Uit-o si pe asta…

Am fost la plimbarea de dimineata,si m-am intalnit cu o familie de romani.Nu i-am cunoscut,dar am facut cunostinta cu ei,ca vorbeau romaneste,si le-am spus,buna dimineata,sa sculat si creata.Si omul,cand m-a vazut,ia spus sotiei lui,uit-o si pe asta.Ce mai vrea si ea?Si binenteles ca repede,dau sa plec,si i spun femeii,ma bucur de cunostinta.Si omul,repede,parca aveam raie pe mine,i-a spus sotiei.Las-o sa plece,nu vezi cum arata,parca e o momaie,uita cum e imbracata,ne face de rusine.Astea toate au fost spuse in fata mea.Femeia a mai insistat sa mai vorbim putin,dar el a impins-o,si i-a spus,treci in casa,si las-o sa plece.Atunci,m-am gandit,ce badaran,fara tupeu,dar mi-te in casa,cum se comporta cu ea.Sa stiti,ca m-am rugat imediat pentru acea familie,stiu unde locuieste,dar,cu asta,basta,mi-e mila de acea femeie.Am trecut si eu pe aici,cu un narcisist,da nazist,ca am zis,eu nu mai rezist.Vremea trece,gandul trece,dar vorbele raman.Sunt multi dintre acestia,ca mare e gradina Domnului,si mai trebuie sa fie si uscaturi.Nu exista verdeata,fara uscaturi,si apa fara mormoloci.Oricum m-am bucurat de plimbare,m-am rugat,si am cantat si o cantare.La tine Doamne imi inalt sufletul,cel rau sa nu se bucure de mine.Traim vremuri si vremuri,ca de pe vremuri.Si am ajuns acasa,si am scris,povestea,asa de frumoasa.