Un Septembrie binecuvantat…

Din nou a ajuns un nou Septembrie pe la noi.Noi mancam tot usturoi,sa nu ne prinda guta,in zii de ploi.Au trecut zilele verii,trec stol de cocori,si toamna vine domol.Vara de vara,Septembrie da iernii ocol,si toate sunt ca un pristol.Septembrie cu paduri aurii,mistuie vara pe campii si in vii.Toamna e geloasa,pe vara cea frumoasa,ca e calda si luminoasa.Sa va bucurati de orice anotimp,si in orice timp,ca asa e viata,cu patru anotimp.O zi buna tuturor,nu va incruntati,zambiti si binecuvantati!Vezi tu omule,natura slaba,unde te indrepti cu-atata graba?Viata este scurta,si maine te imburda.Nu mi-e rusine sa-iti spun,m-aplec in jos si te privesc de sus,cararea mea duce la Isus.Stiu ce inseamna sa fii jos,chiar cand toti se cred vanjosi,eu manc pe gogosi.Sa ajungi mare,e lucrul de onoare,care la toti n-e aduce valoare.Te respect si iti multumesc,am invatat si tot invat,cum sa te ridici,cand ai cazut jos.A trebuit sa trec si eu pe aici,sa invat de la furnici,ca nici lor nu l-e pasa,ca sunt asa de mici.Cand ma vad mica,atunci El ma vede mare,si ma intareste pe carare.Am si eu o poveste,care si de tine se vorbeste,ca lumea intreaga se jeleste.Omule nu mai te jelii la lume,ca si tu faci parte din aceasta lume,si lumea e tot lume.Nu vreau sa m-i se faca plecaciune,mai bine sa mananci alune,ca sa uiti de lume.Nu mi-a fost usor,dar am cazut usor,sa urc incetisor,si spre cer sa zbor!Las totul de-oparte,si ma pregatesc de casa.!Pregatiti-va si voi,sa fiti gata,pentru ziua de apoi!Omule ce fugaresti dupa himere,nu uita ca pan la urma,toate nu mai au nici o placere.Fugim si tot fugim,ori cu haina rupta,ori fara mantaua,fugim si nu stim sa ne mai oprim.Unii ne fugaresc,pe altii i fugaresc altii,si uite tot asa ne fugarim pana pierim.Atata jale in asta lume,ca oamenii mai spera o minune,dar nimeni nu vine,si am ramas toti in desertaciune.Vine sfarsitul sub greul ce l-am dus,am plans,am plans,dar nu ne-am dat batuti.Am plans mult si de jalea celor ce s-au dus.Omule,ce treci fugar prin lumea asta mare,ridica-ti ochii spre Calvar,la Cel ce-a suferit amar!Acum esti mai fugar ca niciodata,si bei din trestia durerii nemangaiata.Daca in sufletul tau nu este recunostinta pentru dragostea pe care Dumnezeu o are,nu esti implinit.Diferenta intre pui de naparca si pui de Dumnezeu este ca puiul de naparca se pocaieste de frica maniei viitoare,pe cand puiul de Dumnezeu se intoarce la Dumnezeu de dragul Tatalui.Pui de naparci,cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare?Faceti,dar,roade vrednice de pocainta voastra.In viata de zi cu zi dreptatea omeneasca lasa de dorit constiintei.Pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti oamenii,vor da socoteala in ziua judecatii.Noi toti oamenii suntem la fel in ce priveste pacatul.Toti am pacatuit,nu exista nici unul care sa fie fara pacat.Timpul trece,pietrele raman.Timpul trece dar cuvintele raman aici scrise.Prea putin vorbim despre aceste lucruri.Ca de fiecare data,merg la plimbare de improspatire a sufletului dar si a trupul.Am stat sa ma odihnesc putin,si mi-a venit cintarea"O ce har sa sti ca DOMNUL te iubeste,o ce har sa fi copilul LUI,cand cei din jur te vor privi,tu fi plin de pace vei birui".Ceea ce ma face pe mine sa imi duc viata pina la capat,este ca am o nadejde,si nadejdea aceasta nu ma insala.Da,sunt cu mintea clara,stiu bine prin ce am trecut si prin ce trec chiar acum.Priveste sus,in port e faru-aprins.Sa nu te plangi cand bolta e pustie,si norii grei apasa asupra ta.Mai sus de ei,e marea vesnicie,acolo-i El,nu dispera!Sa nu te plangi cand toti te-au dat uitarii,tu esti chemat lumina s-o rasfrangi,dar nu uita,de nu raspunzi chemarii,tu esti infrant,si atuncia poti sa plangi.Ne temem de ploaie,ne temem de vant,ne temem de vorbe,ne temem de gand,ne sperie visul si-apoi il visam,ne temem de lacrimi si-apoi le varsam.Ne sperie vorba si-apoi o rostim.Fugim de iubire si-apoi o dorim,ne temem de teama,dar n-o ocolim.Ne sperie viata dar tot o traim.Viata este scurta,mai scurta decat ne asteptam.Nu stiu cat de mult sau cat de bine reusesc sa transmit aceste ganduri