Efemer si Etern…

Efemer si Etern,goi,in drum catre niciunde.Un zambet,e o clipa,si s-a dus.Cata durere-n suflet se ascunde,si cate,cate ar mai fi de spus!Cautam iubirea pe poteci obscure,si se scurge viata cu ai ei tumult,dar iubirea a ajuns sa-ndure,spunand adesea,este mult,prea mult!O goana efemera,spre mai bine,traind cu bucurie lacrimand.Durerea arde ca un maracine,apoi tacerea se asterne-n gand.Sub zambet,e tradare si minciuna,plini adesea,dar atat de goi!Durerile si neputintele se aduna,adesea ne indreptam,unde nu stim nici noi.Avem fumuri in privire,si ne pizmuim mereu.Uitam ca trece timpul fara stire,si intr-o zi neasteptata,toti murim.Fericire in clipe efemere,priviri uitate ce stralucesc ca niste himere.Lacrimi risipite-n vant,si din tot ce-a fost,nimic,nu mai sunt.Lumea este oarba,tot ce am avut,a trecut,si incepe sa se piarda,tot mai mult.Cum am fost,nu mai sunt,si cum sunt acum,toate o sa se faca scrum.Oamenii isi doresc o viata mai lunga,Dumnezeu vrea o viata mai sfanta.Pentru Dumnezeu conteaza calitatea vietii,nu lungimea vietii.Oamenii isi doresc mai multe binecuvantari.Dumnezeu vrea sa fim noi o binecuvantare pentru altii.Oamenii isi doresc mai multe zambete pe fata.Dumnezeu ne trece prin incercari,pentru ca cel mai bun este cuptorul de foc,care ne curata ca aurul curat.Oamenii isi doresc un confort mai deosebit.Dumnezeu vrea sa ne slefuiasca pentru un caracter mai deosebit.Frumos ar fi ca dorintele noastre sa fie dorintele lui Dumnezeu.Iar atunci vom avea cu adevarat un suflet curat.Ma regasesc,din ceea ce am fost,din ceea ce sunt,le asez in cuvant,le arat cui vrea sa le vada.Pentru a scrie,nu-mi sunt de trebuinta reflectoare,imi e de-ajuns lumina de la lumanare.Sa nu fie nimic peste putere,chiar daca e dincolo de putere.Sunt clipe care mi se par fara sens,sunt clipe care mi se par fara raspuns.Tot ce am strans spre bine in inima mea,il simt efemer.Sunt clipe de clipe,zile de zile,luni de luni,ani de ani,fara raspuns.Nu priviti cu disperare,cand sunteti la incercare,din cuptor cand am iesit,suntem aur curatit.Cand ne incearca suferinta,orisicat ar fi de greu,sa nu iti pierzi credinta.Daca ai credinta vie,ai ramas pe temelie,daca nu,in cuptor te vei topi.Incercarea e cuptorul,ca sa vada cat esti de credincios,cand e suferinta mare,atunci esti pus la incercare,sa se vada lamurit,daca rabzi sau te-ai topit.Aurul stralucitor,se formeaza in cuptor.Orice suflet incercat,el devine mai curat,in cuptoarele de foc,pentru minunatul loc.Unii rabda mai putin,altii ani si ani la rand,in cuptor se zbat cantand,caci Isus este cu ei.Daca esti paralizat,tu esti aur incercat.Orice chin,orice necaz,Domnul doar te-a incercat.Stiu ca e ingrozitor,in durere,in cuptor,doar acei care au rabdat,se numesc aur curat.Asta-i calea,ce sa faci?Rabda in cuptor si taci.Sau mai bine multumim,Domnului,cand suferim.Orisicat ar fi de grea,suferinta,o vom uita.Nu-i prea mult si nu-i prea greu,daca-L chemi pe Dumnezeu,in necazuri,in cuptor,sa ne deie ajutor.Ca sa nu te intinezi trebuie sa veghezi,haina curata s-o pastrezi,de pacat sa te pazesti,prin Cuvant mereu sa te sfintesti.Din aur curat e inelul meu,din aur curat comoara in cer am eu.Pe aur curat curand eu voi calca,daca aicea lupta buna voi lupta.Trupul meu nu-i vas de pret,insa Domnul m-a ales.Tineretea mea ca dar,am pus-o pe altar,si doresc ca sa-i slujesc pana la sfarsit.Vreau curat ca si un crin,sa stau pe bratu-i divin,caci doar El mi-a dat din Duhul sau cel Sfant!Vrea aur curat din mine Dumnezeu,vrea aur curat si sus in cerul Sau.Pe aur curat curand eu voi calca,daca aicia plina de ravna am lucrat.Indemnul meu pentru fiecare dintre noi este acesta:Fii un tinar curat intr-o lume murdara,si Dumnezeu te va binecuvanta.Traiesc cu gandul la liman,efemer si etern.

