Sa ne indulcim amarul…

Amar imi era sufletul,amara viata mea,si tot cu amar,raman fara habar.De cand te nasti si pana mori,esti apasat de-ngrijorari.La batranete fii mai cult,ai grija ca nu tine mult.De cand te nasti si pana mori,viata e o poveste.Eu nu sunt ce citesti,sunt ceea ce simti cand citesti.Te nasti plangand gol si plapand,doar cu un nume,de parca-i sti ce te asteapta.Ca te asteapta o viata gri,apoi cresti si nu mai vi,ca de nimic nu ai sa te mai ti.Si cand soarta te-ncearca,mai versi inca o lacrima seaca.Cand mai ai un trai in plus,numai ca te trezesti la apus,si nu ti-a mai ramas nici o zi in plus.Te nasti plangand,traiesti oftand,si mori fara a spune,niciunde a te pune.Traiesc sa raman doar cu gandul,ca ma bate si vantul,si nu vreau sa-mi pierd gandul.Nu vreau sa fiu altfel,raman cu acelas caracter,si daca nu ma descurc,o sa raman la fel.Raman cu fagaduinta,sa tac,apoi ma uit la mainile mele,ca la niste litere,care raman sa formeze un ac ca sa tac.Raman aceiasi,de altadata,acum sunt putin de albu,pictata,si ridurile pe fata,imi raman insemnate,ca sunt de ani lungi si patate,dar raman,nemiscate.Sufletul imi ramane nemiscat,de cate ori nu m-i s-a intamplat,sa descopar durere si-amar.Si singura de multe ori sunt,goala,de gand,si in intuneric,plangand.Astept si raman,in tacere stralucind,printre crapaturi doar privind.Dar tot raman,nu mai aman,sufletul imi e rasturnat peste mine,si vrea sa raman,sa-mi fie mai bine.Si acum raman doar cu gandul,ca mi-au mai ramas putine randuri.Raman impinsa de dorul,care imi trezeste ochisorul,sa vad bine pomisorul.Raman sa fiu o doamna,ca frunza se rastoarna,si vreau sa raman si la toamna.Raman neclintita pe cale,pana Mirele meu apare,si cu totii o sa zarim scumpa noastra Tara!Raman si ma inclin,si astept cu dor divin,pana nu mai raman!Nu mai intreb si nu ma intreb,tu trebuie sa te intrebi,pana mai poti sa intrebi,ce este viata?Intr-o clipa te nasti,si tot intr-o clipa poti si sa mori.Te lupti,alergi,agonisesti,si uiti cum sa mai traiesti.Te nasti,traiesti si mori.Aceasta e totul.Traieste si iubeste,ca alta viata nu o sa mai ai.Destinu acesta e nedrept,sucit mai e si-al vietii rost,te nasti frumos,te nasti destept,si-apoi mori ca orice prost!De cand te nasti incepi sa mori,dar cei puternici au ranile pe ei.Ei nu se-opresc din mers,curajul nu poti nicicand sa-l iei,celor drepti,cu inima curata.De ar fi omul ca pomul,si zilele ca frunzele pomului,nici atunci nu ne-ar fi indeajunsa viata.Asa este viata!Mai un pic,si trece toate,si apoi vine alinarea.Amara a fost viata mea,amar si in gura mea,amaraciune si taciune,dar o sa vina vremuri si mai bune.Amar nu va las,marar sa tot mancati,si de bucurie sa tot dati.Amara viata mea,cu dulceata mi-am uns inima,si ciocolata amaruie e adictia mea.De amar sa uitam,si in hambar sa intram,fara habar.Sa ne indulcim amarul,cu un pahar dulce de murfatlar.