si sentimente.Dar sunt recunoscatoare si stiu ca nu le merit.Nadejdea aceasta,nu vreau sa se termine niciodata!Vegheaza-n zori,cand ziua abia zambeste,cand totul este iar inviorat.Iar in amurg,cand totul se odihneste,tu indreapta-ti gandul inspre cer,Ii canta slava si Ii multumeste.Si la amiaz in munca grea a zilei,si in valtoarea ei tu sa veghezi.Iar cand te rogi,dorind puterea milei,doar in Isus mereu sa te increzi!Vegheaza-n orice clipa a vietii tale,chiar si atunci cand totul e senin,si-n jurul tau e un dusman hain.Ridica garda rugaciunii cu tarie,vegheaza si lupta,nu te lasa descumpanita.Bucurati-va in nadejde.Fiti rabdatori in necaz.Staruiti in rugaciune.Veghind te pastrezi in lumina,si in stare de pace deplina.Dupa fiecare noapte urmeaza o noua zi,dupa fiecare suferinta urmeaza o noua stare de bucurie.La fel in fiecare dimineata florile isi deschid cupele pentru a fi admirate,iar tu omule in fiecare clipa cerceteaza-ti cugetul,si apoi deschide-ti inima pentru a primi starea de liniste si pace,si inspiratia de care ai nevoie.Dar nu-ti deschide inima ta oricarui strain,pentru ca el nu poate pricepe cautarile tale,el stie doar ceea ce isi doreste.Nu astepta de la cei straini bunavointa lor,ci mai la indemana este bunavointa florilor,de ele vei primi energii creatoare si mult mai multa intelegere.Nu te baza pe nimeni sa-ti conduca viata.Caci odata ce esti lasat fara nimic,nu stii cum sa incepi sa traiesti.Si nu mai are cine sa te ajute.Zambeste-ti de fiecare data cand te privesti in oglinda.In jurul meu sunt oameni care-mi zambesc si-mi ofera dragostea lor.Eu stau si ii privesc fara cuvinte,cei care vorbesc o alta limba decat cea a sufletului meu.Primesc zi de zi imbratisari.Toti incearca sa-si dea cu parerea si sa ma inteleaga,imi deschid ochii si realizez ca din nou totul e frumos.Langa mine sta umbra mea,singura mea prietena.M-am dezlipit de talpile acelor pantofi si am incercat de cateva ori sa plec intr-o alta lume mai frumoasa.Dar de fiecare data ori am pierdut trenul,ori mi-am uitat bagajul.Sa plec?Deci asa visez eu in fiecare zi,la o lume mult mai buna,fara de dureri si suferintii,o lume unde Dumnezeu sa poata spuna,Da.El e salvarea mea!Omule,fugi de rau,doar ce dai,iti apartine.Omul toata viata cere,si chiar daca are,tot mai vrea.Eu iti doresc multa sanatate din partea mea.Un Septembrie binecuvantat!

Toate cele bune…

Inainte de a incepe sa citesti,nu te indoi niciodata de iubirea si lucrarea lui Dumnezeu.O zi minunata,pentru ca imi numar binecuvantarile,si multumesc pentru toate darurile.Acum trebuie sa ma rog mai mult si sa multumesc.Fa si tu acest lucru,si-l vei descoperi cu siguranta la momentul cel mai potrivit.Accepta si bucura-te!Ne-am nascut oameni.Nu a fost alegerea noastra.Multa sanatate tuturor si nu uitati,in negura celei mai adanci disperari,exista totusi o luminita de speranta,chiar daca noi nu o vedem.Avem insa pareri si aberatii,biserica spune una,scoala spune alta,parintii spun altceva.Nu fiindca lucrurile sunt grele nu avem curaj,ci fiindca nu avem curaj sunt grele.Fiecare purtam in spate multe sute de mii de generatii.Fiecare dintre acesti strabuni ai nostri au avut experientele lor,unele mai fericite,altele mai nefericite.Daca experientele lor personale si negative in acelasi timp s-au petrecut inainte,au transmis aceasta mostenire.Care a ajuns,iata la mine.Daca cantaresti bine lucrurile,iti vei da seama ca nu conteaza atat de mult ce cunoati,cat conteaza pe cine cunosti.Si daca-L cunosti pe El,intr-o buna zi,vei cunoaste in mod deplin toate lucrurile.Do your best,pray for the rest.Courage starts with showing up and letting ourselves be seen.Am umblat in lung si-n lat,si de toate m-am saturat.Imi amintesc cu drag,de un om,care mi-a dat un stilou.Si mi-a zis.Cu acest stilou poti sa scrii povestea ta.Dar poate nu va fiu asa,cum o scrie Dumnezeu cu stiloul lui.Si el mi-a zis ca a scris o carte.What will my children’s want.Si eu acum m-am gandit la fel.Ce avere vrea copii mei sa le dau,sau sa las de mostenire pentru ei.O ideie mare mi-a venit,si nu am zanovit,si la Blogul meu eu m-am oprit.Aceasta este cea