Omenie nu manie...

Nu vreau sa tin manie,dar te vreau om da omenie,ca asa,sa fie bine.Si la cel ce mi-a facut rau,m-am rugat lui Dumnezeu,sa ierte pacatul sau.Si oamenilor,voi ce vreti sa faceti rau,sa va feriti de tot cei rau,e spre binele tau.Omul da omenie,face bine,si multa lume nu stie,ca e om da omenie.Omenia este buna,si in prag,el te saruta,chiar daca ramai muta.Nu-ti vinde omenia,pentru nimica toata,poate fi roata patrata,tot se invirte,ca o roata.Nui nimic ca omenia,nici banul,nici avutia.Omul cu suflet curat,rade si de e suparat,si nu stii cat amar aduna,si fara furtuna.In viata castigi si pierzi,dar omenia sa o pastrezi.Unde-i omenia,de altadat,chiar si oamenii buni s-au stricat.Omenia e curata,daca stii cum sa iesi din casa,si sa nu te strici indata.Omenie,omenie,nu mai ai nici palarie,ca ai vandut-o pe betie,si te-a dus in saracie.Omenie,glas frumos,mai bine ma duc pa jos,dar sa fiu un om da omenie,frumos!

Se duc anii...

Anii se duc si viata trece,si nu stiu cine pe mine ma mai petrece.Nu te juca cu viata,bucura-te pana dimineata,ca la toti n-e trece viata.Azi esti tanar si in putere,maine vrei sa-ti faci avere,si omule,nu stii ca daca nu te bucuri azi,si viata-ti piere.Nu cauta diamante,cauta sa te bucuri in parte,ca de nimic nu o sa ai parte.Bucura-te de cerul albastru,de pasari si flori,de soare si chiar de sunt si nori,o viata ai,si esti muritor.Timpul trece vrei nu vrei,ori bei or nu bei,sa fiti ca niste porumbei.Azi,in memoria celor dusi,chiar de nu sunt rusi,s-au dus sus,o luminare si o rugaciune,sa ne mai ramana,si pentru vremurile cele din urma.Dintr-o urna,care nu se imburda,va scriu pe-o urda.Nu lasa necazul sa te doboare,canta despre soare,cu ardoare,si da-i apa,la moara.Cuvantul mi-a ramas in gandul,ca pe tot pamantul,sarutul face pe sfantul.Un sarut din departare,pentru o lume asa de mare,si sa fie in splendoare,pe racoare.Linistita si pitita,stau sa nu fiu intrerupta,chiar daca inlauntru sunt toata rupta.Bat si toba de la usa,sa stie lumea ca sunt tare dusa,dar si jucausa,ca o papusa.Lumea tare s-a speriat,cand eu melodiile,la volumul cel mai tare,eu l-am ridicat.O fi zas,ca oi fi nebuna,ori surda,dar pomul inca nu se imburda.Si iaca asa si iar asa,trecu si clipele mele,cu melodiile mele,pe piele.Sa se adune tot statul,ca mie tare imi place sfatul,si sa mai vorbesc cu altul.Om bun,bucura-te cum iti spun,si manca mamaliga cu magiun.

Sa nu te infurii!

Multe nu sunt bune,nici un anume nu mi-a mai ramas,sunt doar o minune,visul e ce mi-a mai ramas.In fiecare seara,ma plimb printre stele si luna,si cu gandul la o zi mai buna.Zilele trec,si trec si trec,si in prag tot astept,ca nici eu sa nu ma trec.Nu pot sa spun la lume prin ce eu trec,dar pot sa spun la luna si stele,si vorbesc cu gandurile mele,cum sa mai rezist,sa zbor la ele.Prin telepatie,am un prieten foarte drag,ce imi trimite din cer ganduri dragi,ca pentru cei dragi.Corespondam prin luna si stele,el e sus,si eu de jos,prin telepatie,citim novele.Eu i trimit una,el cat stelele si luna,mai multe de una.Raman aici,pana in ultimul ceas,cu luna si stelele,cand voi pleca,imi voi lua bun ramas.O amintire si-un ecou,e scris pe al meu tricou,nu te las!Vei ramane de-a pururi mereu,in sufletul meu!La ori ce ceas,fie din zi,fie din noapte,cu tine petrec,si peste a mortii noapte,cand nimeni si nimic nu mai ne desparte,si vom ramane,aparte!In veci si de-a pururi,pe alte plaiuri aiurii,dar sa nu te infurii!

