Un gand,de revizuire…

Revizuirea este un proces in scris de rearanjare,adaugare sau eliminare de paragrafe,propozitii sau cuvinte.Scriitorii revizuie o cale extraordinara de atac,prin utilizarea carea se urmareste inlaturarea erorilor judiciare intervenite in urma unei interpretari gresite,descoperite ulterior.REVIZUÍRE,revizuiri.Cale de atac pentru hotarari judecatoresti definitive.Nimeni nu ma asculta,toate gandurile mele ma imburda,nu vreau sa fiu surda.Am un gand de exprimare si revizuire,ca tot ce sa intamplat cu mine,a fost o incercare grea,si batuta bine.Putin din povestea mea,care incepe asa.Sa traiesti Raveca mea,ca asa ti-a fost scrisa soarta,sa suferi ca nimeni alta.De cand m-am nascut,incercari tot am avut.Prin multe in viata am trecut,doar Domnul m-a sus tinut.In 1993 sora mea Emilia,printr-un acident de masina,la Domnul a ajuns.In 1996 fratele meu Stefan(Utu)Adriana sotia lui,cu Dana,nepoata lui,tot la Domnul a ajuns.In 1997 DCFS din Chicago,copiii mei m-i iau rapus.Si apoi,sa nu imi pierd mintiile,si eu tot la Domnul m-am dus,si toate Lui i-am spus,si nu mi-a dat nici un raspuns.Doar in fuga si cu fuga,am ajuns unde am ajuns.In 2000 tatal meu,tot la Domnul a ajuns.Si multe,multe,au mai trecut,doar Domnul pe mine mai sus m-a pus.Mi-a spus sa stau in asteptare,ca problemele se rezolva,si se dizolva,ca atare,pana moare.Si tot mai sus,mai sus m-am dus,la urechea Domnului i-am spus.Din nou mi-a spus,sa fiu tare,ca incercarile vin tot mai tare.In 2016 si mama a plecat la Domnul,si eu am ramas aici jos,doar cu pomul.Pe pomul unde am scris Camelia,in 2021,mi-am lasat un loc si mie,ca sa-mi fie de marturie,ca sunt vie,dar randul,si mie imi vine.Si multe ar mai fi de spus in scris,dar ma prefac,ca nu v-am zis,si scrisul,nu eu l-am scris,doar gandul aici m-a impins.Gandesc prea mult si nu e bine,ca nu stiu ce gandesti tu despre mine.Oricat ai face sa nu gandesti,nu se poate,sa nu imbatranesti.Cand ma gandesc,la nimic nu ma gandesc doar in gand ma sfatuiesc,sa fac asta,sau nu pe basta.Nu pot sa nu ma gandesc,si nu stiu de ce,e lasat si gandul,sa-l gandesti.Si la cate ma mai gandesc,nu vreau sa imbatranesc,dar asta nu o sa reusesc,tot intineresc.Cu gandul la tine,iubesc si viata mi-o traiesc,dar fara sa pacatuiesc.Doar te iubesc!Nu trebuie sa ma gandesc atunci cand iubesc,doar sa iubesc.Gandul ma face sa zbor,mai sus de nori chiar si fara culori.Pe vremuri gandurile nu aveau culori,dar au fost gandite cu flori,si iubite pana mori.Stiu ca intr-o zi o sa mor,dar nu imi fac ganduri,le scriu printre randuri,pentru acele clipe,cand voi avea ganduri,sa nu mai stau pe ganduri.Ma bucur din ganduri,cu iubire si visuri,si meditez in abisuri.Niciodata si nimeni nu imi va putea cunoaste gandurile,iubirile si visurile.Eu si Dumnezeu,face cum e mai bine,chiar daca nu e pe placul meu,ma unge cu undelemn,pentru leacul meu.O zi binecuvantata,cu ganduri bune,de la mine imprastiate,pentru voi toti,bine lasate!Nu stiu ce e in gandul tau,dar poate e frumos,ca si in al meu,un gand curat,peste gandul tau,purtat.A fost un gand,in revizuire.

