Ziua Internationala a muzicii…

Tigancusa,tine-o pa do,tine-o pa re,si tine-o mi re u asa.Sa cantam si sa ne bucuram,castane nu vedem.Imi place muzica,ca imi imoaie inima,si dansez da mama mea.Has hali,shalam dar namh,has mo ro ca re,van du pu le,has mai beshau,dar namh mhalai.Sunt cu minte,dar slaba de minte,ma doare un dinte.So mai care,con no chere,de marh ce re.Ma dolce vita,amaratah,hah ce uratah ma dah cu pripitah.Ma,baftalo,vreau sa dansez un tango,cu un taganoh.Nu poth,ca sunt josh,pa obroch,cu un natongh.Ma dauh mareh,ca stiu tiganhe,si vorbesc americaneh.Ash,si ceash vreah,sa stiuh limbah tah!La baftalo,amh unh tambalauh da natauh,sa nu fiu unh natarauh.La revedere baftalauh,ma ascund sub halau,de un calau.Haurentiu,am si eu un laurentiu,cu talentu,si stiuh si eu pe Catavencu!Haurentiu,care ma impresioneaza ca si Catavencu,si-l imit pe Haurentiu!Te urmaresc pe U-tube,cu Mircea Bravoescu,si sunteti mai tare ca si Nedelcu.Am plecat cu melcu,si am citit de Cristescu,ca tiganescu!Va pup,si tiganeste va scuip,cu-un sarut!La voi o sa ma mut,cu o comedie de demult,ca si tiganii mei,din trecut!Soh chereh mo!Muzica e refugiul meu,de fiecare data cand sunt doborata la pamant,cant si ascult muzica.Nu cant pentru-ca sunt fericita,sunt fericita pentru-ca pot sa cant!Cercetarile au demonstrat ca atunci cand ascultam muzica,creierul elibereaza dopomina.Dopomina este un neurotransmitator de buna dispozitie.Muzica este vindecatoare,emotiva si curata tot praful vietii de zi cu zi.Cel care canta isi sperie problemele,depresia si anxzeitatea si te duce pe culmile fericirii.Muzica este ca si cuvintele pentru minte,si balsam pentru suflet.Muzica este respiratia vietii,cantam ca sa ne auzim pe noi,si nu galagia vietii.Muzica si ritmul sunt secretele sufletului!O zi de 1 Octombrie frumoasa,si o muzica buna de liniste!Timpul e scurt,muzica nu dureaza mult!🎹🎼 Cand vine seara,imi iau chitara si cant de dragoste.Sunetele muzicii te invaluie si te inalta.Fie ca aceasta sa-ti aduca somnul linistit,vise frumoase si un maine senin cu multe bucurii.Noapte buna,un gand bun si cald sa te imbratiseze.Canta un cantec,zi o poveste,si zi-mi noapte buna!Somnul este o stare reversibila in timpul careia nu suntem constienti de nimic.Persoanele mai in varsta tind sa petreaca mai mult timp in interior,iar rezultatul este ca sunt expuse la mai putina lumina naturala.Pe masura ce imbatranim,se produc schimbari la nivelul ochilor nostri care pot reduce cantitatea de lumina.Nu doar ziua traieste omul,ci si noaptea.In somn putem rosti rugaciune,putem lupta cu gandurile,si putem iubi.Si ne daruieste noua,Dumnezeule,minte desteapta,cuget curat,inima treaza,somn usor toata noaptea,acum si pururea si in vecii vecilor.Amin!

