Ce atata nedreptate,si cata rautate,sa le faci tu pe toate.Nu ma grabesc cu incruntarea,doar zambesc putin in dulce resemnare.Sa fim mai buni,sa uitam rautatile,si mai intelegatori.Cred ca e familiar indemnul.Ei bine,de ce nu putem fi mai buni si in aprilie sau in august.Oamenii nu pot deveni mai buni la comanda,dar imi este imposibil sa imi imaginez ca putem fi 365 de zile pe an disciplinari,plini de mila,grija si compasiune pentru soarta semenilor nostri.Intr-un fel m-i se pare binevenit,si nu ma consider deloc inspirata,am participat cu inima deschisa,iar sentimentul produs a fost inegalabil,imposibil de descris in cuvinte.Am o viata,dar nu vreau sa traiesc dupa inima sa-mi dai,nu vreau nici luxul luxurilor,cum vezi la altii in popor.Nu vreau sa traiesc cat corbul,dar vreau sa traiesc ca omul.De am gresit,azi imi cer iertare,sunt om ca orisicare,sa n-aveti suparare.Am cunoscut amarul,stiu ce-i singuratatea,am cunoscut iubirea,stiu ce e nedreptatea.Cele mai puternice imbarbatari n-i le dam singuri,cele mai multe scuze n-i le gasim singuri,iar atunci cand ramanem fara scuze,ne suparam pe noi.Ce vorba mare,dar de acum sa nu mai gresesti,pentru totdeauna sa ne ramana bine cele vorbite.Lasa mania,paraseste iutimea,nu te supara,caci supararea duce numai la rau.Opriti-va si vedeti cat de minunata este viata,caci fiecare clipa traita este un dar de la Dumnezeu si trebuie pretuita.Tuturor ne plac vestile bune,de fapt noi toti suntem chemati sa ducem vestea cea buna in lume,o lume care este framintata si chinuita de vesti rele.