Las-o acolo,nu te piscali...

Nu te piscali la sechela,ca o sa ramai tot chela,las-o acolo pe schela.Cate schele am urcat si coborat,atatea urcusuri si coborasuri.Schelele au ramas,sechelele au intrat in inimas.Sunt tot pe ismas,trauma,depresie,anxeitate,si cu iubire,nimic nu se mai face.Vreau sa scap de ele,sunt sechele imprimate pe piele,iar unele sunt ascunse si sub piele,intre ele.Nimeni nu ma mai poate ajuta,doar singura,e cararea mea,si ori ce as face,nu scap de ea.Doamne,tu-mi cunosti sechelele mele,si ma framanta obsesiile mele.O data plang,pe alta data o fac si o strang,si tot pe genunchi ma plimb.Odraslele mele,ma chinuie si-mi da mai multe sechele,si nu stiu cum sa ma scap de belele.Musamalele mele,nu au perdele,sunt prinse pe podele.Sechele de purandele,le-am adunat din tineretile mele,si mi-au distrus si batranetile mele,si raman tot pe schele.Numai scheletele mele,stie de piruietele mele,cand ma intorceam de la stanga spre dreapta,si de la dreapta spre stanga,sa scap de sechele.Si in gandurile mele,au ramas multe sechele,dar sa uit de ele,am scris novele.Nu stiu telenovele,nu ma pricep la ele,le pun in balamale.Am o schita de sechele,pe unde au ajuns in organele mele.A inceput de la cap,si s-a sfarsit la coada,si eu nu mai pot sa sar pe coarda.O incep de la coada,ca pielea sa nu m-i se roada,nu vreau sa ajung o naroada.Multe nu se vad,dar eu le simt,si tot le alint,dar tot eu ma mint.Cant sa nu mint,si beau un ceai de pepermint,poate singure isi fac vant.Vantul bate si sechelele nu se da jos de pe spate,ma strange ca si cu o frangaie de ace.Le-am trimis la Dumnezeu,sa stie si el de necazul meu,si sa faca ce vrea El!Eu am parasit sechelele,dar ele nu vor sa ma paraseasca pe mine,ca zice ca le ingrijesc asa de bine,si vor sa ramana cu mine.Schela este tot ridicata,dar sechela este si mai instelata,sa o vada lumea toata!Raveca v-a zis buna ziua,si urcati-va mai sus pe schela,sa nu aveti si voi o sechela!

Pentru ziua de azi,ramasite de ieri...

Am lasat timpul sa treaca,si inima sa se petreaca,nimic sa nu ramana-n teaca.

Multumesc ca va iubesc!

Multumesc chiar de ma doare,dar tot va iubesc,pana mai stau pe picioare.

Amazing Grace!

Amazing grace,comes to embrace,in a world filled with rage.With the love and the light of her face,amazing grace.We’ve no less days to sing God’s praise.Twas grace that brought me safe.How precious did that grace appear the hour i first believed.This is amazing grace that He would take my place,that i would be set free.His mercy reigns,unending love,Amazing Grace!Each day I fall of my knees,your grace amazes me!Amazing grace,amazing love,amazing grace for everyone!

Multumesc in orice vreme!

De e soare sau furtuna,nu vreau sa ajung nebuna,vreau sa fiu mai buna!

Atitudine in gratitudine...

