Inscrie-te la progresul…

Lasa nervii,lasa stresul,si te inscrie la progresul.E firesc sa fii nervos,iar cateodata iti pierzi controlul,si bei petrolul.Te iriteaza si te deranjeaza,si depasesti viteza care te balanseaza.Si pe mine multe si multi ma enerveaza,dar fug afara sa topesc nervii care ma avanseaza.De multe ori asa ma enerveaza,ca nu mai gasesc nici clanta de la usa,si zbor pe geam afara.Dar asta nu e totul,imi pierd si capotul,si ma duc cu totul.Sa va amintesc despre puterea rugaciunii,si despre plansul inselaciunii.Cu totii n-e inselam,tot zicem ca nu n-e mai inervam,si mare mincinosi suntem.Asta e firea,sare si nu mai stie nici oprirea,doar atunci cand vezi ca ai dat in orbirea cu vorbirea.Stimularea imaginatiei,si desconectarea mintii,iti reduce starea de iritare,si uiti de balonare,sa nu faci o explodare.Cand iti vine sa turbezi de nervi,sa nu te uiti pe pereti,asculta muzica,scrie,citeste,povesteste,si te ingrijeste,pana cand,nervii nu te tranteste,si te plesneste.Inspira si expira,putin mai te desira,ca nimic nu se resfira,te infira.Enervarea e molipsitoare,te pune pe sfoara,o simpla scateie,te scoate afara din bordeie.Fieti-va mila de voi,lanceziti,apoi va pregatiti,la atac si panic atac,daca poftiti.Apoi inspirati adanc,si la fuga porniti,dar sa nu va prapaditi.Viata este scurta,iar iti bat la use Doamne,iarta-ma ca indraznesc,nu mi-e sete si nici foame,vreau putin sa iti vorbesc.Am avut putine in viata,dar si lacrimi,zimbete,speranta,zile bune si mai rele,si le-am indulcit cu miere.M-ai trecut prin toate,si daca pe aici nu se poate,atunci dincolo de moarte.Am c-am obosit,sa stii,zilele imi sunt mai gri,am cazut,m-am ridicat,de noroi m-am scuturat.Asa am mers de cand ma stiu,in toti scaietii din pustiu.O viata-n treaga am tacut,iar tu credea-i ca te ascult,si-o alta viata am visat,dar nici n-am stat,cu tin la sfat.Eu trecutul nu mi-l regret,ca mi-a fost si de ajutor,m-a invatat sa traiesc putin si mai usor.Chiar de oamenii sunt rai,ma prefac si nu-i observ,eu nu fac ce spun ei,eu nu vreau sa-mi fac nici nervi.Prin cate imi ies in cale,eu imi vad de a mea jale,azi pe munte,main la vale,astazi viu,iar maine scrum.De aceea viata-mi pretuiesc,si iubesc chiar de ma doare,caci viata este un dar ceresc,si repede dispare.Te rog acum sa nu ma uiti,ca sunt uitata de lume,si-n zbuciumul vietii sa ma asculti,si sa ma prinzi cand cad,sa nu ma fac praf de pilaf.Multumesc de toate acum,cat inca mai sunt pe drum,cand ziua aceea va venii,nu o sa mai iesim din fire.Nu va enervati,nici acum,si nicidecum.Luati o radiera,si stergeti-va nervii,chiar acum.