Lasa-ti povoara in mana Lui…

Evrei 13:8-Isus Hristos,este acelasi,ieri si azi si in veci!Chiar daca grijile te apasa,chiar daca banii nu-iti ajung,nu dispera.Chiar daca boala iti macina trupul,si sufletul ti-e ravasit,nu dispera.Chiar daca cerul vietii tale,acoperit e numai de nori.Nu-ti pierde credinta in Dumnezeu,plin de speranta in rugaciune,impartaseste-ti necazul cu El,si nu dispera.Lasa-ti povara in mana,Celui ce ti-o poate purta.Lasa-ti povara si pace in suflet,doar El iti va da.Lasa-ti povara,ridica-ti fruntea,si sterge-ti lacrima.Lasa-ti povara si mergi inspre cer,te asteapta cununa.Chiar daca in juru-ti e multa ura,chiar daca esti dispretuit,nu dispera.Chiar daca n-auzi o vorba buna,si-n loc de-un zambet primesti ocara,nu dispera.Chiar daca ochii iti sunt plini de lacrimi,si sufletul iti plange cu-amar,nu-ti pierde nadejdea in Dumnezeu,plin de speranta in rugaciune,impartaseste-ti necazul cu El,si nu dispera.Tot ce-a fost in viata mea odata,voi lasa uitarii,ani,luni si nopti de-a randul,tot ce-a fost povoara.Drumurile noastre,se vor intalni vreodata,voi pastra mereu in amintire,dragostea curata,dar gandul ma-nfioara.Numai prietenia glasul ei o cheama,cuvintele-s averea mea si gandul ce ma poarta.Mi-s dragi cuvintele,ele imi sunt surorile,ce dor mi-e sa vorbesc cu pasarile,cand nu imi sunt dragi tacerile,si noaptea cand nu pot dormi,eu vorbesc cu stelele.Mai presus de orice,de credinta,de-avant,de-orice dar care biruie firea,mai presus de minuni,de puteri,de cununi,mai presus e iubirea!Prin credinta rastorni munti inalti si cetati,si-ti arunci peste veacuri privirea.Dar in cele ceresti esti atat cat iubesti,mai presus de orice e iubirea!Dumnezeu e maret,gem in cale-I furtuni,se cutremura toata zidirea.Dar in susurul bland Il auzi murmurand:Mai presus de orice e iubirea.Pregatiti-va stanci pentru Templul Etern!Orice pasare si om isi are menirea,chiar pamantu-i primit,caci Isus l-a sfintit,cand a scris pe pamant ce-i iubirea!Nu dispera,El iti ia toata povoara ta.

Te venerez Raveca…

Expresia"te venerez"inseamna,te cinstesc,te pretuiesc,sau te respect in cel mai inalt grad,provenind din,latinescul"veneror".Cand cineva spune acest lucru,exprima o admiratie profunda,o pretuire,sau un sentiment de adanca reverenta.Mai arata si o recunoastere a valorii deosebite a unei persoane.

Plang doar in batista…

Nu sunt trista,sunt optimista,doar plang in batista.De ce mie,de ce asa?Merg mai departe,pana se vindeca mana mea.Domnul sa se indure de ea.

