Toata,sunt macra…

Cand viata imi este acra si ciudata,eu raman tot macra,dar nu capra,ca crapa.Eu oricum sunt tot acra,chiar si cu visinata.Toata sunt acra,si poama macra,si de-abea mai stau pe-o craca,ca toate la mine in cap sa crapa.Vreau sa fiu mai aspra,dar sunt de papa lapte.Acra,amara si pelin,si nu mai scap de venin.Tot ma rog lui Dumnezeu,sa lucreze si in dreptul meu,dar face numai ce vrea El.Cand inima ma tot doare,ma spal pe picioare,si ma dau cu zama da moare.Am zile si bune,dar mai multe sunt nebune,ma arde ca un carbune.Afara nu pot sa stau,ca sunt contaminata de o visinata,si m-i se umfla inima de atata inlacrimata limonata.Inlauntru sunt ca bolandu,si-mi sare pe pereti tot gandul.Acum va las cu miluiala,sa-mi fac eu socoteala,cat primesc pe osteneala,care-mi biruie oboseala.Nu umblu cu smecherii,stau cu palarii in balarii.Chiverniseala m-a lasat,si am ramas cu capul aplecat,ca de toate acum m-am rugat.Chitibusuri am aflat,dar pacatele in boale m-a bagat,si nu stiu ce mai este adevarat.Acum am avansat,si pe voi v-am depistat,si la urgenta am plecat.Toti visam,nu e nici o problema sa vrei sa ajungi,dar ai grije mare sa nu te impungi.Cand ajungi mare,nimic nu t-i se pare ca dispare,ca doar vezi totul,sa nu dispara.Cand cineva te-a luat la ochi,nu sa te diochi,doar ca stii bine sa joci.Sunt multi care au ajuns mari,dar ce imi place mie de unii,ca au ramas tot modesti,chiar de si gresesti,tot modest traiesti.Daca vezi pe unul mare,chiar si cu o functie mare,tu il recunosti chiar si din departare.Dupa ce recunosti un om mare?El joaca rolul cel mai tare,are o voce care nu o schimbi cu oricare,si fiecare are diferita asemanare.Fiecare are caracteristicul sau,si nu ma poti schimba pe mine,chiar daca nu-ti place de mine.Fiecare e unic,si individual,si chiar daca mancam aceasi mancare,nu ne pica bine la fiecare.La unul i place de un fel,la altul de altfel,ca nu toti jucam la fel.Sau nu toti picam la fel.Acesti oameni sunt minunati,prin simplu fapt,ca sunt moderati,si nu ingamfati sau ninerati.Mie imi place tare mult modestia,si se vede pe fetele lor,si gingasia.Viata este un joc,iar rolul principal sunt chiar eu.Fiecare joaca rolul lui in aceasta viata,si pana la sfarsit,noi tot ne dam pe ghiata.Mi-am amintit acum,de pe vremea copilariei mele,filmul planeta gigantilor.Parca nu vroiam sa se termine serialul,am fost ochi si urechi,asa de mult mi-a placut.In umbra,fiecare ne vedem asa de mare,dar in schimb,fiecare e in felul lui plapand si flamand,dupa mai multa mancare.Eu nu ma dau mare,nici cand stau in picioare,doar atunci ma dau mare,cand soarele rasare,si ma lumineaza mai tare.O zi buna pentru fiecare,si pana cand soarele iar apare,mai cant inca o cantare.Si va spun in gura mare,fiecare este asa de mare!V-am lasat cu sare si piper,sa ajungem mari,pana la cer.Imi vine acum suspinul,inec inima si veninul,si-m mangai sufletul.Sa fiu tare cand contradictia ma doare.Imi cer socoteala,la atatea provocari dramatice,parca sunt matematice,si cu ecuatie.Imi caut deznodamantul,si vin aici cu gandul,e dincolo de puterea mea de om.Caut explicati rationale,nu mentale,ca toate ma baga-n boale.Apoi eu le pun in oale,si fac din iele sarmale.Matematica iubirii,nu are formule,teoreme sau solutii,numai revolutii.Se zice ca te maturizezi cand faci fata provocarilor,asa ca la toate provacarile,fac fata si evadarilor.Sunt in stramtorare,nu mai vreau nici o provocare,nici de suparare,nici de mancare,doar de o inima tare.Provocare,provocare,eu te provoc,nu te sufoc,te invoc la un joc.Te provoc sa nu ma strofoci,sa-mi faci stafilococi,de cojoci.Cata provocare intr-o lume asa de mare,sa rezisti cand rezistenta te masoara,fara sfoara.Si eu te-am provocat,si tu nu m-ai ascultat,acum te provoc sa ma intelegi,sunt satula de provocari,chiar de sunt scrise pe sfori.Cu o provocare te-am lasat,sufletul sa nu-l lasi neglijat,doar el e ce te-a scapat,de primejdii cand ai dat.Provocariile au plecat,sufletul mi-a ramas curat,si ranile putin s-au vindecat.Nu sunt complecta,putin mai intelecta,dar mai discreta.Am facut si silueta,dar am ramas fara stafeta,mai prudenta.Imi plac si norii cateodata,chiar daca viata nu e pictata colorata,tot odata.Am invatat ca norii,cand iti duce dorii,preferi si zorii,chiar daca sunt numai norii.Despre nori multe nu pot sa va spun,dar am trait cu nori,chiar din zori.Se facea ca-n viata mea,norii imi umplea si casa mea.Am trait cu iei mereu,de-au ajuns prietenii mei.Iar acum cand privesc spre cer,milioane de prieteni am mereu.Si nu sunt singura pe lume,ce norii ma supune si deodata iar apune.Nori mari,mai tari,negriciosi si mai amari.Traiesc cu norii tot mereu,chiar daca nu-s de dragul lor.Norul e la locul lui,chiar si cand cerul e albastrui,si cat vad eu de departe,nu mi-e frica nici de moarte.Pasarelele-mi canta mie,acum,si de griji n-am nicidecum.Apa,vantul si cuvantul,le-am rostit acum cu gandul.Stau tot pe linga izvoare,sa nu ma duca vantul mai indepartare.Banda s-a derulat,imaginatia nu mi-a plecat,natura intreaga a tot cantat,lumea din jur m-a fermecat,aerul m-a inspirat,fotografie am luat.Eu mult m-am bucurat,si acasa am plecat,cu gandul ca nu ma-ti uitat.In fiecare zi e o splendoare,ca traiesc tot din izvoare!Fiecare,cat poate sa duca,si cat poate rezista,la respiratia sa.Daca rezisti,mergi,daca nu,te opresti.