O invetie am aflat,iubirea m-a transformat,de iubire am tot cantat,si aici jos m-am asezat,si cu amintiri m-am consolat.Cerul instelat,ca iubirea,din nou viata mi-a dat.E ca un nou aparat,ce in inima l-am montat,si tot de iubire mi-a cantat.Ca sa traiesti si sa nu inebunesti,trebuie sa te micsorezi,in inima oamenilor sa cuibaresti,pana te fericesti.Multe am inventat,ca viata m-a tot stricat,si multe erau de reparat,si eu tot am incercat,sa vad ce la inima e bun de mancat.Nu i-a placut una,i-am dat cealalta,si daca nu a fost buna nici cealata,i-am facut inima plata.Nu m-a costat nimic,doar timpul si gandul,si le-am inventat chiar si pe furis,cu macris.Multe sunt de mine inventate,cand toate ma bateau pe spate,sa le spal cu lapte,sa nu crape pe ace.Cand viata ma doare,imi fac o scaldare cu sare de ienupar mare,sa rezist in criza asta mare,ca pandemia si urgia sa-mi elibereze din nou palaria,pana nu ma ia si fizionomia.Trebuie sa inventezi,sa nu te stresezi mai usor sa visezi,si de iubire sa te cercetezi,sa nu cedezi.Asa a fost cu mine,nu stiu nimic de tine,dar poti sa inveti ceva de la mine,poate iti va fii bine!Inventeaza dragul meu,dar iao mai usurel,sa ramai tot frumusel,si sanatos ca un purcel,cu veriga de inel,in grumazel,pentru el!
