Totul e desertaciune…

Un neam trece,altul vine,pamantul ramane in picioare,soarele apune in fiecare zi,apoi din nou rasare.Ce folos de toata truda,desertaciune-i pe pamant,nimic nu este trainic,totul e goana dupa vant.Am adunat intelepciune,dar totul e desertaciune,am inteles,ca unde-i multa intelepciune,e multa amaraciune.Gandul trist iarasi ma poarta,ca toti avem aceeasi soarta.Si din nou am vazut sub soare,lucruri infricosatoare.Zilele trec,si incercam sa supravietuim.Din cauza agitatiei,nu mai avem timp de lucrurile care conteaza cu adevarat.Realizam ca toate sunt trecatoare,si nimic nu mai are valoare.Ganditi-va ca in orice moment,viata se poate termina.Ce a fost va mai fi,si ce s-a facut se va mai face,nu este nimic nou sub soare.Omule ce-alergi prin lume adunand,in curand vei pleca de pe pamant.Ma domina ceea ce simt,nu ceea ce gandesc.Suntem trecatori,dar stim,in trecerea noastra,sa sapam urme adanci in sufletele oamenilor.Si noi,intr-o zi ne vom opri din goana noastra,si realizam ca totul a fost goana dupa vant.Ce este stramb nu se poate indrepta,si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.Numai adevarata dragoste invinge negura vremilor.Ce este viata si pentru ce se merita sa traiesti?Placerile trupului nu satura niciodata sufletul.Oamenii au atat de multe intrebari,de viata,incat nu stiu daca ar putea fi curpinse intr-o carte,pentru ca viata este o enigma.Viata este asemenea unui scenariu care trebuie interpretat dupa modul in care a fost scris de scriitorul lui,sau precum un cantec care trebuie cantat dupa melodia celui ce l-a compus.Realitatea este ca oricat am incerca sa inveselim inima cu lucrurile acestei lumi,ea va ramane tot impovarata si trista.Omul se naste nestiutor si moare ignorant.Este limitat in cunostinta si intelepciune,si nu poate sa cuprinda maretia cunoasterii si intelepciunii.Omul care a cautat fericirea peste tot si n‑a gasit‑o,a scris pentru ca ceilalti sa nu repete greselile lui.Placerile promit mult,dar ofera putin,ele sunt de moment,nu de durata.Viata este un dar primit zi de zi,lumea in care traim are nevoie sa auda aceste cuvinte,ramane de datoria noastra sa intelegem cu adevarat mesajul.Cautam si nu mai stim ce mai cautam?De dimineata cand ne sculam,ne tot cautam.Cautam sa aratam frumosi,sa fim sanatosi,cautam sa fim iubiti,pretuiti,sa castigam si sa reusim.Toate aceste cautari sunt foarte bune.Nimic de zis,doar de promis.Si eu tot caut,si nimic ce caut nu ma satisface.Acum le dau la toate pace,si sunt pe pace.Caut un loc frumos,racaros,si in inima sa-mi fie de folos.Dar va spun ce am aflat,oriunde ma duc,de toate m-am saturat.Si vreti sa stiti ce am mai aflat?In Biblie scrie,cautati mai intai imparatia cereasca,si toate le vom primi pe deasupra.Am cautat fericirea,dar oamenii nu mi-au dat,am cautat bogatia,a fost greu de castigat,si cate si mai cate am cautat,nimic nu m-a mangaiat.Atunci am cautat in sufletul meu,si am vorbit cu el.Suflete ce tot cauti si nu esti implinit,ca eu nu stiu ce sa-ti mai promit?Si in Eclesiastul am citit,Solomon a avut de toate,si singur a zis,le-am gustat pe toate si tot nu sunt implinit.Suflete bea si te inveseleste,caci toate intr-o zi se vestejeste.Si sa va spun metoda mea.Nu va spun secretul,o iau cu incetul.Metoda mea a fost asa.Cum stim cu totii,totu-i goana dupa vant,astazi esti,si maine pleci.Am ajuns la concluzia,sa ma multumesc cu ce am,si sa caut ceea ce imi linisteste sufletul.Si