Ziua persoanelor varstnice…

Un genunchi scartaie,incheieturile trosnesc,mai simti un junghi in coaste,o durere de mijloc.Nu batranetea e de vina.Toti cei care sufera de dureri de oase,sa faca cateva bai fierbinti termale,sa ne ajunga la balamale.Boala a oaselor,specifica femeilor cu varsta peste,de ani,sau care sufera de menopauza timpurie.Osteoporoza consta in scaderea rezistentei si densitatii oaselor,ceea ce duce cu usurinta la fracturi de vertebra sau sold.Deformarea coloanei,se creeaza o presiune puternica asupra muschilor,tendoanelor si ligamentelor din zona deformarii.Deformarile coloanei vertebrale sunt scolioza,curbarea intr-o parte,cifoza,curbarea in partea superiora,cocoasa si lordoza.Spondiloza si spondilartroza.Sunt boli ale cartilajului articulatiilor de la nivelul coloanei vertebrale.In functie de cat de atacate sunt articulatiile,durerea se limiteaza la zona afectata sau poate chiar genera lipsa mobilitatii coloanei.Ulterior,din marginile vertebrelor cresc ciocuri de os care ataca nervul maduvei din acea zona si provoaca dureri ingrozitoare.Nimic nu compenseaza dezavantajele batranetii.Exista doar paliative si minciuni pentru autoamagire.E greu sa invidiezi o digestie proasta,o tensiune ridicata sau un reumatism statornic.Sa nu uitam ca tratamentele de intinerire,nu intineresc,ci doar amana,prelungeste,de fapt,batranetea.Tineretea are multe alternative,batranetea una singura,si sigura.S-a dus pe apa sambetei trupul meu de trestie,de adolescenta,s-a dus si mirosul de sudoare,de tanara piele jegoasa,si timiditatea de a avea imaginatie,nu viziuni.Am sarit direct de la a traii de pe-o zi pe alta,si nimeni nu ne-a invatat ca nu trebuie sa chiulim viata.Tristete tarzie,sunt treaza si tarzie,numai o poezie nu ma intarzie,sunt in sufragerie.Mai caut un har,peste al meu hotar,sa-mi impanzeasca clipa,sa-mi uit si frica,ca toate sunt nimica.Batranetile si tristetile,asa cum sunt si a mele,povestile,sa-ti amintesti de diminetile cand au venit tristetile.Sper ca iti amintesti tacerile,cand n-e treceau gandurile,inspre timpurile de ieri.Vreu sa infloresc tristetea,sa-mi fie draga batranetea,sa nu-mi inchid usile si nici ferestrele,sa zaresc si diminetile,cu tine,batranetile.Mi-e slobod gandul,nu vreau cuvinte sa ranesc,mi-e inchisa usa sortii.Pe suflet imi astern culori,vreau sa inteleg,cum sa dezleg tristetea,si cu iubire sa leg tot pamantul.Fasii de dragoste si dor,sa presar pe al meu covor,nu cu mahnire si omor,sa se roteasca in al meu ecou.Vocalele in poeme gem,ca nimic bun nu vedem,doar intru-na ne intristam.Nu vreau sa pun nici o intrebare,ca de ce batranetea doare asa de tare,si tristetea nu are nici o alinare.Doar umbre de tristete abreziva,muta zambetul in alt vad de cuvinte,si ma topesc,ca nimic nu iau aminte.Sa ramana toate in trecut,as vrea doar un minut,sa meditez la tristete,si sa invat din povete.In spatele retinei pun,tot ce am avut mai bun,sa-mi amintesc de mine.Batranete invata-ne pe toti,ca viata e grea,dar nu la toti,depinde de fiecare,cum faci,si cum poti!Am auzit de la lume multa,cum sa faci sa nu imbatranesti,dar batranetea nu poti sa o opresti.Am trecut de jumatatea vietii,si batranetea am omenit-o cu jucarii,si am spus nu mai veni.Batranete sa nu vi,doar cu sanatate viata sa ma ti,nu vreau a imbolanzi.Nu scap eu de batranete,ca din tinerete am avut tot tristete,dar am ramas si cu blandete.M-am imblanzat asa de bine,ca si una domestica fara privire.Acum pot sa te privesc si-n fata,de nimic nu-mi mai pasa,ca nimic nu mai ma infasa.Am luat de mica tristetile,la rand urmeaza batranetile,si pana la urma,imi raman povestile!Sa traiasca lumea mare,fara tristeti si batraneti,pana-n a zorii dimineti.

