Azi cant asa…

Azi canta frate,ca tu esti salvat,Domnul pe tine,Te-a rascumparat.Cantece sa rasune,sa se duca vestea-n lume,ca Domnul e mantuitorul tau.El te calauzeste,zi si noapte te-nsoteste,stai dar acum,o,stai pe bratul Sau.Azi canta frate,si fii bucuros,caci ai aflat prin,Har,pace-n Hristos.Azi canta frate,si nu te-ntrista,caci Domnul,nu te va lasa.Azi canta frate,dar canta asa,plin de credinta,de dragostea Sa.Am vrut ca sa le spui,m-am eliberat,si mi-am zis ca-n pun eu pofta-n cui.Nu se poate,mai nepoate,chiar de umblu tot pe coate.Cum se poate?Nici daca stau tot cu mainile la spate,eu merg tot ca pe roate,pana se mai poate.Nu stiu cum sa-mi pun,pofta buna,sau o friptura pe un pui.Sa-mi pun eu pofta-n cui,nici daca ma tuni.Nu mai am nici o pofta,m-am eliberat,am plecat,la cantat,ca baba s-a saturat.De ciuda,o prajitura cu branza am mancat.Daca tu ai stii,cate bucurii,am ramas conectata pe deplin,sa uit si de al meu suspin,ca nimeni nu m-a auzit,si acum mai spuspin.Cand in conectie am intrat,a fost asa de minunat,am strabatut cu ochii cerul,am simtit din nou fiorul,si dorul strigatului meu.Nu e o zi ca sa nu scriu,si nici o zi sa nu cant.Am pierdut in viata multe,si marunte,si poate inca si mai multe,dar nu mi-am pierdut nicicand,umorul.Eu stiu ca timpul inca nu-i pierdut,si chiar daca,mai este mult,eu vreau sa tot ascult.Cand te conectezi cu cerul,poti sa ai tot greul,ca va dispare,la ceruri.Uitandu-ma spre cer acum,am invatat de un nou drum,drumul ce duce spre nemurire.In viata nu e numai fericire,e plans si tanguire,toate trec asa usor,daca privesc si mai strig cu dor.Un cer senin,chiar si noros,nu conteaza daca esti bucuros.Am bucurie in suflet,inima imi plange,ca toate ma doare,dar vreau sa fiu tare.Nu ma intereseaza anii,si nici banii,eu stiu ca m-am eliberat,si mai departe am plecat.Departe imi spune niste soapte,traieste si fa bine.Puteam eu oare sa traiesc,fara ca pe El sa-l intalnesc,nicidecum si niciodata.Ce dragoste mai mare,nu imi trebuia mai mult.De acum privesc tot mai mult cerul,si de-as putea ca sa-l ajung.O speranta,o iubire,dar si mai mult o revenire.Am revenit la viata,cand inima mi-a fost de ghiata.Sa ai o inima de gheata,si niciodata manghaiata,nu e usor.Sentimentele le-am pus in scris,ca intr-o zi,am sa ajung in Paradis!Lumina am primit,cand eu m-am prabusit,si ce sa intamplat?La ceruri am strigat!Cerul pe mine m-a eliberat.Iar cand din nou privesc spre cer,conectia cu cerul apare doar atunci cand mai vrei sa speri.De sperat eu am sperat,inima m-i sa inmoiat,si de toate am uitat.Am strigat,am strigat la Tine Doamne,si m-ai ascultat,bucuria si lumina in inima mea a intrat!Am tot strigat,pana m-am saturat,si toata m-am desumflat de atata strigat.Ma bucur de briza care trece doar pe langa mine.Nu,nu sunt suparata,am invatat din anii trecuti,ca nu trebuie sa astept nimc de la nimeni.Cand nimic si nimeni nu se asteapta,totul este doar viata care se intampla.Si azi,chiar intr-un mod mai diferit,accept,ma adaptez,si continui sa traiesc.Voi continua pur si simplu,sa ma bucur de viata.Incolo fratilor,fiindca ati invatat de la noi cum sa va purtati si sa fiti placuti lui Dumnezeu,si asa si faceti,va rugam si va indemnam in Numele Domnului Isus,sa sporiti tot mai mult in privinta aceasta.Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.M-am eliberat,acum si mai tare am cantat!