am gasit.Uite ce am gasit?Muzica in primul rand,natura pe care Dumnezeu a creat-o si meditatia pe care inima a mangaiato.Binenteles ca rugaciunea este cea mai importanta.Si nu mai caut nimic,ca stiu ca toate le am ca prin vis.Cand l-am cautat pe Dumnezeu,am gasit totul.El imi e indeajuns!Poate ca trebuia sa treaca multi ani,sa realizez aceste cautari.Nu este nimic rau in a cauta,cauta ceea ce te face sa le legi la gat,si sa le scrii pe tablita inimii tale.Asa e omul cat traieste,cauta,cauta,si tot nu le gaseste,ca nu se multumeste cu ce are,si vrea multe,si nepatrunse.Intr-o zi dupa atatea cautari,nu o sa mai vrem nici asezari.Cauta-l pe Domnul cata vreme se poate gasi,cauta-l si nu sovaii,iubirea Lui te va implini.Singura imi achit prostia,dar cumplit ma enerveaza,ca platesc ticalosia celor care guverneaza.Domnia si prostia sunt boli legate la un loc,ajungi ministru daca ai noroc,si mori cu iele la un loc.Nimanui nu-i pasa ca scriu.Asa ca de obicei,eu nu am un condei,eu imi fac un obicei.Am intrat in jirebie,si am adunat o sumedenie.O sumedenie de amintiri,acum le-am facut sir.Le imprastii aici,pentru zilele cand am fricii.Si tot acum,am citit din Eclesiastul,ce folos are omul,din toata truda lui,de aici sub soare.Vantul sufla spre miazazi,si se intoarce spre miazanoapte,apoi iarasi se intoarce,si incepe din nou aceleasi rotituri.Ochiul nu se mai satura privind,si urechea nu oboseste auzind.Ce a fost va mai fi,ce ce sa facut se va mai face.Caci unde este multa intelepciune,este si mult necaz,si cine stie multe are si multa durere.Am zis inimii mele,vreau sa te incerc,gusta fericirea!Si am vazut ca si aceasta este o desertaciune.Am zis rasului,esti o nebunie!Si veseliei,ce te inseli degeaba?Am hotarat in inima mea sa-mi veselesc trupul,am facut lucruri mari,apoi cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrurile pe care le facusem,am vazut ca in toate este desertaciune,si nimic nu este trainic sub soare.Caci drept vorbind,ce are omul din toata truda lui?Totul este desertaciune,o desertaciune a desertaciunilor,si trecem in minunea minunilor.

Sunt,si raman originala…

Raman originala,vreau sa fiu normala,dar analizele mi-au iesit,"out of range."abnormale.Astept in tacere,si ma rog sa am putere,pentru zilele mele grele.E viata vazuta de mine,prin prisma experientelor si trairilor mele.O lume care vine si pleaca,cu multe evenimente si invataturi.Este viata asa cum o vad eu prin prisma vietii de zi cu zi.Hocus,inseamna sa hoineresti,focus,sa te mai gandesti,iar preparatus,sa te pregatesti.Cat despre mine,hoineresc toata ziua,gandesc pana ma doare capul,si ma pregatesc pana cand sunt pregatita de tot.Hoineresti,gandesti,si apoi te pregatesti,de ce?De drum,ca ai hoinarit destul.Nu stiu daca sunt destul de serioasa,dar sunt acceptabila de serioasa,sa va spun.Ce sa va mai spun?Vreau sa fie totul frumos,sa fie o hoinareala buna de drum,gandita acum,si preparata cu ceva bun.Dar chiar daca,este mai alunecusuri si coborisuri,trebuie sa-mi tin echilibru,nu numai cel corporal,dar si cel mental.De multe ori simt ca ma prabusesc,si din nou eu ma cercetez.Stau bine pe picioare,tin capul drept in sus,sau ma clatinez.De-o fi una,de-o fi alta,eu le duc pe toate.In stiinta nu ma bag,in religie,nu stiu multe,in politica,nu e de mine,in dragoste,o las in balta.Ori cum,vrei,nu vrei,le inveti pe toate.Niciodata nu ma plictisesc,eu le traiesc.Suferinta e cea care ma doboara.Si ca sa uit