Pe ultimul drum…

In amintirea celui ce a fost,dar cu sufletul nu mai este,Ionel Ticau.Asa ne ducem cu totii,rand pe rand,vrand ori nevrand,si altii cugetand.Cu fiecare dintre cei ce pleaca,murim si noi,putin,si viata ne tot apleaca.Imagini,ganduri,doruri,si amintiri,adorm in stinsele priviri.Chiar daca drumul e scurt sau greu,l-am strabatut cu totii.Si chiar daca drumul intoarcere nu are,lumea a fost mica,dar Domnul a fost mare.Salut de ramas bun,lacrimi din ochi curg vrand nevrand,pe obrazul meu,si-al tuturora.Ne-am nascut si am murit,dar ce-a contat,doar o clipa am existat.Odihna vesnica,verisoare!

Nu ma ascund dupa deget…

Foaie verde da dai n-ai,ia nu da,sa vezi ca ai.Foaie verde iarba cruda,multi sunt cei ce au pe mine ciuda.Cate lacrimi varsa o mama?Cate nopti vegheaza-n taina,cand toti dorm in jurul ei.Ea isi varsa focul ei,inaintea Domnului.Cate lacrimi varsa o mama,si numai Dumnezeu o vede?Sunt fel si fel de lacrimi.De bucurie,de necaz,de boala,de despartire,chiar si de iubire.Nu va inselati,Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit.Ce seamana omul,aceea va si secera.Cine seamana in firea lui pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea,dar cine seamana in Duhul va secera din Duhul viata vesnica.Fiecare va culege ce a semanat,Domnul are mila de toti.Si,daca cel neprihanit scapa cu greu,ce se va face cel nelegiuit si cel pacatos?Schimb foaia,las trecutul in urma,iau lectiile in spate si pasesc cu incredere,si nu ma tem de greutatea pe care trebuie sa o duc.Cine se roaga,nu se teme,omul stie ca Dumnezeu este bun.Fii tare si curajoasa,sa nu te temi,nici sa te inspaimanti.Domnul este lumina mea si mantuirea mea,de cine ma voi teme?Domnul este aparatorul vietii mele,de cine ma voi infricosa?Timp de o viata traim,primim multe cunostinte din diferite domenii,aflam cum functioneaza motorul cu ardere interna,cunoastem maretia universului,studiem,si multe alte cunostinte la fel de importante pentru noi.Trebuie sa invatam sa traim in lumea aceasta in armonie.Cand e omul sanatos toate-s bune si frumos.Aleg bucuria si ma accept,ma eliberez cu usurinta de ceea ce nu mai am nevoie in viata.Nu stiu sa fac si sa adun multe,si cu cat inaintez mai mult in viata imi dau seama cat de putine stiu si cat de multe mai am de invatat.Astept cu nerabdare ziua in care nu va mai fi nici plangeri nici dureri,nu va mai trebui sa spun pot sau nu pot,doar ca atat am putut face.Am crescut cu impresia ca e destul de greu sa explic,dar probabil ca si tu ai trecut sau treci exact prin ceea ce incerc acum sa explic.In fiecare zi ne confruntam cu diverse suferinte si avem parte de ele si cei bogati si cei saraci.In zilele noastre a pierit rusinea si cine nu are rusine de oameni,nu are nici frica de Dumnezeu.Poti sa pierzi averi si ranguri,bogatii cu rodul in spic,daca nu ai pierdut credinta,inca nu ai pierdut nimic.M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare,si iata ca cei apasati varsa lacrimi,si nu este nimeni sa-i mangaie.Plansul isi are vremea lui,si rasul isi are vremea lui,bocitul isi are vremea lui,si jucatul is are vremea lui.Toate isi au vremea lor,si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.Cu timpul,toate vor devenii ce au mai fost,nu este nimic nou sub soare.Se spune ca trebuie sa astepti dupa momentul potrivit.Dar niciodata nu se spune cand e momentul potrivit.Momentul potrivit nu poate fi estimat,pentru ca e diferit pentru fiecare in parte.Trebuie sa invatam sa fim intelepti,maine poate sa fie si mai rau.Deci acum traieste momentul!Am stres,stau pe zona si ma gandesc,cum sa mai ma indulcesc,si ce sa mai dobandesc.Nu exista nici o zi sa fie promisa,nici o zi sa nu fie si trista,rana deschisa,plang in batista,si drama-i prea trista.Din nou si din nou,regasesc doar firul.Nu stiu daca e bine sa scrii atunci cand esti chiar trist,insa voi incerca sa scriu coerent,sa pun negru pe alb,sau alb pe negru,gandurile prezente nu-mi dau pace.Si uite,ca-mi pasa!Nu ma ascund dupa nici un deget,merg inainte fara preget.Timpul fuge fara preget,si cand imbatrinim pricepem,cat de scumpe,sunt secunde.Romani 12:11 In sarguinta fiti fara preget.Fiti plini de ravna cu duhul.Slujiti Domnului.

