Cata stiinta,atata nebunie…

Nu,nu suntem nebuni,suntem din strabuni,ne buni.Asa au fost stra bunii nostrii,si nu monstrii.Daca mai pica unul,il ridica celalalt,si apoi pica amandoi.Sa-i spui cuiva esti nebun,este o acuzatie grava.Astea fiind spuse,nebunia este o forma mai aparte de manifestare.Este complexa fiind atat pozitiva in purificarea sufletului,cat si negativa in ceea ce priveste obsesia si diferenta fatala ce nu este facuta de majoritatea dintre noi.Cea mai scurta forma de manifestare a nebuniei,furia,in momentele de furie un om nu poate sa-si controleze starea si actioneaza nebuneste.De cele mai multe ori aceasta stare este greu de controlat,dar nu imposibil.Cand esti furios simti nevoia de a te descarca agresand persoana in cauza atat verbal cat si fizic.Furia este considerata nebunie scurta,deoarece este de moment,in cateva clipe dupa descarcarea sau calmarea nervilor aceasta dispare,si lasa loc rationalului.O data revenit la echilibrul mental,lucrurile capata un sens si de cele mai multe ori se gasesc solutii pentru problemele care au cauzat-o.S-a spus ca nebunia prezinta aceleasi simptome ca si tulburarile de personalitate sau normalitatea cu usoare disfunctii,doar ca mult intensificate,amplificate pana la patologic.Eu cred ca sunt multi nebuni nediagnosticati printre noi.Daca e sa mergi la casa de nebuni iti zici ca multi ar putea fi eliberati ca sa traiasca in societate,iar unii cunoscuti sunt in libertate dar iti zici ca ar putea fi internati oricand.De multe ori nebunul traieste printre noi,pana ce face o tampenie.Dar pana atunci?Cum poti sa iti dai seama daca e nebun sau nu,inainte de a face marea tampenie care clarifica lucrurile pentru toti?O zi buna,si un leu la luna.Va aduc la cunostinta,nu am invatat stiinta,dar traiesc prin credinta,ca toate sunt cu neputinta.Si daca nu am credinta,raman fara chibzuinta,de nestiinta.Nu trebuie sa ma cunoasteti,pe voi sa va cunoasteti,si sa luati aminte,de la mine sunt cu neputinta,de la Dumnezeu totul,cu putinta.Boala mea nu sunt banii,nici averea si nici lucrurile de satisfactie.Boala mea,este durerea noastra,care nimeni nu da nici o socoata,dar toti in mocirla vrea sa te scoata.Multumesc tuturor,celor care mi-au oferit un trai mai usor,dar nu m-a invatat sa zbor.Toti sunteti unici si minunati,dar si voi alunecati.Nu va cunosc,dar ofertele voastre,nu ma tin pe loc,eu tot ma joc.Viata e scurta,maine poate te imburda,gaseste-ti o modalitate care sa ramai la toate surda.Boala mea,este dragostea,si incerc sa ma comport frumos,pana nu vine potopul sa ma ia.Sunt simpla si smerita,de aceea ma tin cinstita,sa nu raman prostita.Si daca viata mi-e acra,si mai stau si pe-o craca,am grije sa nu crapa!Acesta a fost gandul meu de dimineata,ca cineva mi-a facut greata,si mi-a oferit creditul pe masa.Non merci,ca va!Sunt o nebunatica.Asa mi-a spus cineva,si e adevarat.Nu ma supar daca o spui si tu.Oricum eu fac ce vreau nu ce vrei tu.De acasa am plecat la targ,sa scriu alceva,si asa s-a ivit ocazia,sa iese altceva.Planul de acasa cu cel de la targ,nu se potriveste niciodata.Ma duc sa cumpar una,si vin cu alta.Asa e,nebuniile sunt de mai multe feluri.Acum le caut,asteptati putin,vin imediat.De loc,de mod,de timp,de cauza,de scop,si de exceptie.Cum sunt