Azi sarbatoresc…

Atunci m-am nascut,acum sarbatoresc,iar maine,nu stiu pe unde mai calatoresc.Sunt aici si acum,natura si ea ma insoteste pe drum,si-mi spune sa va spun,iubiti mult.Anii trec,dar tot ce faci bun in viata,ramane pe veci.Depinde cum iti petreci,si ce vrei sa alegi,ca raiul sa-l mostenesti.Bunatatea Domnului se inoieste in fiecare dimineata fata de noi,si ne invata,sa fim de folos.E foarte greu sa fi sus si jos.In lumea asta framantata de atatea vesti,azi esti si maine poate nu mai te trezesti.Am ales sa-mi fac o cercetare,ca tot ce exista aici sub soare,toate sunt trecatoate.Sti ce ma face sa mai trag nadejde?E ca viata aceasta e lasata cu un scop,si chiar daca timpul este scurt,sa ne bucuram,si sa nu mai comentam,ca e cald sau frig,ca asa si pe dincolo,bine e sa fim si solo.Privesc cerul cand inima mi-e franta,mai fac si o tranta,dar nu ma las infranta.Nu ma hranesc cu vise,visez vise,si sunt cu capul in nori,cand vreau sa zbor.Visele vin si pleaca,dar ma fascineaza.Visez si cu ochii deschisi,si cand i inchid,dispare imaginea,si plang.Nu cred in vise,ca trec ca prin prispe,si toate se risipe.Cred in acum si aici,ca tot ce-mi prezici,ma strici.Am invatat pe pielea mea,prietenii sunt cu interes,si tot ce dai bun,s-a sters,si ramane doar stres.Nu vreau prieteni cu interes,de atatia ani,singura m-am inteles,si cand mi-e dor de prieteni,cu pomii si florile vorbesc,pasarelele cu muzica ma acompaniez.Respir aierul din parfumul de trandafiri,si trag aier in piept,cu miros de iubiri.Am atatea iubiri,ca nu sunt in stare sa ma inspir,de atatea reveniri.Imi revin din chin,cu cantari de iubiri,si cu flori de mariri,pana la asfintiri.Ma invaluiesc in dragoste sa nu am pacoste,si ma duc pe pajiste cu paceste.Amintirile ma patrund,dar timpul trecut nu mai este aici,dar ma scald in butoiul de amintiri,si le resfir fir cu fir,aici.Toate sunt pretioase,dar tot ce ramane,sunt ingaduitoare,dar trecatoare.O zi transformatoare,si la toti va daruiesc cate-o floare!Dar cine sunt,de unde vin,si spre ce drum eu ma indrept?Ma recunosc,ma regasesc,si merg tot mai departe.Cine am fost?Si unde am ajuns?Si cine sunt acum?Asa sunt eu!Si anii mei zboara,si cand ma gandesc,as vrea sa imi cante o vioara,ca viata se strecoara si toate ma omoara.Cum a trecut timpul asa de repede?Dar eu nu ma gandesc la timp,ma gandesc la ce va veni de acum incolo,caci intr-o zi toate se vor termina.O dorinta si un dor nespus ce am in suflet,este ca vreau sa fiu cat mai aproape de El,cu fiecare clipa,ora si zi din viata mea.Daca imi mai este dat sa am zile de trait pe acest pamant,vreau zilele acestea sa la traiesc cu folos.Vreau ca dupa trecerea mea din viata sa ramana in urma mea,urmele pasilor Lui,asa cum El m-a luat pe brate atunci cand eu nu am vazut decat numai un sir de urme,caci eu am fost in bratele Lui.De multe ori mi-a fost asa de greu,ca imi ziceam nu mai pot duce nimic,si din nou si iar din nou am primit incurajare.Am crezut eu vreodata ca asa imi va fi soarta,nicidecum,dar am primit toate fie bune fie rele,si nu am facut altceva decat sa ma uit tinta la ISUS.Deci o data cu trecerea aniilor,am vazut ca in viata multe lucruri se intampla,vrem sau nu vrem trebuie sa trecem pe aici,unii intr-un