Nu sunt luata de pe strada…

Nu sunt luata de pe strada,am avut o mama draga,care m-a purtat in rugaciune,o viata-intreaga.Sa avem grije de noi,pana mai putem,daca nu,ne imputem.In zilele ce mi-au mai ramas,vreau sa binecuvintez,decat mila sa cersesc.Numai Domnul e cu mila,ca nu vreau sa ajung la mila nimanui.M-am rugat Domnului,acum nu e de ras,e de plans.Unii vrau pe una,altii pe alta,si in ziua de azi,nici nu-i de mirare,pe cine m-ai alegi.Iar cu rasul,unii nu se mai pot opri de ras,iar altii nu se mai pot opri de plans.Si am vazut ca si aceasta este desertaciune.Unii se drogheaza si vorbesc ei singuri,iar eu nu ma droghez si tot vorbesc singura.Modul de viata e diferit pentru unii,si diferit pentru altii.Dar nici aceasta nu conteaza.Si atunci ce mai conteaza?Chiar,parca nimic nu mai conteaza in viata asta.Am vazut chiar acum pe unii,cum dorm pe strada,pe o bucata de carton,si stau fara grije in sion.Am vorbit cu unii azi,si de dimineata si pana seara,numai intru-na sunt nemultumitori.Acum e frig,de ce e asa frig?Acum e tare cald,de ce e asa cald?Si intru-na nemultumiti,vezi sa nu ma zici,ca nu-s de lipici.Si eu le-am spus,bucurati-va cu ce aveti,pana mai aveti,ca de nu o sa vedeti si stele verzi,si cai pe pereti.De una,de alta,nu fac eu plata.Nu suntem de ras,dar de plans,cu indeajuns.Acum chiar ca o sa ma rog Domnului,si mai mult,sa nu ne pedepseasca mai mult.Eu tot ma rog,ca un neghiob,sa nu fiu un orb.Ajuta-ma Doamne,sa vad bine,sa ma vad si pe mine.Dar ma rog si pentru voi,sa fiti mai tare ca noi.Daca acum m-am rugat,nu am uitat de unde am plecat,si multumire eu am de dat.Multumesc pentru noi,multumesc pentru voi,multumesc ca inca nu suntem goi.Cu multumire inainte pentru Domnul Parinte,cu multumire inapoi,pentru tot ce El a facut pentru noi,si cu multumire neancetat,chiar daca noi nu am meritat.Acum as pleca,dar pa voi nu v-as lasa,dar nu sunteti in palma mea,si de aceea eu va las,sanatatea sa v-o pastrati,dragostea si iubirea,multumirea si infaptuirea,fie-va tinta mereu,ca vom ajunge cu totii o data la Dumnezeu.Dupa cum v-am zis,ori de ras,ori de plans,toate isi au timpul la locul lor.Cateodata mai fac haz de necaz,sa nu stam incruntati,va vreau inseninati.Acum plata e a Domnului.Cu Domnul inainte,sa avem zile sfinte,ca zilele triste ne scoate din minte.Pe drumuri de rastriste si jale,am scris postarea mea aici in vale,ca toate pe noi vin agale,si ne lasa cu jale.Ma rog fara incetare,si multumesc chiar daca ma doare,stiu ca Dumnezeul meu e mare.Priviti in departare,si cantati o cantare.Binecuvantarile de sus si de jos,sa ne fie la toti de folos.Acum nu vreau sa scriu de oua,doar pentru generatia noua.Sa nu te faci ca ploua,nu e roua,e o flora.Ce generatie noua,ca ne parasuteaza din doua,si chiar ca o sa stam cuminti ca pe oua.Asta este generatia,a venit si inflatia,nu stiu daca mai avem si gratia.Generatia ca generatia,dar distractia te distruge ca ficsatia.Acum nu vreau toate sa-mi steie in mate,le scot aici pe fate,ca nu le tin in brate.Generatia se duce,dar noi o sa le platim bine,cand ne macina mai bine.Nu stiu ce sfaturi sa dau,ca am si eu un cap,si pe el tot imi dau.Ce folos de toata truda,daca generatia a ajuns ca luda,si nu poti sa iei nici ruda.Ce scriu nu e delicat,nici important,dar e de strigat.Ajunge omul si pe luna,ori la luna,dar de generatia asta,nimic nu e,e tot nebuna.Generatie iubita,fii mai limpezita,ca vei fii nenorocita.Daca nu vreti sa ascultati,pe maini bune eu va las.Dumnezeu cu indurarea,sa ne scape din pierzarea,fardelegilor tarzii.Doar ca o dare de resemnare,stiu ca si lumea asta e foarte mare,vreau sa stau mai mult pe picioare.Doresc generatiei de acum,malai si un drum bun,si fiecare sa stea la locul lui.Cu iubire pentru generatia noua care vine,ca nu cred ca alta generatie mai vine.Dar daca mai vine,si eu sunt plecata cu bine,va doresc tuturor mult spor in viata,si sa auzim numai de bine.Generatie,eu ma rog pentru gratie,sa ai vibratie!Esti un pui de om,dar maine esti om,si ai sa cazi ca un pom.Generatie noua fii pregatita,te asteapta o zi deosebita.Eu m-am rugat,te-am indrumat,valea,am terminat.Sa avem grije de noi,eu nu sunt luata din gunoi,sunt fica de Rege,si Domnul ma alege.