acum,e adevarat,ca nu am fost nicidecum.Dar omul se mai si schimba.Nu sunt ca lupul care-si schimba blana,si naravul,ba.Eu imi schimb dispozitia,pentru opozitia,ca sa nu ma prinda politia.Vezi cum le stiu eu.Multe nu am stiut,dar tot le invat.Azi chiar vroiam sa scriu despre,toate-s noi,si vechi sunt toate.Nu stiu ce se intampla cu mine,dar ceva se intampla.Cineva,de undeva,candva,cu halva,mi-a uns maduva mea.Mi-a spus tot cineva,mergi departe nu te lasa.Cat ma duce ochii mei,departe merg,cat vad cu iei.Cat de departe sa ma duc,ca doar nu am ajuns un nuc.Pe zi ce trece,ma inebunesc tot mai greu,si e vai de sufletul meu.Doftorie nu se pune pe farfurie,ca ma trezesc in sufragerie.Si tot de bine nu am dat,ca oala mi s-a spart in cap.Daca vreti sa ma contactati,puteti si sa ma controlati,ca de nebunii si voi o sa dati.Asa sunt eu,si daca imi place,mai ma pun si de cojoace.Viata,acum te-am gasit,pe ce drumuri am ratacit?Acum eu stiu,am ratacit pe insula iubirii,in valea fericirii,si unda nebunii.Ce nebunie,am scos-o din cutie,sireata ca si mine,si nebun ca si tine.Nu e un joc,e la mijloc,sa ne fie de noroc.Eu cu tine,nebuni bine,cantam cat ne vine.Nebunia am explicat-o,acum am transformat-o,am legat-o,am lasat-o,si voua v-am predat-o.De la o buna,ajungi la o ne buna,si intr-o luna,ea ti-a fost destula.Nimic mai mult,si ce daca sunt ne buna?Sunt de exceptie!Numai cu doi lei,am luat-o pe ulei,si am ajuns drept in tei.Ce zmei,cand nu vrei,sa sari ca iei,e vai de lei.Nu stiu daca,sau parca,se plimba cu o barca si in apa,gasi o rata.Se zice de mine,ca mi-am pierdut mintiile de bine,si nu mi-e rusine cu tine.Am inebunit,de cap sau la cap.Nu stiu cum e bine,dar e vai de mine.Sa nu te mai gandesti la mine,nu vreau sa te trag dupa mine,eu merg pe coline.No,vezi tu bine,ce s-a intamplat si cu mine?Verdictul nu mi s-a dat,nebuna nu sunt pe certificat,eu singura m-am controlat.La doctori nu am umblat,ca si de ei m-am saturat,sunt mai nebuni decat mine,cu un strat.Droguri multe ei mi-au dat,eu m-am mirat,ce s-o fii intamplat?Tu crezi ca eu asa de proasta sunt,nici nu le-am luat.La doctori le-am spus ca le-am vomitat,si asa usor de ele am scapat.Nici un beneficiu,nu m-a ajutat.Dar nebuna eu tot am ramas.Nu sunt singura pe lume,in atata amaraciune,cand ma gandesc,vreau sa manc mai multe prune.Nu ma pune ei pe prune,ca nu stiu cat sunt de bune.Ce sa va mai spun de mine,cum am inebunit ca vai de mine,de atata dor si amagire.Nici nu a dat norocul peste mine,ca sa ma simt si eu mai bine.Nebunia nui oricum,nu poti sa o pui in cui,te tranteste,te zmuceste si coloana ti-o rasuceste.Mai oameni buni,tot ati ramas nebuni,ca mi-a furat chiar acum ce am scris eu de nebuni.Acuma da,sunteti nebuni,nu-mi mai pasa,stau la masa,cu o gloata de nebuni!Poti sa ma spui,stiu ca cu totii suntem nebuni.Nu te supara pe mine,asta tine si de mine,si acum e vai de tine.Cu o nebunie de nebuni,sa nu te pui,ca te inteapa ca un cui.Am plecat,m-am suparat,hotii astia sunt criminali!Sa va saturati,si totii nebunii sa cantati!Cata stiinta,atata si nebunie,mai ramai si fara de furie.Viata e grea,dar nebunia te da peste cap,si vezi tot de draci.Cu daci v-am lasat,si eu sunt un pui de dacoroman.Stiinta multa,saracia omului,nebunie multa,mandria omului.