fel altii diferit,dar nimeni nu este scutit de inprejurari.De multe ori ne punem intrebarea,de ce am venit aici pe acest pamant,si care este scopul nostru pe pamant?E adevarat ca venim cand nu vrem noi,si ne ducem tot cand nu vrem noi.Acesta e secretul vietii,Dumnezeu e Creatorul si hotaraste destinul pentru fiecare.Si m-am intrebat si in viata mea de ce a lasat atatea tragedi si atata suferinta?Nu stiu de ce,dar intr-o zi voi afla.Ma ridic si ma cobor,trec prin viata chiar de zbor,ma ridic si iar ma cobor.De urc in viata sau de cobor,merg in lumina,ori trec prin nori,sunt fericita ca sunt de Tatal calauzita.Chiar lumea intreaga de m-ar chema,pe tine Doamne nu te-as lasa,esti fericirea esti dorul meu,esti Tu totul,iar eu al Tau.Caci noi suntem creati pentru ETERNITATE.Sunt aici si meditez,cu gandul de departe,la o lume mai frumoasa,la o lume ca-n povesti.Ce este omul?Dupa cum bine stim viata este o lupta inpotriva raului,si inpotriva tuturor relelor ce sunt si ce ne inconjoara.Viata mea a fost o viata de presiune,si de alergare,dar tot o data si o viata de biruinta.Pot sa spun cu tarie caci DOMNUL e cel ce ma intareste!Multe au trecut de atunci,si tot invat pina v-oi muri,caci asa este firea noastra umana.Fiecare invata cum sa-si traiasca viata frumos si cuvincios.Unde am fost si unde am ajuns!Unde am fost cand eram doar un plod in pintecele mamei mele,si unde am ajuns chiar acum,la aceasta virsta,prin cate transformari eu am trecut,si cate amintiri frumoase si triste vor mai veni.Am cautat fericirea,dar lumea nu mi-a dat,numai ISUS e acela ce pe brate m-a luat,am alergat la oameni sa le cer ajutor si am vazut ca si ei sunt tot niste muritori.Suntem foarte multi care am pierdut,care suferim,care regretam,care asteptam,care nu mai indraznim sa credem.Ai rabdare Raveca si aduna-ti puterile.Totul se va rezolva.Viata nu ne da mai mult decat putem suporta.Daca nu ar exista speranta,nu ni s-ar fi dat visele.Multe ar mai fi de scris,dar sa lasam pe cele rele,pe cele bune sa se spuna,si din nou viata merge inainte!Nu plinge dupa anii ce trec si nu mai vin.Ce-ai semanat cu lacrimi ai sa culegi cantand.Alege din durere intiul ei frumos.Caci dupa toate acestea te va chema HRISTOS!Da asa este,intr-o zi tot ce am semanat vom culege,unii spre viata vesnica iar altii la ce si-au pregatit.Eu dupa toata osteneala mea si toate dureriile de aici,intr-o zi toate vor fi sterse si uitate,apoi va domni DRAGOSTEA,dupa care cu totii o asteptam,si o dorim asa de mult.Si dragostea aceasta este din Dumnezeu.Sunt de marca romana,dar transportata in America,si o sa raman aici,peste veacuri.Graiul dulce ce ne infrateste,niciodata nu va fi uitat,caci in el se-ascunde si traieste,tot ce este mai frumos si mai curat.Tot ce e romanesc nu piere,si nicicand nu va pierii.Romanul stie sa infrunte ceasul greu,crede in dreptate si in Dumnezeu.Cand ceasul va sosi,in lacrimi si-n genunchi,cu recunostinta multumim!Reanvie in mine tot trecutul,plin de tinerete si avant,glasul celor ce mi-au dat viata,chiar si din mormant.Ma voi duce in deal la cruci,de unde nimeni nu mai vine,chiar si lacrimile dintre lunci,vor picura si-n mine.Si ei au plans,si-au plans si plans,ca mine.Puterea cea de sus sa ne miluiasca,si