Acum,chiar acum…

A picat pomul lui Camelia.Sunt 5 ani de atunci,pe 9 Septembrie 2021.Glendale-Arizona.

Voi continua…

Voi continua,sa merg pe calea mea,chiar de crucea imi este grea.Dar povestea va continua.M-am oprit la coltul strazii,sa privesc la firul ierbii,si despre iarba nu stiu nimic,doar ca e un fir asa de mic.Iarba creste si se usca,vine altul,o calca si se duce.Dar din departare,zari o floare de violeta culoare.Si m-am gandit imediat la copilarie,si am scris de floarea mea,movie.Floare,pentru tine,toate as da,si cu tine as tot sta.Cand pe aleea florilor umblam,si la umbra pomilor mai stateam,ma gandeam tot la Rai.Ascult cantari,povesti si poezii,de unde pot eu sa ma inspir.Multe sunt din lacrimile mele,si pvestite de pe drumurile mele,ca de n-ar fi ele,cum as mai cugeta pentru dorurile mele.Pe la colturile strazii,am vazut si mult pustiu,dar nu de astea vreau sa scriu.Pustiul e in lume,dar poate fi si in noi.Despre pomi,flori,pasari si pietricele,ca sa-mi amintesc de ele,de fiecare data cand trec pe langa strazile mele.Cine au inventat strazile,s-au gandit ca ele sunt bune,sa te plimbi cu drag pe iele.Si pe la ape as umbla,sa-mi spele si mintea mea,si de dureri sa pot scapa.Amintirile raman,si drumul e batatorit destul.Iarba s-a uscat,floarea s-a imoiat,pomul m-a ubrat,pasarea mi-a cantat,si eu la viata am tot meditat.Din noi si din nou,cu mine la sfat am stat.Fiecare om seamana ceva.Cuvintele pe care le rosteste,faptele pe care le face,sunt seminte raspandite zilnic,care nu se pierd fara urme.Ele ajung sa incolteasca,sa creasca si sa se coaca pana la seceris.Nu va amagiti,Dumnezeu nu Se lasa batjocorit,caci ce va semana omul,aceea va si secera.Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul!Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau,nu se teme de caldura cand vine,si frunzisul lui ramane verde,in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca rod.Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul,intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat,ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii,cand vine fara veste nenorocirea.Ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere.Singurul om in care trebuie sa ai incredere absoluta esti tu si Dumnezeu.Este inceputul unei povesti al carui autor sunt eu.La inceput a fost o provocare,apoi a devenit o vindecare,o simpla terapie.Nu putem rupe radacinile,pastram credinta parintilor,intelepciunea si aventurile bunicilor.Am invatat multe despre viata,din care astazi mai am de invatat.Anii trec,oamenii se schimba,ne maturizam,schimbam puncte de vedere si mai ales suferim.Omul e ca pomul.Pomul se cunoaste dupa roade,iar omul se cunoaste dupa fapte.Cand sunt slaba,ma fac tare.Azi am mancat hrana tare,sa ma tina pe picioare,chiar daca viata vrea sa ma doboare.Eu nu cedez,eu reflectez,la viata si la ce lucrez.Asa ma bucur zi de zi,chiar si de zilele-mi sunt pustii,eu stau departe de prostii.Cred ca voi m-ati inteles,ziua buna sa aveti,sa fiti tari sa va rugati.Bucurie,fericire,o inima in lumina,si o viata cristalina.Din tot ce am invatat din viata,este ca te pune si pe o suta de ace.Am crescut cu cei sapte ani de acasa,dar azi maine o sa ajung la saptezeci si sapte,daca nu o sa cad pe spate.Respectul si omenia,asta mi-a fost simbria si mandria.Multe nu am acumulat,ca viata mi-a tot luat,si tot in restrictie am ramas.Dar daca,si cu parca,va veni si o barca,o sa ma fac ciupearca.Eu am trait copilaria,si am rezistat militaria.A fost si greu,putin usor,dar le-am scris acum eu din pridvor,pana nu mor.Ce conteaza anii,daca nu ti-ai trait traiul,si nu ai mancat malaiul.Am gustat putin din fiecare,sa se ajunga la fiecare.Cateodata imi pierd controlul,dar ma inregistrez cu magnetofonul,si-l trimit cu casetofonul.Acum stiinta a avansat,le pun pe u-tube si tic tok sa nu ia foc.Nu am crezut in multe,dar acum ma sui pa munte,cu dronul si avionul,te vad din frunte,pe FaceTime.Si daca o sa mai am harul ca si talharul,o sa ma duc si cu magarul.Multe am crezut,si nu le-am vazut,multe cred,si tot ma pierd.Asa ca,nu-mi ramane altceva de facut,decat tot sa lupt.Viza vi de viza varza,sta o barza si eu o breaza.Viza vi de zarva manc cureci,sa aud bine la ureci si sa nu fac zarva cu ghiveci.Cand viata pare nedreapta,tu sa-ti amintesti.Tu esti cel care trebuie sa depuna efortul,Dumnezeu iti arata doar calea.In viata nu conteaza unde te afli,ci pe cine ai alaturi.Unele zile trec fara sa lase nici o urma,alte zile ne amintim o viata.Cand viata este nedreapta,tu mergi tot dreapta,si jigodia se indreapta.Totul ramane in istorie,fa din esec victorie.Victoria este mai dulce atunci cand ai cunoscut si infrangerea.Succesul inseamna sa mergi din esec in esec,fara sa iti pierzi entuziasmul.Multi lucreaza,dar putini gandesc.In ciuda tuturor problemelor,vom fi raniti de nenorocirile care vin,fara sa vrem.Problema este rezolvata,cand nu sunt revoltata si dizolvata.Tot incerc sa ma inteleg,pana mai pot sa ma dezleg.O buna lectie de morala,este nu aceea in care ni se predica valorile,ci aceea in care ni se arata cum sa practicam virtutile.La ce e buna viata?Trebuie doar s-o traiesti!Eu voi continua sa scriu,si sa cant,pana imi iau avant.