de ea,eu va scriu din picioare.Ce technologie avansata,dai din cap,si mergi pe roata.Ori cum,am uitat,e iar o alta zi,calculata!Ma pregatesc,ne pregatim,pentru a cata oara?Oricum o iau la drum din nou.Si pentru a cata oara,e iar obiectiv?Ma reculeg din nou.Sunt aici,cu bune,cu rele,cu ale mele povete.Traieste si fi bucuros,traieste si creste sanatos!E la mintea copilului toate acestea ce va scriu,dar e bine sa mai fiu inca copil.Nu sunt sofisticata,sunt originala,uneori banala,cateodata mai fac si o greseala,dar eu tot nu ma las de scofala.Punct si o iau iar de la capat.Se zice,o femeie frumoasa e un dar,o femeie cu umor e o binecuvintare.Eu nu ma laud pe mine,doar asa se zice.Se mai zice,ca femeia e bine sa mai stea si pe la oale,dar eu toate le dau in poale.Sa stiti ca ma pocaiesc in fiecare zi,nu sunt ce par a fii,poate nici nu voi putea sa fiu,sunt doar eu,si atat.Nimic mai mult,sau mai putin.Nu stiu sa scriu in engleza,ca nu imi iasa pasenta cum vreau eu.Evadez,visez,obosesc,ma consolez,ma cercetez mai indeaproape,si traiesc.O zi frumoasa,trebuie sa traiesc!Ma las in voia sortii,pana vine voia noptii.Mamica draga,ma gandesc la tine,ca ai avut puterea sa-mi faci noptiile mai senine.Povesteam si ne radeam,cantam si ne mai rugam,si prindeam tot ce era mai bine.Acum.Eu scriu de tine,si de mine.Ai fost candva de partea mea,si apoi m-ai lasat pe mine.Privesc in sus,si nu mi-e frica,eu sunt cuminte,sunt parinte."Mi-ai spus de atatea ori,sa ai grije de tine,si sa fii cuminte."De nu era Domnul de partea noastra,ce ar fi fost cu viata noastra?Tu acolo,eu aici,si intr-o zi,in vesnicii.Am deraiat de pe linia de tren,dar ma reconectez din nou pe linie.Alo,esti pe aceiasi lungime de unde cu mine,sau doar ma inspectezi.Au fost doar amintiri de neuitat,a fost in viata mea.Priveste drumul inainte,la stinga,la dreapta,inainte,inapoi,dar nu te da batut!E doar un crimpei din viata mea,un mic manunchi de amintiri,mai hade si hazli.Zimbeste,la capatul drumului te asteapta curcubeul!E doar o reculegere de amintiri.Visez.E viata mea in obiectiv.Crestinismul este o relatie.Cat este de reala si vie relatia ta cu Dumnezeu,atat este de real si viu crestinismul tau.Ideea este sa faci totul pentru Dumnezeu,din credinta si incredintare,doar El poate sa aprecieze.Altii critica fara sa inteleaga ce spun,sau o fac din complex personal,sau neimplinire interioara.Totul se rezuma la,pentru cine faci ceea ce faci?Relatia personala cu Dumnezeu este ceea ce conteaza.Dumnezeu spune „Oricine crede sa nu piara,ci sa aibe viata vesnica”Ioan 3,16 Cand spui cuiva despre credinta ta,i oferi o religie sau o relatie?Biblia spune ca trebuie sa ne nastem din nou,nu ca trebuie sa fim religiosi.Oamenii prezinta adesea Evanghelia ca pe o lista de reguli religioase,nu ca pe o relatie cu Dumnezeu.Respectand regulile crestine,nu te face crestin,cum nici daca stai intr-un garaj nu te va face o masina.Nu am nicio religie,dar il am pe Isus.Ofera o relatie,nu o religie.Doamne,e usor sa cad in capcana ca trebuie sa urmezi un set de reguli ca sa fii un crestin,dar nu aceasta este credinta pe care o ceri de la mine.Vreau sa va impartasesc relatia mea cu Dumnezeu,nu religia mea.Rugaciunea este legatura cu Dumnezeu,fantana intelepciunii,izvorul puterii,al pacii si al fericirii.Sa ne rugam pana inca se mai poate,chiar si pe coate.Sunt si raman originala,pana nu dau in potcoveala.Asa am fost,asa sunt,si asa voi merge,pana la infinit.

