Ma cheama,Raveca…

Nu vreau sa va incruntati,mai bine cantati si pe Domnul sa-l laudati.Inca se mai poate,in vie sa lucrati.Raveca mi-e numele.P pronumele.In Arizona locuesc.Si pe Domnul il iubesc!De mult timp ma gandesc daca e important sa ai un NUME BUN,intr-o vreme in care nu mai conteza nimic.Standarde inalte,calitatea nu mai e importanta,doar cantitatea.Cu ani in urma cand vorbeai de o firma,stiai ca legat de acest nume este calitatea produsului,astazi emblema nu prea echivaleaza cu calitatea produsului.In Biblie gasim ca un nume bun este foarte important.proverbe 22:1 spune"Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare"in cantarul lui Solomon un nume bun este mai greu decat o mare bogatie.Pare un pic interesanta aceasta comparatie a lui Solomon,un nume bun sa cantareasca greu si bogatia sa fie usoara la cantar.In zilele de azi bogatia pentru multi este foarte importanta chiar daca incercand sa se imbogateasca,si-au murdarit numele,mintind,inseland,facand lucruri urate,crezand ca daca vor fi bogati numele lor vor fi foarte importante.De multe ori cred ca proverbul"Scopul scuza mijloacele"e foarte actual,nu ne mai intereseaza cum ajungem la ceea ce ne-am propus,prin ce mijloce,conteza ca ne-am atins scopul.Imi place ce spune un intelept.Numele bun aduce bogtia,si nu bogatia aduce numele bun.Am cu ce sa ma acopar.Iubeste pacatosul,dar uraste pacatul.Sa ma cunosti profund,nu-ti pierde timpul,ma schimb precum se schimba anotimul.Iti trebuie rabdare,sa poti sa ma suporti,e vai si-amar ca toate ma doare,va rog,luati-o ca atare.Asa sunt eu,mai calma si nebuna,amestec de parfum,si atunci cand tuna.Tot timpul sunt cu capu-n nori,si sunt al meu dirijor,cand altii urca,eu cobor.Viata mea e mai tarziu,prea tarziu sa o iau de la capat,nicidecum de la-nceput,si prea devreme sa renunt.Cu aroma de tarziu,acum iar va scriu.Daca stau sa ma gandesc,si privesc atent la mine,mi-a luat atatia ani,sa arat asa de bine.Acu,nu c-as fi grozava,m-am cam imbotit si eu,bag de seama si presimt,c-am sa fiu o super baba.Imi iau vesta si sosoni,ma boiesc si ma festesc,si cu babele ma insotesc.Asta este treaba deci,ca sa nu cadem in beci,fara a nascoci,ca aratam de vre-o trezeci.Cu aroma de tarziu am invatat,cum sa ma port si sa ma comport,sa fiu om intre oameni,si sa ma iubesc mai cu sport.Tarziu a fost,dar am invatat sa stiu,ca doar ziua de maine,o pot numi tarziu.Stau aicia fripta,in pripta,cu gandurile ce cu drag imi canta.Sunt suficient de buna,dar nu mai vreau,sa fiu nebuna.Nu vreau sa fiu naiva,pot chiar fericita sa traiesc.Si amintirile ma estopeaza incet,ca un parafet,iubire,dragoste si suferinta,si vreau sa mai am credinta.Si tu vei suferii,in scrisnirile de dinti.Cat voi mai sta in sanul vietii,si calc pe roua diminetii,vreau sa port haina simplitatii.Imi e deajuns cerul cu stele,luna si paduri cu floricele,pentru a pune capat,urii rele.Nu vreau mai mult,unde le-as tine,ce-i trecator nu-mi apartine!Nu-mi vand pe vise vesnicia,o alta viata nu mai vreau,vreau creionul si hartia,sa pot sa scriu de viata mea,o alta nu o voi mai avea.Un zori de zi,ivit in noapte,din cand in cand,atat mai pot.Voi pleca din acesta lume sluta,dar imi voi repara viata urata,privind