Emotie de toamna…

Un fir de iarba s-a uscat,in luna Octombrie am intrat,si am cules din calendar,clipe rebele.Am decojit totul de amaraciune,ca sa nu mai ai ce-mi spune,ca nimic nu-s bune.Nu ma gandesc la ce nu pot,nu-mi prididesc sufletul,am decupat simtirile de ceara,sa nu ma omoara,si le-am dat la moara.Mi-au ramas nervurile sa doara,si am agatat iubirile in cui,ca pe-o ebosa palida,neclara.Am mai sarit peste nenoroc,din piatra-n piatra,ca au dat foc.M-am saturat sa-ncalec pe himere,prinse-n raiuri efemere,ratacind al fericirii auster.Voi fi mereu in calea ta,doar o persoana trecatoare,dar din toata viata mea,am fost o visatoare.Oamenii stiu sa raneasca,port a fericirii masca,si stie bine si cum sa te-n veleasca.Am un secret de dat,nu uri toti trandafirii,findca unul te-a intepat,lasa timpul sa treaca,si bucura-te neancetat!Adevarata fericire,aici nu o gasesti,e sus in slavile ceresti.Un gand ca altadata ma apasa,ca timpul iute a trecut,peste mii si mii de frunze ce s-au vestejit,au cazut jos la pamant si au murit.Din emotie in emotie,am simtit o emotie de toamna,ori o lacrima cazand pe-o frunza de toamna,ca si eu am ajuns in toamna.Tot ce scriu,va ramane aici,in spatiu si timp,si in inimile ce pot sa le ating si sa le prind.Alegere,culegere si reculegere.Aleg sa gandesc,culeg sa traiesc,si ma reculeg cand nu inteleg.Ma descarc in cuvinte,si din ganduri traiesc.Ma hranesc cu iubire,cant de bunatate,dar viata tot ma loveste peste spate.De aceea sufar eu de spate,ca pun gandurile doar la spate.Le pun aici pe frunte,ca inima sa nu se incrunte,si sa ma tot ajute.Cand inima mea vrea sa ia foc,o lecuiesc eu,chiar pe loc.O duc in spate,o mai put si jos,si ne intelegem,la mijloc.Daca inima nu ma ajuta,era mai grea boala mea.Inima m-a inteles,cand la drum cu ia am mers,si ochii m-i i-am sters.Ma hranesc cu voie buna,dragostea sa fie buna,si eu sa nu ajung nebuna.Parale nu dau,ca nici doi bani nu am,dar doua parale,mai fac.Cu ce eu m-am hranit,de am biruit,si nu m-am prapadit?A fost un pic,de nimic,cu fistic.Din memoriile de viata,din povesti si cantece cum sa traiesti.Mancarea a fost buna,nu m-a facut nebuna,am ajuns si in luna,acum o luna.Tot neamul sa invete,ca viata te slefuieste si te randuieste.Rand pe rand,eu am aflat,mancarea mea,ce de la moarte de multe ori,pe mine m-a salvat.Dar mai am multe de invatat,si de mancare de mancat.Nu m-am saturat,gust putin din fiecare,ca nu cantaresc nimic pe cantare.Doar cant o cantare,sa vad ce gust are?Daca imi place gustul,beau si mustul,sa-mi tina si suflul.Cumparati,cumparati,si mancare la lume sa dati!Eu in dar am luat,si in dar voua v-am dat,sa va mangaiati!Prin cata incercare,si cata rabdare,m-a dus si calare,pe luna si duna,si din nou ma pune sa scriu povesti bune.Dumnezeu e mare,a avut cu mine atata rabdare,m-a ars ca pe un soare,m-a bagat si in caldare,sa simt ca ma doare.Dar Dumnezeu e si tare,nici nu mai stiu la cata incercare m-a pus,dar nu am putut sa trec nici o mare.Vreau azi sa va spun,cat de mare e Dumnezeu,ca a salvat si azi sufletul meu,si de la moarte m-a scapat mereu.Sa va zic si cat e de tare,mi-a dat un sut sa fug si mai tare,dar am picat de pe picioare,si m-a ridicat din nou,asa cat sunt eu o batoza,de mare.Bun a fost cu mine