Si totusi vine toamna…

Si totusi vine toamna,o sti si tu,o stiu si eu,si am ajuns batrani.Am stat de vorba azi cu Domnul,i-am multumit ca mi-a mai dat o zi.S-alung din suflet toata intristarea,si disperarea grea ce m-a cuprins.Cu mine e la orice pas,El ma ridica din necaz.Am stat de vorba astazi eu cu Domnul,si stau mereu,in fiecare zi.Am stat la sfat cu Domnul,si El m-a ascultat.I-am spus pe rand,Lui,toate,ce-n suflet le-am pastrat.Nenumarate taine,si greul ce m-a rapus.Apoi din vocea Lui ce-a blanda,am auzit,mai rabda,pana la sfarsit.Pe vechiul calendar,din nou praful se pune,si mai se spune,a mai trecut o vara!A mai trecut un an,si iarasi ceasul suna,din nou e toamna,afara,iar.E un miros de toamna si gutuie.Melancolie,nostalgie,si tot ce-n suflet creste,si moare in adanc.Regrete si sperante,inca se plasmuiesc.Timpul ramane,noi ne stingem,incet incet,pe-o nota de vioara.Si iarasi toamna vine,si din nou este toamna noua,in calendar.Buna doamna,buna toamna,m-am sculat de dimineata,m-am spalat pe fata si nu am avut nici o ceata.Soarele a rasarit,eu iute am sarit,si la computer am venit.Viata,am baut si-o cafa,si acum imi formez si-o dispozitie de viata.Am intrat ca am vrut sa stii ca te-am salutat,si miracolul l-am asteptat.Am dormit bine,cu visuri putine,dar nu erau cu tine,nici nu-mi amintesc,despre cine.Ca in fiecare dimineata,o rugaciune spun indata,si ma gandesc cum sa traiesc,mai bine,sa nu inebunesc.Le am eu pe a mele,sunt numai dorurile mele,dar astea nu include si viata ta.E doar a mea.Eu sunt ca pasarea,si-mi cant cantarea mea,ca sa pot traii mai bine asa.In fiecare dimineata,invat o alta povata,ca sa fiu si mai isteata.I multumesc lui Dumnezeu,pentru tot ce am eu,si ma rog pentru fiecare,si le doresc cu suflet mare,sa poata sa steie in picioare.Ma rog si pentru tine,tu,cel de langa mine,sa-ti fie si mai bine.Cand viata ne este grea,si ne vom ruga tot asa,izbanda noi v-om capata.Nu le stim noi pe toate,chiar de nu ne frica nici de moarte,le traim,ne amintim,ca de toate suferim.Asa e viata pe pamant,cand te scoli cu zorii in gand,si vrei sa faci un legamant,cat vei traii,tu vei iubii.Iubirea este ce ne leaga,cand viata crunta ne destrama,si nimic nu este de arama.Un gand curat,un sentiment,o zi frumoasa,un angajament,ca vom lupta in viata.Hai Raveca,fi tu tare,tu te lasa calcata in picioare,nu lasa pe nimeni sa te doboare!Vreau sa fiu tare,chiar si cand nu am nici o alinare,o sa merg eu pe spinare,chiar daca urlu si ma doare.Iti multumesc Domnul meu,viata mea,mereu ai fost de partea mea,la stramtorare si necaz,ai fost biruinta mea.Am stat de vorba eu cu Tine,viata,de ce tot pe mine?Stiu ca m-ai iubit pe mine,si m-ai invatat sa zbor bine,de nimic sa nu-mi fie frica,chiar si daca cerul pica.De dragoste,de dor,de zbor,si ma trece si-un fior,tu stii cat de mult eu te ador,chiar si de-ar fi sa mor.Iubita viata,viata mea,tu esti eternitatea mea,si eu de tine nu ma las,numai odata,intr-un ceas.Numai de iubire eu ti-am scris,parca traiesc in paradis,e usor de scris,dar greu de zis.Viata,tu m-ai invatat atatea,si cate fapte eu facutam,ca eu sa iau aminte.Din cuvinte e usor,dar faptele pe min ma dor,le incerc cu un fuior.Ne mai povestim odat,ca acum eu am plecat,si la viata m-am inchinat!Am stat de vorba cu viata,si ne-am inteles de minune!Mi-a spus sa nu fiu rautacioasa,ci sa fiu mai ingaduitoare.

