Am zidit un altar in inima mea…

Am zidit un altar in inima mea,fiindca Domnul mi-a dat mantuirea.Si acestui altar i-am pus nume eu,Dumnezeu,e steagul meu!Mic si slab stegar sunt eu,insa steagu-i Dumnezeu!Eu il port,dar El ma poarta,scut si pavaza imi e El,dar cu steagul merg mereu.Ridic steag de biruinta,si ma inalt,si nu voi renunta,Domnul e de partea mea.Steag de biruinta,pace,har si manghaiere.Si nu voi renunta!Merg inainte prin credinta,si voi avea biruinta.Cand lupta e gata,voi purta cununa,cea de biruinta.Cerul si pamanul,e una cu mine,ca gandul.Pe pamant locuiesc,dar de cer ma pregatesc.Si cand durerea e cea mai grea,biruinta eu voi capata.Si steagul de biruinta cu mine il voi lua!Nu sunt un invins,sunt biruitor spre biruinta!Multe nu inteleg ce se cere,si mii de lacrimi nu-i ajung,si mai multe imi cere.V-am scris nu ca n-ati cunoaste adevarul,ci pentru ca il cunoasteti si stiti ca nicio minciuna nu vine din adevar.Daca stiti ca El este neprihanit,sa stiti si ca oricine traieste in neprihanire este nascut din El.Dispar si ceruri si pamant,si totul atarna de un cuvant,cum mintea imi cerne.De atatea ori nu inteleg,si vreau misterul sa-l desleg,dar nici pe mine nu pot sa ma aleg.Nimeni nu este intrebat,cand n-i se masoara anii,nici clepsidra nu stie ce va fii,dar viata tot n-e alerga prin amintiri,si stam in balansorului priviri,pana n-e ia somnul.Si atunci vom fii cu totii doar amintiri!Acum tot ce ne-a ramas,sunt doar niste amintiri!De atatea ori,am vrut doar sa-mi sterg,tristetea din amintire,sa o pierd din privire.Am inteles de atatea ori,cum ma instinteaza Dumnezeu,prin spini si flori,prin credinta si umilinta,in fiecare zi sa am biruinta.Si chiar de am plans de atatea ori,nu imi pierd a mea credinta,merg din biruinta in sarguinta,pana ajung la pocainta.Amicul meu tu nu uita,fa-ti si tu partea ta!Chiar daca afara este toamna,incetineste pasii pe carare.Priveste un rasarit de soare,mai canta si-o cantare,chiar daca inima te doare.Stai si asculta o pasarica,priveste cum zboara o randunica,miroase o floare oricat de mica,si bucura-te de o zi deosebita.Cu pasii mei in pasii tai,adesea m-am oprit,dar tu credeai ca nu stiu eu,dar sa stii ca te-am vazut.Multi pasi,multi oameni,ne inconjoara zi de zi,priveste sus in departare,priveste ca sa vezi in zare,e atata splendoare!Pasi marunti,sau mai mari,departe acolo pe cale.Azi m-am oprit putin pe o cale,si am dat ascultare,inima mi-a spus poti sa mergi putin mai agale,e bine si asa,doar e o cale.Pe calea ingusta eu merg tot mereu,e drumul ce duce drept la Dumnezeu!Placeri si desertaciuni pe ea nu-s pentru-ca duce drept sus,la Isus.Chinuri,dureri vom avea de multe ori,dar tinta noastra ce duce in sus,e marea iubire a lui Isus!Pe cararea mea nu a fost doar numai soare,a fost si chin a fost si plans,a fost durere si oftat,doar prin iubirea Lui eu am rezistat.Adesea ma intreb,de ce oare?Dar atunci cand sunt doar pe carare,le vad mai bine pe fiecare.Am strabatut din nou a mea carare,si biruinta am primit in incercare.Pe a mea carare,nimic nu este la intamplare,poate a trebuit sa fie doar asa.Si daca pe cararea vietii eu te-am cunoscut,vreau sa nu uiti,priveste sus la munti,de acolo la toti ne vine izbavirea,ca sa gustam putin,si fericirea.Despre carare,o cale sau un drum,atatea pot eu ca sa spun,iubirea,am intalnit-o acum.Este frumoasa,dar si dureroasa,dar poti face fata.Cararea prin al meu destin,mi-a dat puteri sa vad din plin,pe unde poate sa ma duca dragostea.De jos in sus,eu merg tot mai sus,acolo pe mine ma asteapta Isus.Alunecusuri daca vor veni,boale de vor bantui,departe daca tot pe drum as fi,din rasputeri ma straduiesc sa urc mai sus.Cateodata nu e deloc usor,e mai brazdoasa,mai imaloasa,si intunecoasa.Ori cum ar fi sa fie,o alta cale nu o sa fie,o vrei nu vrei,ea te duce spre vesnicie.Cati oameni au umblat pe calea dreapta,cati oameni eu am intalnit,mi-au spus,tu dute mai departe!Departe eu am venit,si oare cat mai de departe sa merg eu necontenit.Oare atunci cum va fi,cand eu drumul l-am sfirsit?Mai un munte mai un drum,mai o vale,si am sa ajung,pana voi ajunge sus.Departe,daca scriu din nou pe drum,sa stiti ca eu sunt si merg doar pe drumul cel lung.Romani 8:37-39 Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori,prin Acela care ne-a iubit.Caci sunt bine incredintat ca nici moartea,nici viata,nici ingerii,nici stapanirile,nici puterile,nici lucrurile de acum,nici cele viitoare,nici inaltimea,nici adancimea,nici o alta faptura nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu,care este in Isus Hristos.

