Plutesc ca o frunza purtata de vant,doar atunci cand imi vine un gand ca sa cant.Si de multe ori ma prapadesc,ca toate ma prabusesc.O data cant,si sunt pierduta in vant,alteori ma lupt,nu vreau sa renunt.Cateodata sunt haihui,si ma simt a nimanui,plutesc prin cerul cu stele,si imi rumeg gandurile mele,rebele.Cand sunt sus,ma uit la Isus,cand sunt jos,ma uit la Christos,cum a suferit pentru mine un pacatos.Ori incotro ma uit,gandul nu-mi este pierdut,ma gandesc tot mai mult.Pana in ultima mea clipa,nu vreau sa renunt,vreau sa ma pronunt.Eu nu sunt,eu sunt,in neantul de nepatruns,dar incet incet,m-a patruns.Ma las in valtoarea vietii,pana in ceasul diminetii,si tot imi scriu povestea vietii!O seara linistita,si o iubire fara limita pana la stele implinita,si in lume daruita!
