Un Memoire de neuitat…

La 65 de ani,nu am uitat de unde am plecat.Viata m-a brazdat,chinuri si dureri am indurat,de toate am gustat,dar de Dumnezeu nu m-am lasat.Ma incapatinez sa raman neclintita in hotarare.Spun ca o sa rezist.Cine stie ce-o sa fie?O sa fie!Asta nu depinde nici de mine,nici de tine.Dar ceva o sa fie.Ma duc cu gandul,ca ma bate vantul,sa nu-mi pierd nici consintamantul.Am vrut doar sa zic,sa nu ma stric,caci apoi o sa strig,si tare o sa plang.Si ma duc,si iar ma duc.Unde sa tot ma duc?Ca tot nu ajung,la locul unde eu o sa ma culc.Amintirile ma napadesc,de dragoste le ocolesc,si tot dusa o sa ma gasesc.Vine o zi,si de bucurie eu voi stii,voi uita tot ce a fost si atunci nu va mai fii nimic de rost.Ochii imi ridic,privirea spre cer imi zic,si mai un pic.Nu mai e mult,o sa rezist,curaj Raveca,eu inca exist!Dar si traiesc,pe altii sa-i fericesc,ca eu sa nu ma prapadesc.O sa rezist,o sa inving,eu ma conving!Numai inainte,si voi invinge,chiar daca inima imi plange,eu voi invinge!Ma incurajeaza,si ma lumineaza,lumea aceasta ma fascineaza,o sa scap o data si din beleaza.Scurt si cuprinzator,am invatat sa zbor!Mi-am dat drumul sus in zbor,si am mai trecut de-un nor.Tot inainte,tinta mi-e cerul,sa capat inelul!Sa cante Universul eu mi-am dat mersul,si am ingropat tot stresul,cu cantul si cu versul!Pana aici,si mai departe,te las pe tine frate.Dute mai departe!Ce sa iau,aspirina sau piramidon.Inainte de masa sau dupa masa.Cu apa sau cu ceai.Ma doare capul de prea mult malai.Am stiut eu ca nu-i rost de scai,cand de dureri de cap tot dai.Astea ma omoara pe mine,si sa uit de ele,scriu tot ce imi vine.Capul nu mi-l tai,chiar de pereti cu el eu dau,pun pareu ca bine il iau.Am crezut ca daca scriu,scap de naiba asa cum stiu.Aspirina am luat,capul nu s-a ameliorat,mai tare s-a agravat,dureri mai multe au avansat.Ce-s cu durerile de cap,nici nu pot face pitpalac,chiar de nu-i tufis,mie imi vine pe furis.Pitpalac intr-un copac,de dureri eu vreau sa scap.Ce solutie imi dati,cu ce voi va ameliorati?Aspirina sau piramidon,daca nu merg pe-un peron.Am mai tras eu si de asta,ca si basta,lu matasta,pana a rezistat si fasta.Toate cele bune,aspirina am luat,chiar de nu v-am scris pe plac,o sa rezist,ca ma fac.Pana aici am rezistat,merg inainte ca un soldat,drept si iluminat.Viata nu este batuta in cuie,dar te scoate si din cuie,si iti da niste cucuie,cand toate te incuie,si apoi altul te descuie.In cap mie imi puie,sa am grije pe cararuie ca nu vreau prostiile la cap sa m-i se suie.Omule sa pretuiesti,orice zi pe care o traiesti,ce a fost n-o sa mai fie,si ce va fii nimeni n-o sa stie.Bucura-te acum,ca timpul trece,dar durerea ramane,si numai Dumnezeu ma tine pe mine.Multi vor sa-mi ia glasul,dar poate sa-mi ia si ceasul,nu ma las ca lasul.Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?In ce ma priveste pe mine,am o vie dorinta sa va povestesc despre viata mea.Nu norul este vesnic,ci soarele-i acel,ce-nvinge si ramane,stapan peste noi si cer.Moartea nu ma inspaimanta,vesela o voi infrunta.Unii rezista altii nu,eu am rezistat pana acum.Am invatat ca in aceasta viata totul este trecator,tot ce este sub soare este o desertaciune.Totul este dezamagitor,te pierzi printre clipe traite si amintiri ce inca dor,dar in viata trebuie sa te ierti sa poti privi spre viitor.Totul vine,totul trece,dar nimic nu-i in zadar.Amintirile sunt singurele pe care timpul nu le poate altera,nu le poate modifica,nu le poate sterge.Stand aici,m-am tot gandit,pentru ce traiesc eu?Am imbatranit acum si m-am dat de-a dura,sa-mi pice si gura in mura,ca ma face saramura cu ura,si urlu la gura,sa nu injura.Traieste frumos,in asa fel incat sa nu regreti maine,ceea ce ai facut azi.Timpul nu mai poate fi dat inapoi,dar din pacate,ne dam seama de asta atunci cand e prea tarziu.Oricat de buna sau grea a fost viata pana in acest moment,trezeste-te si fii multumit ca traiesti.Cineva,undeva se lupta cu disperare sa traiasca.Nu te gandi la ceea ce iti lipseste,gandeste-te la ceia ce ai.Ce am invatat din viata,este sa rezisti si sa-i dai dulceata,ca amara e viata,si cand vine batranetea.Am trait sa vad multe,dar si am suferit,cat un munte,ca m-a facut toate punte.Fica mea Ramona m-a intrebat,unde si la cine merg eu cu problemele mele,ca sa ma usurez de ele.Si repede eu i-am raspuns,la Dumnezeu si la blogul prietenul meu,cand cuvant cu cuvant,eu scriu si ma eliberez de tot ce am eu in gand,si ma pune pe gand.Ma rog pentru lumina,viata nu imi este totdeauna senina,dar astept in tihna,calauzirea sa-mi vina,sa nu ma stresez chiar fara lumina.Cuvantul a fost dulce,ca viata acum ma impunge,si zilele-mi se scurge,dar ma ung cu iubire pe buze,sa pot si cerul a-l ajunge.Motivatia ma tine,cand ma gandesc ca multi altii ca si mine,moare putin cate putin,si nimenea la ei nu vine,doar asteapta,pe nu stiu cine.Ma pun in pielea lor,ca mi-e greu numai sa ma gandesc,si ma apuca un dor,sa zbor.Nu ma gandesc sa mor,ma gandesc cum as putea face sa nu ma infior,cand toate ma-nfasor,si nici aier nu mai am,cand ma pierd prin nori.Ajunge zilei si ceva bun,de gand,nu am vrut sa vorbesc nebun,doar inima din mine,afara sa vi-o pun,ca viata imi mai da un pumn,si o sa pic din nou,si poate din nou un cuvant va spun,si din nou ma adun.In fiecare zi ma tot adun,si toate aici le adun,pana nimic nu se mai aud,si nimic nu mai adun.Asa e viata,asa e omul,e patit ca si pomul,si in pamant merge tot omul.Un Memoire de neuitat,pe cele rele le-am spalat,si la cele bune am meditat.Toate trec,viata ne imparte,viata ne desparte.O amintire ce nu se sterge niciodat,eu pe toate le-am gimicat.