Postiti sa nu poftiti…

Postul,depinde de fiecare cum il indeamna Domnul,cum simte sau cum doreste.Post numai cu apa,nu se mananca deloc nici seara,nici dimineata.Post cu apa si cu sucuri.Post numai cu apa si vegetale.Post in care sa mananci numai o masa pe zi.Post impartit,prima saptamana numai cu apa,a doua saptamana cu sucuri,si a treia saptamana cu vegetale si fructe,incepi cu vegetale,apoi cu sucuri,apoi cu apa,poti sa le schimbi.Pentru cei care au boli,puteti incerca,cu sucuri sau vegetale.Postul nu este ceva ce Dumnezeu cere sau porunceste crestinilor.Biblia prezinta postul ca fiind ceva bun,de folos si de dorit.Cartea Faptelor Apostolilor prezinta pe credinciosi postind inainte de a lua decizii importante.Faptele Apostolilor 13:4; 14:23 Postul si rugaciunea sunt adesea legate.Luca 2:37; 5:33 In practicarea postului se pune accentul pe lipsa mincarii.Cu toate ca scopul postului sa fie,sa ne indepartam privirea de la lucrurile lumesti si,sa ne-o indreptam catre Dumnezeu.Postul este modalitatea prin care ii aratam lui Dumnezeu si noua insine ca luam in serios relatia noastra cu El.Postul te ajuta sa capeti o noua perspectiva asupra lucrurilor si sa reinnoiesti increderea ta in Dumnezeu.Postirea trebuie sa se faca in spirit de umilinta si atitudine de bucurie.Matei 6:16-18 Cand postiti,sa nu va luati o infatisare posomorata,ca fatarnicii,care isi slutesc fetele,ca sa se arate oamenilor ca postesc.Adevarat va spun,ca si-au luat rasplata.Ci tu,cand postesti,unge-ti capul si spala-ti fata,ca sa te arati ca postesti nu oamenilor,ci Tatalui tau,care este in ascuns,si Tatal tau,care vede in ascuns,iti va rasplati.Orice post are puterea Lui.Dumnezeu apreciaza si va raspunde fiecarui fel de post.Cu cat e jertfa mai mare,mai stricta,cu atat rasplata e mai mare.Apa se poate bea,toata ziua,cate putin.Poti bea apa calda,apa distilata.Pentru cine se simte slabit este recomandat apa calda cu lamaie si putina miere.De aceea sa ne luptam cu firea si poftele noastre si vom birui.In aceasta lupta,NU suntem singuri,Duhul Domnului este cu noi si ne va da puterea,adica,abilitatea de a face.Aduceti-va aminte,caci este o vreme,trebuie ca sa ne concentram toata atentia,dorintele,timpul nostru la Dumnezeu si imparatia Lui.Sa meditam asupra Cuvantului Sau zi si noapte.Sa ne rugam tot timpul,sa ne facem timp de rugaciune,de a vorbi cu Tata din cer.Sa declaram mereu promisiunile Domnului.Sa ne pocaim sincer,sa ne recunoastem starea.Sa iertam si sa dam iertare celor ce ne-au gresit.Sa postim cu asteptare si bucurie.Sa ne rugam pentru toti care am intrat in post ca sa fim intariti in trup si suflet,sa fim protejati de sangele Domnului,sa rezistam pana la sfarsit.Domnul sa ne ajute pe toti.Postul sa nu se considere ca acesta este o cura de slabire si nici o obligatie,ci o bucurie.A posti inseamna a vorbi mai putin,a munci mai atent,a ne iubi cu mai mare grija.In ultimul rind nu este o obligatie,postul este o bucurie.Este un mod al lui Dumnezeu de a se face cunoscut oamenilor si de a-i face pe oameni sa inteleaga adevaratul ritm al vietii.Apoi,una dintre propunerile pe care putem sa o facem in timpul postului este sa fim mai atenti la tot ceea ce Dumnezeu ne-a daruit.Cred ca a posti inseamna a refuza sa te prostesti.Doua zile de post contribuie la regenerarea sistemului imunitar.Abtinerea de la mancare timp de doar doua zile,poate reface sistemul imunitar,ajutand corpul sa combata infectia.Postiti,dar nu va prostiti!Nu va prostiti,postiti sa nu poftiti.