Nu ma schimb,pentru nimeni,si nimic…

Nu m-as schimba,pentru nimeni,si nimic.O,de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor.Sa ramana-ntotdeauna amintirile frumoase,ce pastreaza in suflet pace,si clipele bucuroase.Doar Domnul mi-a ramas,si-al diminetii ceas,chiar si clipele de la amiaz,si-al serii tainic ceas,prin harul minunat.Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea,este bine sa mai reflectezi o data.In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi,trage si impinge.Rasul este cel mai bun medicament pentru trup si suflet,si din fericire,poti avea o multime de motive sa razi si sa fii optimist.Cineva mi-a spus ca sunt haioasa si cleioasa,dar eu va spun ca sunt si artagoasa.De toate ma leaga,inima mi-e bleaga si pribeaga.Daca ma intrebi cum sunt?Eu acuma vin si-ti spun.Plina de pacate,dar cu sange au fost spalate.Plina de durere,dar mai primesc si putina mangaiere.Plina de pelin,ca vomit venin,si Cerul nu e tot senin.Plina de tristete,traiesc cu blandete,si invat din povete.Plina,doar goala de mine,sa nu fac rusine.Plina de Harul Sau,cand ma apropii mereu de El.Plina de plinatate,doar Domnul imi face dreptate.Acum cred ca stii cum sunt,doar Domnului ma supun.Mi-e greu ca sa descriu ce simt si cum ma simt,in suferinta am invatat,o perla ca sa fiu.Eu voi trai o vesnicie,in vesnicie.Traiesc cat imi merge bine,si cand nu mai stiu de mine,altii o sa se lupte cu mine.Nu stiu cum voi accepta,ca de acum viata imi este tot mai grea,si zilele nu le voi mai numara,caci privirea imi este sus la vesnicia mea.Cate zile eu traiesc,vreau sa ma fericesc,si de bine de voi da,totdeauna eu voi canta.Si atuncia cand mi-e greu,nu vreau sa stau pe spatele tau.Nu vreau sa ma gandesc la bogatie,nici la o alta inparatie,vreau inima curata sa-mi fie,pentru a Domnului vesnicie.Azi parca mi-am scris testamentul,nu vreau sa dau fata cu cimentul,nici sa ma gandesc la o cutie,ca ori cum,ea no sa mai invie.Am ales ce vreau sa fie?Bunatate,dragoste si credinciosie,pentru toti oamenii dragi mie.Viata nu este usoara,nu e cum o canti ca din vioara,si nu poti sa le dai toate pe moara.Este viata un blestem,sau cum iti asterni dormi pe buruieni.Nu sunt inger dar nici demon,sunt asa cum sunt sa fiu.Nu ma transformez eu tie,nici daca ridici o palarie,eu sunt asa,sunt doar femeie.De ce am venit asa pe lume?Asta numai Dumnezeu o stie.Si ce daca sunt femeie?Nu m-as schimba cu alta nicidecum,si nu-mi trebuie puterea nimanui.Daca am ajuns bine pana aici,eu nu vreau sa fiu lipici.Nu o sa ma lipesc de nimeni,am si eu destule pasarici.Vezi tu,cum dai,tot nu iese bine.Ce sa va mai dau,daca nici eu nu mai am.Cred ca ati inteles destul de bine,viata nu se termina aici.Chiar daca traiesti si pe furisi,lumea zice,ca nimic nu-i interzis.Nu va luati dupa sfatul meu,sa nu dati si voi de greu.Multe nu am invatat,dar examene de viata am dat.La unele am buctat,la altele am copiat,dar originalul nu vi l-am dat.A fost foarte greu,chiar daca experiente am invatat,viata tot in picioare m-a calcat.Asa a fost,nu mult am rezistat,ca iarasi m-am impedicat,si din nou la lupta am intrat.Se zice ca viata e o lupta,dar eu m-am tras tot pe burta,si a fost tare crunta.Nu fiecare e la fel,altul e mai finel,si altul mai prichindel,poate tras chiar si printr-un inel.Uite asa eu m-am luptat,dar inca lupta nu sa terminat.Stiu ca nu traiesc vesnic,dar ma pregatesc de vesnicie.Atunci am inteles eu bine,traieste azi cum se cuvine,ca maine poate cine stie,no sa mai fie!Eu nu traiesc vesnic,amintirile raman vesnic.Curajul de a merge inainte si de a birui.Actiunile facute cu curaj nu au nevoie de trompeta.Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune ca sa nu ratam alergarea credintei noastre pe care o asteapta o mare rasplatire.Poetii au scris ca in cetatea unde mergem noi,florile nu vestejesc.Apostolul Pavel nu s-a ocupat de flori,ci el a scris despre stabilitatea cetatii unde merg toti credinciosii.Cert este ca florile nu vestejesc acolo.Florile sunt pe pamant pentru a ne arata maiestria si intelepciunea Lui Dumnezeu.In cetatea unde merg eu,strazi de aur stralucesc.Pomul vietii acolo creste,florile nu vestejesc.Infloresc aici o vreme,dar curand se ofilesc,in cetatea unde merg eu,florile nu vestejesc.Multe lupte si necazuri,in viata intalnesc,n-or mai fi in Tara unde,florile nu vestejesc.Multi iubiti s-au dus acolo,si in slava stralucesc,ma asteapta si pe mine,acolo unde,florile nu vestejesc.Deci,prin urmare,eu nu ma schimb,chiar in nici o stare,o sa privesc,dincolo de zare.