Marturisire si Musamalizare…

Imi dau seama ca treci printr-un moment greu si ca te afli in fata unei alegeri dificile.Cand spui"cazul meu"inseamna ca aceasta dilema nu mai este doar o teorie,ci o realitate cu care te confrunti chiar acum.Este complet normal sa simti presiune,teama sau ezitare in aceasta situatie.Fiecare cale are greutatea ei.Marturisirea cere mult curaj,pentru ca inseamna sa infrunti consecintele direct,dar aduce eliberare si liniste pe termen lung.Musamalizarea promite o scapare usoara pe moment,dar te obliga sa traiesti cu teama constanta ca adevarul va iesi la iveala.Sunt aici sa te ascult,fara sa te judec.Ca sa putem discuta mai bine despre ce simti si ce optiuni ai,ajuta-ma sa inteleg contextul.Marturisirea si musamalizarea reprezinta un conflict profund intre asumarea adevarului si incercarea de a ascunde o greseala.Cele doua concepte functioneaza in moduri complet opuse.Marturisirea inseamna recunoasterea deschisa a unei fapte,asumarea responsabilitatii si dorinta de a repara consecintele.Ea aduce eliberare,chiar daca implica suportarea unei pedepse sau a unui refuz.Musamalizarea inseamna ascunderea sau acoperirea unei fapte rele,pentru a evita un scandal sau o pedeapsa.Ea functioneaza doar pe termen scurt si creeaza tensiune,deoarece adevarul risca sa iasa la iveala.De ce aleg oamenii musamalizarea?Frica de consecinte,teama de a pierde un loc de munca,o relatie sau statutul social.Rusinea,dorinta de a nu parea slabi sau vinovati in ochii celorlalti.Iluzia ca fapta va fi uitata si nimeni nu va afla niciodata.De ce este mai valoroasa marturisirea?Cere curaj si doare,ea opreste „efectul de bulgare de zapada”O minciuna folosita pentru a acoperi o greseala va avea nevoie de alte minciuni pentru a fi sustinuta.Increderea se pierde intr-o secunda si se reconstruieste in ani.Dezamagirea nu trece dupa o simpla discutie sau dupa un”imi pare rau”.Persoana va avea nevoie sa te observe.Curajul tau de acum incolo inseamna sa fii constant,transparent si sincer in fiecare zi,prin fapte mici.Stau aicia ganditoare,nu prea sunt o oratoare,doar imi imaginez,ca sunt,zburatoare.Am avut o imaginatie reusita,cand mi-am ghidat gandul de nemaipomenita,sa nu fiu ragusita.N-am sa mai fac din lacrime risipa,am sa le dau la Bartolomeu,si-am sa-l rog frumos pe Dumnezeu,sa-mi dea puteri in fiecare clipa.N-am sa mai plang decat de fericire,chiar daca e greu de gasit,in atata omenire.Nu mai astept minuni neintamplate,minune e chiar faptul ca exist,ca pot,vreau si ca rezist.In ciuda greutatilor purtate,am invatat sa zbor cu o aripa.Daca ma intrebi pe mine,de exista fericire,am sa-ti spun ca da exista.Si iti voi mai spune tie,omule pe acest pamant,sa nu ma judeci foarte aspru,nici in suflet,nici in gand.Pentru ca vezi tu,adesea,si eu am gandit ca tine,si vreau sa-ti marturisesc,ca n-a ajuns nici la mine.Lasa-ma acum pe mine,sa-i fac dreapta judecata,si sa-ti spun ca fericirea,este chiar nevinovata.Si cum in orice instanta,argumentele se cer,eu tot mai sper.Am sa vin acum la tine,si-am sa-ti dezleg un mister.Misterul sunt eu.Si acum in incheiere,unitate in rugaciune,si mai multe fapte bune.Tristeti nebanuite in suflet se strecoara,din amintirile de odinioara,ca eu am ramas pe-afara.Nu ma-ntreba nimic mai mult,caci nu mai am cuvinte sa-ti raspund,las linistea sa-ti fie cel mai bun raspuns,de-acum.Din nou o simt,trecerea tristetii prin timp.Dar,pan la urma,toate trec,si trec si trec.Am marturisit,nu am musamalizat nimic,doar spun,inca exist!