Va urma…

Va urma,si ce va mai urma?Ori se va curma,si se va termina cu greutatea grea.Nu mai am nici o parere,nu raman cu parere de rau,ca m-i se face si mai rau.Am avut o viata,ca si mierla,cand canta cu durere.Aoualeu si ce durere,s-a topit tot in tacere.Cu ani si ani in urma,nu am mai putut,nici sa strig.Zeci de ani au tot trecut,dar nu pot sa ma zauit,ca tot ma uit.Am si azi multa durere,si nu mai stiu unde pasesc.Bucurati-va,si traiti cu placere,ca pana la sfarsit,oricum toate piere!Toate si totul din interes,lumea umbla pe invers,dar eu,nimic nu am inteles.Nu-mi trebuie bijuterii,daca nu sunt apreciata nici bijuteriile nu ma dezmata.Eu sunt inca vie,traiesc si fara bijuterie,nici nu le tin in cutie,ca nu au valoare pentru mine.Pentru mine,eu cred ca sunt o bijuterie,dar nu stau toata ziua in lengerie sau in sufragerie.Dupa cum se stie,ce e o bijuterie,nu se pune pe farfurie.Sa te recunosti cat valorezi,nu e neaparat sa porti si o bijuterie,eu stiu cat valorez,si ma respect chiar si fara bijuterie.Nu zic ca nu e frumoasa o bijuterie,pe mine nu ma imbie,eu sunt nascuta o bijuterie.Calitatea nu cantitatea conteaza.Nu sunt deloc impotriva,sunt de-o potriva,daca o folosesti,sa te simti si bine.Eu vreau sa ma simt bine,nu am nici o bijuterie pe mine,lacrimile-s diamantele mele,si durerile bijuteriile mele.Doar acestea mi-au format viata in bijuterie si perle,sa ma falesc si eu cu ele.Valoarea mea e unicat,de diamante tot am dat.Sunt o femeie bogata,inima mea e curata.Voi aveti valoare,chiar si cu o floare,daca stiti sa stati drept in picioare,si nimeni sa nu va doboare!Doar cu o floare,viata e tare ametitoare,si amagitoare cand nu are nici o culoare.Ce sa va doresc mai mult,de cum esti tu acum.Cred ca mai inteles,mai dau eu gres,dar fara interes.Daca vrei lume cu interes,trebuie sa mergi pe un sens modest,fara pervers,si fara test de intravers,ori faci un vers,de mare interes.Versul l-am scris aici,nu fac nimic de interes,sau cu interes,vreau numele,sa nu-mi fie sters.Acum am inteles,exista toate cu sters.Ce va urma,va urma,si va merge pe urma mea.What’s NeXT in text?Va urma.