Dar pana atunci,traiesc…

Dar pana atunci,traiesc cu cele zece porunci.Nu,nu mai fac prunci,ma duc in lunci.Emotiile ma doboara,provoaca stres si linistea-mi omoara.Emotiile distrug,din calea lor eu vreau sa fug.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul.Pan-atunci,inima mea sa cante,pana-n cea zi cand in cer voi ajunge,in ziua cand ma va chema.De aici de jos,din valea plangerii,plang.Dar intr-o zi,intristarea se va preface-n bucurie.Asi vrea s-ajung la Tine,sa scap de-orice suspine,si sa ma uit la frumusetea Ta,caci tot ce-i pe pamant,este goana dupa vant.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta,pan in cea zi cand pe El il voi vedea!Am trait viata,in chin si suspin,alteori mai si pelin,dar a fost si putin de senin.Bolile au venit,si chiar pe mine s-au suit.Din tot ce sa intamplat,o lectie am invatat,ca viata se traieste pe zile,nu pe sine.Multe in viata s-au intamplat,tragedii,traume,boli si schimbare,dar nu mi-au adus nici o alinare.Am simtit bine,dar nu tot ce era si in tine.Nu sunt oratoare la scris,dar asa mi-am permis sa dau eu in scris.Cand trec prin valea plangerii,incep sa cant!In numele lui Isus,biruinta voi avea!In afara de Dumnezeu,toti avem hibe.Ma simt adesea o impostoare,incerc sa nu ma sulimenesc,sa nu ma subestimez.Toti avem hibe,la unii sunt mai stirbe,si au simbre cu saibe.Acum privesc dintr-un unghi mai larg lucrurile,mai panoramat cumva,dar mi-e umilinta mai aproape.Sunt prea independenta,musc mana care incearca sa-mi puna lesa sau botnita.Cand ma bucur sunt extrem de emotionata,tremur si imi dau lacrimile.Sunt emotiva si nu reusesc sa-mi controlez emotiile.Lista continua.Ochiul si urechea,este o vorba din batrani,toti avem hibe la plamani.Hiba e la toti pe dinafara,inlauntru e doar ceara.Traim un veac labil si vai de el,ca toate ne-n proscara.Unii fura ce scriu altii,si altii scriu cum fura unii.Desigur ca nu e unul fara buba,si fara batatura.De aici mai departe,ca hibele pe noi se imparte.Am lasat totul si am plecat,ca multe hibe pe min m-au atacat,si am vazut doar rahat.De hiba nu am scapat,m-am contaminat.Imi amintesc cu drag de ei.Ei au fost prietenii mei.Nu pot sa-i uit,au facut parte din viata mea.Am trecut prin incercari,am avut si imbratisari,cu bune cu grele,am trecut si prin ele.Iar acum,eu vin sa scriu in amintirea lor,ca mie mi-e tare dor de ei.Dar timpul a trecut,doar amintirile au mai ramas.Timpul fura pe cei dragi,dar niciodata amintirea lor.Asa ca de fiecare data cand mie dor de voi,ma uit sus la stele,ca sunteti si voi printre ele.Ati ramas si veti ramane,pururea in a mea inima.Pana la revedere,eu ma uit cu drag la stele.Cand viata mea e gata si alergarea s-a sfarsi,spre orasul cel de aur voi pleca.Poarta cand se va deschide,stralucire voi vedea,si pe Isus ce ma cheama in tara sa.In lumea aceasta toate-s trecatoare,se duc intruna,toate vor pieri,si lucruri cari fac inima sa doara,acolo sus vor fi doar amintiri.Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,ruga mea spre El se va-ndrepta.Pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,in ziua cand Il voi vedea.Dar pana atunci,inima mea sa cante,pana atunci cu drag voi astepta,pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,in ziua cand ma va chema.Dar pana atunci,cu Domnul voi ramane,viata voi trai-o in inaltimi,pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,in ziua cand L-oi intalni. Calea-ngusta e greu de urmat Desfatari si placeri pe ea nu-s Dar Isus drum deschis ne-a lasat Si pe el noi urcam tot mai sus. Catre cer,catre cer, Cu Isus indoielile pier, Catre cer,catre cer, Calea-ngusta ne duce la cer. Viata aceasta nu tine-asa mult Deci n-o pierde fara de folos Mergi 'nainte luptand cu avant Calauza avand pe Cristos. Uneori chinuri mari ai de dus Piedici multe vei intimpina Dar vei fi insotit de Isus Si cu El catre cer vei urca.