Dumnezeu,chiar si in ceasul cel mai greu,mi-a dat sa mananc bataie cat vrei.A facut ce a vrut cu mine,m-a batut,tot El m-a uns,si mi-a spus ca pot sa duc.Eu mult am plans,si tot El mi-a spus,ca harul meu iti este indeajuns!Nu i-am cerut nimic,doar i-am multumit,si de toate m-am pocait.Azi din nou sarbatoresc,din ziua cand am spus ca ma pocaiesc,si pe El o sa-l urmez,toata viata cat traiesc.Dar nu totdeauna am fost cuminte,mi-am mai scos si un dinte,si de par mult m-am tras,a fost cret si indestulat,nu s-a vazut nimic,cat a mai ramas.Multe palme,chiar mi-am tras,cu capul de tavan am dat,pana cand lectile le-am invatat,dar mai am inca multe de invatat.Din ziua de cand m-am nascut,mama mea mi-a spus,ca multe am avut de dus,dar nici ea nu stie cum eu le-am dus.Acum vreau sa va arat,cum eu am ramas,din ziua cand in lumea asta am intrat,si pana la anii astia,cum eu am tras,calare pa magar,dar tot am tras.Nu stiu cat pot sa mai trag,ca nimic nu imi mai este drag,doar de voi imi este drag,de aceea mai tot trag.Mai trag nadejde,pana frunzele nu se mai vestejeste,si sfarsitul se opreste,Raveca tot va povesteste.An dupa an,daca mai am har,sau raman fara hotar,pana ajung la liman!Sanatate tuturor,acum am venit sa scriu,pana nu mor.Mai stau si-intr-un picior,mai vad si chior,dar in natura tot ma strecor,cu un decor.Nu stiu cat mai am harul,sa merg cu magarul,dar ma bucur si cu cobzarul.Pana se sfarseste harul,chiar daca raman cu amarul,ma tot duc cu carul.Dumnezeu e bun,si in toate imi face un drum bun.E toamna dupa toamna,si tot asa mai multe toamne ani la rand.Si in fiecare zi,vezi frunzele cazand.Prin parc trec pasi nepasatori si toate,imi par desprinse parca din trecut.A mai trecut o zi,o clipa,aceeasi viata lunga,aceeasi toamna fara de sfarsit.E un timp frumos de toamna ruginie,sunt stranse roadele de pe campie,dar dupa cum au tot prezis prorocii,un alt guvern va numara bobocii.Pe drum mergeam alaturi,cu a toamnei melodie,tacuta se lasase cu seara peste vie,prin codrul de rugina.Era un susur dulce si ce frumos cantand,un cant ce in inimi se nascuse si apoi tot ele ni s-a frant.Am stat sa ne petreaca prin toamna,cand clipa vesniciei mi-o dai cu o privire.De ce in umbra glasul parea o amintire?Frunza de toamna de culoarea ruginie,toamna,toamna aurie,cu frunze ruginie.Doar pentru o clipa,lasa-ma sa visez.Da-mi mana doar o clipa,si vino cu mine in tacerea noptii,si linistea ce ne-nconjoara.Inchide ochii,si haide sa cantam cu vantul melodia vietii.Sa dansam cu soarele,si sa simtim cu sufletul,sa invatam sa vedem minunile,sa credem in ele,si nu in ultimul rand,sa speram.Vino sa zburam departe de realitate,pentru o clipa.In gradina mea am regasit si unele taceri,pline de curaj,in cuvinte rostite deplin.Iar eu,chiar privesc in ochi,fara teama,destinul.Opreste-te pentru o clipa si priveste in jur,vezi cine te iubeste cu adevarat.Fii sincera cu tine si vei vedea ca sunt oameni care doar pretind ca tin la tine.Opreste-te pentru o clipa si gandeste,la acele fiinte din viata ta care te iubesc neconditionat.Imi aduc aminte de copilul din mine,de linistea din apropierea iernii,de frunzele miscate de vint,si apoi,liniste.Acolo chiar traiesti,la pas,ca mai nainte,aceeasi banca in frunze,dar intr-o alta toamna,ruginie.