeau din nou lumina.Cine vrea sa raspandeasca lumina trebuie sa reziste arderii.Ma-ti aprins si va uitati ganditori la lumina mea.Nu sunt trista,chiar daca arzand,am devenit mai mica.De fapt sunt doua posibilitati.Prima e sa ramana intreaga.A doua e sa raspandeasca lumina.Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa.Singura luminez putin.Dar cand suntem multe impreuna,suntem mai puternice,luminam mai mult!Incolo,fratilor,fiti sanatosi,desavarsiti-va,imbarbatati-va,fiti cu un cuget curat,traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.Spuneti-va unii altora sanatate cu o sarutare sfanta.In aceasta lume plina,de intuneric si pacat,vreau acum sa fiu lumina chiar de noaptea sa lasat.Si lumina cat de mica,straluceste in jurul meu,aratand in orice clipa calea inspre Dumnezeu.Vreau sa merg cu Tine,cat voi fi pe pamint,pana ajung in Cerul sfint.Chiar din Cartea sfinta intruna,vreau sa propovaduiesc,pe Christos intotdeauna,eu cu drag sa Il vestesc.Prin lumina ce e in mine,vreau pe El sa Il slujesc,pe cei orbi din asta lume,spre Christos sa-i indrept.In aceasta lume plina de greutati,famila este prin intelegere,incredere,respect si iubire reciproca,ea reuseste sa le depasasca,fiind totodata unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens,lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelasi timp.Un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte,ceva plin de mister,ce intruchipeaza binele,si de asemenea modul si locul in care copiii isi regasesc atat stapanirea de sine cat si increderea si respectul in propria persoana.Familia este o tema a artei din toate timpurile.Ea defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie,dar marcheaza profund destinul fiecarui individ.Familia reprezinta o reunire a varstelor dar si un potetial conflict intre generatii.