Umblu cu inima in dinti…

De frica sa nu ma stric,am ales sa umblu cu inima in dinti.Ca,tu tare ma minti,de ajungi pan la grinzi.Am o minte creata,care ma tot desgheata,sa nu mai fiu de ghiata.Azi am cantat,si vindecare la inima eu i-am dat.Inima in dinti,de eu mi-as tine-o,privirea celor multi ar striga:"uite-o!"Dar mie imi da,curajul si credinta,si cu inima-n dinti,n-as mai arata cu frica.Ma repet,si accentuez,sa vezi cum cateodata ma fortez,bariere de voi trece,chiar daca,frica sau curajul ma petrece.Asteptam putere de-acolo de unde nu poate veni,si nu as alerga,dupa oricine ar fi.Timpul ne-ajuta sa uitam de tot,dar cu siguranta modeleaza imagini de bucurie in noi.Concluzia nu-i de revedere,dar sufletul striga si prin tacere.Oricum,cu inima in dinti,se spune ca prinzi curaj,dar cand de fapt,intru in sevraj.Acum am inima-n maini,ma uit la ia,in piept s-o pun?Sau in dinti sa mi-o expun?