la cer,si gandindu-ma la lumea ce ma stramuta.Viata simpla,dar cu stima,sa o traiesc de azi pe maine.Azi sunt asa,dar maine,lumea tot o sa mai existe.Pot sa stau singura si cuminte,ascult muzica ce nu ma minte.Si anotimpul vietii mele trece,ce suge din amintirile mele,care trece.Amintiri de dor,o sa le iubesc pana mor!Cu stima si respect,sa nu ma zugrumati.Trece viata,trece si gandurile mele,dar raman,asa cum sunt.Ma iubesc,plang si rad,ca numai o viata am pe pamant.Psalmul 73:28 Cat pentru mine,fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu:pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost,ca sa povestesc toate lucrarile Tale.Cred in Dumnezeu,cred cand rupi o floare,si pe ia o doare,dar nu cred in rutine ca ma baga in ruine.Cred in mine,dar mi-e greu sa mai cred in altii.Cred,si imi place linistea vietii,ca imi aduce in inima bucuria frumusetii,si lumea o sa ma cunoasca mai bine,de pe scena vietii.Nu am valoare,dar sunt o valoare,ce trece de ori ce valtoare.Nu sunt nici la vanatoare,ca nu vanez caprioare,ci vanez pe cei ce imi aduc mioare.Timpul este prea scurt,dar vreau sa-l fac sa fie lung,ca tu sa poti sa il ajungi.Ce valoare eu am?Nu ma estimez,ma simpatizez ca sunt asa de somez.Lumea ma intreaba cu ce ma ocup,si de ce nu ma duc,sa lucrez.Ei nu stie cat eu ma stresez,si cat de mult eu lucrez,ca trebuie sa rezistez.Dar ce conteaza,cum lucrez sau cat lucrez,e important ca ceva lucrez.Nu fiecare lucreaza la fel,sau dealtfel,ce te intereseaza,mie bine sa-mi mearga.Tu le tragi cum poti,eu cu caruta dupa hoti,si toti ne tragem,sa castigam zloti.Sa-mi treaca timpul cu folos,si sa-mi ramana numele cu un rost,am tinut post,si acum scriu un post.Fratilor,stiti ca va iubesc,dar nu cu o iubire sa va dusmanesc,vreau sa va plocesc.Nu clocesc,eu va fericesc,sa uitam de tot ce e firesc.Dupa o munca de-o viata,sau o viata de munca,am cules ca nu am avut altceva de ales.Cu ce m-am ales?Cu batai si vanatai,dai pana creapa si cand toate te crapa,nu am ramas nici dreapta.Acum ma bat pe mine in piept,si-mi zic,bravo Raveca,ce mai astepti?Chiar nu mai astept de la nimeni nimic,copii sa-mi fie fericiti,nepotii sa-mi manance toti zlotii,ca doar pentru ei mai traiesc,si e bine de inteles,si cu mine,m-am inteles!Totul este cu inteles,cred ca si voi m-ati inteles.Postul meu este cat traiesc,pe scena vietii sa lucrez.Azi am avut cu nepotul meu Lucas,o confruntare,cand el creste mare,sa fim amandoi de valoare,si sa colaboram impreuna la o lucrare.El m-a asigurat,ca va face tot ce eu am inventat,in engleza si romana,pe scena vietii,cu adorare.Daca o sa ajung acele zile,mainile imi ridic mai sus,ca lumea sa ne sustina,sa nu intram in paragina.Sunt doar ganduri,printre timpuri,poate reusim,privindu-l.Azi ca si ieri,dar mai diferit,si ca altaieri.Maine,ca si poimane,dar tot diferit ca si razpoimane.Acum m-am gandit cum a fost,razi ieri pe nicaieri si am ajuns cu razputeri,dar si cu multe abateri si razbateri.Va multumesc de puteri,am scris peste puteri,si nu ma mai duc nicaieri.Cred in ce a fost ieri,dar pentru maine,nu cred ca nu va pot spune,cred in acum,dar nu cred ca nu o sa pic pa drum.Si daca cred,din nou ma incred sa privesc tot drept,spre