Nu am ajuns sa o cunosc din vedere,doar din auzite de la mama mea.Ceva grad de rudenie,din partea mamei mele,Ana Simzian(Isfan) si mama mi-a povestit ceva din istoria tatalui ei,Ghiuri,asa il stia mama mea,dar si ea tot din auzite de la mama ei.Ana Blandiana n. 25 martie 1942, Timişoara,este pseudonimul Otiliei Valeria Coman, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România. Înainte de revoluţia din 1989, faimos disident şi apărător al drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte prin declaraţii publice în interviuri acordate postului Europa Liberă şi unor publicaţii străine direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care organizează anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. în afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe.Mie personal imi place cand aud de Ana Blandiana,poeziile ei si viata ei,dar ca fapt divers mama mea Elena Peptenar,(Isfan)mi-a povestit putin din viata si copilaria ei.Am si eu ceva seminte,din neamul acesta de stramosi.Salutari Ana Blandiana,ai ajuns la 77 de ani.Eu am ajuns de-abia la 60.Sanatate si multi ani cu bucurie.Spor in toate pana zbori departe!Putin ne asemanam,dar nu ne cunostem...Lung e drumul si batut,din locuinta din care ai crescut,lung e drumul si sarat,dar tu l-ai presarat.Lung e drumul ce l-ai strabatut,chiar daca noi nu ne-am cunoscut,eu iti trimit un sarut.De aici din departare,ma gandesc cu-n lacrimare,nu am avut viata usoara.Vremea comunismului a trecut,dar vremea drogului a aparut.Fie viata cat de grea,o vom strabate si asa.Iar de incheiere iti spun,chiar de nu ne cunoastem de pe drum,un sambure a mai ramas,oricum.Samanta a crescut,iar eu acum te-am cunoscut!Nu-ti zic plecaciune,dar esti o minune!