De voie,de nevoie,am voie…

Pierduta in tacere,o raza de lumina imi lumineaza sufletul imers,dar tot din mers.De voie,de nevoie,am voie,sa stau langa un copac,barzele si ratele,imi canta,si eu scriu,despre un unghi de langa lac.Cand ma uit din unghi obtuz,parca totul imi este confuz,dar privind din unghiul drept,am inceput sa ma destept.Si printr-o ureche de ac,am inceput din nou sa tac.Fac umbra la pom,ori pomul imi face umbra mie,si cant de veselie.Din slove am ales micile cuvinte,ca si furnicile cuminte,si am vrut sa umplu cu ele,celule de molecule in pendule.Mi-a trebuit un violoncel,dar nu am gasit nici un brotacel,sa cante nitel.Pe o foaie de trestie,canta o lacusta,ca era prea ingusta.Cimpoiul si vulpoiul,a crezut ca eu sunt musuroiul,dar i-am prins cu valaul.Farmece nu stiu sa fac,de-abia stau,si ma uit la gandaci.Ma strecor putin prin apa,ca un fir de ata,ca nu vreau cel rau sa ma inhate.Vai ce viata,sa fii de gheata,si sa nu poti fii isteata,si salciile ma agata.Voi reveni din nou la viata,ca sunt creata,dau in albeata,spatele nu ma lasa,dar vreau tot viata!Multumesc Bunului Dumnezeu,ca am ajuns pana aici,dar cu greu,incet,incet,m-a impins numai El!O zi minunata,scaldata si baltata,dar binecuvantata!De voie,de nevoie,am voie,sa fiu frumoasa.Incercand sa gasesc raspunsuri intrebarilor,am voie,si nevoie sa fiu cu voie.Tind sa cred ca de fiecare data,pe masura ce inaintez in varsta,raspunsul meu va fi altul,asa cum de fiecare data cand imi vine in minte intreabarea,si reusind sa ma surprind eu pe mine.O alta intrebare de gandire era aceea.De ce ti-e frica in viata?Nu,nu este vorba de moarte,de ea nu mi-e frica.Raspunsul e,de oameni.Da,de oameni.Ma sperie foarte tare caracterele atat de diferite,mentalitatile oamenilor.Cu rabdare,treci si marea.Sa aspiram intotdeauna catre fericire,fara probleme si intrebari,pentru ca intr-o zi o vom gasi,ca oriunde am fi,si prin orice greutati am trece,acelasi Dumnezeu ne vegheaza pe toti.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu tot eu.As vrea sa fiu ce n-am fost ieri,si nici cand inainte,sa nu m-abat spre nicaieri,din drumul vietii Sfinte.As vrea sa fiu ce altii nu-s,mergand in viata spre apus,in timp spre vesnicie.Aproape-as vrea sa fiu oricand,de cei ce trec prin lume,dar si de cei cazuti din rand,ranitii fara de nume.As vrea sa fiu un simplu glas,atat,e tot ce mi-a ramas,si as vrea sa fiu ceva,o raza de lumina.Sa duc lumina undeva,si sa ma-ntorc in Soare.Am voie,dar mare grije,de voie si nevoie,in toate.