25 de ani in Arizona…

Au trecut 25 de ani,Martie,10-1997,si iata-ma sunt tot aici.Azi e zi de sarbatoare si fiecare isi vede de viata lui,fratii mei,surorile mele,bine,bine bine sa va stiu.Nu am mese,nici mancaruri alese,dar pentru aceasta voi sa nu va ingrijorati.Masa e cantul,painea e scrisul si de la mine voi sa le primiti.E o zi de amintire,pentru mine au trecut atatia ani.De cantat eu v-am cantat,de bucate voi va-ti saturat,si acum sa mai ne odihnim putin.Arizona ce frumoasa si bogata esti!Parca a fost doar ieri,dar timpul a trecut asa de repede,nici nu imi vine sa cred cum au trecut.Nu imi e greu sa ma uit inapoi,chiar daca soarta a fost asa de crunta,si viata asa de grea,cu bune cu rele am supravietuit.Omul e tare pacatos,nu stie ce e de folos,viata-i viata si e tare pacatoasa,se rupe ca si o ata.Ata poti s-o mai inozi,dar s-o lungesti viata,nu poti.Ce frumos este sa inveti si apoi sa le pui in practica.Ingenuncheata cu fata-n sus,tremurand de nestiinta,trecand hotarul si amarul.Cu orice gand,vorba sau fapta,asa trece viata mea.Cum as putea sa uit iubirea?Sa nu ma intrebi daca iubesc,sa nu ma intrebi daca traiesc,sa nu ma intrebi ce-i frumusetea,suferinta si tristetea?Sa nu ma intrebi daca zambesc,sau in jur de pot sa mai privesc?Sa nu ma intrebi daca ma doare,nici daca vad pe cer ca-i soare?E frumos ca am putut sa te cunosc,sa te ating suflet frumos.Daca zambesc o fac prin lacrimi,daca privesc nu-s ochii mei,eu am lumina de la El!A fost frumos,frumos a fost,cand soarele rasare si cerul nori nu are!Imi vine sa ma duc,muntii din nou sa-i urc,cararea este plina,de umbra si lumina,iar brazii ma asteapta,cu cetina lor toata,blandete sa-mi imparta,parfum si mangaiere,si apoi iubirea toata.In roiuri de pasarele si roiuri de soapte,eu atunci astept.Am foarte multe dureri,trupesti si sufletesti,dar numai Domnul m-i le alina,si tot ce vreau eu,e cu neputinta.Si ori cum in viata,nimeni nu este scutit de probleme si de suferinte.Unii le primesc pe rand,altii le primesc plangand,de sunt multe sau putine,numai cel ce le are le stie.Rugaciunea schimba totul,schimba mersul vietii tale,zi de zi inspre mai bine,spre ISUS.Vreau sa-ti spun amice totul despre Isus,nu te du la oameni sa te ajute,ei te ajuta,dar dupa aceea tot ei te si incurca.Eu mi-am pus nadejdea in El,drumul meu e tot mai sus,grijurile si durerile tot vin.Pana acum,a fost mereu cu mine,m-a iubit,m-a ingrijit,chiar daca multe si grele incercari am primit,El tot pe mine m-a iubit.Pana inca mai pot sa scriu,cand buzele n-or mai putea,suspinul meu te-ar lauda.Astept o noua zi.Un soare stralucitor sa apara,o dimineata,in care nu va mai fi nicicand o ceata.Ori cum,eu acuma le-am preazis.Ca va place,nu va place,eu le-am pus toate pe masa.Daca vreti sa le luati,sanatate capatati,daca nu vreti sa le luati,tot cu SANATATE eu va las.Sanatate,ca e mai buna ca si toate.Eu va las cu voie buna,si totusi daca vreti sa le spuneti,spuneti-le ca eu asa v-am spus!

