Nu va inspaimantati…

Nu va inspaimatati,la Domnul alergati.Matei 24:6 Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie,vedeti sa nu va inspaimantati,caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample.Dar sfarsitul tot nu va fi atunci.Mi-am facut o analiza cu actualiza,si ma mir ca exist,dar ma bucur ca sunt,si inca respir.Buna lume,vesti bune sa ne rasune.Asa cum a fost,nu o sa mai fie,asa am invatat sa nu te plangi la lume,sa nu-ti spui necazul tau,numai la Dumnezeu.Oamenii sunt la fel,dar gandeste altfel,si fiecare are o parere ca atare.Ori esti presedinte,ori esti fara dinte,sau fara nici o minte,tu mergi tot inainte.Nu m-am nascut asa,imprejurarile m-a prelucrat asa,ca mi-a batatorit si inima.Poti sa vorbesti cu oamenii despre orice,dar alege tot ce-i mai buni din ei,si ce e rau,sa fie o lectie,pentru leacul tau.Unii te vorbesc de bine,altii sunt fara rusine,dar tu asculta,si fa ce-i mai bine.A mai trecut o secunda din viata,de vesti rele sa nu va inspaimantati.In Matei 24-6,7,8 scrie,si nici atunci nu va fii sfarsitul,ci doar inceputul durerii.Eu doar v-am incurajat,si cu gandul am plecat,nu ma gandesc ce o sa fie,nu vreau sa traiesc o mie.Incurajarea mea vreau sa va fie,doar bucurie.Si daca bucurie nu o sa fie,nu va inspaimantati,ea o sa vie.Toate isi au rostul lor,de e boli sau saracie,chiar de suntem in pustie,toate toate o sa invie.Trebuie sa ma mai destept putin,Hai Raveca,fa-te bine,mai trage o gura in piept,fara rusine.V-am scris acum tot ce se petrece,dar inca nu am ajuns la zece,ca mie inca mi-e tot rece.Mainile mi-au transpirat,dar inima inca mi-a vegheat,si tot nu am terminat.Imi mai trebuie timp,nu stiu ce sa intamplat?Poate e de oboseala,am stat mult la socoteala,cum sa o scot,mai cu com pot.Am indrazneala,de vesti triste nu va inspaimantati,ca pe toate o sa le gustati.Niciodata nu e prea tarziu,pana in clipa cand inchizi ochii,si te expiri.Am vrut sa ramana in memorie,a walk to remember in September!Eu povestile le tot adun,ca firul de ata,cand vreau sa-l bag in gaura de cui,si sa le am cui sa le spui.Doar dintr-o zi,pot sa scriu atatea povestiri cu grai si cu priviri,si aici le insir.Cu fiecare zi ce trece,parca devin tot mai rece,precum clipele imi trece.Ce-a da Domnul aia va fii,chiar de-a fii si sa pierim.Nu ne ratacim,locul nostru noi il stim.Sus deasupra stelelor,in nemarginita Tara a ingerilor.De aici din departare,v-a salutat un suflet,oarecare,ce priveste catre zare!Stiriile ne inunda,oamenii se imburda,viata e subreda,si clipele nu se numara,mergem inainte,prin cumpana.Dumnezeu e in control,si ne da pe rostogol.Cand lupta e gata,vom purta cununa,cununa de invingere!