Imi dau voie…

Imi dau voie,sa am o viata armonioasa,cu bucurie si pace.Este frumos sa simti ca traiesti,sa fii tu insuti,sa te eliberezi.Am gresit,am cazut,am invatat,si acum ma odihnesc de toata oboseala si osteneala.Si spun nu,chiar si cand imi este greu.Cand m-am saturat de fugit,stau.Sunt atata de ganditoare,stau cu picioarele pe pereti,pana vad scaieti.Am fugit destul,acum stau si ma gandesc,cat sa mai stau?Domnul sa se indure de noi toti.Dar iata ca din nou mi-a venit inspiratia.Si ma duc mai departe cu gandul.E durere,abisuri ale deznadejdii,sufletul se inalta spre piscurile sperantelor,din seninul boltei ceresti si din caldura razelor de soare.Am stiut ca va fi greu,dar niciodata nu esti pregatit pentru astfel de situatii.Am incercat sa ma incurajez,dar ma simt de parca ar fi smuls cineva o parte din mine.Multora dintre lucrurile pe care le fac,nu le mai gasesc rostul.Am incercat sa-mi pun ordine in viata,ganduri,sentimente si in amintiri.Prezentul si trecutul se amesteca,neputintele imi dau o stare,si ma apuc sa stau.E un impuls inconstient al nevoii interioare,ca lumea se afla permanent in miscare.Incerc sa stapanesc ceea ce se intampla in viata mea,dar lucrul asta ma depaseste.In final ma izbesc de zidul de indiferenta,iar bunele mele intentii,e un mister.Toata lumea isi cunoaste bine interesele si nu sunt capabili sa se miste.Odata ce a aparut ceva neprevazut,simt nevoia sa renunt la aceste prejudecati.Dar din pacate,lucrurile nu sunt atat de simple,cand este vorba despre mine.Sunt satula de durere si panica de afara.Timpul nu sta in loc,desi toate aventurile pe care le traiesc,sunt fictive.Sunt o fiinta contradictorie,sunt surda la zgomotele din jur.Timpul curge si se scurge repede pentru un timp de intamplari.Ma vantur intre viata si viitor.Am un jurnal de viata,scris cu voie buna si cu simplitate.Mi s-a parut ca toate aceste lucruri reprezinta viata mea.Cel mai simplu mi se parea sa ma las dusa de val,iar locul unde ma duce valul este departe de tot ce mi-am inchipuit.O fi bine,o fi rau?Nu stiu,dar stiu ca va trece si asta,si undeva ma asteapta frumosul curcubeu.Aceste randuri s-au nascut in urma multor situatii de care m-am izbit,panica care ne cuprinde pe toti.Priviti in sus,nici intr-o parte,nici in alta.Fericirea noastra este sa ramanem in El.Ce e viata asta-n lume,ce e omul,cum e zis?Totul este inselaciune,umbra si vis.Ce e viata asta,oare?E ca pulberea in vant,astazi este om in floare,maine,o mana de pamant.Viata asta-i o clipita langa viata cea de veci,atunci fati-o fericita langa Domnul s-o petreci.Trece timpul,trece viata,zboara fara veste,intr-o zi iti vei da seama ca mult nu mai este.Te vei duce in tarana fara a ta vointa.Singura speranta,ce imi da puteri,e Iubirea ce va ramanea.Toata viata mea am cautat un prieten adevarat,si numai pe Isus l-am aflat.Avem nevoie de curaj,rabdare,credinta,dar dimineata va veni.Credinta noastra nu e in zadar!Treziti-va si fiti gata!Mai las-o in balta de ingrijorare,si pune-ti picioarele intr-o caldare,si mergi pe pereti,cu rabdare.Asta am facut eu acum,si ma tolanez,precum va spun.Am pus si greutati la picioare,sa ma ajute,cand ma doare.Am ridicat si 5 pounds de greutati,ca sa vad tot scaieti.Merci bine si frumos,m-am dat din pat jos,si ma simt mai luminos si frumos.Asa imi petrec zilele,sa nu imi numar clipele.Imi dau voie,sa fiu,si sa trăiesc frumos,acum,azi si in fiecare zi,pana in vesnicii.Imi dau voie,sa fiu asa cum sunt.Am ramas cu picioarele pe pereti.