de rau sa ne fereasca!Tot ce-i romanesc,nicicand nu piere!Cum bine stim,toti avem de suferit si de trecut multe obstacole in viata.Tot ceea ce scriu,scriu realitatiile din viata de zi cu zi.Raveca esti bucuroasa?Nu dau nici un raspuns.De una de alta,asa se face ca si in America trebuie sa transpiri pina cand te inspiri,si apoi te expiri.Asa s-a scurs zilele mele,bune,rele,cu suprize de tot felul,tragedii si multa strigare la DUMNEZEU.Multe intrebari si putine raspunsuri.Pentru-ca am putut sa scriu tot ceea ce scriu acum,se datoreaza faptului,sa nu imi pierd mintiile trebuia sa-mi scriu pe hirtie toate dureriile mele,ca atuncii cand anii mei vor trece si copii mei vor fi maturi sa inteleaga situatia in care eu m-am aflat,sa poata invata si ei din ce poate eu am gresit,sau din ceva bun de luat.Atunci cand anii batrinetii vin,si ne uitam la trecutul nostru,sa nu ne fie rusine de faptele ce noi le-am savirsit.Invata sa fi bun si drept,invata de la pasari,invata in totdeauna ca tot ce faci acum te va urma exemplul,un altul de pe drum!Poate va fi copii tai,poate va fi nepotii,gandeste si ia seama bine caci tot ce faci acum in urma ta rasare.CEEA CE SEMENI VEI SECERA.NU TE LASA BIRUIT DE RAU CI BIRUIESTE RAUL IN BINE.Un motto pe care il amintesc mereu"Te nasti ca sa traiesti,traiesti ca sa iubesti,iubesti ca sa suferi,suferi ca sa mori,moartea e speranta,speranta e totul si totul e la HRISTOS!Multe au trecut de atunci si vor trece si mai multe,dar un singur gand e pentru mine"POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!"Dragii prieteni,nu va cunosc,dar cred ca sunteti oameni simpli si buni.Traim azi intr-un mare pustiu.Pustiul este pamantul pe care nu mai creste nimic,pustiul este o tara fara bucurie,o tara in care oamenii nu mai exista unii pentru altii.IUBIREA ESTE APA VIE.Haideti sa fim mici purtatori de apa intr-un mare pustiu.Chiar daca fiecare se simte neputincios,putem totusi sa incepem impreuna cu o mica oaza."NU UITA BUCURIA"Am invatat sa lupt,am invatat sa fiu eu cand imi este greu.Am invatat ca totu-i trecator in lumea asta,si fiecare alegere pe care o fac imi va afecta viitorul in bine sau in rau.Am invatat sa ma incred in Dumnezeu,sa pot zambii cand imi este greu.Orice s-ar intampla eu stiu,El e de partea mea.Am dat lui Dumnezeu stiloul vietii mele,iar viata mea,scrisa de Dumnezeu nu va putea altfel decat sa fie o viata fericita.Am vazut ca atata timp cat stiloul e in mana mea,foaia vietii mele arata ca o ciorna plina de stersaturi,propozitii fara sens,dar daca predau lui Dumnezeu stiloul,atunci El imi va scrie povestea vietii asa cum El a planuit-o demult,fara greseala si fara vreo pata.O poveste frumoasa scrisa de Mana Creatorului.Trecutul nu se mai poate schimba.Daca nu ar fi fost muzica,nu as mai fi existat.M-a ajutat de atatea ori sa trec peste,sa fiu optimista,sa cred in mine.Sa fiu tare,sa nu-mi pese de cei ce ma ranesc si sa-i iubesc pe cei care tin la mine.Sa nu judec,sa zic exact ceea ce simt dar fara sa jignesc.M-a invatat sa visez,sa sper,sa rad,sa plang,sa iubesc,sa urasc,sa fac lucruri banale.Muzica m-a invatat sa traiesc.Acum e timpul de eliberare,daca nu,e degajare.De cand eu m-am nascut,este un soare fara de apus,dar nu am stiut,ca