Cer.Cred,si ma incred,ca sunt buna de drept.Aicia sunt de la intemeierea lumii mele,dar nu m-ai cunoscut,ca ai trecut rapid prin lumea cu zabrele.Dar va spun acuma voua,un secret mi-a spus mamica,ca sunt nascuta intr-o vara,si numele meu este pus de la o floare,Raveca,care talmacit inseamna,o splendoare.Frumoasa si tinara am fost o data,plina de avant si cugetata,si m-a iubit o lume toata.Acum savurez orice clipita,chiar daca aripile-mi sunt lasate,nu stau cu mainele la spate,ingenunchez pe cat se poate.Dar pe cat se poate,inlacrimez,si las trecutul de o parte,si tot oftez.Amurgul vietii mele vine,chiar si copacii pe strada ofteaza cu mine,ca vine toamna cu fosnet si frig,si frunzele cad,desmierdate si plang.Eu stau,si ma duc,si ma-ntorc,lumea profund ma-ntristeaza,de multe ori rad fara sens,dar viata ma fascineaza,pe drept.Multumesc,a mai venit o zi,sunt tot aici,cu cei dragi ce viata-mi lumineaza.Lumea toata mi-e tare draga,dar cu gandul,sunt tot in graba.Nu sunt asa de sanatoasa,dar Domnul cu Mila Sa induiosata,n-e iarta de toate pacatele,curate sau necurate,cu gandul sau cuvantul,si toate n-e sunt spalate.Acum am plecat,de toate relele am uitat,din nou in toamna am intrat,si de amintiri frumoasa mult m-am bucurat.De la intemeierea lumii mele,inca sunt aici,am rezistat,mai am o clipa,si te-am lasat!Putin m-am oprit si am cantat,o suita,o simfonie,o melodie sfanta vie,un dans de vals,mai un tango,o hora si un do bemol,o opera de sol major,ca nu mai vreau sa mor de dor,cu de toate vreau sa ma-nconjor,sa simt ca traiesc,si de toate sa iubesc.Va spun acum,un multumesc,ca ma citesti,si la mine te gandesti!Eu sunt,Raveca,si merg mai departe,atat cat viata imi face parte.Am trecut de 67 de ani,ma indrept spre infinit,ca zilele imi sunt in asfintit,si ca tot omul,am atipit.Viata e atat de scurta,te-ai sculat,si apoi ai adormit.Ce este o viata de om?Masurarea vietii omului,nu este in masura de timp,ci in buna ei folosire.Viata omului e,astazi e,si maine nu-i.Dar culmea e,de necrezut,am fost ieri,si azi,inca mai sunt.Cand voi muri,nu ma uit la intunericul dinainte,ci la lumina ce ramane in urma.Si ma voi stinge,cu zambetul pe buze.Fiecare zi din viata,are si o noapte intunecata,nimeni nu poate sa stie,ce se poate intampla.Ce este viata unui om?O frunza ce o poarta vantul.Ce pica toamna dintr-un pom,si-o acopera pamantul.Viata mea,e o alta poveste.Sunt doar un om,ce vrea sa atinga infinitul,si cu Iubire sa invie.Am fost constienta ca am sa imbatranesc.Nu caut solutii sa intineresc,caut solutii sa fiu linistita si cat pot,fericita.Nu am primit totul de-a gata,am muncit pentru tot ce am.Stiu ca m-am schimbat,dar sufletul mi-a ramas acelasi.Tot ce imi doresc este sa continui sa imbatranesc cu demnitate,frumos si in liniste.Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?Sunt povesti adevarate,cu iubire adunate,si sa traiesti,cu sanatate.Strabunica,bunica si mama mea au fost femei foarte puternice,care mi-au modelat viata mea.Nu numai prin faptul ca au avut longevitate,dar au fost si credincioase.Strabunica mea Petronela,a trait 92 de ani,bunica Ana mai putin,63 ca a fost mai bolnavioara,si mama mea Elena 82 de ani.Toate au trecut prin razboi,dar a lucrat si la razboi.Strabunica mea a dus-o cel mai greu,si ia a trait cel mai mult.Dar asa e viata,cat iti este dat,si cat poti sa duci.De aceea sunt azi,femeia de maine,ca am avut modelul intemeiat bine in mine.Multumesc vietii ca mi-a dat in viata mea,asa femei puternice,si eu la randul meu,sunt puternica.Trei generatii au trecut,si trei generatii am ramas.Acum eu sunt capul,fica si nepotul.Asa e viata!Viata trece,amintirile raman!Sa fim oameni puternici!Sa ne ajute Dumnezeu!Am atatea povesti ce imi vin in gand.Cred ca sunt un geniu,dar nu de geniul tau.Mergand pe drum,plangand cantand,am inceput iubind.Cantand plangand,si povestind,in loc sa imbatranesc,am ajuns chiar sa iubesc.Viata e o imaginatie,caut o viata noua,poate se iveste sau se mai invarteste,cate una,doua,daca-s trei,va dau una voua.Asa ca sa fie soare,sunt bujie cu imagine vie.Am tot mai multe griji si frici,dar ai grije sa nu te strici.Sa fim sanatosi,totul in rest e frumos,vorba aia,trebuie sa fie bine si sa ai bani,ca sa nu fie si bai.Avem toti un pic de veselie,sus o mana care stie,fara un pic de poezie,viata e pustie.Fara vis,omul e o creatura seaca,doar in meditatie el este maiestuos.Povestiile sunt de un mister ce se pierde in negura primelor clipe.Fiecare este ispitit cand este atras si ademenit de pofta lui insusi.Apoi pofta,cand a conceput,da nastere pacatului,si pacatul odata infaptuit,aduce moartea.Tot ce scriu,sa mint ar fi pacat,este pura imaginatie,si franturi din viata mea.Viata mea e ca a voastra,cand mai buna,cand mai rea,dar scrisul ma ajuta,sa trec prin furtuni cu ia.Mi-a ramas numai speranta,insa recunosc deschis,asteptarea este foarte grea.Am ajuns la batranete,si traiesc doar din vise,ca ele nu costa si nu sunt interzise.M-am inchis in lumea mea,nu sa demonstrez,ci sa traiesc in puternicia mea.Viata este o comedie pentru cei care gandesc,si o imaginatie pentru cei care iubesc.Asa e viata,te ridica te coboara,si dansezi tot pe sfoara.This is the meaning of Life!What you see is what you get!It was just another way for Raveca to let you know that she was authentic and real and not planning on changing for anyone.Nu sunt pomedii,nici cortegii,dar invat protegii.Sa nu-mi pierd mintiile tarzii,mai scriu si cata,comedii,cand zilele imi sunt gri.Cand inima ma doare tare,vreau ca pana nu moare,sa o ung cu unsoare.Ce are omul mai de valoare?Sufletul sa nu-l omoare,ca sa poata sa zboare.Daca comedie o sa mai fie,Raveca noastra o sa va mai scrie,pana nu uita,ca e mai vie.Scriu despre o femeie care incearca sa reziste durerilor si furtunilor.Ca mine nu-i nici una,mai draguta,mai grasuta,dar stie sa urce si-n caruta.Sper ca esti bine sanatoasa,rosie si frumoasa,si multe cuvinte frumoase,scrise ca mine si de la mine trimise,din partea mea.Afla despre mine,ca sunt trista si vesela in acelasi timp.M-am uitat astazi in oglinda,si am vazut ca nu sunt asa ca in oglinda,sunt ca o grinda.Da,mi-a placut gropita din obrazul drept,si zambetul atat de inocent.Si stiu ca nu mai esti o copila,dar de multe ori lasi impresia ca esti o zambila.Te cunosc atat de bine,te inteleg,dar pana acum mi-a fost teama sa-ti tot vorbesc.Candva,e posibil sa fi avut impresia ca ma cunosti,poate ai