Apartenenta…

Ce dar maret e Isus,Salvatorul,e tot ce poate Cerul sa imi dea.E bucurie si neprihanire,e-o dragoste ce-mi umple inima.Speranta mea e doar in Domnul Isus,viata mea-i legata doar de El,pot sa spun ca Isus pace-n dar mi-a adus,tot ce sunt,sunt prin Harul Lui.Chiar daca noaptea-n jurul meu se lasa,Isus va fi mereu de partea mea.Credinta mea in Domnul va ramane,cand se va termina alergarea voi striga:Ti-apartin pe veci,Isuse!Cand m-am nascut,de multe nu am stiut,dar pe zi ce-am crescut,ura,lacrimi si dureri am vazut.Multe-ncercari am trecut,dar prin toate,cu Isus,le-am trecut.Mi-e toamna-n prag,si-mi va intra in viata,cu aramiul ei de frunze in culori,si imi acopar viata,cu haina,peste sufletu-mi ce-odata,pe-o banca-n parc,o asteptam,visand.🍂Ma simt,cum ma simt,o furtuna ce viata a frant.Frunza-ntre frunze-asternute,ce putrezeste pe tacute.Sau,un izvor secat fara de soapte.Nici eu,cine sunt,nu mai stiu,doar versu-l scriu,cand nu mai stiu.Cu o pana de la un cocor,si azi cand trairile inca mai dor.Un trup istovit ce arde mocnit,un suflet ce de dureri e coplesit,de atatea dorinti ne-mplinite,de frumos,si vis vaduvite.Doar versul ramane asezat,cu maini tremurand inflorat,pe albele file lasat,in zile de toamna,desprins din tot ce-am visat.Din orisice nor care trece,poti fauri un radvan,sa fi nazdravan.Si din orisice dangat de clopot,poti face-o scara la cer.Chiar si din orice copac,se poate ciopli un catarg.Dar cruntul sarut al securii e pretul plecarii spre larg.Ca orice om,caut mereu ocazii de a fi bucuroasa.Doresc ca fericirea sa devina un standard,nu doar un deziderat.Ca atare,am demarat apartenenta–Faptul de a tine,de a fi legat de cineva sau de ceva,proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu.Nevoia de a apartine sau de a fi apartinut,cunoscuta si sub numele de apartenenta.Avem nevoie unii de altii,pentru a ne gasii consolare alaturi de cineva care ne-a inteles durerea sau ne-a gustat bucuria.Pentru ca povestile noastre de viata sa fie validate.Experientele noastre conteaza.Anxietatea a ajuns sa ne guverneze vietiile.Cu cat imbuteliezi un sentiment,cu atat pericolul de explozie e mai mare.Prin scris reusesti sa o dezamorsezi.E o modalitate de acceptare si de asumare,dar si de comunicare.Toti avem nevoie sa ne simtim intelesi.Multi nu putem sa punem in cuvinte ce simtim.Cand nu pot dormi petrec timp cu mine,citesc,scriu,ascult muzica.Nu trebuie sa uitam,soarele rasare in fiecare dimineata,iar ziua curata tot ce noaptea imprastie,asta e un echilibru.Nu poate fi tot timpul numai lumina,dar nici noaptea nu dureaza o vesnicie.Romani 6:16 „Nu stiti ca,daca va dati robi cuiva,ca sa-l ascultati,sunteti robii aceluia de care ascultati,fie ca este vorba de pacat,care duce la moarte,fie ca este vorba de ascultare,care duce la neprihanire?17 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu,pentru ca,dupa ce ati fost robi ai pacatului,ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o.18 Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat,v-ati facut robi ai neprihanirii.19 Vorbesc omeneste,din pricina neputintei firii voastre pamantesti:dupa cum odinioara v-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si fardelegii,asa ca savarseati fardelegea,tot asa,acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii ca sa ajungeti la sfintirea voastra!20 Caci,atunci cand erati robi ai pacatului,erati slobozi fata de neprihanire.21 Si ce roade aduceati atunci?Roade de care acum va este rusine:pentru ca sfarsitul acestor lucruri este moartea.22 Dar acum,odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu,aveti ca rod sfintirea,iar ca sfarsit viata vesnica.”