mai mare mostenire pe care eu o mostenesc,pana nu ma mosesc.Putin mai muncesc,sa vad ce valoare pretuiesc,ca nimic nu mai socotesc.Doar tot platesc.Multe au trecut,si la povestea lui eu m-am gandit,ca si el s-a prapadit,si nu a mai stiut de socotit.Toate au pierit!Doar eu acum le-am amintit,ca mostenire la copii si eu le-am pregatit.Nu am aiurit,m-am aierisit,pana nu am ametit!Fiecare zi,are povestea ei.Oameni,zambete,lacrimi,flori sau departare.Sunt cuvintele povestii noastre.Fi un ganditor,nu doar sa te uiti,ci sa si vezi.Nu crede tot,mai bine cerceteaza.Nu fi suparacios,iarta si cere iertare.Viata alearga zi de zi,inca o zi,inc-o secunda,si timpul zboara atat de repede,si noaptea se coboara iar.Fiecare zi o putem face ca fiind cea mai frumoasa din viata,pana ne vine urmatoarea.Nimeni nu-ti poate oferi fericire mai mult decat iti poti darui tu insuti.Sa ne bucuram si de lucrurile marunte din viata.Sa zambim,sa-nvatam,si fii sanatos.Azi am invatat sa caut minunea din mine si mi-am gasit propria valoare.Ma respect,sa traiesc prezentul cu intensitate.Am descoperit ca trecutul nu mai conteaza si ca e mai bine sa las deoparte framantarile.Nimeni nu este obligat sa-mi dea ceea ce-mi lipseste.Fiecare intamplare din viata mea este o lectie de viata si ca,intr-o buna zi,voi cunoaste semnificatia ei.Am invatat ca oamenii sunt uneori altfel decat ceea ce par a fi,ca,inainte de a te decide sa judeci,poate ar fi mai bine sa vrei sa cunosti povestea din spatele omului.Am invatat sa ma bucur de viata si sa fac din ea o nesfarsita dorinta de a calatori in fiecare zi,dincolo de limite.Sinceritatea iti aduce mai multa valoare si liniste sufleteasca,decat o minciuna cu desavarsita maiestrie.Am descoperit simplitatea cuvintelor,in locul unei fraze fara rost.Toti suntem asaltati de crize ale vietii,intr-un moment sau altul.Traumele emotionale,amintirile neplacute sau fricile.Viata este asa de scurta,si am considerat sa scriu ceva in legatura cu vremurile de pe urma.Ma limitez doar la persoanele care intradevar conteaza,si de la care am ce sa invat.Fiecare experimentam,povestea tristetii,si a singuratatii.Nu intentionez sa plictisesc pe nimeni,si nici nu daruiesc lectii de viata nimanui,doar impartasesc cu voi ganduri adunate de-alungul calatoriei mele.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu strajer in post,si chiar platind al jertfei cost,eu sa raman in lupta.As vrea sa fiu ce altii nu-s si nici nu vor sa fie,mergand prin viata spre apus,sa nu ma las de valuri dus,si sa ma inalt mereu mai sus,din timp spre vesnicie.As vrea sa fiu un simplu glas,care sa strige intruna.Draga Dumnezeule,permite-mi sa simt dragostea Ta in fiecare aspect al vietii mele.Zilele trec,povestile se aduna,si continuam sa traim undeva,in iuresul vremii.Multe nu mai conteaza!Nu te lasa prada suferintei!Nu te supara,povestea mea in Cer se va reevalua,si de toate voi scapa.Atunci din nou te voi saluta,dar povestea,imi va fii alta.Pe acest pamant toate-s trecatoare,se moare asa cum si o floare,ramane pala si fara culoare.In Cer,El imi va spune,nu mai te consuma si ofta,pana aici,povoara ti-a fost grea.Acum tu vino,si las-o pe seama mea!El imi va spune,fica,draga mea,am stiut de la inceput toata povestea ta,nimic nou,sa nu stiu asa ceva.Imi imaginez cum la povesti cu El petrec,si de necazuri nu-mi mai amintesc.Toti avem povesti,doar suntem ceresti,nu trebuie sa cersesti.Pan ajung acolo,vreau sa fiu ridicola,dar nu pericola.Ma fac agricola cu ricola,sa uit de pricola.Numai in Cer,problema mea se va rezolva,si o sa va transmit si voua,cum a fost rezolvarea mea,si infatisarea mea!Povestea mea va continua,atata timp cat inima imi va batea.Cand toate se vor termina,inchid ochii,si ma duc in tara mea.Rau imi banuiesc de lume,ca eu trec,si ia ramane.Si ramane lumea mea,la cine nu-i om de ia.Nu m-as putea opri,pana la ultima suflare.Nu stiu cat mai am de trait,dar nu o sa renunt,refuz sa raman suparata,si pana la soare,o sa fiu purtata,pentru lumea asta toata.Respir pana la ultima suflare.Am un munte de cucerit si tranversat,dar si inimi de imbarbatat,pana la ultimul meu respirat.