About Me

My photo
Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait,e multumirea mea,dar cum ma voi duce,e planul lui Dumnezeu!

Saturday, April 10, 2021

Cand aveam doar saisprezece ani...

Doamne ce zile mai erau,cand aveam doar saisprezece ani.Am plecat de acasa,si ne bucuram de viata,nu trebuia sa-mi fie atata greata.Nu m-am batut cu nimeni,dar am avut peripetiile mele.Frumoase timpuri,ca pe vremuri,dar pline cu indemnuri.Au fugit baietii dupa mine,dar nu m-am oprit langa nimeni,ca nu am vrut sa stie nimeni.Au trecut de-atunci vremi si vremuri,eu faceam doar pe ghemuri.Am avut o mama de milioane,care m-a invatat sa fac batoane,dar sa nu strig,batalioane.Multe am invatat sa fac,dar tot timpul trebuia sa tac.Am lucrat cat sa putut,chiul nu stiam de fel,eram pierduta intre zel.Anii au trecut,si de toate am mai facut.De la nousprezece ani,am inceput sa invat de Rai.Am vrut sa am Raiul pe pamant,dar m-am bagat cu gatul in stalp,si am uitat tot ce am mai stiut.A fost un drum lung,de la nousprezece ani pana la treizecisiopt de ani,m-am tot zbatut,ca pestele pe uscat,cand din apa a cazut.Asa am cazut si eu,dar parca am cazut din avion,pe beton.Dupa treizecisiopt de ani,m-am facut urangutan,si am iesit sobolan.Pe unde nu am umblat,numai Soarele din Cer m-a masurat.Drum lung,viata domneasca,am crezut ca toate ma trazneasca.Dupa patruzeci de ani,am urlat ca un hipopotan,dar nu m-am certat cu Domnul,am invatat sa inot si pe uscat.Cate strigate,cate tipete,toate au fost cu patime.Cand am ajuns la cinzeci de ani,am fost deja calita de dusmani,si am vazut numai sacali.Zi si noapte nu dormeam,eram pandita de jandarmi.Am ajutat pe multi,dar toti au ramas ca muti,si nu ai putut nici sa te incrunti.Nu mai vreau Doamne,sa se intoarca roata,nu mai vreau nici sa-mi mai stiu nici soarta,vreau sa fiu luata cu lopata,si sa nu mai stiu nici fapta.Acum spre batranete,stau si ma gandesc,as plange cu tristete,dar nu vreau sa imbatranesc.Nu plang dupa a mea tinerete,dar azi o pretuiesc.Cu inima amara,dupa tot ce a trecut,cant seara de seara,eu nu m-am dat batut.Si ar fi multe de zis,m-am ales cu boli de scris,dar trecutul l-am invins,ca si cancerul intins.Am ajuns la saizeci de ani,patru prunci si doi nepoti,fara casa fara zloti,cu chilotii tot pe dos,poate se mai schimba soarta,si ramanem doar roboti.Nu mai imi numar anii,ca de acum,ma asteapta toti golani.Anii omului tare se ridica la saptezeci iar pentru altii la optzeci,si pentru cei mai multi la o suta.Daca rezist bine,daca nu,crucea e cu mine.Si cand o sa ajung acolo sus,o sa va mai scriu,vai ce vremuri mai aveam!Acum inca mai spun,vai ce viata mai aveam!Nu stiu daca au fost cu rost sau fara rost,dar Doamne,iti multumesc,vai ce viata eu aveam!O sa continui mai departe,sa scriu si dupa moarte!

Fratilor,surorilor...

Azi e ziua internationala a fratilor.Am si eu un frate si o sora,cu atat am mai ramas.Domnul cu mila si indurarea!

Am facut eforturi…

Am facut multe eforturi,ca am ridicat atatea corturi si mi-am dislocat la corduri.Avantajul e,m-am pus pe prune.Amelioreaza starile inflama...