O atitudine de gratitudine,duce multe binecuvantari.Principale efecte a slavei lui Dumnezeu asupra oamenilor este ca ne smereste si ne face sa ne prosternem inaintea Sa.Ori de cate ori ne intalnim cu Dumnezeu intr-un mod puternic,aceasta va aduce mereu o zdrobire in noi.Smerenia adevarata nu apare niciodata cand ne concentram in primul rand asupra pacatului din noi.Ci ea vine firesc in momentul cand ne uitam la desavarsirea nemarginita a lui Dumnezeu si ne masuram cu lumina maretiei Sale sfinte.Aerul din casa pare curat pana cand isi face aparitia o raza de soare.Fiindca atunci lumina stralucitoare a acelei raze de soare,vezi pentru prima data tot felul de particule de praf.Fara soare nu le-ai putea vedea niciodata.In acelasi mod,adancimea pacatelor noastre este ascunsa,pana cand le vedem in Lumina Fiului lui Dumnezeu.Adevarata smerenie nu inseamna sa te apleci in jos pana devii mai mic decat esti in realitate,ci sa stai in picioare si sa te masori cu ceva si mai inalt,care-ti va arata adevarata micime a inaltimii tale.Isus ma invata si imi cere sa ma smeresc si eu in relatie cu altii.Smerenia inseamna,lipsa maniei,lipsa razbunarii,acuzarii, condamnarii sau a reprosurilor,dorinta de a face bine celor ce te urasc,prezenta dragostei in ciuda urii.A nu apela la pozitia pe care o ai pentru a face dreptate.Smerenia este o atitudine interioara,blandetea este o atitudine exterioara.EL a fost om dar in acelasi timp Fiu de Dumnezeu,nu s-a folosit de autoritatea si puterea sa Suverana,s-a abtinut sa ii ucida pe batjocoritori cand putea face asta doar la simpla sa rostire,prin suflare,privire sau prin cuvant.S-a abtinut in a comenta si a isi cere drepturile in aceasta lume,in a isi lua apararea.Invat de la Isus ca si atunci cand s-a supus si a ramas smerit,EL L-a onorat pe Dumnezeu.Am incredere si eu in Dreapta Judecata a lui Dumnezeu.Oridecate ori eu,incerc sa fac dreptate,nu fac altceva decat sa ii iau locul Dreptului Judecator.E foarte important cum reactionam in momente de criza,si cu ce atitudine.Asta face toata diferenta,imi doresc mai bine simpla si smerita stiind ca Domnul imi apara pricina si El face dreptate in viata mea,caci ii apartin Lui si sunt proprietatea Sa rascumparata prin Sangele Sau Scump si pretios.Si voi toti sunteti iubiti de EL.Nu doresc decat sa fiu un simplu om,si sa fiu placuta inaintea Lui.Dar cand cei din jur m-au parasit,Tu ramai mereu taria mea.Mai bine simpla si smerita si de Dumnezeu iubita.Numai Tu,ma placi asa cum sunt,cand mi-e greu doar Tu ma intaresti,si eu te voi lauda in veci.Niciodata nu m-ai parasit,ai fost linga mine in incercari,m-ai iertat atunci cand am gresit,si am vazut ale Tale indurari.

Linge-te pe bot!

Cremes a la Raveca...

In toamna vietii...

Frunza de toamna cade din nou,
Si lin coboara iar la pamint,
Natura se schimba lasind sa vada,
Pe orisicine ca e ca frunza purtata de vant.

O viata aceasta,ce repede zboara
Precum o barca e dusa de val.
Si in orice clipa tot mai departe,
Barca vietii pluteste in ocean!

Si apoi vesnicia cu sfintii din ceruri
Unde cu Tatal ne vom intilni,
Atunci in marire,plini de iubire
Cu El de-a pururi ne vom bucura.

Frunzele toamnei,lin se coboara
Lasind in suflet regretul amar.
O suflete draga,vino la Domnul
Si atunci vesnicia primi-vei in dar

Imi tremura inima ca o frunza toamna
(my heart trembles like a leaf in autumn)
Se schimba vremea iar,bate vintul de schimbare
(the season is changing once again, the wind of change is drifting through the air)
Si unde ma aduce vintul nu se stie
(and where it will take me no one knows)
Asi vrea sa vad in viitor unde ma ia
(I'd like to see into the future to know where it will take me)
Dar ma incred in tine,Doamne
(But I will trust in you, Lord)

Fii linistita,inima,si adu-ti iar aminte
(Be still, my heart, and remember once again)
Ca Tatal tau a promis un plan de pace pentru tine
(That your Father promised you a good plan, full of peace)
Nu stii ca El cunoaste toate zilele scrise pentru tine
(Don't you know that He knows all the days written for you)
Un viitor si o nadejde,pace,nu nefericire
(A future and a hope, peace and not unhappiness)

Du-ma unde vrei,
(Take me where you want)
Ma duc unde ma iei.
(I'll go where you take me)

Ma bat,pe umar de praf...

