Nu-mi gasesc nici un comfort...

Ma mut din loc in loc,zadarnic si fara comfort.Toate sunt duse pe dos,stau pe o piatra,dar fara folos.Am avut o noapte neagra,matele mi se destrama,nu sunt o panorama,sunt o mama,dar am teama.Stiu ca nu trebuie sa fie asa,dar piatra mie imi spune,nu te lasa,ca esti tare grea,si pe mine ma tot doare inima,cand cineva se suie pe ea.Asta a fost doar o intamplare,nu se cere nici iertare,ca zilele sunt tot amare.Unde dau,si unde stau,toate creapa si se ineaca,si de mine nici nu-i pasa.Si mai zici,ce viata?Ce viata frumoasa,cum ti-o faci si cum ti-e data,si de altii improscata.Chiar cu o piatra eu vorbesc acum,ca si ea e saturata sa o calce altii in drum.Ce ne potrivim acum,ea o piatra,eu o fata,e vai de noi si de soarta.Am ajuns putin acum,altuia de pe drum sa-i spui,e o viata minunata!Si razand el mie imi spui,te inteleg cum bine imi spui!Nu sunt eu a nimanui,sunt cu straita si un gand,ce ma bate vrand nevrand.Nu vreau din astea sa povestesc,de fericire si un trai decent,dar nu am nici un precedent,o sa ma spal eu si cu un trident.Tot ma duc si iar ma duc,si alinul nu-l ajung,ca pelinul ma sufulc.Pana una alta,nu am dat cu dalta,ca ma doare talpa,si-mi intepeneste scalfa.La toti sa ne fie bine,de comfort si de masline,sa mai uitam ca stam pe sine.Cu inima am plecat,si de comfort eu nu am dat!Comfort sa aveti,nu va lasati!