Un nou inceput,de luna Iunie…

Fiecare luna este marcata de anumite flori.Iunie este luna celor mai populare flori,si chiar a celor mai iubite flori.Frumusete,gingasie si o multitudine de semnificatii.De la dragoste si pasiune,la prietenie si bucurie,admiratie si apreciere,inocenta si sinceritate.Se spune,cu bani poti sa ai orce.Poti sa cumperi coaja tuturor lucrurile,dar nu samburile.Poti sa cumperi mancare,dar nu pofta,medicamente dar nu sanatate.Cunoastere dar nu intelepciune,stralucire dar nu confort,distractie dar nu bucurie,paturi moi dar nu somn.Colegi dar nu prietenie,servitori dar nu fidelitate,par carunt dar nu onoare,zile linistite dar nu pace.Toti ne jertfim,pan murim.Trebuie sa ma scol,”a zis mama mea,atunci,cand ia traia.”Am stat destul in pat,daca nu ma scol,intepenesc si ma topesc.Trebuie sa fac ceva,sa uit de starea mea,daca nu,e vai de soarta mea.In picioare m-am sculat,si am vazut ca la apa am intrat.Nu apa de pe pamant,ci apa din corp,si ma scarpin cu-n ciob.E un nou inceput,de mine,si de luna Iunie.Nu sunt un erou,dar ma gandesc cu drag la acei eroi,care au suferit pentru noi.Primul Erou,a fost mama mea,tatal meu,si mai apoi,cei din randul doi.Se zice ca toti suntem eroi,de aia,ca musuroi in noroi.Dar oricum vrei sa o iei,sa nu iti steie in gat,trebuie sa o bei cu ulei de maracine,ca sa-ti alunece bine.Cate lucruri am invatat de la mama,acum ma ia alarma.Ma apuca un dor,de ala mare,nu-i mama,sa-mi de-a alinare,dar stiu ca Dumnezeu ma trece si prin aceasta incercare.Trebuie sa rezist,chiar daca eu doar exist,nu traiesc doar le traiesc.Eu sunt doar un sambure,dar toate sa se spulbere,pe mine nimic nu ma mai tulbure,raman doar un fluture.Un vant subtire si taios,m-a spulberat si pe mine,sa nu raman neputincios,chiar daca toate se spulbera,spulberos.Imi aduc aminte,ce-mi spunea mama mea,sa nu renunt niciodata,chiar de viata este grea si nedreapta.Am vazut eu cum e orice om,chiar daca mor,nu cer ajutor,ma duc inainte,daca rezist sau mor.Asa e si cu viata mea,mai bine beau o cafea,aromata si ma imbata,sa ma duc in lumea toata,sa rezist si sa fiu dreapta.Cateodata am momente si vad viata asa ciudata,acum,e si mai ciudata si destrabalata.Nu stau in casa ziua toata,dar ma gandesc ce as putea face,sa fie mai controlata.Intr-o parte suntem veseli,si in alta parte mai tristi,dar numai atunci mergi inainte,daca rezisti!Chiar daca lumea e rea,si viata e grea,nu ma plang la nimenea,cu Dumnezeu merg inainte,cate zile imi va mai da.Nimic nu vine de-a gata,trebuie sa lupti si sa fii gata,asa cum ti-e randuita soarta,si apoi iti vei primi rasplata.Am o mie de amintiri,si toate ma apasa,boala grea pe mine nu ma lasa,numai daca rezist,o sa trec prin viata,pana la dimineata.Degeaba strig,as fugii undeva de suparare,dar oriunde in lumea asta mare,toate te doboara,doar dintr-o doara,te omoara.De la incercarile din viata,am multe riduri pe fata,si parul m-i s-a albit in fata,ca nu mai pot sa le fac fata.Ce-o fi,o fi,timpul le rezolva intr-o zi,si chiar fara sa stii,cat timp poti sa mai rezisti,niciodata nu voi putea stii.Daca rezisti,trebuie repede sa te misti,sa nu te stingi,ca nu mai poti din nou sa te aprinzi.Vreau sa rezist,persist,fara pesimist,doar cu extermist!Exist,rezist,sunt un iluzionist de artist!Rezist!Dar trebuie,sa fii optimist.Trebuie sa-l plangi pe om la nastere,nu la moarte.