Pacat ca nu ma puteti vedea,cum am sarit pe umarul altcuiva,ca ma simt cineva,ca la cinema.Am sarit ca o bambina,nu sunt o balerina,dar am vrut sa-mi fac viata putin mai lina si senina,cand toate ma-nvenina.Sunt in deplasare,sa scap de tensionare,sa simt cum esti in pensionare.Privesc si in zare,m-am uns,cu solutie sa-mi pot canta cu usurare romantele.Ori unde ma duc,vreau sa ma simt haiduc,ca tot ma duc,si nu ajung,unde trebuie sa ajung.Dar ma intorc acasa,si ma gandesc cu drag,la lumina mea cea sfanta din casa,cand ma rog,si stau cu totii la masa,sa mai povestim de viata.Ca acasa nu-i niciunde,dar ma gandesc si la acei ce nu au casa,si doresc sa ajunga si ei la o masa.Ma gandesc la fica mea Camelia,ma rog fierbinte,sa nu-mi pierd din minte,cate am tras,si cat mai trebuie sa trag,dar toate sunt scrise,cu drag.O vizitez cu drag,si ma calmez,nu vreau sa ma enervez,vreau sa o iubesc.Acum mi-am facut lapte praf,sa nu cad in praf,si sa ma fac praf.Dumnezeu le stie pe toate,stie ce greu imi e,ca toate se aduna la mine,in soapte cand e noapte.Am inceput cu o rugaciune,pentru mine si lume,si pe noi toti,Dumnezeu sa n-e asculte,si sa ne aduca o minune!Ziua buna sa aveti,relele voi sa nu vedeti,dar incercati metode de viata lina si sublima sa aveti!🧎🏻‍♀️

Cu pomii...

Mai bine vorbesc cu pomii decat cu omiii,ca pomii sunt tacuti si ma inteleg,dar omiii sunt doar cu vorba,si cu trompa.La pom ma spovedesc,iar la om ma ingrozesc.Sa fiu tare Raveca,ca sa depasesc planeta,si sa pot sa fac si piruieta.Babau da tarcoale la noi,si ne aminteste de zilele de apoi.Si tot nu ne lasa,sa traim cum vrem noi.Mie nu mi-e frica de Bau Bau,dau cu el de tavan,il leg si-l pun intr-un lighean.Chiar daca are multe ghiare,i le scot si pe acele de la picioare,si i l-e pun sub subsioare.Fite truda lui de Bau Bau,dute de unde ai venit,pe la noi sa nu mai vii.Ce obrazicie,si ce magarie,fara omenie,sare tot pa mine.In truda lui l-am aruncat,si cu clestele l-am agatat.O sa te mai vizitez pomutule,ca tu esti al meu,dragutule,si ma scapi,de Babaule.

Nu ma strofoc..

Nu am cunostinte de stiinta,dar nu cunosc multe,chiar daca am vointa,ma pocaiesc sa ma cunosc mai bine pe mine,si apoi pe tine.Nu te cunosc nici pe tine,dar vreau sa cunosc,tot ce e bine,pentru mine.Recunosc ca nu cunosc,dar nu ma strofoc,nici nu ma sufoc,ma pun sa invat,mai multe sa cunosc.Vreau sa te cunosc si pe tine,ca recuosc ca nu te stiu prea bine.Recunosc ca numai Dumnezeu ma cunoaste pe mine.Acum recunosc,ma duc sa cunosc,ca sa cunosc,sa nu ma sufoc.

Din nou va salut!

Cu Domnul inainte!