Ce stiti voi,stiu si eu,nu sunt mai prejos decat voi.Dar vreau sa vorbesc acum,Celui Atotputernic,vreau sa-mi apar pricina inaintea lui Dumnezeu.Iata,ochiul meu a vazut toate acestea,urechea mea a auzit,si a luat seama.Omul nascut din femeie,are viata scurta,dar plina de nacazuri.Se naste si e taiat ca o floare,fuge si piere ca o umbra.Dar omul,cand moare,ramane intins,cand isi da sufletul,unde mai este?Astfel de lucruri am auzit eu,des.Daca vorbesc,durerea nu m-i se alina,iar daca tac,cu ce se micsoreaza?Dar,acum,vai,El m-a stors de puteri.Caci numarul anilor mei,se apropie de sfarsit,si ma voi duce pe o carare,de unde nu ma voi mai intoarce.Vino-ti in minti,si apoi vom vorbi.Si sa stiti ca este o judecata.Gandurile mele,ma silesc sa raspund,si framantarea mea,nu-mi da pace.Ascultati,ascultati,cuvintele mele,dati-mi macar aceasta mangiere.Si acum plangerea mea,este tot o razvratire,dar suferinta imi inadusa suspinele.Cine ma va dovedi de minciuna,cine-mi va nimici cuvintele mele?Ascultati inteleptilor,cuvintele mele!Luati aminte,la mine priceputilor!Si Iov a murit,batran si satul de zile!