6 luni de cand ai plecat…

Sunt linistita,dar tot ma doare,ca si inima mea ma omoara,dar traiesc inca o seara.Pana in ziua cand din nou ne vom vedea,iti spun de aici de pe pamant,ne vom revedea!La revedere,pana cand Cerul ma cere!

Inca plutesc la suprafata…

Ce fericire,am pe Isus,asta ma face asa voioasa!In veci canta-voi ca-s fericita si laud pe Isus ca e al meu.Inima mea cu bucurie canta intru-na si-n vesnicie,pacea in mine locuieste,Harul Lui ma inveseleste.Ce fericire,pace sfanta,pe bratele Lui am odihna,a stii e bine,o stiu si eu,Isus este al meu.Cerul e albastru,il privesc chiar acum.Ma gandesc la cer clipa de clipa.Am strabatut cararea,numai de mine cautata si umblata.Drumul e greu,pasii marunti,dar am ajuns.Nu vorbesc de viata,vorbesc de mine si cu mine.Pe drumul meu am intilnit o pasarica,si i-am povestit de mine.Vreau si eu sa fiu o pasare in zbor,si pe tine eu sa te ador!Privelistea nu a fost asa cum vroiam eu,dar totusi am inaintat.Ascultad muzica eu m-am inviorat,si pe Domnul eu l-am laudat.Parca durerile toate au disparut pe loc,dar tot eu,nu am stat deloc pe loc.Am tot inaintat cu joc.Am cantat si am jucat,si pe toate pasarelele le-am bucurat.Natura e frumoasa,in ea ma pierd mereu,sa uit de mine si de tot ce ma infior.Am deschis usa inimii sa se invioreze,si sufletul sa mai vegheze.Inca un ceas,inca o dimineata,si din nou am plecat in viata.Nu vreau sa las amarul sa ma insele,eu ma duc cu gandul sa pot scapa de rele.Sa cante bucuria,sa stie toata firea,ca eu sunt bucuroasa si tare inimioasa.Ma bucur si de o clipa,poate alta nu as mai avea,traiesc doar amintirea ce curge in viata mea.Maretiile lumii nu le doresc,imi ajunge doar atat,sa pot sa iubesc.Scaldata imi este inima in dragoste,iubirea ma inunda mereu.Iubeste,crede,iarta,aceasta imi e speranta,cand drumul imi este mai greu.Destinatia mi-e cerul,faclia mi-e aprinsa,si pot din nou sa zbor!Am venit cu bucurie din nou pentru a scrie,inima mi-am descarcat si pe voi toti eu v-am salutat!Bucurie,pace si buna invoire,pentru voi toti in calatorie!Drum bun,iubire si pace in inima tuturor!De ce atata ura?De ce atata suferinta si atata necredinta?De ce atata durere,si omenirea piere?De ce ne privim,de ce ne zambim,si in inima vrem sa ne zdrobim?De ce in fata stim sa ne prefacem,si pe din spate,vrem sa ne intapam cu ace?De ce vorbim frumos,iar cand ne intoarcem,ne misconosim ca de un miros urat?De ce nu-mi spui in fata,ce ai tu pa mate?De ce te arati ca esti destept,dar nu arati nici un respect?De ce spui ca stii sa tii secret,dar nu esti nici discret?De ce cauti papura in nod,cand tu esti un narod?De ce nu cauti sa faci pace,ci doar vrei sa scapi asa cum doar tie iti place?M-am intalnit cu cineva,si nu a avut loc de palaria mea,ca a crezut ca sunt mai frumoasa ca si ia.De ce nu mai este iubire?Un mare adevar se afla in aceasta,parintii nu isi mai iubesc copii,copii isi urasc parintii,fratii se razvratesc unul asupra altuia,se omoara omenii intre ei.In fiecare zi auzim cuvinte jignitoare,dar si durere mare.Privesc si ma intreb in jurul meu ce se intampla,de ce om cu om se cearta,si nu se mai inteleg deloc?De ce ne lasam amagiti si tarati in noroi?De ce dragostea multora s-a racit?De ce si de ce?De ce nu uitam,ca si noi avem nevoie,sa ne smerim din inima,si sa nu fim mai rai?De ce ne uram si ne invidiem,ca nu avem si noi,ce are iei?La urma nu ramane doar dragostea curata,si sa te impaci cu Dumnezeu!Eu stiu de ce,pentru-ca am trecut pe aici,si m-am intrebat si eu de multe ori,de ce?De ce am uitat,ca suntem trecatori?