Dumnezeu calauzeste…

Isaia 58:11 Domnul te va calauzi neancetat,iti va satura sufletul chiar in locuri fara apa si va da din nou putere madularelor tale;vei fi ca o gradina bine udata,ca un izvor ale carui ape nu seaca.Nu te grabi,ca tot acolo ajungi.S-a mai spus de multe ori,graba strica treaba.Nu te grabi sa faci o juruinta,daca in tine nu-i credinta.Si cate ar fi,nu te grabi,traieste in bunatate,smerenie si umilinta.Cand ne grabim,de toate ne pripim,si apoi tot noi le ocolim.Te sfatuiesc,ia-o mai incet,multe nu s-au remediat.Opreste-te putin,si mediteaza.Cine se scoala de dimineata,departe ajunge,ca graba nu-l ajunge.Chiar acum,stau linistita,si mai un pic,o iau la drum.Lumea e o scena,viata e un act,ai venit,ai vazut,ai plecat.”Mens sana in corpore sano.”Cu un suflet bun nu imbatranesti,doar te topesti.Am inventat scrisul,sa pot sa vad si Paradisul,ca ma duce in tot abisul.Eu sunt pregatita,chiar daca nu sunt implinita,nu sunt ocolita.Tot ce am avut mai bun am dat,doar atat mi-a mai ramas.Aceastea nimeni nu m-i le poate lua,sunt scrise pe spinarea mea.Asta sunt,asa ma numesc,si zi de zi,ma fericesc.As vrea multe,dar prefer si marunte,ca pot sa le pun pe frunte.Raveca ma numesc,in America locuiesc,pe Domnul il iubesc,pe voi va apreciez,si in lume tot veghez.A fost o zi,cum alta nu o sa mai fie,ca eu scriu in fiecare zi,despre o alta minunatie.E o minune cand soarele apune,si eu stau tot in tribune.Drumul a fost lung pana aici,vantul adie,mai suflu si o papadie,ca doar sunt inca vie.Un semn,o amintire,consider-o cum vrei,dar nu doresc uitarea,sa fie locul ei.Pana intr-o zi,cand ce a fost,nu va mai fii!Daca m-ai citit,desigur ca nu ai gresit,le-ai nimerit,si de mine te-ai lipit.Azi a fost asa,maine va fii de partea ta,sa-mi scrii si tu povestea ta.Te astept sa ne intalnim,la capatul de luna,si o stea,sa ne fie cununa.Viata imi face fite,imi da piulite,ca sa-mi ajunga la costite.Vorba aceea,asa e femeia,deaceea sa nu te pui cu ia,ca e vai de pielea ta.Bucuria nu e doar un atribut al tineretii,bucuria e bucurie in orice anotimp al vietii.Sa nu ma bucur Doamne,ma rup de lume tot mai mult,chiar de-am ramine-o singura pereche.Chiar daca flori pe ramuri nu mai cresc,eu tot ma fericesc.Chiar daca soarele nu-l mai zaresc,chiar daca nu pot timpul sa-l opresc,eu tot ma vaicaresc.Din cer lumina se iveste,chiar daca crucea inca ma mahneste,e-atata bucurie in inima ranita,ca vorba aceea,femeia tot iubeste.De fapt,fie vorba intre noi,vremea-i ca oamenii,adica sucita.Om sunt ca si cei multi,oleaca bine,oleaca mai venin.Vine omul,sta oleaca,mai scrie,dar si pleaca,nu este suficient sa stii si sa citesti,oleaca gata,si mai plec.Vorba aceea,asa e femeia,ce nu e,poate fi.Vorba multa,saracia omului,vorba culta,bunatatea Domnului!Luca 6:45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui,iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui,caci din prisosul inimii vorbeste gura.Asa este viata,inca nu mi-am pierdut speranta.Cand esti tanar,crezi ca stii totul,si cand ai dat cu capul,ti-ai spart si ficatul.Drumul duce nicaieri,doar ca iti face niste placeri.Asadar,nu acuz pe nimeni.Este vorba despre oamenii care,sunt testati.Avem o mare problema,e vai de noi!