trebuie mai intai sa fiu un muritor de rand.Stau si eu la rand,si multe mai am in gand,dar ma accept asa cum sunt.Unul vine mai curand,altul merge in curand,si toti asteptam,pe rand.Nu mi-a spus mama,cand am stat la rand,nici un cuvant,m-a lasat pe mine singura,sa ma avant,ca sa stiu ce inseamna,sa-ti faci vant.Tara mea are un soare fara de apus,unde lacrimi si dureri,nus,dar eu merg mai sus.Acum cand ma uit tot in sus,ma gandesc ca unde am fost o data,si cum am fost o data,la o concluzie am ajuns.Numai pana aici viata m-a dus,si cat o sa mai am de dus,nimeni nu mi-a spus.Nu am nici un raspuns,de toate m-am ascuns,cand greul m-a patruns.Astept un soare fara de apus,ca eu multe v-am spus,dar nici un raspuns.Cine poate-mi fi alaturea,cand ma dau de-alatura,si ma acopar cu patura.Apusul de soare,vazut de la spate,ne aminteste cu soapte,e poate la noapte,in lumea de astre.Acum va zic tuturor,totutul e muritor,dar bucura-te chiar daca mori.Si cand vor veni peste apus,nori,si inca nu mori,traieste in splendori,ca-ti va fi mai usor,in ziua cand mori.Nu despre moarte scriu,ci despre un apus minunat,ca rasaritul a fost indepartat,chiar si cand m-am sculat.Am privit mult rasaritul,de multe ori m-am simtit ca si tampitul,dar i-am facut fata,cu stralucitul.Rasaritul si apusul,m-au dus cu urcusul,sa vad si derdelusul cand eram mai mica,sa ma invete si de frica.Am suit,am coborat,si la toate m-am impotmolit.Acum m-am domolit,m-am si indulcit,dar nu mi-a venit sa cred,ca toate mie m-i sau ivit.Nu va invit,nici nu va inghit,dar nimic nu promit,toate s-au putrezit,si viata mult m-a nimicit,dar nu sunt zgarcit.Gustati si vedeti,Domnul este bun!Va doresc o viata nepieritoare,fara de apus de soare,intr-o lume mult mai de valoare,dincolo de zare!Departe de tot ce-i omenesc,uitand de tot ce-i pamantesc,privesc cu drag un tainic asfintit.Sufletul s-a minunat,insa inima ma doare,ca e doar un apus de soare.Si nu mai este mult,si din nou soarele o sa rasara.Apusul acum s-a ivit,si eu repede pe pozitie,m-am oprit,si in lume le-am raspandit.Sanatate cu raze in apus de soare.Si eu am ajuns la apus,nu m-am opus!Pentru cine ma cunoaste si ma stie,nu numai de la pravalie,nici cand am fost in colivie,si chiar nici cand am fost vie.Cine ma cunoaste cel mai bine?Desigur ca eu,si bunul Dumnezeu!Cand si cum ma regasesc pe mine?Aici si Acum,ca alta nu mai stie,doar de eu si de mine.Am fost vie,dar m-am prefacut,ca lumea sa nu ma stie,dar eram cu zavoarele inchise,in a mea puscarie.Asa de tare m-am pedepsit,toate s-au infiripit,si am sughitit.Intr-un moment de neveghere,am amutit,si muchia de cutit,m-a tintit.Nu a reusit,dar jos m-am prabusit,ca un nesimtit.Problema a fost ca nu am aiurit,atuncia pe mine eu m-am descoperit,si m-am regasit.In tumultul vietii,spre calea diminetii,lumina am zarit,dar nu am mai fost tampit,m-am smecherit ca un intelept iscusit,fara de sfarsit.La unele am reusit,multe m-au impietrit,dar am ramas,cu ce mi-a trebuit.Din nou m-am regasit,si m-am iubit acum la sfarsit,mai mult ca si din inceput,cand nimic nu am priceput.Am grije de mine,sa ma regasesc mereu,chiar si atunci cand nu mai stiu nimic de mine.Nu mai este nici o rusine,eu ma sarut pe mine,si ma simt asa de bine,cu mine!