crezut ca stii cine sunt si ce simt,ba chiar la un moment dat te-ai crezut indreptatita sa-mi spui ca ce simt eu e bine si nu bine.In spatele unei bucurii afisate ai gasit lauda,iar atunci cand poate eu ma agatam de un fir de speranta,tu ai vazut depresie si pesimism.Daca astazi sunt trista,tu stai fara grija,maine o sa-mi treaca.Daca vreau sa-mi strig bucuria si fericirea,o strig lumii intregi.Te astept sa stam din nou pe prispa timpului si sa ne imaginam ca pictam viata cu un fir de iarba,adormind vesnic in concluzia inconstientului meu controlat de viitor.Eu o scriu dupa ce viata ma biciuit si am dat cu capul pana m-am zapacit.Poate vor mai trece anii,pentru a o reciti in urmatorii 10 ani,daca voi mai trai.Draga Raveca,ai invatat multe,mai ai inca multe de invatat,dar acum e vremea sa te pregatesti sa inveti si mai multe.Ai invatat sa fii sincera cu tine,sa te ierti,sa stii sa ai grija de sufletul tau,ai invatat sa iubesti oamenii si sa-i accepti asa cum sunt.Cand n-am puterea s-o arat prin fapte,o pun in vers.Nu cer eternitate de la o floare ce-a nflorit,de ia ma bucur ca traieste,si nu o plang de sa vestejit.Nu cer credinta neschimbata,dar stiu ca raiul se coboara numai o clipa pe pamant.Nu am promis ca-mi voi pastra cuvantul,si nu vreau sa fiu o amintire in ceas tarziu,dar vreau sa-mi leagan dorul,ca pe o frunza,vantul.Si daca uneori mai plang,nu este semn de slabiciune,vreau sa nu mai simt amaraciune.Zambesc mereu sa pot razbate,si daca inca mai am speranta,o pastrez cat inca sunt in viata.Si daca uneori imi pare,ca viata este tot mai grea,zambesc din nou,si-un soare bland apare din nou in viata mea.Unele zile sunt atat de vesele,altele atat de triste.Viata este o poveste,tot ce s-a intimplat va ramine o poveste,si altul va depana din nou o alta poveste.Aceasta a fost viata mea.Cineva o va continua,dar cu o alta poveste.Am fost aici,a fost frumos,si totul se mai povesteste.O femeie e desteapta,Raveca,e mama si bunica,dar tare voinica.Femeia cea mai minunata,este cand de Dumnezeu este laudata,ca de barbat,mi-e si rusine,nu prea auzim de bine.Nu vreau sa le scriu aici,ca mie frica de furnici,si nici batuta-n cap,ca nu o sa mai tac.Doar am vrut sa sugerez,pe femeie sa nu o stresezi,daca poti sa-i faci un bine,mai intai gandeste-te la tine.Cum tu te vei comporta,ea asa iti va si canta.Respecta femeia,si iubeste-i statornicia,ca ea va mosteni vesnicia.Amintirile din trecut,tot incearca sa ma cheme,pe drumul lung si cunoscut,mai trec din vreme-n vreme!Azi din nou am strabatut,viata,in gandurile mele.Nu te lasa invins de slabiciune,cand te incolteste iar trecutul.Sa nu cedezi nicicand la vreo ispita,cu nici un chip sa nu te compromiti.Aduna amintiri,traieste,nu strange bani,si nici multa ura,in loc sa injuri,zambeste si iubeste.Nu ascult la barfele ce zice lumea,ascult sfatul meu,si-mi zic,Raveca,hai,din nou zambeste!O amintire dintr-un tarziu,ce tot ma bate gandul,sa-mi lecui dorul meu pustiu,asa ca pe-o frunza,vantul.Si azi tot sper,ca m-am saturat sa zbier,vreau o inima de fier.Ca intotdeauna,totul depinde de mine,sa traiesc,sa ma bucur,si sa sper.Iar eu iti spun,ca nu mai zbier,doar fluier.Sanatate,si sa traiesti cu iubire,pentru vesnicie.