Ea,rade de ziua de maine…

Proverbele 31:25 Ea,este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine.Fii motivul pentru care cineva zambeste.Fiecare zi pare prea scurta pentru toate.Se zice ca viata este ceea ce ti se intampla.Foarte adevarat,de cate ori nu s-a intamplat sa-ti faci planuri pe termen lung,si sa se intample cu totul altceva.Viata este intotdeauna imprevizibila,niciodata nu stii ce ti se poate intampla maine,de aceea viata trebuie traita asa cum este.Viata e pretioasa,fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate.Important nu este sa traiesti,ci sa stii pentru ce traiesti.Ca o piesa de teatru este viata,nu conteaza cat de mult a tinut,ci cat de frumos s-a desfasurat.Cu bune,cu rele,cu tristete,cu bucurie,zambind sau plangand,viata oricum trece.Am uitat ca viata e prea scurta,sa ne prefacem.Dar nu e niciodata prea scurta pentru o prietenie frumoasa.Viata este o perioada scurta de asteptare,un timp in care tristetea si bucuria se impletesc.In spatele fiecarui zambet exista o lacrima.In fiecare imbaratisare exista singuratate.Viata este scurta,rade,si nu inceta a zambi,oricat de ciudat ar fi motivul.Du-te in natura,deschide ochii,dar deschide si inima ta pentru ceea ce vrea natura sa te invete!Frunzele care cad vorbesc despre scurtimea vietii si despre apropierea rapida a vesniciei.Acest lucru iti aminteste ca aici nu ai o cetate statatoare,ca va veni ziua cand va trebui sa-ti iei ramas bun de la pamant.Asculta si stai linistit inaintea lui Dumnezeu,adu-ti aminte de vremelnicia tuturor lucrurilor de pe pamant.Suntem buni si rai,aici si acolo,pretutindeni si nicaieri.Suntem,fara a fi nimic,in tacerea din lucruri.Suntem pierduti,de atata insingurare,incat ni se da dreptul la trecere.Suntem fire de nisip ce rezistam de-a lungul tarmului.Asteptam sa fim luati de valuri pana cand nu mai suntem.Unde ne gasim azi?Cand se va incheia totul?Dar,ce va fi in acele ultime zile?Care vor fi lucrurile la care sa ne atintim privirile ca la niste pietre de hotar intre prezentul de azi si marele maine care sta numai la un pas de noi?Acesta este de fapt motivul pentru care soseste ziua de odihna si bucuria cerului si a noastra.Pana la revarsatul zorilor omenirea intreaga va trebui sa treaca prin acea noapte a strimtorarii,a necazurilor si a suferintei,caci va fi o vreme de strimtorare,cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta.Aceasta inseamna ca lumea ultimelor zile va incerca sa bea pana la ultimul strop paharul.Secerisul este sfirsitul veacului,seceratorii sunt ingerii.In aceasta vreme a sfirsitului unele nume care niciodata nu au apartinut lui Dumnezeu vor fi scrise in cartea vietii,iar ale altora care credeau sau pretindeau ca apartin lui Dumnezeu vor fi sterse.Toti se vor scula din somnul mortii,dar dintre toti,unii se vor scula pentru viata vesnica,iar altii pentru ocara si rusine vesnica.Bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele in veac si in veci de veci.Bagati de seama sa nu va insele cineva,fiindca vor veni multi in numele Meu,a spus Domnul Isus,si vor zice:Eu sunt Christosul,si vor insela pe multi.Te rog fiebinte inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Christos Isus care are sa judece viii si mortii si pentru aratarea si imparatia Sa,propovaduieste cuvintul,staruieste asupra lui la timp si nelatimp,caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatorii dupa poftele lor.Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.Dar noi unde ne gasim?Credinta cum o traim?Nu cumva avem doar forma primilor crestini?Sa fim motivul pentru ca cineva azi,si-a schimbat viata.Fii un motiv de bucurie pentru cineva!Ziua de maine nu este a noastra,si daca va venii,tot in via Domnului trebuie,a fii.