Sa ne indulcim amarul…

Amar imi era sufletul,amara viata mea,si tot cu amar,raman fara habar.De cand te nasti si pana mori,esti apasat de-ngrijorari.La batranete fii mai cult,ai grija ca nu tine mult.De cand te nasti si pana mori,viata e o poveste.Eu nu sunt ce citesti,sunt ceea ce simti cand citesti.Te nasti plangand gol si plapand,doar cu un nume,de parca-i sti ce te asteapta.Ca te asteapta o viata gri,apoi cresti si nu mai vi,ca de nimic nu ai sa te mai ti.Si cand soarta te-ncearca,mai versi inca o lacrima seaca.Cand mai ai un trai in plus,numai ca te trezesti la apus,si nu ti-a mai ramas nici o zi in plus.Te nasti plangand,traiesti oftand,si mori fara a spune,niciunde a te pune.Traiesc sa raman doar cu gandul,ca ma bate si vantul,si nu vreau sa-mi pierd gandul.Nu vreau sa fiu altfel,raman cu acelas caracter,si daca nu ma descurc,o sa raman la fel.Raman cu fagaduinta,sa tac,apoi ma uit la mainile mele,ca la niste litere,care raman sa formeze un ac ca sa tac.Raman aceiasi,de altadata,acum sunt putin de albu,pictata,si ridurile pe fata,imi raman insemnate,ca sunt de ani lungi si patate,dar raman,nemiscate.Sufletul imi ramane nemiscat,de cate ori nu m-i s-a intamplat,sa descopar durere si-amar.Si singura de multe ori sunt,goala,de gand,si in intuneric,plangand.Astept si raman,in tacere stralucind,printre crapaturi doar privind.Dar tot raman,nu mai aman,sufletul imi e rasturnat peste mine,si vrea sa raman,sa-mi fie mai bine.Si acum raman doar cu gandul,ca mi-au mai ramas putine randuri.Raman impinsa de dorul,care imi trezeste ochisorul,sa vad bine pomisorul.Raman sa fiu o doamna,ca frunza se rastoarna,si vreau sa raman si la toamna.Raman neclintita pe cale,pana Mirele meu apare,si cu totii o sa zarim scumpa noastra Tara!Raman si ma inclin,si astept cu dor divin,pana nu mai raman!Nu mai intreb si nu ma intreb,tu trebuie sa te intrebi,pana mai poti sa intrebi,ce este viata?Intr-o clipa te nasti,si tot intr-o clipa poti si sa mori.Te lupti,alergi,agonisesti,si uiti cum sa mai traiesti.Te nasti,traiesti si mori.Aceasta e totul.Traieste si iubeste,ca alta viata nu o sa mai ai.Destinu acesta e nedrept,sucit mai e si-al vietii rost,te nasti frumos,te nasti destept,si-apoi mori ca orice prost!De cand te nasti incepi sa mori,dar cei puternici au ranile pe ei.Ei nu se-opresc din mers,curajul nu poti nicicand sa-l iei,celor drepti,cu inima curata.De ar fi omul ca pomul,si zilele ca frunzele pomului,nici atunci nu ne-ar fi indeajunsa viata.Asa este viata!Mai un pic,si trece toate,si apoi vine alinarea.Amara a fost viata mea,amar si in gura mea,amaraciune si taciune,dar o sa vina vremuri si mai bune.Amar nu va las,marar sa tot mancati,si de bucurie sa tot dati.Amara viata mea,cu dulceata mi-am uns inima,si ciocolata amaruie e adictia mea.De amar sa uitam,si in hambar sa intram,fara habar.Sa ne indulcim amarul,cu un pahar dulce de murfatlar.